UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINA VETERINARĂ REGELE MIHAI

I-AL ROMÂNIEI DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA: AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA AGRICULTURĂ IFR
AN DE STUDIU III
DISCLIPLINA: RESURSE DE SOL

Tipuri de sol din zona Arad

Coordonator: Okros Adalbert

Student: Panc Valentina-Claudia
Timisoara, 2021
 Tipuri de sol

Arad este municipiul de reședință al județului cu același nume, la limita între regiunile

istorice Banat și Crișana, România. Se află pe ambele maluri ale râului Mureș
în Crișana și Banat (cartierele Aradul Nou, Mureșel și Sânnicolaul Mic), România.

Municipiul Arad este așezat în extremitatea vestică a României, în sudul Crișanei și în

nordul Banatului, în șesul întins al Tisei, la , în câmpia aluvionară a Aradului, parte a Câmpiei de
Vest. Este primul oraș important din România la intrarea dinspre Europa Centrală, fiind situat pe
malul râului Mureș, în apropierea ieșirii acestuia din culoarul Deva-Lipova. Teritoriul administrativ al
municipiului este de 252,85 kmp

Principalele tipuri de sol sunt:

-cernozomuri

-luvisoluri

-hidrisoluri

-salsodisoluri

Cernoziomul

Cernoziomurile (rusă=pământuri negre) se definesc printr-un orizont A molic (Am) închis la culoare
cu crome mai mici de 2 la materialul în stare umedă, un orizont. intermediar (AC, Bv sau Bt) cu valori
şi crome sub 3,5 la materialul în stare umedă, cel puţin în partea superioară (10-15cm) şi cel puţin pe
feţele agregatelor structurale, urmat de un orizont de acumulare a carbonaţilor de calciu secundari,
prezent în primii 125 cm sau în primii 200 cm, dacă textura solului este grosiera.
Cernoziomurile tipice
Subtipul de sol cernoziom tipic se caracterizează morfogenetic printr-un orizont Am cu crome de 2
sau mai mici şi un orizont AC având cel puţin în partea superioară crome sub 3,5 în stare umedă.
Textura cernoziomurilor este nediferenţiată pe profil şi poate fi nisip lutos, lut nisipos, lut sau lut
argilos. Permeabilitatea pt. apă şi aer a cernoziomurilor este bună, valorile medii ale conductivităţii
hidraulice saturate pe adâncimea de 0-100cm fiind de 1,5-15mm/oră.La aceste soluri însuşirile fizice
limitative pt. creşterea şi dezvoltarea plantelor şi pt. efectuarea lucrărilor agricole sunt compensate
parţial de structura granulară bine dezvoltată şi de valorile mari ale hidrostabilităţii structurale.
Cernoziomurile se lucrează uşor, opun o rezistenţă mică sau mijlocie la lucrările solului.. Lucrările
agricole se pot executa mecanizat deoarece panta terenului este mică. Reacţia cernoziomurilor în
orizontul A este slab acidă, neutră sau slab alcalină în cazul prezenţei carbonatului de Ca rezidual sau
acumulat ulterior prin procese de regradare.Cernoziomurile sunt bine aprovizionate cu elemente
nutritive de azot, fosfor şi potasiu. Accesibilitatea la plante a compuşilor de fosfor este mai mare la
cernoziomuri cu reacţia slab acidă şi neutră. Cu excepţia solurilor cu textură grosieră cernoziomurile
sun bine aprovizionate cu micro-elemente. Pt. menţinerea fertilităţii solului se recomandă aplicarea
îngrăşămintelor organice şi minerale în funcţie de analizele agrochimice şi plantele cultivate.
Fertilitatea şi folosinţa Textura mijlocie şi structura granulară stabilă asigură o aeraţie bună şi o
permeabilitate bună pt. apă şi aer, o bună capacitate de reţinere a apei utile şi o rezistenţă mai mică la
lucrările solului.
În perioadele secetoase iulie-octombrie cernoziomurile sunt afectate de un deficit de apă, motiv
pentru care se impune aplicarea irigaţiilor. Pentru refacerea şi menţinerea fertilităţii solului este
necesară îngrăşarea organică şi minerală. Folosinţa agricolă a cernoziomurilor este arabil dar şi
plantaţii de viţă-de-vie şi pomi. Cernoziomurile se pretează pt. cereale de toamnă care valorifică
rezervele de apă acumulate toamna şi iarna şi ajung la maturitatea deplină înaintea secetelor de vară.
În condiţii de irigare cernoziomurile pot fi cultivate cu porumb, floarea. soarelui, sfeclă de zahăr,
lucernă, legume. Cernoziomurile de pe terenurile înclinate, cu grosimea orizontului A de 20-30cm se
pretează pentru. viţă-de-vie, pomi, cereale şi graminee, leguminoase perene care sunt şi bune
protectoare a solului împotriva eroziunii. Cultivarea prăşitoarelor pe cernoziomurile de pe pante (5-
18%) impune măsuri de agrotehnică antierozională: culturi în fâşii şi benzi înierbate, lucrări executate
pe curbele de nivel. Alegerea plantelor de cultură se face şi în funcţie de compoziţia granulometrică.
Pe cernoziomuri cu textură mijlocie se pot cultiva majoritatea plantelor. Pe cernoziomuri cu textură
fină se pot cultiva gâul, leguminoasele şi gramineele perene. Pt. cernoziomuri cu textură grosieră se
aleg culturile care pot proteja solul contra eroziunii eoliene şi se vor aplica tehnologiile de cultură
specifice solurilor nisipoase. Cernoziomurile carbonatice pot fi cultivate cu viţă-de-vie altoită
Cernoziomurile cambice
Au textură mijlocie sau mijlociu-fină şi mai rar sunt nisipoase sau argiloase. Sructura glomerulară
conferă acestui sol o permeabilitate bună pt. apă şi aer şi totodată valori medii ale idicilor hidrofizici.
Humusul (3-5% în sol) este de bună calitate, de tip mull calcic, gradul de saturaţie în baze depăşeşte
85%, reacţia solului este slab acidă sau neutră, valorile pH-ului fiind cuprinse între 6 şi 7. Fertilitatea
şi folosinţa Cernoziomurile cambice au fertilitate bună şi sunt cultivate cu cereale (grâu, porumb),
plante tehnice (fl.soarelui, sf.de zahăr), legume, vii şi pomi. Aplicarea irigaţiilor pt. completarea
deficitului de apă în perioadele secetoase, administrarea îngrăşămintelor. organice şi minerale
contribuie la obţinerea unor producţii mari.
Preluvosolurile

Sunt luvisoluri având următoarea succesiune de orizonturi: A – Bt – C lipsesc orizonturile eluviale

(El, Ea) iar orizontul A poate fi ocric sau molic. Include fostele tipuri de sol brun roşcat şi brun
argiloiluvial.

Răspandire: S-au format în zona dealurilor subcarpatice, podişurile şi piemonturile din exteriorul
Carpaţilor, în Podişul Transilvaniei, unele depresiuni intramontane, în Câmpia de Vest.

Condiţii fizico-geografice: Clima este relativ umeda cu temperaturi de de 7,6-11,5°C şi precipitaţii

medii anuale de 550-1000 mm, iar evapotranspiraţia 615-730. Vegetaţia este reprezentată prin păduri
de cvercinee, gorun, tei, carpen, fag, arboret (corn, paducel, sanger, etc.) la care se asociază vegetaţia
ierboasa ce aparţine florei de mull.

Materialul parental este variat, loess, lut, depozite loessoide, nisipuri, argile sau produse rezultate prin
alterarea unor roci metamorfice. Relieful este de dealuri, câmpii înalte cu diferite forme (culmi,
versanţi, terase etc.).

Procese pedogenetice: Datorită condiţiilor mai sus amintite se formează un orizont argic (Bt) cu
acumulare de argilă fără orizont E, unde se constată o slaba de bazificare cu formarea orizontului A
humifer (ocric sau molic).

Clasa hidrisoluri

Sunt soluri hidromorfe-orizont Gr sau W-stagnic(primii 50cm), şi orizont A limnic(Al) sau orizont
histic - T submers.

Gleisoluri

Sunt soluri gelice şi o parte din lacovişti(cambică, tipică, mlaştinoasă, salinizată, alcalizată)  cu
orizont O si A(Am, Ao, Au) cu proprietăţi gelice(orizont Gr) în primii 50cm.

Răspândire: în zona de stepă, silvostepă, forestiera-2.5% din suprafaţa ţării. Subtipul cernic - sau
humicogleice ocupă suprafeţe mari în Câmpia de Vest

Condiţii formare- sunt apele freatice stagnante ce nu depăşesc 1.5m nesalinizate. 

Relieful - lunca neinundabila, câmpii joase şi umede, terase şi depresiuni. clima umeda şi rece cu

precipitaţii >650mm, temperatură 6-7grade, regim hidric freatic stagnant sau vegetaţie ierbacee
alcatătuite din plante higrofite.
Procese pedogenetice caracteristice sunt procesele de gleizare determinate de prezenţa excesului de
apă de provenienţă freatica, care duc la formarea unui orizont Gr gleic de reducere, a cauri limita
superioară se află în primii 50cm. În condiţiile unui climat mai rece humificarea este mai slaba. 

Alcătuirea profilului- Gleiosolurile au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao(Am, Au)

A/Go-Gr. Ao - deschis la culoare, 15-30Cm. A/Go grosimi variabile în funcţie de adâncimea apei
freatice - 20-25cm. 

Textura - mijlocie sau fina, nediferenţiată sau slab diferenţiată pe profil. Structura - grauntoasa.
Fertilitate: - variabilă , cele mai fertile fiind subtipurile cernic si molic

Clasa Salsadisoluri

Solonceacurile

Soluri având orizont A ocric sau A molic (Ao, Am) şi orizont intermediar la care se asociază orizont
salic (sa) în primii 50 cm. Răspândire şi condiţii naturale de formare Solonceacurile se întâlnesc de-a
lungul litoralului în preajma lagunelor, lacurilor Razelm, Babadag, Goloviţa, Sinoe, Techirghiol, în
Lunca şi Delta Dunării, în jurul lacurilor sărate Movila Miresei, Ianca, Fundata, Amara, Balta Albă, în
luncile râurilor Ialomiţa, Călmăţui, Buzău, Siretul inferior, în Câmpia subcarpatică Mizil-Stâlpu, în
Câmpia de Vest, pe interfluviile Bega-Mureş, MureşCrişu Alb, Crişu Repede, Crişul Negru, pe văile
unor râuri din Câmpia Transilvaniei. În Podişul Moldovei sunt răspândite pe cursurile inferioare ale
râurilor Prut, Jijia, Bahlui, Bârlad etc.

Cele mai întinse suprafeţe se găsesc în zonele cu climă uscată unde evapotranspiraţia este foarte
intensă. Solonceacurile se formează în zonele de stepă şi silvostepă, unde sunt condiţii pentru o
intensă evapotranspiraţie a apelor freatice situate aproape de suprafaţă (1,8 m în antestepă şi 2,5-3,5 m
stepă) şi încărcate cu săruri uşor solubile.

Condiţiile climatice sunt caracterizate prin precipitaţii medii anuale cuprinse între 350-550 mm şi
temperaturi medii anuale de 10,5-11,50C. Evapotranspiraţia potenţială oscilează între 650 şi 700 mm,
iar indicele de ariditate (Iar), are valori cuprinse între 17-22. Vegetaţia naturală caracteristică pentru
formarea solonceacurilor este alcătuită din specii adaptate la condiţiile de salinitate, cum sunt:
Salicornia herbacea, Salsola soda, Suaeda maritima, Artemisia salina, Obione verrucifera ş.a.
Vegetaţia este rară, cu multe goluri, fapt pentru care Solonceacuri sunt denumite popular „chelituri”.
Aceste soluri se caracterizează prin acumulările de săruri solubile în orizonturile superioare. Prezenţa
sărurilor solubile în cantitate mare este determinată, în multe cazuri, şi de rocile parentale reprezentate
prin marne salifere, argile, luturi şi chiar nisipuri salifere. În zonele înalte şi umede (zonele de pădure)
solonceacurile au evoluat direct pe depozite salifere (uneori „ajunse la zi” prin procese de eroziune şi
alunecări), Sovata, Praid şi Ocna Mureş. La noi în ţară, cea mai mare parte dintre solonceacuri s-a
format sub influenţa apelor freatice mineralizate, aflate la mică adâncime şi în zone cu o intensă
evapotranspiraţie. În aceste condiţii apele freatice mineralizate se ridică prin capilaritate până la
suprafaţa solului, apa se evaporă, iar sărurile se depun sub formă de crustă, pete etc. Adâncimea
maximă de la care apele freatice mineralizate pot duce la formarea de solonceacuri poartă denumirea
de adâncime critică, iar mineralizarea corespunzătoare a apelor se numeşte mineralizare critică. În
condiţiile ţării noastre, adâncimea critică şi mineralizarea critică a apelor freatice variază astfel: -
pentru zona de stepă între 2,5-3,5 m şi respectiv, 1,5-3,0 g/l; - pentru zona de silvostepă 1,5-2,0 m şi
respectiv, 0,7-1,2 g/l; - pentru zona de pădure sub 1 m şi respectiv, 0,5-0,8 g/l. 110 Salinizarea mai
poate fi determinată de apele mării, a lagunelor şi lacurilor sărate, de apele de infiltraţie, apele de
revărsare sau de impulverizaţii (depunere la suprafaţa solului a sărurilor aflate în stropii de apă,
antrenaţi de vânt din valurile lacurilor sau a mărilor). Formarea unor solonceacuri sau soluri salinizate
poate să aibă loc şi din cauza exploatării neraţionale a unor soluri, prin irigare cu apă încărcată cu
săruri solubile se produce o salinizare secundară. În general, procesul de salinizare a solului evoluează
concomitent cu procesul de mineralizare a apei. Astfel, s-a putut constata că, în cazul unei
mineralizări mai reduse, compoziţia chimică a apei este de tip bicarbonatic; la mineralizări mai
ridicate devine sulfatică, iar la mineralizări puternice este clorurică. Procese pedogenetice În condiţiile
unui mediu salin, determinat de sărurile solubile acumulate la suprafaţă sau aproape de suprafaţa
solului, vegetaţia s-a dezvoltat foarte slab. Aceasta apare sub formă de mici pâlcuri, nu acoperă
terenul şi lasă anual cantităţi reduse de materie organică. Ca urmare, din cauza condiţiilor
nefavorabile de humificare şi a cantităţilor reduse de resturi organice, humusul rezultat este în
cantitate mică (1-2%), acumulat într-un orizont Ao îmbogăţit cu săruri uşor solubile. Procesele de
geneză dominate ale solonceacurilor sunt cele care determină acumularea de săruri solubile. Acestea,
în cazul solonceacului tipic, se acumulează în primii 50 cm în cantităţi de peste 1% cloruri, în cazul
salinizării clorurice şi de cel puţin 1,5% sulfaţi, dacă este sulfatică, sau de cel puţin 0,7% dacă solul
conţine sodă, cifrele menţionate sunt valabile pentru solurile cu textură mijlocie; acestea se
micşorează cu 20% pentru solurile cu textură grosieră şi se măresc cu 15% pentru solurile cu textură
fină. În aceste cazuri rezultă orizontul salic (sa) grefat, în primul rând, pe orizontul Ao. Sărurile
solubile se depun în acest orizont sub formă de eflorescenţe sau cristale de săruri. Agentul principal de
transport al sărurilor solubile este apa aflată la adâncime mică astfel că pe lângă procesele de
salinizare, au loc şi procese de gleizare, care determină formarea unui orizont Go în partea superioară
a profilului de sol şi un orizont Gr în partea inferioară a profilului. Alcătuirea profilului
Solonceacurile tipice prezintă, în general, profilul morfologic de tipul: Aosa-A/Gosc-Grsc sau Aosc-
Aosa-ACsc-Csc. Orizontul Aosa prezintă grosimi de 15-20 cm; este deschis la culoare (cenuşiu-
deschis); conţine săruri sorubile de peste 1% cloruri şi peste 1,5% sulfaţi în primi 50 cm, structură
grăunţoasă cu agregate slab dezvoltate, Orizontul de tranziţie poate fi AC sau AGo, după cum solul se
află sau nu sub influenţa apelor freatice; grosimea acestor orizonturi este de 10-20 cm; culoare
cenuşie-deschisă sau cenuşie-măslinie; astructurat; este dur în stare uscată; conţine concreţiuni
calcaroase, în adâncime se continuă cu orizontul C, iar uneori Go sau Gr cu culori gălbui roşcate sau
vineţii-verzui datorate proceselor de oxidare sau reducere a compuşilor de fier şi mangan. Proprietăţi
Solonceacurile prezintă o textură variată, nisipoasă la cele formate în zona litoralului şi Delta Dunării
şi lutoasă sau argiloasă la cele din zonele de câmpie şi podiş. Permeabilitatea solului este redusă pe
profilul solului datorită compactării ridicate. Capacitatea de apă utilă este mică (5-13%) datorită
coeficientului de ofilire ridicat (10-15%), determinat de prezenţa sărurilor solubile pe profil. Datorită
texturii variate pot avea un conţinut de humus cuprins între 2-3%, reacţia neutră sau slab alcalină 8-
8,5, gradul de saturaţie în baze 100%. Subtipuri - tipic (ti), sol care reprezintă conceptul central al
tipului de sol; - cu sodă (so), sol caracterizat prin prezenţa sodei (carbonat şi bicarbonat de sodiu) cu
conţinut mai mare de 10 mg (0,33 m.e./100 g sol; - calcaric (ka), sol având carbonaţi de la suprafaţă
sau din primii 50 cm; - molic (mo), sol având orizont A molic (Am); 111 - sodic (ac), sol având
orizont ac (alcalizat sau hiposodic) în primii 100 cm sau orizont na (natric) între 50-100 cm; - vertic
(vs), sol având orizont vertic situat între baza orizontului A (sau E dacă există) şi 100 cm; - gleic (gc),
sol având proprietăţi gleice (orizont Gr) între 50-100 cm; - psamic (ps), sol având o textură grosieră
cel puţin în primi 50 cm; - pelic (pe), sol având textură foarte fină cel puţin în primii 50 cm;
Management Conţinutul ridicat în săruri uşor solubile, regimul aerohidric nefavorabil şi conţinutul
scăzut de elemente nutritive, determină o fertilitate scăzută. Presiunea osmotică ridicată limitează
capacitatea plantelor de preluare a apei şi a elementelor nutritive. Din această cauză solonceacurile nu
pot fi utilizate pentru plantele cu sistem radicular dezvoltat şi pentru vegetaţia arborescentă. Sunt
folosite pentru păşuni cu valoare furajeră redusă, care dau producţii scăzute. Ameliorarea
solonceacurilor se poate realiza prin stoparea procesului de salinizare, prin efectuarea unui drenaj, în
vederea coborârii nivelului apelor freatice sub adâncimea critică, afânarea pentru creşterea
permeabilităţii, îndepărtarea sărurilor solubile prin aplicarea apei de irigare şi evacuarea acestora într-
un emisar natural. Datorită reacţiei alcaline sunt recomandate amendamente cu gips sau fosfogips,
însoţită de fertilizarea cu azot şi fosfor. În urma aplicării acestor măsuri ameliorative se pot cultiva
plante cu toleranţă ridicată la salinitate.
Bibliografie
https://www.ospaarad.ro/cadrul-natural-al-jud-arad
https://www.scribd.com/upload-document?archive_doc=217070205&escape=false&metadata=%7B
%22context%22%3A%22archive%22%2C%22page%22%3A%22archive_plans%22%2C%22action
%22%3A%22start_trial%22%2C%22logged_in%22%3Atrue%2C%22platform%22%3A%22web
%22%7D
https://www.scritub.com/geografie/geologie/Clasa-HIDRISOLURIHD17421720.php
http://www.horticultura-bucuresti.ro/images/pdf/Pedologia.pdf