Anca Vieriu

Colegiul Național ”Petru Rareș” Suceava

Timpul istoriei, timpul discursului. Modalități ale narării. Aplicații

Timpul istoriei/ evenimenţial/ narat – timpul intern al operei epice în care se petrec faptele
povestite; timpul despre care se povesteşte; timpul personajelor şi al faptelor acestora.

Timpul discursului/ al scriiturii/ al narării - timpul intern al operei epice în care sunt
povestite faptele petrecute; timpul în care se povesteşte; timpul naratorului.

Modalităţi ale narării

a. În funcţie de ordinea evenimentelor

Cronologie liniară – modalitate a narării care presupune respectarea ordinii fireşti a faptelor,
înlănţuirea lor, atât în timpul istoriei, cât şi în cel al discursului (ordinea în care sunt povestite
faptele este aceeaşi cu ordinea în care s-au întâmplat).

Tehnica retrospectivă (analepsa) - modalitate a narării care presupune evocarea ulterioară a

unui eveniment anterior faţă de momentul în care ne aflăm al istoriei. Are rolul de a completa
perspectiva asupra unui personaj, eveniment etc.

Tehnica anticipativă (prolepsa) - modalitate a narării constând în prefigurarea evoluţiei

acţiunii sau personajului realizată prin replici, gesturi sau situaţii care anunţă evenimente
ulterioare.

b. În funcţie de durata evenimentelor

Tehnica reprezentării (scena) - modalitate a narării care constă în suprapunerea duratei

timpului istoriei peste durata timpului discursului, obţinută prin punerea în scenă a
evenimentelor, prin reproducerea replicilor personajelor în vorbire directă.

Tehnica digresivă - modalitate a narării care constă în dilatarea timpului discursului (durata
povestirii faptelor este mai mare decât durata în care ele se petrec); dilatarea discursului se
poate realiza prin inserarea unor consideraţii ale naratorului, a unor descrieri, a unor
fragmente retrospective.

Tehnica rezumativă - modalitate a narării care constă în comprimarea timpului discursului

(durata povestirii faptelor este mai mică decât durata în care ele se petrec).

Alte modalităţi ale narării

Alternanţa - tehnica narării în planuri paralele

Elipsa – întâmplare prezentă în istorie şi absentă/ doar amintită în discurs.

Aplicații
La hanul lui Mânjoală – I. L Caragiale

Modalităţi ale narării – Studiu pe grupe

Grupa I

E o căpriţă mică neagră: Aci merge, aci se-ntoarce, aruncă din copite; pe urmă se ridică-n
două picioare, se repede cu bărbiţa în piept şi cu fruntea înainte să-mpungă, şi face sărituri
de necrezut...

1. Precizează ordinea întâmplărilor din timpul istoriei: a) căpriţa merge; b) se întoarce;

c)..........

2. Precizează ordinea întâmplărilor din timpul discursului: a)........................

Trageţi concluzii.

Grupa a II-a

Unii o bănuiesc că ar fi găsit vreo comoară... alţii, că umblă cu farmece. Odată au vrut s-o
calce tâlharii... S-au apucat să-i spargă uşa. Unul dintre ei, ăl mai voinic, un om cât un taur,
a ridicat toporul şi când a tras cu sete, a picat jos. L-au ridicat repede! Era mort...

1. Care sunt timpurile verbale din text?

Care este rolul alternanţei lor?

2. Identifică în text o marcă a tranziţiei spre trecut.

Grupa a III-a

Femeia, dusă pe gânduri, şedea pe pat cu căciula mea în mână, o tot învârtea ş-o răsucea.
- Cât am de plată? am întrebat.
- Îmi plăteşti când treci înapoi, răspunse gazda, uitându-se adânc în fundul căciulii.

1. Transcrie din text secvenţa care prevesteşte cursul viitor al întâmplărilor.

2. Care este evenimentul anticipat? Se va petrece sau nu? Explicaţi.

Grupa a IV-a

- Bine v-am găsit, coană Marghioalo.

- Bine-aţi venit, cocoane Fănică.
- Mai s-o fi găsind ceva de mâncare?
- Pentru oameni de omenia ca dumneata, şi la miezul nopţii.
Şi repede coana Marghioala dă poruncă unei cotoroanţe să puie de masă-n odaie, şi pe
urmă s-apropie de cotlon la vatră, şi zice:
- Uite, alege-ţi.

1. Durata timpului discursului este – mai mare

- egală
- mai mică
decât cea a timpului istoriei.
2. Găseşte o explicaţie a răspunsului pe care l-aţi dat anterior.

Grupa a V-a

Şi repede coana Marghioala dă poruncă unei cotoroanţe să puie de masă-n odaie, şi pe

urmă s-apropie de cotlon la vatră, şi zice:
- Uite, alege-ţi.
Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică şi ochioasă, ştiam. Niciodată însă de când o
cunoşteam – ş-o cunoşteam de mult; trecusem la hanul lui Mînjoală de atâtea ori, încă de
copil, pe când trăia răposatul taică-meu, că pe acolo n-era drumul la târg – niciodată nu mi
se păruse mai plăcută. Eram tânăr, curăţel şi obraznic, mai mult obraznic decât curăţel. M-
am apropiat pe la stânga ei, cum era aplecată spre vatră, şi am apucat-o peste mijloc.

1. Durata timpului discursului este – mai mare

- egală
- mai mică
decât cea a timpului istoriei.
2. Găseşte o explicaţie a răspunsului pe care l-aţi dat anterior.

Grupa a VI- a

[...] acum era hanul Mînjoalii – omul murise de vreo cinci ani!.. Zdravănă femeie! Ce a
făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci sa le vânză hanul când trăia bărbatu-său, acuma s-a
plătit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un grajd de piatră, şi încă spun toţi că trebuie
să aibă şi parale bune.

1. Care este durata timpului istoriei în fragmentul dat?

2. Durata timpului discursului este – mai mare
- egală
- mai mică
decât cea a timpului istoriei.