Management comparat

Iunie 2021

Analiză paralelă între tranziția din România post 1989 și “Ferma Animalelor” de
George Orwell

Unul dintre cele mai importante romane ale literaturii universale din secolul al XX-lea
este, fără urmă de îndoială, „Ferma Animalelor”, scris de George Orwell in 1949. Ceea ce îl
face copleșitor de relevant și actual este modul în care acesta prezintă, într-o superbă satiră, ideea
utopică a unei societăți perfecte care ar putea exista în realitate; nu numai că nu este așa, însă
rezultatele încercărilor de a implementa astfel de idei sunt întotdeauna catastrofale.
Ideea de la care pleacă Orwell în romanul „Ferma animalelor” este aceea de eșec al
principiului de baza al comunismului: avuția comună, disparitia inegalității între membrii
societății si progresul prin munca. Pe scurt, actiunea se petrece într-o ferma din Anglia- Manor
Farm, unde animalele se revoltă împotriva lui Mr. Jones, fermierul care se purta rău cu ele-
abatoriza porcii și înneca câinii bătrâni ajunși neputncioși. Unul dintre porcii cei mai de soi, Old
Major, îi încurajează pe ceilalți să preia puterea de la fermier.
Așadar, într-o seară în care Mr. Jones se îmbată, animalele îl alungă pe acesta și pe restul
oamenilor de la fermă și preiau controlul. Old Major moare la doar trei zile după și trei porci
conduc mișcarea de rezisteță (Snowball, Napoleon și Squealer). Aceștia pun bazele unei societăți
ideale, în care toate animalele sunt egale, și toate lucrează în beneficiul tuturor (practic o
societate comunistă). Porcii sunt cei care își asumă conducerea, chiar dacă în teorie cu toții sunt
egali între ei. Pentru o scurtă perioadă de timp, lucrurile au mers bine și animalele s-au simțit
eliberate.
Porcul Napoleon, avid de putere, îl deturnează de la putere pe Snowball, celălalt porc
lider, devenind astfel tiran. Firește, astfel ajunge să trateze restul animalelor la fel de rău cum o
făcea fermierul. Apar reguli noi, care favorizeză porcii; porcii încep să fac comerț cu oamenii. În
final, situația revenind la fel ca în faza de debut a romanului. Scena de final ne prezintă
animalele din fermă care privesc porcii, care acum mergeau în două picioare, cum petrec
împreună cu oamenii, și este imposibil să mai distingă între aceste două specii.
 Este clară paralela între Revoluția Bolșevică din 1917 și ceea ce se întâmplă în anii
următori cu revoluția din roman. Comunismul falimentar este prezentat vizionar în „Ferma
animalelor”, unde nevoia de putere naturală și instinctul primar de supraviețuire zădărnicesc
orice concept artificial de egalitate, bine comun și echitate socială, exact cum s-a dovedit și în
realitate în țările în care sistemul comunist a funcționat vreme de aproape șase decenii.
Cum se compară ideile din lucrarea monumentală a lui Orwell cu realitatea din România
post-decembristă? Putem face o comparație pertinentă luând în calcul elementele descrise mai
sus. În decembrie 1989, poporul român (în teorie), se revoltă împotriva dictaturii lui Nicolae
Ceaușescu, care se afla într-un moment foarte delicat al mandatului său. Măsurile draconice de
austeritate impuse populației în vederea închiderii creditelor intenaționale pe care Statul le
accesase, a dus la degradare a calității vieții cetățenilor, ajungându-se la raționalizarea
alimentelor și așa insuficiente și slabe calitativ, la întrerureperea sistematică a alimentării cu
energie electrică și căldură, lipsa produselor de bază din magazine, toate acestea pe fondul
îngrădirii drepturilor de acces la informație și chiar interzicerea totală a dreptului de a călători în
alte țări.
Nu este clar nici astăzi ce s-a întâmplat în decembrie 1989 la București, cine sunt cei care
au pornit violențele și cine a autorizat folosirea armelor de foc pentru oprirea revoltei, însă ce
este cert este că procesul lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale Elena a fost unul de fațadă, iar
condamnarea acestora la moarte, împreună cu execuția lor, au creat un vid de putere. Așadar, la
fel cum Mr. Jones este alungat de la fermă, conducătorul tiran Nicolae Ceaușescu este îndepărtat
de la conducerea țării.
Conducerea statului este preluată de către o nouă structură- Frontul Salvării Naționale
(FSN)- sub conducerea lui Ion Iliescu, a lui Petre Roman și al lui Dumitru Mazilu, cu caracter
temporar, până la organizarea de „alegeri democratice”. Așa cum porcii orwellieni preiau puterea
în Fermă și animalele sunt mulțumite, la fel și în România poporul a primit cu mult entuziasm
eliberarea din sistemul totalitar, creditând cu votul majorității FSN la alegerile organizate în
1990. Promisiunea era de data aceasta de prosperitate, libertate, acces la resurse și informație,
spre deosebire de idealul egalitarist din romanul lui Orwell. Numai că, exact la fel ca în roman,
de la programa idealistă a Revoluției s-a ajuns la cu totul alte stări de fapt. Pe fondul
destructurării sistemului totalitar centralizat, s-au creat oportunități de îmbogățire rapidă și ilicită
pentru cei care făceau parte din fostele structuri comuniste, care și-au creat cadru legislativ
favorabil. S-au închis marile centre industriale, s-au disponibilizat efectivele de personal care
activau în cadrul acestora, moneda s-a depreciat semnificativ, devalorizându-se până la nivelul în
care econmiile de o viață erau echivalente cu achiziționarea unei anvelope auto. Au fost ani în
care viața a devenit extrem de complicată pentru români și nemulțumirile acestora au ajuns să îi
aducă în aceeași stare în care se aflau la momentul Revoluției. A devenit evident că FSN- devenit
Partidul Social Democrat- este doar o nouă față ipocrită Partidului Comunist. Cei ce au promis
uriaș libertate și democrație erau doar colegii foștilor activiști de Partid, ai nomeclaturiștilor și ai
membrilor Securității de Stat- probabil celo mai opresiv sistem pe care l-a cunoscut vreo țară
europeană, cu excepția URSS.
Putem compara momentul de final al romanului, când animalele nu mai puteau să
deosebească opresorii porci și oameni între ei, cu momentul alegerilor din 1996, în care
comuniștii pierd alegerile și președintele țării devine Emil Constantinescu.
Uimitoarea prospețime a ideilor din romanul lui George Orwell este încântătoare și
rămâne un excelent exemplu de vizionarism, precum și o parabolă despre adevărata natură a
puterii.