Sunteți pe pagina 1din 3

TEMA NR.

1 = 1,5 puncte
Situația de fapt este următoare:
Revenit în ţară din Spania, soţul depune la o instanţă din România (de exemplu, Judecătoria
Galați) o acţiune de divorţ, solicitând desfacerea căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti în
comun cu privire la copiii minori rezultaţi din căsătorie, stabilirea locuinţei acestora la locuinţa
sa din România (minorii au rămas în Spania împreună cu pârâta), stabilirea unei pensii de
întreținere la care să fie obligată pârâta în favoarea copiilor, precum şi a unui program de vizită
pentru pârâtă.
Legal citată în statul de reşedinţă (Spania), pârâta formulează întâmpinare (în care declară că este
de acord cu competenţa instanţelor române şi cu desfacerea căsătoriei pe baza acordului de
voinţă) şi o cerere reconvenţională, prin care solicită stabilirea locuinţei copiilor la locuinţa ei din
Italia, cu un program de vizită şi cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere în
favoarea minorilor.
Răspundeți la următoarele întrebări, motivând răspunsul dvs:
1. Sunt competente instanţele judecătoreşti din România să soluționeze divorțul?
2. Care este legea aplicabilă divorțului în această cauză?
3. Pe fond, ce soluție va pronunța instanța ?

TEMA NR. 2 = 1,5 puncte


Un cetăţean străin (indian, de exemplu), căsătorit cu un cetăţean român, a dobândit dreptul de
şedere temporară pe teritoriul României. Răspundeţi la următoarele:
a. În ipoteza în care cetăţeanului străin i-a expirat dreptul de şedere temporară pe teritoriul
României, care este sancţiunea aplicabilă şi care este autoritatea competentă a o aplica?
b. Explicaţi în ce situaţie cetăţeanul străin poate să obţină în instanţa de judecată anularea
deciziei de returnare de pe teritoriul României?
c. În ce situaţii căsătoria cetăţeanului străin este considerată de convenienţă şi care sunt efectele
juridice ale căsătoriei de convenienţă?

Tema nr. 1

1. Da, deoarece, normele referitoare la competența jurisdicțională de drept internațional


privat sunt norme teritoriale prin care se determină competența instanțelor unei țări în
raport cu instanțele altei țări. Normele referitoare la competența jurisdictională de drept
internațional privat a instanțelor române (norme care reglementează conflictele de
jurisdicții) se regăsesc în materia dreptului familiei în Capitolul II din Regulamentul nr.
2201/2003. Normele referitoare la competența jurisdicțională din acest Regulament
conțin dispoziții referitoare la litigiile cu element de extraneitate, în relația cu un stat
membru, și anume competența exclusivă de fond în materia divorțului, separării de drept
și anulării căsătoriei.

Astfel, conform art. 3 din Regulament, sunt competente să hotărască în problemele privind
divorțul instanțele judecătorești din statul membru:
A. Pe teritoriul căruia se află:

- reședința obișnuită a soților sau

- ultima reședintă obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo sau

- reședința obișnuită a pîrîtului sau

- în caz de cerere comună, resedința obisnuită a unuia dintre soți sau

- reședinta obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel putin un an imediat
înaintea introducerii cererii.

2. Legea cadru care reglementează raporturile de drept internațional privat este Legea nr.
105/1992. Potrivit acestui act normativ, divorțul este cârmuit de legea națională comună iar în
caz de cetățenii diferite de legea domiciliului comun.

3. Instanța va constata competența materială de a judeca acțiunea și va admite reclamantului,


desfacerea căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti în comun cu privire la copiii minori
rezultaţi din căsătorie, stabilirea locuinţei acestora la locuinţa pîrîtei din Italia cu obligarea
reclamantului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor.

Tema nr. 2

a. Dacă la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile generale şi


condiţiile speciale în funcţie de scopul şederii, prevăzute în ORDONANŢĂ DE
URGENŢĂ nr.194 din 12 decembrie 2002,privind regimul străinilor în România,
străinului i se refuză prelungirea dreptului de şedere temporară, iar masura este aplicată
de către Biroul pentru Imigrări al județului în care se află străinul.

b. Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la


curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului
General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare.
Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia.
Hotărârea instanţei este irevocabilă. Contestaţia depusă, în termenul legal, împotriva
deciziei de returnare suspendă executarea măsurii de îndepărtare.

c. Elementele pe baza cărora se poate stabili faptul că o căsătorie este de convenienţă pot fi
cele precum: coabitarea matrimonială nu există; soţii nu s-au întâlnit niciodată înaintea
căsătoriei; lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea obligaţiilor născute din căsătorie;
soţii nu vorbesc o limbă înţeleasă de amândoi; unul dintre soţi a mai încheiat căsătorii de
convenienţă; soţii sunt inconsecvenţi în declararea datelor cu caracter personal, precum şi
a circumstanţelor în care s-au cunoscut; încheierea căsătoriei a fost condiţionată de plata
unei sume de bani între soţi, cu excepţia sumelor primite cu titlu de dotă.
Elementele prevăzute la alin. (2) pot rezulta din declaraţiile celor în cauză sau ale unor
terţe personae, înscrisuri, date obţinute cu ocazia realizării interviului sau a unor verificări
suplimentare și interzicerea returnării.

S-ar putea să vă placă și