1.

Orteza
-dispozitiv medical cu scop corectiv sau suplinitor al functiei unuisegment al
corpului
-sistem tehnic ortopedic destinat sa protejeze, sa imobilizeze sau sasustina un
membru sau o parte a corpului
-Sistem tehnic ortopedic, fix sau mobil, care are rolul de a proteja si limita
anumite miscari segmentare sau articulare
De la Filip - Dispozitiv medical extern adaugat corpului unei persoane cu scopul
de a compensa existenta unui deficit biomecanic al aparatului locomotor astfel
incat sa permita realizarea functiilor fiziologice ale acestuia.
Obiectivele aplicarii dispozitivelor ortopedice pentru membrele superioare pot fi
clasificate intrei clase mari: dispozitive de protectie, de corectie si de asistare a
functiilor.
Competente – Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor în echipa
pluridisciplinara formata din medic – asistent medical – tehnician – ergoterapeut
şi aplicarea de tehnici de relaţionare şi muncă eficientă în cadrul echipei şi în
relaţie cu pacientul.
Studii superioare in ortopedie, sau cunoasterea anatomiei, biomecanicii
segmentelor zonei unde urmează a fi aplicată orteza.
Domenii de aplicare : luxatii, fracturi, entorse, întinderi etc.
2.Proteza
-Dispozitiv medical destinat inlocuirii unui segment sau parti acorpului uman
-Aparat destinat sa inlocuiasca lipsa unui organ in intregime saunumai a unui
segment al corpului
-Sistem tehnic medical care are rolul de a restabili functia unui organlipsa
De la Filip - Suplineste atat lipsa functiilor nespecifice si nespecifice, cat si lipsa
membrului respectiv
Domenii de aplicare – Accidente, traumatisme, boli, în urma cărora individul sa
ales cu lipsa unui segment. De exemplu (amputări, fracturi cu deprienderea unui
segment de corp). Endoprotezele se folosesc pentru a completa o zonă din
interiorul corpului uman.
Competente – Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor în echipa
pluridisciplinara formata din medic – asistent medical – tehnician – ergoterapeut
şi aplicarea de tehnici de relaţionare şi muncă eficientă în cadrul echipei şi în
relaţie cu pacientul.

3.Orteze Clasificare locul de aplicare: mana, genunchi, cot-pumn-mana

Part construct. materialele din care este confectionata: gips, plastic, metal, textil
perioada de utilizare: permanenta sau temporara
obiectivul terapeutic: imobilizare de repaos/corectie/substitutie functionala
modalitatea activa sau pasiva de asistare

4.Proteze Clasificare
nivelul de aplicare (membrul superior/inferior; coapsa/gamba/picior)
structura (endoskeleton/exoskeleton)
Part construct. Metal sau alte aliaje. Dacă este individualizată se face după
dimensiunile exacte necesare.
perioada de utilizare: temporara sau definitiva
nivelul functional

5.Rolul kt in echipa de ortezare-protezare. Se fură curent individual dar totusi

Kinetoterapeutul are un rol foarte important în echipa de ortezare și protezare,
având în vedere faptul că recuperarea depinde în marea măsură de programul
acestuia. În cazul ortezelor, în funcție de obiectivele propuse vine cu idei ce țin de
amplasarea unui grad mai mare sau mai mic al amplitudinii mișcării sau
modificării acestuia la o perioadă clar stabilită, fiind dată de rezultatul pozitiv sau
negativ al recuperării pacientului. În cazul creării ortezelor individuale,
kinetoterapeutul poate analiza mișcările din anumite zone care nu necesită o
acoperire completă de orteză și care nu este supusă riscului de a crea hipotonie
musculaturii. În cazul protezelor kinetoterapeutul urmărește biomecanica și
capacitatea de încărcare a zonei unde este amplasată pentru a preveni apariția
altor afecțiuni ale sistemului locomotor.

6. Orteze de membru superior. Definitie . Clasificare

Dispozitive externe aplicate lanivelul unui segment al corpului pentru a susține
sau a îmbunătăți funcția acestui segment*• terminologie universală: după
articulațiilepeste care trec și caracteristicile ortezelor pentru fiecare articulație.
Tipuri: statică, dinamică, hybrid
7. Orteze de membru superior. Domenii de aplicabilitate, Roluri functionale
Scopuri
1.Substituie musculatura slăbită sauabsentă
 2.Protejează segmente lezate prinlimitarea mișcării sau a încărcării
3.Prevenirea diformității
 4.Corecția contracturii
Orteză braț : tratament fractura humerus
Orteza pătuț : Orteză dinamică pat (articulata, ex imob.postoperativă)
- static pat pumn cu fixarea brațului la torace (tip Velpeau)
-statica cot -pumn (+ eșarfă)
-Orteză dinamică pumn - MANA- degete(pareza nv radială)
Orteză dinamică IFP deget II (contractura)
Orteze umar : Orteză pentrupoziționarea statică înabducție a umărului
Orteze membru superior : Ortez toraco-brahio-antebrahiala (abducție statică
umăr).
Proteze:
Caracteristici esențiale
:-să fie conforme cu bontulastfel încât să nu producă leziuni
-să permită vascularizațiaoptimă
-să fie funcționale, ușoare, estetice
Elementele protezei 
:-bazin receptor-manșon
 -sistem de suspensie-articulație
 -dispozitiv terminal
Tipuri :
- pasiv (estetică)
-cu sursă de energieorganismul(musculatură ăintactă proximală)
•- mioelectrice
 -detectează activitatea EMG amusculaturii reziduale
1.provizorii
  -grăbesc și îmbunătățesc esc mat urarea bontului
2.definitive
Preeti definitiv
-pentru dezarticulațiacoxofemurală, hemipelvectomie standard
-pentru amputarea -transfemurală
- transtibiala
-pentru dezarticulatie umar
- pentru amputare transradiala
8. Orteze de membru superior.Anatomia functionala a mainii
Oasele mainii
Mana este formata din 27 de oase: 
- cele opt oase ale carpului constituie pumnul si sunt aliniate pe doua randuri:
oase proximale (osul scafoid, osul semilunar, osul piramidal si osul pisiform) si
oasele distale (osul trapez, osultrapezoid, osul cu carlig si osul mare numit si
capitat) . 
- Cele cinci oase ale metacarpului, cate unul pentru fiecare deget, sunt oase lungi
care formeaza structura lata a mainii. 
- Cele paisprezece falange se impart in trei categorii: falange proximale,
prelungite prin falagele mediane (policele nu poseda un astfel de os) si oasele
distale, care formeaza extremitatea degetelor. 
Muschii mainii
Numerosi muschi participa la mobilitatea si flexibilitatea mainii: 
- muschi extrinseci: situati in antebrat, ei transmit miscarile mainilor si degetelor,
prin intermediul tendoanelor lungi care se duc fie in palma (tendoanele muschilor
flexori), fie in dosul mainii (tendoanele muschilor extensori). 
- muschi intrinseci: situati chiar la nivelul mainii, acestia transmit miscari precise
degetelor. Muschii interososi se impart, in functie de pozitia lor, in dorsali sau
palmari si permit indepartarea, respectiv apropierea degetelor. Muschii
lombricali, prezenti intre fiecare dintre cele cinci degete, participa la flexie si
extensie, in timp ce muschii eminentei tenare servesc la mobilizarea policeului, iar
muschii eminenetei hipotenare la mobilizarea degetului mic. 
Degetele nu contin muschi, ci doar ligamente si tendoane provenite din muschii
mainii si ai antebratului. Ultimele patru degete contin astfel, fiecare, cate doua
tendoane lungi, de flexie si de extensie, care provin din muschii antebratului.
Policele este controlat de tendoanele muschilor extensori si flexori si de doua
ligamente principale (lateral interior si lateral exterior). 
Ligamente mana
Degetele sunt, de asemenea, bine protejate: tendonul lung al muschiului flexor al
policelui are propria membrana. Indexul, mediusul si inelarul au de asemenea o
membrana individualizata in canalul digital, in timp ce auricularul are o
membrana comuna cu tendoanele muschilor flexori ai degetelor lungi
9.
12. Coloana vertebrala: anatomia functionala.
.este formata din 33-34 vertebre, cervicale (7), toracice (12), lombare (5) sacrale
(5), coccigiene (4-5).
Vertebra este alcatuita din: corp, arc, gaura vertebrala.
Coloana are rol in sustinerea capului, trunchiului si MS; rol in protectia maduvei
spinarii-care e situata in canalul vertebral, format prin unirea gaurilor vertebrale;
are rol in transmiterea greutatii
trunchiului la pelvis si MI.

13. Orteze coloana vertebrala: clasificare, principii de constructie/utilizare.

Indicatii: controlul durerii, control mobilitate, control deformari, sustinerea
trunchiului, alinierea coloanei.
Clasificare: cervicale (guler moale, guler rigid), cervico-toracice, toraco-lombare,
toraco-lombo-sacrale, lombo-sacrale.

14. Orteze Cervicale:

INDICATII: traumatisme, deformari reversibile, artroze.
GULER MOALE:
-cervicale, cervico-occipito-mandibulare=cervico-cefalice, cervico-occipito-
toracice=cervico-toracice.
Efecte: psihologic, termic, informational, reduce mobilitatea: flexie 3%, extensie
26 %, rotatie 17%.

GULER TARE :
Efecte : psihologic, termic, proprioceptiv, reduce mobilitatea : F-E 71%, rotatie
66%, F laterala 34%.

Orteze cefalo-cervico-toracice :
-Philadelphia ; orteza cu 4 posturi ; SOMI-imobilizare sterno-occipito-
mandibulara ; minerva ; halo-vesta.

15. Orteze Toracice

Indicatii : traumatisme, deformari reversibile, artroze.
Efecte secundare : atrofie musculara, rigiditate musc, cresterea consum de O2,
efecte psihologice.
Alegerea ortezei : identificarea patologiei, identificare miscarilor, identificarea
segmentelor, aprecierea grad. De reigidititate, adaptareea gradului de confort,
aprecierea compliantei pacientului.

16. Orteze lombare

Indicatii : traumatisme, deformari, artroze.
Traumatisme T11-L2 : Orteza Jewete, Orteze taylor.
Traumatisme T5-L3 : Orteza toraco-lombo-sacrata TSLO.

Deformari :
Scolioza in plan frontal : orteza cervico-toraco-lombo-sacrata sau
MILWAUKEE ; orteza BOSTON ; Orteza Lyonm Orteza Wilmington, Orteza
Strasbourg PVA, orteza Cheneau Toulouse Munster ; orteza toraco-lombo-sacrata
rigida, orteza toraco-lombo-sacrata flexibila.
CIFOZA : orteza DML.
Artroze : centura abdominala, corset lombo-sacrat, corset toraco-lombo-sacrat,
orteza coloana vertebrala cu extensie la nivelul coapsei.

Efecte secundare : atrofie musc, rigidizare musc, crestere consum de o2, efecte
psihologice.
Alegerea ortezei : identificarea patologiei, identificare miscarilor, identificarea
segmentelor, aprecierea grad. De reigidititate, adaptareea gradului de confort,
aprecierea compliantei pacientului.
17. Ortezele de membru inferior : definitie, clasificare
 Orteza este definită drept un dispozitiv atașat sau aplicat pe suprafața externă a
corpului cu rolul de a-i îmbunătăți funcția, de a-i limita sau de a-i ameliora
mișcarea, sau de a susține un segment corporal. Ortezele membrelor inferioare
sunt indicate pentru a asista mersul, pentru a scade
durerea, pentru a reduce suprafața portantă, pentru a controla mișcarea, și
pentru a minimize progresia deformării. Ortezele membrelor inferioare ajută
persoanele care nu sunt spitalizate în îmbunătățirea mobilității, iar pe cei
spitalizați pentru a se deplasa în siguranță.
Clasificare:
Ortezele de picior pot fi:- un suport plantar purtat in interiorul pantofului
- o modificare interioara lipita in interiorul pantofului sau - o modificare
exterioara fixate pe calcaiul pantofului. 
Ortezele de genunchi -se extind de la portiunea distal a coapsei la partea
proximala a piciorului. 
O orteza de genunchi-glezna-picior cuprinde coapsa, gamba si laba piciorului.
Ortezele de sold inconjoara soldul.
Orteza de sold-genunchi-glezns-picior porneste de la pelvis si se termins la laba
piciorului.
Orteza de trunchi-sold-genunchi-glezna-picior- Incercuieste toracele, ambele
coapse si gambele si se termina la labele picioarelor.
18. . Ortezele de membru inferior : roluri functionale, domenii de aplicabilitate
Proprietatile pe care trebie sa le indeplineasca ortezele aplicate la nivelul MI sunt
:
- sa permita articulatiilor o mobilizare cat mai aproape de sectorul de miscare
fiziologica
-sa fie cat mai functionale, pentru asigurarea normalitatii fazelor de mers
Sa fie confortabile pentru asigurarea compliantei pacientului, cu respectarea
criteriilor functionale si cosmice
- sa fie folosite doar cand sunt indicate
- sa fie folosite cat timp este necesar
Ortezarea face parte din programul de recuperare aplicat pacientilor cu suferinta
neurologica centrala si periferica prin completarea si mentinerea rezultatelor
obtinute prin kinetoterapie.

19. Ortezele de membru inferior:orteze statice

Ortezele statice nu permit miscarea sustinand un segment cu un deficit motor intr-
o anumita pozitie.Au rol in mentinerea sau refacerea aliniamentului segmentului
de membru prin prevenirea sau corectarea deformarilor
20. Ortezele de membru inferior: orteze dinamice
Ortezele dinamice permit miscarea in doua sensuri, fie asista o anumita miscare,
fie ghideaza miscarea pentru a permite numai anumite sectoare de mobilitate.
21. Ortezele de membru inferior: orteze pentru fracturi

22. Proteza de membrul superior : definitia amputației, niveluri de amputație

Definitie: Termenul de amputatie desemneaza actul chirurgical care este urmat de
ablatia unui segment de membru prin sectiunea unui os inutilizabil pentru functie
si nociv pentru existenta. Trebuie sa facem o distinctie intre amputatie si
dezarticulatie care reprezinta o rezectie cu traversarea unei articulatii.
Cauzele cele mai frecvente ale amputatiilor membrului superior sunt leziunile
traumatice
Niveluri de amputatie
Amputatia degetelor
Amputare metacarpian
Dezarticularea incheeturi mainii
Amputatia antebratului
Amputatia deasupra cotului
Dezarticularea umarului
Procedura krukenberg

23: Proteza de membrul superior: component, biomecanica protezelor

Component:
Protezele si dispozitivele de sprijin, destinate sa inlocuiasca parti deficiente ale
organismului, sau sa remedieze disfunctionarea lor, au fost realizate cu ajutorul
polimerilor (poliesteri, siliconi, polimetacrilamida de metil, polietilena), al aliaj
elor metalice (oteluri inoxidabile, aliaj pe baza de crom, cobalt si molibden, titan
si aliaje pe baza de titan), al ceramicilor (alumina densa, vitroceramici), al
materialelor combinate(carbon-carbon, polimeri-fibre de grafit sau de sticla)

Biomecanica protezelor:

BIOMECANICA ARTICULAȚIEI COTULUI

La nivelul cotului, mişcarea cea mai importantă este cea de flexie-extensie a
antebraţului pe braţ, cu o amplitudine de 140-150 de grade în arc de cerc
determinată de muşchii principali flexori şi extensori de la nivelul braţului.
Această mișcare este realizată prin implicarea articulaţiilor humero-ulnară
(trochleartroză, în fapt o articulaţie tip ginglim) şi humero-radială (articulaţie
elipsoidă).

BIOMECANICA ANTEBRAȚULUI
Mişcarea de pronație-supinație este una dintre cele mai importante mişcări
realizate de către membrul toracic, contribuind decisiv la paleta largă de mişcări
accesibile pumnului şi mâinii, şi contribuind la complexitatea manualităţii umane.
Axul de realizare al acestor mişcări este oblic, trecând prin capul radiusului şi
prin capul ulnei

BIOMECANICA PUMNULUI ȘI A MÂINII

Mişcările ce pot fi realizate la nivelul pumnului aparţin în principal articulaţiei
radiocarpiene (articulaţie condiliană) şi sunt: flexie, extensie, deviaţie ulnară
(adducţie), deviaţie radială (abducţie), uşoară pronaţie, uşoară supinaţie, precum
şi circumducţie, o mişcare complexă. Aceste mişcări sunt executate prin
participarea atât a articulaţiilor radiocarpiene, cât şi a celor mediocarpiene şi
intercarpiene. De asemenea, există şi minime mişcări de alunecare între oasele
carpiene, ce se sumează.

24: Proteză de mană . definitie, clasificare

Definitie:
Protezele de mana (membru superior) pot inlocui cele mai importante functii de
baza ale mainii pierdute.

Pricipalele criterii de clasificare sunt

Gradul de utilitate al protezei
Tipul elementelor constructive folosite
Modul de actionare al falangelor articulate
Gradul de mobilitate al mecanismului folosit,implicit gradul de functionalitate
Modul de actionare global al protezei

Gradul de control al proteze in functie de gradul de utilitate protezele se impart

in:
 proteze cosmetic, proteze utilitare si proteze functionale

Proteza cosmetica
este numai o copie fidela,dar rigida a mainii intr-o anumitapozitie si este fixata ca
atare pe restul bratului. 
Protezele utilitare
au la baza un mecanism simplu si pot fi folosite pentru realizareauneia sau
catorva operatii similare cu cele ale mainii,de regula prin prindere-desprinderesi
au forma unui „cleste”. 
Protezele functionale
au de asemenea la baza un mecanism, care insa
permiterealizarea unei game mult mai largi dintre miscarile mainii si ca forma 
suntasemanatoare cu mana
25:Proteză de mana : biomecanică si tipuri constructive

26. Protezarea membrului inferior. Definitie, nivelul de amputatie

Amputatia reprezinta indepartarea chirurgicala intentionata a unui membru,
segment de membru sau a unei parti a corpului.
Nivelele de aputatie:
27.Protezare de membru inferior. Tipuri de bonturi chirurgicale

28.Protezarea membrului inferior. Protezare si componene

Biomecanica şoldului 
 Articulația coxofemurală, datorită structurii sale, are 3 grade de libertate şi
permite exectuarea mişcărilor de flexie-extensie, abducție-adducție, rotație şi
circumducție.

Biomecanica genunchiului 
 Articulația femuro-tibială are un singur grad de libertate şi înconsecință prezintă
două mişcări principale:
-Flexia şi extensia gambei pe coapsă,
si altele secundare:
 -rotație internă şi rotație externă,
-înclinare laterală foarte reduse ca amplitudine.
Mişcarea de flexie
Fața posterioară a gambei se apropie de fața posterioară a coapsei.
Mişcarea de extensie
Fața posterioară a gambei se depărtează de fața posterioară a coapsei
Mişcările de rotaţie înăuntru şi în afară
 Aceste mişcări se asociază mişcărilor de flexie şi extensie. Mai intervin şi
ligamentele încrucişate, care rotează gamba în afară în poziția finală de flexie şi
înăuntru în poziția finală de extensie.
Mişcările de lateralitate
Sunt limitate de ligamentele laterale în special în mers, când sunt puse sub
tensiune maximă odată cu extensia genunchiului.
Rolurile rotulei sunt de a asigura mobilitatea genunchiului în micările de:
-flexie
-extensiei
-de a ușura activitatea mușchiului cvadriceps, mărindu-i brațul de pârghie

Gamba și piciorul
Gamba este segmentul care leagă coapsa de picior. După coapsă, reprezintă a
doua pârghie importantă a membrului inferior.
Biomecanica gambei 
a. Biomecanica articulaţiei tibio-peroniere superioare
 Articulația, fiind o artrodie, nu permite decât mişcări de alunecare de mică
amplitudine a celor două suprafețe articulare una față de cealaltă.
b. Biomecanica articulaţiei tibio-peroniere inferioare
 Articulația intervine în mişcările de flexie şi extensie ale piciorului pe gambă.
Rolul ligamentelor este acela de a menține în contact cele două extremități ale
oaselor gambei în mişcările piciorului şi în statică.

Biomecanica gleznei şi piciorului 

 În articulația gleznei au loc mişcări de flexie şi extensie ale piciorului. Piciorul
are o astfel de structură, încât să poată suporta greutatea individului dar şi o alta
în plus. El are posibilități mari de mişcare, în totalitatea sa, piciorul se poate
mişca în toate sensurile (Flexie, extensie, abducție, adducție, rotația internă şi
externă şi circumducție.)

Componente: (ORTEZARE PROTEZARE)

Instruirea pacientului în vederea utilizării ortezelor, protezelor si altor dispozitive
de facilitare a activitatilor cotidiene si socio-profesionale
Identificarea principiilor de confectionare si aplicare a ortezelor, protezelor
Explicarea oportunităţii alegerii tipului de orteza, proteza sau a altor dispositive
medicale, precum si pentru identificarea tehnicilor de terapie ocupationala
adaptate disfunctionalitati
Aplicarea ortezelor, protezelor sau altor dispositive medicale de facilitare,
consiliind pacientul asupra activitatilor zilnice
Elaborarea unor scoruri adecvate pentru a aprecierea reducerii deficitului
functional si independenta socio-profesionala dobindita după terapiile aplicate
Creerea şi proiectarea de noi dispozitive de facilitare şi de verificare a
funcţionalităţii articulare
Elaborarea unui plan de consiliere a pacientului privind utilizarea ortezelor,
protezelor si altor dispositive specifice
Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor în echipa pluridisciplinara formata
din medic – asistent medical – tehnician – ergoterapeut şi aplicarea de tehnici de
relaţionare şi muncă eficientă în cadrul echipei şi în relaţie cu pacientul.