DESPRE ANXIETATE

ÎN PANDEMIE
Cum să ajutăm copiii
să își gestioneze emoţiile

Un proiect realizat de:

Cristina Andreiu
Ioana Andreea Severin Taban
Mona-Silvia Timofte
Cuvânt înainte

Nemaiîntâlnită în istoria umanităţii, pandemia de coronavirus,

cu care se confruntă o lume întreagă, este pentru majoritatea
dintre noi o perioadă cu stres crescut, care ne-a pus faţă în faţă
cu sentimente de nesiguranţă, de îngrijorare, de teamă să nu ne
îmbolnăvim, dar mai ales să nu îi îmbolnăvim pe alţii (copii,
familie).

În acest context, anxietatea își face simţită prezenţa mai mult ca

oricând atât în rândul părinţilor, cât și al copiilor și profesorilor.

Scopul acestui material și a filmului informativ este de a ajuta

cadrele didactice, dar și părinţii, să înţeleagă ce este anxietatea și
să poată recunoaște manifestările acesteia la adulţii din jurul lor,
dar mai ales în cazul copiilor. Prin urmare, dorim să oferim
câteva sugestii și metode prin care cadrele didactice pot ajuta
copiii din clasele sau grupele lor să își gestioneze mai bine stările
de anxietate.
C APITOLUL 1

Despre
anxietate în
general

Anxietatea este unul dintre cele mai

frecvente răspunsuri ale organismului
uman la stres, o emoţie resimţită la
intensităţi diferite de fiecare dintre noi,
adult sau copil.
 “tensiune”, “presiune”  sau chiar “panică”. Este resimţită în tot
corpul și ne umple mintea cu îndoieli, îngrijorări, obsesii și
Ce este anxietatea? presupuneri negative referitoare la evenimente din viitor
precum un interviu de angajare, susţinerea unui discurs în
public sau un control medical. 

Practic, putem spune că anxietatea este acea

emoţie generată de anticiparea unui
pericol difuz, greu de prevăzut și
controlat. Ea are însă și conotaţii
benefice  fiind asociată
comportamentului de
conservare-retragere (fight or
Situaţiile stresante în care ne flight) sau conduitelor de
putem afla la un moment dat evitare, care produc în organism
produc reacţii emoţionale schimbările necesare pentru a
variate, de la voie bună și putea lupta sau a fugi în cazul
anticipaţie la furie, descurajare unui atac sau al unui pericol
sau tristeţe.  iminent. Însă atunci când această
emoţie se intensifică sau când
Anxietatea este unul dintre cele mai devine omniprezentă, poate afecta
frecvente răspunsuri ale organismului puterea de concentrare, apetitul,
uman la stres, o emoţie resimţită la somnul, relaţiile sociale și calitatea vieţii
intensităţi diferite de fiecare dintre noi, în general. 
adult sau copil. 
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, anual,
Caracterizată printr-o stare neplăcută de tulburare interioară aproximativ un sfert din populaţia Europei se confruntă cu
sau neînţelegere a ceea ce urmează și acompaniată adesea de simptome de anxietate și depresie.
un comportament nervos, anxietatea este descrisă în limbajul
de zi cu zi prin cuvinte precum “neliniște”, “teamă”,
3
 Manifestări/simptome de natură comportamentală:

Cum se manifestă • modificările ritmului de somn;

anxietatea? • apariţia unor ticuri nervoase;

• evitarea acelor situaţii/activităţi care în trecut au provocat

trăiri neplăcute sau episoade anxioase; 

Manifestări/simptome de natură emoțională:

• iritabilitate;
Dar cum recunoaștem anxietatea?
• teama că se va întâmpla ceva rău;

• senzaţia că ești copleșit;

Anxietatea se manifestă diferit de
la persoană la persoană și
Manifestări/simptome cognitive:
depinde, printre altele, de
intensitatea emoţiei și de • dificultate de concentrare;
natura factorilor stresori.
• dezorientar;
Unele persoane pot avea
• gândire repetitivă;
coșmaruri, altele atacuri de
panică, în timp unii dintre
noi pot resimţi un sentiment Manifestări/simptome fiziologice:
general de frică sau
îngrijorare. Dar sunt câteva • dureri de cap,  migrene;
manifestări, simptome care ne pot
• dureri abdominale, greaţă, indigestie, diaree;
ajuta să identificăm anxietatea.

4
• palpitaţii, dureri în piept, tahicardie;
• oboseală, senzaţia de sfârșeală;
• senzaţie de nod în gât;
Însă în această perioadă de izolare socială, caracterizată de
îngrijorări  legate de viitorul profesional sau școlar, de un
context politic global instabil și de riscul de îmbolnăvire, pot
apărea și alte manifestări ale anxietăţii.
observate metode de coping disfuncţionale ce ar putea fi
interpretate ca manifestări ale anxietăţii:
• fumat în exces (pentru cei fumatori );
• cumpărături on-line excesive , ulterior regretate de
persoanele în cauză; 
• mâncat compulsiv, în special dulciuri;
• automedicaţie pentru somn;

• abuzul de internet precum jocuri online, pariuri online etc. 

http://www.s
cumc.ro/stud
Conform studiului Evaluarea impactului psihologic al
regimului de autoizolare/carantinare în contextul pandemiei
Covid-19, realizat în perioada 21 martie – 07 aprilie 2020 în
cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr.
Carol Davila” din București, pe perioada izolării au fost

5
C APITOLUL 2

Copiii și
anxietatea

Putem judeca greșit anxietatea ca fiind

un răspuns la stres specific adulţilor, dar
este normal pentru copii să se simtă
îngrijoraţi sau anxioși din când în când,
în situaţii precum prima zi de școală,
înaintea unei serbări sau a unei teze.
 • atunci când părinţii sau cadrele didactice experimentează la
rândul lor stări anxioase intense și nu sunt receptivi la
Cum se manifestă starea emoţională a copiilor;

anxietatea la copii • atunci când stările anxioase ale copiilor sunt greșit
etichetate ca fiind “alintătură”, “răsfăţ”,
“neastâmpăr” etc.

Dacă la un moment dat suspectaţi că

un anumit copil din clasa sau grupa
dumneavoastră ar putea trece
Simptomele anxietăţii la copii nu printr-o perioadă caracterizată
sunt foarte diferite de cele de stări anxioase intense și de
experimentate de un adult. În durată, fiţi atenţi la următoarele
mod similar, copilul poate avea manifestări:
un ritm cardiac crescut, palme
dificultate la concentrare, mai
transpirate și poate resimţi un
ales în cazul copiilor care
sentiment persistent de teamă
anterior nu au experimentat
sau îngrijorare. 
asemenea greutăţi;

lipsa somnului, mersul în somn sau

Din păcate, anxietatea unui copil poate coșmaruri recurente;
trece neobservată. De exemplu:
probleme cu alimentaţia, precum lipsa
• atunci când copilul nu poate exprima ceea ce simte apetitului pentru o perioadă mai lungă de timp sau
din cauza vârstei prea mici sau a  lipsei cuvintelor în mâncat compulsiv;
vocabularul emoţiilor;

se enervează repede  / accese de furie;

7
 îngrijorare constantă sau gânduri negative persistente;

plânge des;

se vaită de dureri de burtă sau că nu se simte bine; 

perioade lungi în care este trist, apatic, fără chef de joacă;

refuză să se implice în activităţi care înainte îi produceau

plăcere;

agresivitate, de exemplu începe să își lovească colegii sau s

distrugă obiecte. 

În această situaţie, parteneriatul cadru didactic - părinte este

esenţial nu numai pentru a identifica posibilele manifestări
ale anxietăţii în afara mediului școlar sau a grădiniţei, dar și
pentru a găsi metode eficiente prin care puteţi ajuta copiii să
își gestioneze aceste emoţii intense.

Scrisoarea unui elev din clasa a IVa C,

de la Școala Generală nr. 88,
despre maniera în care a resimțit perioada de izolare

8
 îngrijorarea, având reacţii diferite de ale copiilor de vârste mai
mici. 
Anxietatea la copii în
pandemie Pentru a ajuta cadrele didactice și părinţii
să înţeleagă mai bine emoţiile resimţite
în această perioadă de preșcolari și
școlarii, am detaliat, pornind de la
experienţa noastră de părinţi și
studente la pedagogie, ceea ce
considerăm a fi cauze ale
Izolaţi de colegii lor și de alţi anxietăţii la copii în perioada
membrii ai familiei, fără să pandemiei, cât și manifestări
poată ieși din casă, uneori care v-ar putea ajuta să
îndelung expuși la știri și identificaţi anxietatea.
emisiuni TV alarmante, copiii
pot resimţi intens stresul cauzat
de carantină și restricţiile Posibile cauze ale stărilor
impuse de pandemie. anxioase ale copiilor pe perioada
pandemiei/ carantinei:

• izolarea în casă;
Preșcolarii pot percepe conștient situaţia
actuală tensionată, îngrijorarea celor din jur, • absenţa oportunităţilor de socializare faţă în
pot chiar resimţi anxietatea părinţilor sau a cadrelor faţă;
didactice. Uneori, propria lor anxietate apărută în acest
context, nu poate fi anulată doar de asigurările și tonalitatea • despărţirea de colegii de școală/ de prieteni;
liniștitoare a vocii părinţilor.  Pe de altă parte, școlarii, care
• decesul unui membru al familiei/ unei persoane dragi din
încep să înţeleagă situaţia, pot resimţi mai acut anxietatea și
cauza Covid-19;

9
• separarea de anumiţi membrii ai familiei (bunici, părinţi);

• schimbarea rutinelor (mai ales în cazul preșcolarilor, a căror

program se bazează în mare parte pe rutine);

• absenţa unui program zilnic; copilul percepe noua situaţie

ca fiind haotică - nu știe ce urmează să se întâmple așa cum
știa înainte de pandemie cu rutina zilnică a mersului la
școală/ grădiniţă;

• expunerea îndelungată la știri și emisiuni despre situaţia

pandemiei, ceea ce poate alimenta neliniștile și temerile
copiilor; 

• ascunderea realităţii de către părinţi, creând astfel un

sentiment de nesiguranţă pentru copii, care își dau seama
foarte repede când lucrurile nu merg ca de obicei. 

Scrisoarea unei eleve din clasa a IVa C,

de la Școala Generală nr. 88,
despre maniera în care a resimțit perioada de izolare

10

Manifestările anxietăţii la
copii în pandemie
Cum s-ar putea manifesta anxietatea la copiii în
această perioadă?
Cu ajutorul părinţilor, cadrele didactice
ar trebui să fie atente la următoarele
posibile semne:
•apatie, stări de tristeţe prelungită,
refuzul de a se implica în activităţi cu
familia;
•plânge mai des, este trist pentru lungi
perioade de timp;
•refuză să iasă din casă, la joacă sau
pentru activităţi recreative de teamă să nu se
îmbolnăvească;
• comportamente compulsiv-obsesive - spălatul în exces pe
mâini, dezinfectarea excesivă a obiectelor personale etc.
• nervozitate fără motiv aparent, irascibilitate, într-o măsură
mai mare decât de obicei;
• diminuarea răbdării;
• regresie în comportamentul preșcolarilor - Copilul reîncepe
să facă pipi în pat sau pe el, își suge degetul, vrea să fie
legănat, nu mai vrea să doarmă singur;
• schimbarea tiparelor de somn - adoarme foarte greu, refuză
să doarmă sau doarme excesiv;
• nu mai vrea să facă acele lucruri care altădată îi făceau
plăcere;
• probleme de atenţie și concentrare  (mai ales în cazul
copiilor care nu manifestau aceste probleme la școala și care
au dificultăţi în a se concentra/în a fi atenţi în cazul școlii
online);
• comportamente perturbatoare în timpul orelor susţinute
online;
• dureri fără cauză aparentă;
• agresivitate faţă de cei cu care este în carantină/ autoizolare
- își lovește fraţii sau părinţii, îi ameninţă, distruge jucării;
11
• asumarea unei identităţi ficţionale, precum un personaj din
desene animate sau dintr-o carte preferată, și refuzul de a
răspunde la propriul nume.

În actualul context al școlii desfășurate în regim online și al

absenţei interacţiunilor faţă în faţă, este mult mai greu pentru
un profesor să tragă concluzii despre starea emoţională a
elevilor săi - nu mai sunt în contact direct cu copiii, nu mai
petrec același număr de ore cu ei, observă mai greu schimbări
în comportamentul lor de la o zi la alta, de la o săptămână la
alta. 

Astfel, colaborarea cu părinţii este esenţială pentru a

identifica și gestiona stările anxioase ale copiilor.

Mai mult, atunci când observăm copii al căror comportament

social, școlar și familial este afectat de anxietate, este necesar
să cerem ajutorul  unui consilier școlar, unui psiholog sau
unui alt profesionist cu competenţe în domeniu. 

Scrisoarea unei eleve din clasa a IVa C,

de la Școala Generală nr. 88,
despre maniera în care a resimțit perioada de izolare

12
 • simulaţi prezenţa fizică a profesorului prin: scrisori, pachete
de activităţi și materiale în format fizic, cărţi, mesaje video
Concret, cum ajutăm copiii personalizate și trimise fiecărui copil din clasă

să-și gestioneze anxietatea?

• susţineţi online ore de dezvoltare personală 1-la-1 (în special
cu acei elevi care par a experimenta un nivel de anxietate
mai mare decât colegii lor);

• organizaţi ședinţe de consiliere psihologică online, susţinute

de către consilierul școlar sau alţi profesioniști în domeniu;

•folosiţi jocuri de rol pentru a încuraja copiii să

Așadar, ce facem cu anxietatea în pandemie? 
vorbească despre temerile lor și să le
accepte ca fiind naturale;

Iată câteva idei pe care cadrele •utilizaţi povești cu rol terapeutic

didactice, alături de părinţi, ar pentru a adresa fricile copiilor sau
putea să le folosească pentru a ceea ce aceștia nu înţeleg despre
ajuta copiii să-și gestioneze pandemie;
anxietatea.
•trimiteţi o amintire fiecărui
Încercaţi să: elev/copil pentru a marca
sfârșitul de an școlar (în special
• respectaţi rutinele cu care în cazul elevilor din clasa a IVa
copiii sunt obișnuiţi sau creaţi care nu au putut sărbători
noi rutine pentru a oferi încheierea ciclului primar).
programului zilnic o structură
previzibilă (copiii de vârste mai
mari pot alege ce activităţi doresc ei să De asemenea, discutaţi cu părinţii:
includă în programul zilnic);
• să implementeze un moment al zilei fără
13
 echipamente electronice, dedicat jocurilor în familie sau
realizării de treburi gospodărești;

• să creeze oportunităţi prin care copiii pot interacţiona cu

colegii lor în afara orelor desfășurate online (la telefon,
call-uri între copii, jocuri sau proiecte pe care le pot
desfășura împreună online, întâlniri fizice în grupuri
restrânse);

• să introducă exerciţii de respiraţie în rutina zilnică pentru a

ajuta copiii să se relaxeze;

• să respecte o oră de culcare potrivită vârstei copiilor, dar nu

mai târziu de ora 10.

Odată cu întoarcerea în școli, considerăm că ar fi necesare

mărirea numărului de ore de dezvoltare personală desfășurate
de către cadrele didactice și asigurarea accesului la formări
suplimentare în domeniului managementului emoţiilor
pentru aceștia. Astfel, profesorii ar dobândi instrumentele și
încrederea pentru a putea susţine și ajuta copiii din clasă/din
grupă în situaţii cât mai variate, mai ales în eventualitatea
unui al doilea val al epidemiei.

Scrisoarea unei eleve din clasa a IVa C,

de la Școala Generală nr. 88,
despre maniera în care a resimțit perioada de izolare

14
Concluzie

Pandemia și perioada autoizolării/carantinei au fost o provocare nu numai

pentru copii și părinţi, dar și pentru profesori. 

Luate pe nepregătite, fără metodologie de lucru clară sau o platformă

online comună de predare - învăţare - evaluare, nevoite să se adapteze unei
situaţii necunoscute într-un timp foarte scurt, confruntate uneori cu faptul
că elevii lor știu să folosească tehnologia mai bine decât ele, cadrele
didactice au trecut și trec încă prin situaţii anxioase puternice.

De aceea, este la fel de important să acordăm atenţie și susţinere și profesorilor,

ajutându-i să navigheze propriile temeri, nesiguranţe și neliniști. Un parteneriat
sincer și autentic între cadrele didactice, copii și părinţi ne va ajuta să gestionăm
mai bine și să depășim situaţiile stresante sau neprevăzute din viitor.

Imaginile utilizate pentru realizarea acestui material

au fost preluate de pe Unsplash.com