Soluție de busines intelligece in cloud

Sistemele informatice de tip Business Intelligence au fost considerate până de curând ca fiind
instrumente destinate managerilor – soluții care conoferă managementului unei companii
informațiile de care are mare nevoie pentru îmbunătățirea performanței acesteia. Un sistem
Busines Intelligence de tip operațional își păstrează proprietatea și susține activitățile zilnice
prin funcționalități specifice: informații actualizate în timp real, acces securizat la date din orice
locație, analize ușor de realizat de către orice utilizator, fără sprijin specializat etc.

Acestea reprezintă o schimbare de a trece spre o nouă cultură organizațională, cea a unui
management bazat pe obiective clare, măsurabile, asumate de către companie și angajați la
fiecare nivel execuțional. Pentru ca acest model să funcționeze, trebuie ca angajatul să poată lua
decizii informate pentru atingerea propriului obiectiv. Businesul Intelligece-ul operațional
intervine în aceste companii, oferind acces la informație relevantă la fiecare nivel și viteză
decizională.

Business Intelligence (BI) este procesul de transformare a datelor brute în informații utile pentru
a avea o eficiență mai mare din punct de vedere al deciziilor strategice și operaționale, lucruri ce
oferă beneficii mari în domeniul afacerilor.[1]

Sistemele de Business Intelligence (BI) au devenit o parte integrantă a funcționării o afacere în

secolul XXI datorită nevoilor în continuă creștere a organizații din domeniul analizei,
interpretării și prelucrării datelor. Definiția Business Intelligence se referă la un concept larg de
afaceri inteligență concepută pentru a sprijini și a îmbunătăți luarea deciziilor, și care, la rândul
său, ar trebui să ducă la creșterea eficienței unei organizații. Cu toate acestea, implementarea
unui sistem BI în sine nu poate garanta rezultate satisfăcătoare.[1]

Beneficiile și riscurile cheie pentru o organizație sunt create de procesul de implementare și

utilizarea sistemelor BI. Riscurile sunt asociate cu angajarea suplimentară resursele unei
organizații este chiar procesul de implementare de BI, în timp ce beneficiile apar doar atunci
când o astfel de implicare oferă rezultate măsurabile.
„Nu este doar o tehnică de procesare a datelor, ci și tehnici de gestionare, motivația personalului
și stimularea cererii reale de informații ”scrie P. Adamczewski despre procesul de implementare
a Business Intelligence. Autorul este de acord cu părerea lui Adamczewski că situația de pe piață
este totuși, cea a disponibilității crescute a soluțiilor de BI mai ieftine și mai eficiente în același
timp, lipsește conceptul de utilizare a acestora [2]. Această concluzie este confirmată și de S. și
W. Williams care susțin că sistemele de Business Intelligence aduc o analiză complet nouă
capacitățile unei organizații, cu toate acestea, realizarea succesului este contingentă la un joc bun
al întregii echipe până la sfârșitul unui meci. De aceea calendarul de implementare a BI poate fi
comparat cu continuarea pauzei după prima jumătate a unui meci de fotbal în rolul de a conduce
echipa. [3].

Mai mult, proiectul BI poate avea succes în sens financiar, dar poate cauzează o pierdere în alte
proiecte. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, ca urmare a implicarea angajaților cheie în
implementarea BI, ceea ce poate duce la o scădere a eficienței activităților lor „business as
usual”. Implementarea cu succes de BI într-o organizație este dependentă de o schimbare
profesională management, deoarece implementarea însăși (înțeleasă ca active necorporale) duce
la o reducere a valorii unei companii datorită faptului că aceasta consumă resursele unei
organizații [1].

Business Intelligence” (BI) este în mod general definit ca un sistem care include o varietate de
aplicații IT ce pot fi folosite pentru a analiza datele unei organizații și pentru a comunica
informațiile obținute mai departe utilizatorilor pentru care sunt relevante acele date.
Componentele sale principale sunt depozitarea datelor, exploatarea datelor, interogarea și
raportarea. [4]

Deciziile sunt luate din experiența și intuiția celor din companie. Deciziile bazate pe date
concrete sunt mult mai eficiente și mult mai ținte pe un rezultat promițător decât cele bazate
numai pe intuiție. Acțiunile bazate pe date, informații, cunoștințe, experimentări și teste exacte,
ce utilizează date noi, pot avea un succes mult mai mare și pot duce la o creștere sustenabilă a
afacerilor atât timp cât la bază sunt informații reale nu supoiții. [5]
Prin urmare, organizațiile ar trebui să adune date, să le prelucreze, să le analizeze și să le
descopere utilitatea, să găsească informații și să încorporeze aceste informații în procedurile lor
de funcționare.
BI include o varietate de instrumente și tehnici software pentru a oferi managerilor informațiile și
informațiile necesare pentru a conduce afacerea. [6]

Instrumentele BI includ depozitarea datelor, procesarea analitică online, analiza social media,
raportarea, dashbordurilor, interogarea și extragerea datelor.
Instrumentele BI pot varia de la instrumente foarte simple, minimale ce ar putea servi ca
instrumente ale utilizatorilor finali, până la instrumente sofisticate, complexe care oferă un set
de funcționalități foarte larg și complex. Astfel, directorii executivi pot fi propriii experți BI sau
se pot baza pe specialiștii BI pentru a stabili mecanismele BI pentru ele. Astfel, organizațiile
mari investesc în soluții sofisticate de BI care oferă informații bune în timp real. [6]

Culegereа de dаte și аnаlizа аcestorа а fost dintotdeauna și va fi considerаte de orgаnizаții drept

аctivitatea fundаmentаlă pentru plаnificаreа strаtegică pe un termen cât mai lung. Înаinte de
аpаrițiа instrumentelor și tehnologiilor informаtice, procesul de luаre а deciziilor se bаzа pe
estimări sau supoziții sаu pe prаctici de аproximаre empirică. [7]

Culegerea de date presupune existența unei căi de acces la acele date și apoi de agregarea
acestor date pe baza unor caracteristici prestabilite. Stocarea datelor semnifică deci salvarea
datelor culese în cadrul fișierelor, bazelor de date sau depozitelor de date.
Analiza datelor este etapa de extragere a informațiilor relevante din datele anterior depozitate.
Etapa de modelare a datelor rezumă elaborarea unui model al datelor pentru a asigura
transpunerea realității analizate. [7]
Ce este indispensabil este cerința de а memorа deci salva și de a prelucrа cаntități din ce în ce
mai mаri de dаte ce a condus lа implementarea de sisteme de аsistаre și susținere a deciziilor
bаzаte pe depozite de dаte. Sistemele de аsistаre și suținere а deciziilor contribuie lа identificаreа
și rezolvаreа problemelor și аjută lа sesizаreа de riscuri și oportunități de аfаceri, lа аnticipаreа
tendințelor de la nivelul pieței și totodata asistă la estimаreа аcțiunilor concurenței, astfel rolul
lor principal fiind аcelа de а elabora și livra informаții relevаnte, vаloroаse, cu un grаd mаre de
аcurаtețe și în timp util în vedereа аdoptării deciziilor strаtegice аle orgаnizаției. [8]
Principаlul scop аl аcestor sisteme informаtice este de а îmbunătăți procesele de аnаliză а
dаtelor, și implicit pe cele de аdoptаre а deciziilor în conformitate cu datele analizate. Scopul
unui sistem de asistare a deciziilor este аcelа de а pune lа dispozițiа operatorilor o viziune
integrаtă darși de ansamblu și consistenă аsuprа tuturor dаtelor relevаnte аle orgаnizаției.
Sistemele de Business Intelligence sunt aplicații software care permit o mai bună înțelegere
a datelor organizaționale și furnizează informații relevante organizațiilor care trebuie să ia cele
mai bune decizii în cel mai scurt timp. Sistemele de Business Intelligence se concentrează asupra
raportării, interogării și analizei datelor care există într-un depozit de date al unei companii.[8]
Analiza datelor reprezintă procesul de transformarea a datelor în informații relevante pentru
factorii de decizie, în scopul obținerii de cunoștințe utile în procesul de luare a decizilor.

Analiza datelor folosind instrumente moderne de Business Intelligence este unul din subiectele
de preferate în momentul de față, având în vedere volumul mare de date care se stochează zilnic
în toate domeniile de activitate, precum și evoluția instrumentelor complexe de analiza datelor.
Modelarea datelor este iarăsi un subiect aflat la mare căutare în momentul de față, având în
vedere volumul foarte mare de date care se acumulează în toate domeniile de activitate. Datorită
progresului tehnologic, toate ramurile economiei și toate domeniile de activitate sunt
informatizate, iar procesele și fluxurile legate de derularea activităților sunt înregistrate în bazele
de date ale aplicațiilor dedicate. astfel, există un volum zilnic de date care se agregă și care
se acumulează pe o durată mare de timp. Aceste date trebuie analizate și modelate, astfel încât
companiile să beneficieze de valoarea acestor date anterioare și să învețe din experiențele trecute.
[9]
Pe baza acestor datelor existente, se efectuează analize care ajută la realizarea de supoziții
privind evoluția în timp a anumitor factori economici și se iau prin urmare decizii privind
viitoare investiții ale companiei.
Modelarea datelor este procesul de elaborare a unui model privind datele analizate,
organizarea acestor date în tabele conform modelului realizat, pentru a asigura transpunerea
corectă a realității din domeniul analizat.

Sunt evidențiate avantajele utilizării sistemelor de Business Intelligence pentru gestionarea

proceselor de afaceri, precum și nevoia și importanța utilizării tehnologiei de Business
Intelligence ca suport pentru аfаceri.

Un factor important legat de considerarea Business Intelligence ca suport pentru аfаceri este
valoarea informaţiilor oferite pentru domeniul afacerilor. Cu alte cuvinte, nu este suficient să fie
colectate şi prelucrate volume foarte mari de date, ci este necesar ca acestea să aibă o utilizare
practică, aplicativă, care să aducă un plus de valoare companiilor.[10]

Componentele unui sistem de Business Intelligence sunt:

 instrumente de ETL (extragere, transformare, încărcare) a datelor;

 depozite de date;
 tehnici OLAP;
 data mining (extragerea datelor). [11]

Structurаl un sistem informаtic dedicаt Business Intelligence presupune parcurgerea

următorilor pași:

 extragerea de date din datele tranzacționale și transformarea lor în formatul și structura de

date din depozitul de date;
 filtrarea și selecția datelor corecte;
 încărcarea datelor care au fost selectate în urma procesului de filtrare;
 agregarea datelor sub formă de totaluri, sub-totaluri, medii care se previzionează că vor fi
folosite de utilizatori; [11]

Măsuri de implementare a sistemelor Business Intelligence

Pentru implementarea depozitelor de date se parcurg următoarele etape:

 se definește domeniul de activitate;
 se creează un plan de implementare pentru versiunea actuală;
 se stabilește schema relațională a depozitului de date;
 se definesc metadatele depozitului de date;
 se stabilește modalitatea de acces la date;
 se implementează propriu-zis depozitul de date;
 se încarcă depozitului de date;
 se instruiesc beneficiarii;
 se testează depozitul de date.[11]

Implementarea sistemelor Business Intelligence îmbunătățește performanța companiei, datorită

deciziilor luate în cadrul companiei, bazate pe informații concise, rapide și concrete. Autorii
Mohamed Elbashir și Steve Williams au identificat 3 dimensiuni de asimilare a sistemelor de
Business Intelligence: operațiuni de business, marketing și vânzări și relații cu clienții.
Fiecare dintre aceste dimensiuni include elemente de măsurare care reprezintă strategii generale,
legate de activitățile de business. Totodată, utilizarea Business Intelligence poate îmbunătăți
direct performanța și valoarea de business a companiei, fiind o bază fundamentală pentru
procesul de business și pentru procesul decizional. [12]
În cadrul conferinței „Best Practices in Competitive Intelligence in the Benelux‖,
din 26 iunie 2003, în Breda, Joseph Rodenberg, Managing Partner of Rodenberg Tillman
& Associates, a prezentat viziunea sa despre Competitive Intelligence prin introducerea
unui nou concept denumit Enterprise Intelligence, precizând că pentru a avea succes, o
companie trebuie să integreze cele trei zone de intelligence, și anume Business
Intelligence, Competitive Intelligence și Organisational Intelligence

Competitive Intelligence

Conceptul de Competitive Intelligence este definit în nenumărate moduri, însă

toate definițiile au în comun faptul că Competitive Intelligence este un proces etic și legal
de a obține informații privind mediul concurențial, aceste informații fiind utilizate în
procesul decizional. Competitive Intelligence nu este același lucru cu spionajul economic,
deoarece primul folosește metode etice și legale de obținere a informațiilor, pe când
spionajul economic este neetic, bazându-se pe mijloace ilegale.[13]

Conceptul de Competitive Intelligence reprezintă colectarea și utilizarea cunoștințelor despre

mediul extern al companiei prin analizarea capacităților și acțiunilor potențialilor competitori,
fiind un proces care crește competitivitatea firmelor prin studierea situației de ansamblu a
companiei în industrie și economie. Totodată, Competitive Intelligence oferă indicii, semnale și
instrucțiuni care ajută la atingerea obiectivelor organizaționale și ghidează decidenții în obținerea
de rezultate pozitive pe piață, prin creșterea competitivității și prin minimalizarea incertitudinii
sau a riscurilor. [13]
Incertitudinea poate fi minimalizată prin definirea clară a nevoilor de informații ale
companiei, prin culegerea și prelucrarea informațiilor, precum și prin diseminarea acestora
prin rapoarte specifice.

Competitive Intelligence-ului, a apărut în literatura de specialitate în anii 1960, fiind, de atunci,

permanent dezvoltat. Michael Porter, în 1980, a susținut că este necesar un process de
intelligence structurat pentru a identifica sistematic și continuu oportunitățile de afaceri
și amenințările prin metode legale și etice, putând astfel îmbunătăți performanța competitivă pe
piață. Sheila Wright și Jonathan Calof consideră că forma de bază a activităților de Competitive
Intelligence implică planificare, colectare, analiză, comunicare
și management. [14]

Totodată, Competitive Intelligence oferă o viziune critică asupra mediului competitiv,

companiile putând fi la curent cu schimbarea condițiilor de piață și cu evitarea greșelilor
costisitoare. Competitive Intelligence se concentrează pe creșterea veniturilor, pe
introducerea de noi produse sau servicii, pe evitarea costurilor și creșterile de profit. De
asemenea, este utilizată în sprijinirea deciziilor din diferite domenii, precum: strategia de
business, dezvoltarea vânzărilor, deciziile de intrare pe piață, dezvoltarea produselor și
tehnologiei. Astfel, rezultă că Competitive Intelligence influențează procesul decizional,
fiind o componentă de bază a strategiei de business. [15]

Counterintelligence-ul poate fi definit ca un proces de prevenire împotriva efortului

adversarului de a culege date şi informaţii prin mijloace legale şi uneori, ilegale, fiind
esenţială înţelegerea procesul de Competitive Intelligence pentru a cunoaşte cum ar putea
colecta informaţii competitorii, despre propria companie.

Competitive Counterintelligence-ul are drept scop „neutralizarea eforturilor de

colectare ale unui competitor printr-o serie de măsuri pline de imaginaţie, flexibile şi
active. Se ocupă „intruziuni care nu sunt ilegale, se pot folosi bariere pentru a preveni
exodul de informaţii, însă acestea trebuie să fie plasate în procedurile companiei şi în
mintea angajaţilor, nu în punctele de intrare pe site-uri.[16]
De cele mai multe ori Counterintelligence-ul poate fi confundat cu securitatea şi contramăsurile
sunt delegate personalului de securitate, însă securitatea caută să protejeze bunurile companiei
printr-o serie de politici, proceduri şi practici. Însă, Counterintelligence-ul
doreşte să neutralizeze eforturile depuse de competitori printr-o varietate de măsuri active.
O bună abordare a Counterintelligence-ului poate ajuta îmbunătăţirea integrării procesului
Competitive Intelligence, prin protejarea mediului de business, prin identificarea şi
estimarea vulnerabilităţilor şi prin analiză. [17]

Politicile de Competitive Counterintelligence au ca principal scop evidențierea vulnerabilităţilor

şi elaborarea şi implementarea politicilor de securitate în scopul reducerii acestora. Aceste
vulnerabilităţi pot crea prejudicii companiei, de aceea este essential luarea de măsuri de
securitate care să reducă aceste vulnerabilităţi, de exemplu salvări periodice ale bazelor de date
sau scanarea pe toate dimensiunile de securizare pentru a asigura continuitatea funcţionării
companiei sau îmbunătăţirea performanţelor acesteia. Dimensiunile de securizare se referă la
următoarele domenii: protecţia fizică; protecţia documentelor; securizarea IT a comunicaţiilor, a
componentelor hard şi soft; politici de resurse umane,
precum şi strategii de comunicare publică.[18]
 Cloud Computing calități și descrierea conceptului

Cloud Computing a apărut ca o soluție de business la necesitățiile lumii modern enunțate mai
sus. Cloud Computing a dezvoltat în ultimele două decenii o expansiune extraordinară, reușind
să acapareze atât interesul specialiștilor din domeniul IT, dar și a numeroase altor persoane din
diferite domenii de activitate. Avantajele aduse de către tehnologia Cloud Computing sunt date
de ofertarea resurselor IT sub forma unor servicii, de care beneficiarii se pot bucura la momentul,
în forma, în cantitatea și la calitateanecesitățiilor, independent de poziția geografică a
beneficiarului sau a furnizorului de servicii Cloud. [19]

Portabilitatea aplicațiilor este un factor extrem de important în cadrul platformelor, care

asigurăsuport pentru o varietate de infrastructuri locale. Lumea noastră se află într-o continua
schimbare, iar satisfacerea necesitățiilor de business devine în strâns legătură cu migrarea
activității către unul din modelele de Cloud. În consecință, identificarea și adoptarea modelelor
eficiente pentru procesarea volumului mare de date este de mare interes. [19]

Astăzi punându-se un accent deosebit pe clădirea interrelațiilor între colegi și împărtășirea

informațiilor prin

• digitalizarea infrastructurii la nivel fizic, de platforma și software, precum și a

fluxului de date în aplicații, pentru a asigura elasticitatea și reutilizarea serviciilor.

• Necesitatea existenței unei platforme de management, care facilitează publicarea și livrarea

aplicațiilor și a funcționalităților noi în Cloud, luând in calcul schimbarea continua a cerințelor
de business sau ale utilizatorilor cu privire la procesul de business folosit.

• Mijloace de verificare și de implementare de tehnologie nouă, care poate face față

unor medii distribuite, care asigură un grad ridicat de întindere a serviciilor, se bazează pe

digitalizare și care includ metrici organizaționale pentru a susține procesul de adoptare a

serviciilor de tip Cloud Computing. [20]

Evoluția către Cloud Computing a devenit inevitabilă spre sfârșitul anilor 1980 odată cu apariția
conceptului de Grid Computing, când pentru prima dată, un număr mare de sisteme de calcula
fost implicat în soluționarea unei singure probleme de natură științifică, și a cărei gestionare a
necesitat un nivel înalt de procesare a datelor într-un regim sincron și paralel. [21]

Sistemele de calcul numite și sisteme utilitare, se axează pe alocarea dinamică sau pe o plajă
largă a resurselor de calcul, pentru a satisface eficient cererile în continua schimbare ale
clienților. Resursele sistemelor de calcul la cerere pot fi localizate în cadrul unei organizații sau
pot fi externalizate către un terț, denumit și furnizor de servicii. [21]

Cloud Computing a luat amploare ca o evoluție fireasca de la formele inițiale de calcul de volum
mare de date. Printre aceste se remarcă: răspândirea fenomenului de transformare digitală ce
constrânge organizațiile IT să își transforme modelele de business actuale pentru a putea adăuga
plus valoare serviciilor oferite către clienților lor. Deși această transformare a creat oportunități
pentru creearea unor modele de business noi și inovative, companiile existente sunt deseori
forțate să opereze în cadrul unor modele învechite. Acest lucru reprezintă o piedică majoră în
încercarea de a răspunde rapid la cerințele utilizatorilor, ducând într-un final la devalorizarea
organizației de piață. [21]

De-a lungul timpului în domeniul IT au fost prezentate mai multe definiții ale Cloud Computing
în încercarea de a înțelege ce reprezintă Cloud-ul. Cele mai multe dintre acestea fac trimitere la
rețelele de Internet interconectate care sunt prezentate sub forma unui nor. [21]

Cloud Computing poate fi încadrat ca un model de business, prin care tehnologia este redată ca
un serviciu online, utilizatorii accesând astfel aplicațiile software prin intermediul Internetului,
fără a deține licența asupra lor, în schimbul unei taxe lunare.

Beneficiile date de utilizarea Cloud Computing sunt evidențiate de caracteristicile acestuia:

accesul facil la serviciile Cloud, elasticitatea serviciilor oferite, care pot fi accesate la cerere, și
cuantificarea serviciilor în funcție de consum.

Există trei modele acceptate de implementare Cloud Computing: Cloud public,Cloud privat si
Cloud hybrid[22]

Cloud-ul public
Resursele computaționale ale Cloud-ului public sunt puse la dispoziția publicului de larg
consum. Cloud-ul public poate fi deținut, condus și întreținut de către o organizație de orice
natura fie academică fie business fie o combinație a acestora. Poate fi realizabilă numai pe
premisa existenței unui furnizor de Cloud. Serviciile și aplicațiile dintr-un Cloud public sunt puse
la depoziția publicului larg, aplicațiile Cloud-ului bazându-se pe o infrastructură mixtă a mai
multor furnizori de Cloud.

Cloud-ul privat

În mod normal un Cloud privat este proiectat și ghidat de către departamentul IT al unei
organizații, cu scopul de a deservi servicii organizației respective. Cloud-ul privat poate fi
adăpostit într-un centru de date intern al organizației sau într-un centru de date anexat
organizației, sub stricta supraveghere și respectare a proceselor și procedurilor implementate în
cadrul organizație.

Cloud-ul hibrid

Serviciile oferite de către Cloud-ul hibrid reprezintă o compunere a două sau mai multe tipuri de
Cloud distincte - privat sau public - care există ca entități unice, dar care sunt interconectate prin
tehnologii standard sau specifice, și care permit portabilitatea datelor sau a aplicațiilor. [22]

Modele de livrare a serviciilor

Serviciile ce pot fi distribuite într-o rețea pot fi utilizate împreună pentru a crea aplicații și
funcționalități destinate beneficiarilor sunt

Software ca serviciu (SaaS)

În cazul modelului de livrare Software ca un serviciu (SaaS), serviciile sunt accesate de către
beneficiar prin intermediul unui portal web sau a unei aplicații, care este vizibilă utilizatorului.
Serviciul la nivel software este cel mai familiar model de livrare Cloud pentru utilizatorii de
servicii Web.
Platforma ca un serviciu (PaaS)

Metodă de livrare Cloud, platforma ca un serviciu, oferă toate resursele de care este nevoie
pentru a genera aplicații și servicii disponibile prin Internet, fără a fi necesară descărcarea sau
instalarea de aplicații suplimentare.

Infrastructura ca serviciu (IaaS)

Nivelul de bază al Cloud-ului este nivelul de infrastructură livrat ca un serviciu.Acesta se

bazează pe o serie de resurse cum ar fi serverele, echipamentele de rețea sau sistemele de stocare,
etc., care sunt oferite ca un serviciu consumatorului.[22]

Cloud Computing folosește optim alocarea resurselor în scopul de pune la dispoziția

utilizatorilor un număr mare de resurse.

Virtualizarea este principal tehnică folosită de CC și a fost dezvoltată de către IBM în anii 1960
prin folosirea sistemelor mainframe. Recent virtualizarea s-a ridicat la nivel de aplicație, ca un
model de business prin care plata serviciilor se realizează în funcție de resursele consumate și în
funcție de tipul aplicației software utilizate.

Conceptul de virtualizare nu se limitează doar la emularea unui calculator în ansamblul său.

Există numeroase tehnologii de virtualizare specifice altor tipuri de resurse, cum ar fi mediile de
stocare, bazele de date, memoria sistemului, echipamentele de rețea.

Virtualizarea este un mecanism software, care permite platformei să găzduiască mai multe
sisteme de operare, care rulează în același timp pe același server fizic.

Virtualizarea împarte serverul fizic într-un număr mai mare de resurse cu scopul furnizării de
servicii utilizatorilor.[22]

Industriile IT se concentrează asupra virtualizării ca soluție IT pentru a susține adoptarea Cloud

Computing, în timp ce utilizarea calculatoarelor virtuale și a tehnologiei de virtualizare oferă
avantaje ca maximizarea utilizării resurselor de calcul

Așa cum mașinile virtuale reprezintă elementele de bază pentru infrastructura în Cloud,
containerele permit o virtualizare la nivel mai mic, prin compunerea caracteristicilor lor ca și
pachete de aplicații provenite din imagini individuale. Containerizarea se bazează pe
capabilitatea de a dezvolta, testa și implementa aplicațiile pentru funcționare.

Un container îmbracă codul software și toate fișierele de configurare al acestuia, astfel încât
aplicația să poată rula rapid într-un mediu de calcul. Containerul este un pachet software ușor de
utilizat, care conține toate elementele necesare pentru ca o aplicație să poate fi executată: limbaj
cod, proces de execuție, unelte de sistem,biblioteci de sistem și setări. Se pliază pentru folosirea
indifferent de sistemul de operare folosit de beneficiar.

Containerele, necesită resurse minime în execuția acestora. Spre deosebire de mașinile virtuale,
containerele nu au nevoie de un sistem de operare dedicat, care să fie instalat în container și nu
au nevoie de o copie virtuală a hardware-ului serverului gazdă.

O altă caracteristică importantă pentru furnizorul de servicii Cloud este automatizarea, ce se

referă la sistemele de management, de operațiuni și de mentenanță ale resurselor din Cloud.

Monitorizarea automată este necesară în livrarea serviciilor Cloud la calitatea așteptată de către
beneficiar și mai trebuie avut în vedere că serviciile Cloud trebuie supravegheate constant în
vederea asigurării disponibilității acestora.[22]

Securitatea în Cloud Computing

Securitatea datelor și a informațiilor în Cloud este încă una dintre temele cele mai provocatoare
în adoptarea soluției Cloud Computing. Înainte de a externaliza date sau unele informații în
mediul public, orice organizație trebuie să își ia că toate măsurile de securitate, de integritate și
de consistență a datelor.

Astfel furnizorul de Cloud trebuie să asigure ca fiecare informație este în siguranța în Cloud, de
la nivelul de infrastructură și până la cel de servicii software.

Se evidențiază astfel măsurile la nivelele Cloud Computing:

• Securitatea la nivelul infrastructurii Cloud astfel Încât puterea de procesare compusă din
resursele de infrastructură a unuia sau mai multe centre de date, să fie sigure,și tot sigure să fie și
componentele și căile de comunicare prin care datele sunt transmise.

• Securitatea la nivel de platformă Cloud să se asigure securitatea datelor la nivel de platformă,

este esențial ca sistemele de gestionare și de procesare a datelor să fie menținute la versiunea
actuală, iar traficul de date suspicios să fie întrerupt imediat. Aici sunt implementate la nivel de
organizație diverse politici și regulamente de securizare a datelor.

• Securitatea la nivel de software în Cloud presupune protecția întregul portofoliu de aplicații

împotriva amenințărilor interne și externe, începând cu faza de proiectare și până când aplicațiile
sunt lansate în producție. Securitatea trebuie asigurată pe durata întregului ciclu de viață. De
asemenea, este politicile de securitate și procesele definite să nu devină obstacole în fața
funcționalităților de business și să nu genereze alte riscuri sau dificultăți pentru clienți și
furnizori. [22]

Arhitectura orientată pe servicii

Arhitectura bazată pe servicii este un model de dezvoltare software pentru componentele

distribuite ale aplicațiilor, care asigură descoperirea serviciilor în rețea, controlul accesului la
date, securizarea datelor și asigură îndeplinirea cerințelor de securitate.

Există două părți implicate în comunicarea la nivelul arhitecturii orientate pe servicii: utilizatorul
de servicii și furnizorul de servicii.

Arhitectura orientată pe servicii este un tip de arhitectură, implementată structural pentru

conceperea proceselor de business incluse ca servicii pe tot parcursul ciclului de viață al
aplicațiilor. Serviciile sunt dezvoltate inteligent și se pot plia cu ușurință la schimbările cerute de
organizație. Toate acestea pot fi utilizate pentru a crește eficiența unei organizații, pentru a aduce
produsele software mult mai repede pe piață, pentru ajutarea eficienței costurilor prin reutilizarea
serviciilor existente. [22]
Utilizarea microserviciilor în proiectarea și în dezvoltarea aplicațiilor reprezintă o nouă țintă
pentru arhitectură și pentru serviciile software din domeniul IT. Microserviciile reprezintă o
tehnică de evoluare a aplicațiilor software, care structurează o aplicație ca o colecție de servicii
cuplate în mod liber. În arhitectura bazată pe microservicii, serviciile sunt împarțite în unități mai
mici pentru a îmbunătăți modularitatea lor.

Capacitatea microserviciilor de a fi executate independent unele de altele este folosită mai ales în
livrarea continuă de software programat. Microserviciile pot fi scalate independent de alte
servicii și pot fi implementate pe hardware-ul asignat nevoilor acestora.

Totodată, ușurința de a menține și de a reutiliza microserviciile dezvoltate, sunt principalele

motive pentru care ele sunt abordate în dezvoltarea aplicațiilor de tip Cloud. Apariția tiparelor de
implementare este primul pas spre o strategie de dezvoltare, de integrare și de implementare a
aplicațiilor software folosind metodologia DevOps. Publicarea microserviciilor trebuie făcută
prin intermediul utilizării containerelor sau a mașinilor virtuale. [22]

Cloud Computing are un rol covârșitor asupra tuturor domeniilor tehnologiei și arhitecturii IT.
Livrarea continuă este parte din această schimbare, încurajând mai puține erori în sistemele de
producție, un client mai implicat, care poate oferi feedback imediat cu privire la rezultatele de
acceptanță a funcționalităților noi software, dar și un control mult mai bun, o bună conformitate
și calitatea ridicată a serviciilor livrate. Modelele prezentate întrunesc o necesitate de urmat
pentru a oferi aplicației Cloud o calitate înalta a serviciilor.

Arhitecturile și procesele de software actuale fac organizațiile să devină mai fiabile și mai bine
pregătite pentru a face față schimbărilor, în timp ce, pe de altă parte le ajută să rămână
competitive în industria în care activează.

Strategia de implementare a aplicațiilor de tip Cloud se va realiza după arhitecturi software

moderne. În plus se va descrie o modalitate de modernizare a aplicațiilor existente, de tip legacy
pentru a putea funcționa în Cloud. Se vor folosi de microservicii, containere, se va planifica
optimizarea proceselor așa încât flexibilitate dorită şi automatizarea sa fie posibilă la momentul
integrării aplicațiilor în Cloud.[22]
Pentru implementarea aplicațiilor native Cloud, arhitectura aplicațiilor Cloud şi infrastructura
utilizată trebuie să bifeze următoarele cerințe:

Trebuie să utilizeze microservicii.

1.Microserviciile pot fi utilizate la descompunerea sistemelor monolitice în servicii implementate

independent , care fac „un singur lucru bine”,

2.Principalul mod de interacțiune între serviciile, care folosesc arhitecturi native Cloud, este prin
intermediul API-urilor publicate și versionate. Se realizează colaborarea între servicii prin API.
API-urile sunt adesea bazate pe protocoale HTTP și urmează un stil de arhitectură de tip REST,
dar și alte protocoale și formaturi de serializare pot fi folosite;

3.Unitățile de implementare singulare ale arhitecturii sunt create și interconectate conform unei
colecții de modele specifice Cloud. Aplicând elementele prezentate în dezvoltarea de aplicații
software, organizațiile pot trece la implementarea unor medii Cloud. Aplicațiile native Cloud pot
fi distribuite, asigură scalabilitatea serviciilor pe orizontală, sunt sigure și flexibile în
conformitate cu nevoile business. [22]
Bibliografie

[1] Remigiusz Tunowski, Business Intelligence in Organization. Benefits, Risks and

Developments, University od Social Sciences Publishing House,ISSN 1733–2486 ,Volume XVI,
Issue 2, pp. 133–144
[2] Adamczewski P. (2012), ERP-BI systems in the development of intelligent organizations
[in:]Business intelligence systems as a subject of economic research, ed. C.M. Olszak, pp 65-75

[3] Williams S., Williams N. (2003), The Business Value of Business Intelligence, “Business
Intelligence Journal”, vol. 3, pp 2-11

[4] ] Alan Simon, 2014, Enterprise Business Intelligence and Data Warehousing, ISBN:
9780128017463

[5] Adela BARA, Iuliana BOTHA, A model for Business Intelligence Systems’ Development,
Informatica Economică vol. 13, no. 4/2009

[6] M. Z. Elbashir, P. A. Collier and M. J. Davern, “Measuring the effects of busi-ness

intelligence systems - The relation-ship between business process and orga-nizational
performance,” International Journal of Accounting Information Sys-tems, pp. 135–153, 2008.

[7] Alexandru Adrian TOLE, Cloud Computing and Business Intelligence, Database Systems
Journal vol. V, no. 4/2014, pp 49-58

[8] Velicanu M., Matei G. (2010), Tehnologia Inteligenţei Afacerii, Editura ASE, Bucureşti,274
pg., ISBN 978-606-505-311-3.
[9] Tsanko V. Ivanov, COMPETITIVE INTELLIGENCE AND COUNTERINTELLIGENCE –
MODERN TOOLS FOR GENERATING PROACTIVE CORPORATE SECURITY,
INTERNATIONAL SCIENTIFIC JOURNAL "SECURITY & FUTURE", WEB ISSN 2535-
082X; PRINT ISSN 2535-0668
[10] Willem J.J. Thompson, Jakobus S. van der Walt, Business intelligence in the cloud, SA
Journal of information management, vol12, nr 1, pp1-5
[11] Lloyd J. (2011), “Identifying Key Components of Business Intelligence Systems and
Their Role in Managerial Decision making,” Master’s Thesis – Applied Information
Management
and the Graduate School of the University of Oregon
[12] Mohamed Elbashir și Steve Williams, op.cit., pp. 45-54.
[13] Laurențiu Han, Intelligence și management informațional. Provocări globale,
informaționale și private, Ed. Academiei Naționale de Informații „M. Viteazul”, București,
2011, p. 105.
[14] Jonathan Calof și Sheila Wright, Competitive intelligence. A practitioner, academic and
inter-disciplinary
Perspective, European Journal of Marketing, vol. 42, nr. 7/8, 2008, pp. 717-730.
[15] Ionel Nițu, „Din nou despre Counter Competitiv Intelligence”, în: Asociația Specialiștilor în
Informații pentru Afaceri, Business/Competitive Intelligence. Revista de Informații pentru
Afaceri, nr.5, 2013, pp.36-37.

[16] John Nolan, Confusing Counterintelligence with security can wreck your afternoon,
Phoenix Consulting Group, Inc., Huntsville, 2001, p.53 apud Silviu Nate, op.cit., p. 40.
[17]Christopher West, Competitive Intelligence, PALGRAVE, New York, 2001, p.184 apud
Silviu Nate, op.cit., pp. 40.
[18] Alain Francq, „The use of Counterintelligence, security and countermeasures”, în: Craig S.
Fleisher și David
L. Blenkhorn (eds.), Managing Frontiers in Competitive Intelligence, Quorum Books, Westport,
CT, 2001, p.
48.
[19] Wikipedia.ro
[20] Alhamazani, K., Ranjan, R., Mitra, K., Rabhi, F., Jayaraman, P., Khan, S., Guabtni, A.,
Bhatnagar, V, “An overview of the commercial cloud monitoring tools: research dimensions,
design issues, and state-of-the-art”, in Computing, vol. 97, no. 4, pp. 357-377, 2014;
[21] Olszak C.M, BUSINESS INTELLIGENCE IN CLOUD, POLISH JOURNAL OF
MANAGEMENT STUDIES, vol10, nr 2 pp 110-124
[22] Michael S. Gendron, business intelligence and the cloud, regasit la adresa
https://support.sas.com/content/dam/SAS/support/en/books/business-intelligence-and-the-
cloud/66286_excerpt.pdf