Jocul Ielelor

Tema operei este reprezentată de criza de conștiință a protagonistului survenită în urma unui
conflict desfășurat în planul ideilor absolute. Personajul principal încearcă din răsputeri și în zadar să
le aplice în realitatea concretă, deși aceste idei sunt menite să rămână în planul ideatic, și nu în cel
real. Eroul se condamnă astfel la un destin nefericit, cauzat de luciditatea prin care acesta îşi asumă
eşecurile, precum și de refuzul oricărei soluții tangibile. El refuză să abandoneze lumea ideilor pure,
ignorând imposibilitatea aplicării conceptului utopic de dreptate absolută în societate. Asemeni
modului în care se petrec lucrurile când cineva vede ielele dansând, când mintea umană percepe
ideea absolutului și dorește concretizarea ei, soarta omului este pecetluită. Asemeni unui blestem,
cel ce aspiră către absolut va trăi de-a lungul întregii sale existențe drama neîmplinirii, a căutării
imposibilului. Finalul unei astfel de existențe va fi, așadar, mereu, unul tragic. „Jocul ielelor” tratează
problema intelectualului excepțional, autentic, de o mare forță morală. Acesta are și o latură
autodistructivă, fiind intransigent și intens preocupat de un ideal intangibil: concretizarea ideii de
dreptate absolută în societate. Păstrarea conștiintei imaculate devine imposibilă în contextul unei
realități sociale nepregătite. Gelu Ruscanu, protagonistul operei, este director al ziarului „Dreptatea
socială”, fiind, de asemenea, un pasionat susținător al ideii de dreptate absolută. Este chiar poreclit
„Saint-Just”, ceea ce înseamnă „Sfântul Dreptate”. În cadrul acestei publicații, el lansează o
campanie de presă împotriva lui Șerban Saru-Șinești (ministrul justiției), un asasin care, în mod
normal, nu ar fi avut dreptul să ocupe această funcție.

Gelu Ruscanu deține o dovadă, și anume, o scrisoare de dragoste pe care i-o trimisese Maria Șinești
(soția ministrului și fosta iubită a lui Gelu). În scrisoarea respectivă, femeia menționa că soțul ei a
ucis o bătrână bogată (doamna Manitti) în urmă cu șapte sau opt ani. Apoi, el a distrus testamentul
acesteia, rămânând posesorul a un milion de lei în aur.

Gelu dorește să publice scrisoarea pentru a-l demasca pe criminal. Maria află și încearca să-și
determine soțul să demisioneze. Acesta, însă, având o slăbiciune pentru putere, nu se lasă
înduplecat, căutând alte modalități de a evita campania lui Ruscanu. El o trimite la redacție pe Irena
(mătușa lui Gelu Ruscanu), care îi dezvăluie că Grigore Ruscanu, tatăl lui Gelu (mare avocat si om
politic), delapidase o sumă de bani pentru a-și acoperi datoria la jocul de cărți. Șinești (pe atunci,
secretarul lui Ruscanu) plătise totul din bani proprii, pentru a salva onoarea omului, care, de altfel, a
și încetat din viață la scurt timp după aceea. El așteptase ca Irena să-i restituie banii, alegând să
păstreze cele petrecute sub tăcere. Deși este șocat, Gelu rămâne de neclintit în decizia sa de a
contribui la înfăptuirea dreptății. Tot ce face este să-și amâne decizia cu o zi.

Văzând că nu reușise să obțină ceea ce urmărea, Șerban Saru-Șinești vizitează redacția în persoană.
El îi arată lui Gelu Ruscanu scrisoarea tatălui său (păstrată de fostul secretar), în care declara că se va
sinucide. Vestea că tatăl său nu murise într-un accident de vânătoare, ci se împușcase cu revolverul
adus de iubita lui, îl șochează nespus pe protagonist. Trauma este atât de puternică încât tânărul
urmează întocmai pașii tatălui său: când Maria Șinești îl vizitează la redacție, Gelu Ruscanu se
sinucide cu revolverul adus de ea.