2.1.3.

RESPIRAŢIA 

Respiraţia este procesul prin care organismele mobilizează energia stocată în

substanţele organice în vederea utilizării acesteia

În lumea vie există două tipuri de respiraţie:

Respiraţia aerobă – cu O2

Are loc în mitocondriile celulelor cu ajutorul unor enzime oxidoreducătoare. Prin

respiraţia aerobă are loc oxidarea completă a substanţelor organice cu formare de
apă CO2 şi o cantitate mare de energie.

Energia este înmagazinată într-o substanţă numită ATP considerată „moneda

energetică universală”

Respiraţia anaerobă (= fermentație) fără oxigen

Are loc în citoplasmă şi constă în oxidarea prţială a unor substanţe organice,

rezultând tot compuşi organici, eventual CO2 şi o cantitate mică de energie. Se mai
numeşte fermentaţie.

Tipuri de fermentaţie:

– fermentaţia alcoolică constă în transformarea glucozei în alcool etilic şi CO2.

Este produsă de drojdia de bere, drojdia vinului, etc.. Are aplicaţii la fabricarea
pâinii şi la fabricarea băuturilor alcoolice

– fermentaţia lactică constă în transformarea glucozei în acid lactic și CO2. Este

produsă de unele bacterii şi este folosită ca metodă de conservare. Se aplică la
acrirea laptelui şi la prepararea murăturilor

– fermentaţia acetică este o fermentaţie atipică deoarece are loc în prezenţa

oxigenului. Ea constă în transformarea alcoolului etilic în acid acetic (oţet) + CO2.
Este produsă de bacterii şi este importantă pentru prepararea oţetului.

Respiraţia la plante

Are loc în toate organele vegetative dar este mai intensă acolo unde nevoile
energetice sunt mai mari: în frunze, flori şi în ţesuturile meristematice active.
Energia produsă prin respiraţie este utilizată pentru sinteze organice, schimburi
active cu mediul sau pentru transportul de substanţe.

Evidenţierea respiraţiei la plante se realizează prin:

– procedee bazate pe consumul de oxigen

– procedee bazate pe eliminarea de CO2

– procedee bazate pe consumul de substanţe organice

B. Respiraţia la animale

Sistemul respirator la mamifere

Sistemul respirator este format din căi respiratorii şi plămâni

Căile respiratorii sunt reprezentate de: cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee şi

bronhii

 Cavitatea nazală este căptuşită de mucoasa nazală bogat vascularizată cu rol

în încălzirea Ea produce mucus ce umezeşte aerul şi reţine particulele
străine.
 Faringele este organ comun sistemelor digestiv şi respirator
 Laringele este organ cu dublă funcţie respiratorie şi fonatorie (prezintă corzi
vocale). Prezintă un orificiu numit glotă ce este acoperit de un căpăcel
cartilaginos numit epiglotă în timpul deglutiţiei (înghițire).
 Traheea conţine în peretele său inele cartilaginoase ce o ţin permanent
deschisă. Mucoasa traheei prezintă celule ciliate cu rolul de a reţine
particulele străine.
 Bronhiile sunt formate din ţesut cartilaginos. Există două bronhii principale
ce pătrund în fiecare din cei doi plămâni unde se ramifică formând arborele
bronşic. Acesta este format din bronhii secundare, bronhiole ce au pereţii
formaţi din fibre musculare netede şi se termină cu sacii alveolari ce conţin
alveole pulmonare.

Plămânii sunt situaţi în cavitatea toracică. Sunt acoperiţi de pleură formată din

două foiţe: una internă ce aderă de suprafaţa plămânului şi alta externă ce aderă de
pereţii cavităţii toracice. Sunt organizaţi în lobi (3 lobi plămânul drept, 2 lobi cel
stâng), lobuli şi acini pulmonari. Acinul pulmonar reprezintă unitatea morfologică
şi funcţională a plămânului.

Alveolele pulmonare sunt înconjurate de o bogată reţea de capilare sanguine. La

nivelul lor se realizează schimburile de gaze. Epiteliile alveolar şi capilar sunt
formate din celule turtite care împreună formează peretele alveolo-capilar foarte
permeabil. La nivelul acestuia oxigenul trece din aerul alveolar în sângele capilar
iar CO2-ul trece din sângele capilar în aerul alveolar.

Ventilaţia pulmonară se realizează prin două mişcări respiratorii: inspiraţia şi

expiraţia