Sunteți pe pagina 1din 5

ENZIMELE

Enzimele sunt biocatalizatori de origine citoplasmatică sau microsomială. Enzimele nu


influenţează echilibrul unor reacţii biochimice, dar grăbeşte instalarea acestui echilibru.
Enzimele catalizează reacţii în sistemele biologice, reacţii care �n lipsa enzimelor ar
decurge foarte lent.
Cunoaşterea localizării intracelulare a enzimelor are valoare diagnostică.
Originea plasmatică a enzimelor poate fi: enzime plasmatice funcţionale, care sunt
secretate activ şi îşi desfăşoară activitatea �n s�nge: factori de coagulare, lecitin-colesterol-
acil-transferaza (LCAT), pseudocolinesteraza.
Enzime care sunt secretate activ în alte compartimente - produşi de secreţie ai glandelor
exocrine şi pancreas, acţionează la nivel digestiv: amilaza, lipaza, tripsina.
Enzime localizate strict intracelular, care au locul de acţiune în interiorul celulei de unde
provin şi unde se găsesc �n concentraţii crescute, prezenţa lor �n plasmă este absenta sau
minimă, dar �n condiţii patologice de lezare a membranei celulare sau a diverselor organite
celulare se observă o creştere a valorii acestora �n plasmă.: CPK, TGO, TGP, LDH.
IZOENZIME: enzime care catalizează acelaşi tip de reacţie, dar se deosebesc �ntre ele
prin proprietăţi fizico-chimice (migrarea electroforetică). FAL, CPK, LDH.

Alanin aminotransferaza (ALAT) – transaminaza glutamico-piruvică (TGP)

Enzima se găseşte în cantităţi mari în special în celulele hepatice, catităţi reduse de


enzimă se întâlnesc şi în celulele musculare, miocardice şi renale.
Localizarea celulară este la nivelul citoplasmei.
Metoda de lucru folosită este metoda fotometrică, reacţia are loc la o temperatură de
37�C.
Principiul metodei este bazat pe reacţia de transfer a grupării aminice de la L-alanină la 2-
oxoglutarat, �n prezenţa alanin aminotransferazei şi oxidarea NADH la NAD+.
Valori normale: sub 50U/l
Valori crescute: hepatita acuta virală (creşterea activităţii enzimatice este direct
proporţională cu masa de ţesut lezat), necroza toxică a ficatului, ciroze active, hepatita cronică,
metastaze hepatice, mononucleoză infecţioasă.
Valori crescute al TGP pot apare în urma tratamentelor cu: barbiturice, fenitoină, salicilaţi,
tetracicline, morfină, codeină, tuberculostatice.

ENZIME DE CITOLIZĂ
Aspartat aminotransferaza (ASAT) – transaminaza glutamico-oxalacetică (TGO)

Enzima se găseşte în special în ţesuturi cu activitate metabolică intensă: miocard, ficat,


muşchi scheletici, rinichi, pancreas.
La nivelul ficatului enzima are provenienţă 60% citoplasmatică şi 40% mitocondrială. În
urma leziunilor celulare enzima este eliberată în sânge, proporţional cu numărul celulelor
distruse.
Metoda de lucru este metoda fotometrică.
Principiul metodei este bazat reacţia dintre L-aspartat şi 2-oxo-glutarat cu formarea
oxalacetatului, care duce la oxidarea NADH la NAD+. Viteza de oxidare a NADH este
proporţională cu activitatea enzimei.
Valori normale: sub 50 U/L
Valori crescute: infarct miocardic acut, în crizele severe de angină pectorală, după
cateterism cardiac, hepatite acute virale, necroză toxică a ficatului, ciroză hepatică,
mononucleoză infecţioasă, distrofie musculară, dermatomiozită.
Dintre medicamentele care cresc nivelul seric al TGO aminitim: salicilaţi, eritromicină,
codeină, metildopa, tuberculostatice.

ENZIME DE COLESTAZĂ

Fosfataza alcalină

Este alcătuită din trei forme izoenzimatice cu origine în os, canalicule biliare intrahepatice
şi intestin. �n timpul sarcinii apare o formă tranzitorie, izoenzima de origine placentară.
Activitatea enzimei este utilă în patologie hepatică şi în patologia osoasă.
Fosfataza alcalină osoasă este produsă de către osteoblaşti.
Metodă: tehnica cu paranitrofenilfosfat - 37°C (colorimetric prin metodă standardizată
internaţional, şi bazată pe hidroliza paranitrofenilfosfatului).
Valori normale:
- copii şi femei gravide în ultimul trimestru de sarcină – 110 - 480U/l
- adulţi – sub 115 U/l
Valori crescute în patologia hepatică: ictere obstructive, ciroze, tumori hepatice, ulcer
duodenal.
Valori crescute în patologia osoasă: boala Paget, osteita deformantă, metastaze osoase
(mai frecvent metastazele osoase cu puncte de plecare din carcinomul de prostată), rahitism
(creşterea fosfatazei alcaline peste 400U/l este considerată un criteriu sigur de diagnostic, scade
după tratament cu vitamina D2), osteomalacie

ENZIME DE COLESTAZĂ

Gama-glutamil transpeptidaza

Se găseşte in ficat, rinichi şi intestin.


Se utilizează pentru determinarea disfuncţiei celulare hepatice şi pentru detectarea bolilor
hepatice alcoolice.
V.N. <40 U/L
Valori crescute: hepatite acute şi cronice, ciroză hepatică, metastaze hepatice, cancer
hepatic, colestază, alcoolism, pancreatită, carcinom de prostată, carcinom de s�n si plăm�n,
LES.

Creatinfosfokinaza (CPK, CK)

Este o enzimă prezentă într-un număr restrâns de ţesuturi, localizată �n musculatura


scheletică, miocard, creier.
Se găseşte sub forma a trei izoenzime:
- CK-MB – pentru miocard,
- CK-MM – pentru musculatura striată,
- CK- BB – pentru creier.
Metoda de lucru:
- colorimetrică, bazată pe reacţie de culoare a acidului fosforic eliberat din reacţie, (creatinină →
creatină + acid fosforic).
- fotometrică, metoda cu fosfoenol piruvat.
Valori normale:
- CK-totală < 170 U/l
- CK-MB < 20 U/l
Valori crescute: infarct miocardic (apar în primele 4-6 ore de la debut cu un maxim la 24
de ore), distrofie musculară progresivă, sindrom Crush, accidente vasculare cerebrale, stări de
şoc, tetanos, după injecţii intramusculare.
Valori crescute a enzimei pot apare în urma ingestie de alcool, precum şi a unor
medicamente ca: salicilaţi �n doze mari, litiu.

Determinarea lactat dehidrogenaza (LDH)

Este o enzimă cu localizare intracelulară, răsp�ndită �n organism �n mai multe


organe: muşchi, miocard, ficat, plăm�n, rinichi, creier şi �n eritrocite.
Se disting 5 izoenzime:
- LDH1
- LDH2
- LDH3
- LDH4
- LDH5.
Este utilă în diagnosticul leziunii de organ
În infarctul miocardic creşterile LDH apar mai t�rziu (24 – 48 ore de la debut) dec�t
�n cazul CK şi ASAT dar persistă timp mai �ndelungat.
Datorită acestui motiv determinările LDH (izoenzimele LDH1 şi LDH2 ) �şi găsesc
utilitatea �n cazurile �n care, din diverse motive, ajung să fie investigate la c�teva zile de la
instalarea leziunilor miocardice.
Este enzima care catalizează conversia acidului lactic �n prezenţa NAD rezult�nd acid
piruvic + NADH + H+.
Metodă de lucru: enzimatică/fotometrică
Valori normale: 230 – 460 U/l
Valori crescute: infarct miocardic (cresc izoenzomele rapide LDH1 şi LDH2), leziuni
toxice ale ficatului (izoenzime lente LDH4 şi LDH5), anemie megaloblastică, boli musculare,
hemoliză, sindrom mieloproliferativ.

Amilaza

Enzimă de secreţie exocrină, cu rol în descompunerea amidonului şi produşilor


intermediari de degradare ai acestuia, produsă de către: glandele salivare, pancreas, trompe
uterine. Este prezentă �n salivă, pancreas, suc duodenal, intestin subţire.
Activitatea enzimei este utilă pentru diagnosticul şi monitorizarea tratamentului
pancreatitelor.
Metode de lucru.
- colorimetrică
- enzimatică-fotometrică.

Pentru metoda cinetică la 37°C valoarea normală a amilazei serice este de 30- 220 U/l.
Valori crescute: pancreatita acută şi cronică, intoxicaţii cu alcool, cancer de cap de
pancreas, parotidită epidemică, colecistite acute, salpingită, sarcini tubare, ocluzie intestinală.
Creşteri ale amilazei serice se pot întâlni şi în afecţiuni renale prin diminuarea filtrării
glomerulare.
Unele medicamente pot creşte nivelul seric al enzimei: corticosteroizi, diureticele
tiazidice şi diureticele de ansă, azatioprina, rifampicina.

Pseudocolinesteraza

Este o enzimă secretată activ de către hepatocite, fiind un marker al funcţiei


proteosintetice a ficatului. Intoxicaţia cu organofosforice inactivează ireversibil enzima.
Metoda de lucru: fotometrică, pseudocolinesteraza eliberează prin hidroliza
butiriltiocolinei, tiocolina, care reacţionează cu acid 5,5-ditio-2-nitrobenzoic şi dă un compus
colorat �n galben.
Valori normale: 4900 – 11000U/l
Valori crescute: enteropatie exudativă, sindrom nefrotic, hiperlipoproteinemia de tip IV,
obezitate, diabet zaharat.
Valori scăzute: ciroză hepatică, hepatită cronică evolutivă, stază hepatică, anemii severe
de tip Biermer, după infarctul de miocard, malnutriţie, intoxicaţii cu organofosforice.
Activitatea enzimei este complet şi ireversibil inhibată în intoxicaţia cu organofosforice.
Activitatea enzimei poate fi scăzută de către unele medicamente: barbiturice, morfină,
codeină, succinilcolină, vitamina K, contraceptive orale.

S-ar putea să vă placă și