Etape ale procesului de consiliere (modelul Egan)

1. Stabilirea unei relatii solide si lucrative intre consiliat si consilier.

2. Explorarea si clarificarea naturii consiliatului incluzind dorintele si asteptarile acestuia.
3. Identificarea si analiza optiunilor disponibile pentru a aborda dilemma/problema.

4. Imputernicirea subiectului sa aleaga optiunea cea mai potrivita.

5. Sustinerea consiliatului sa identifice actiunile necesare si sa le puna in practica.

Etape in procesul de consiliere (Carl Rogers):

1. Clientul cere ajutor .
2. Consilierul explica relatia sa cu clientul.
3. Se creaza o atmosfera permisiva: clientul este incurajat sa vorbeasca despre problemele sale, sa-si exprime
sentimentele, emotiile, trairile.

4. Sentimentele clientului sunt acceptate de consilier.

5. Apar primele sentimente positive.
6. Consilierul incurajeaza exprimarea acestor sentimente.
7. Clientul isi accepta propriul Eu.
8. Sunt clarificate principalele directii posibile de actiune ale clientului.
9. Clientul actioneaza in directia pozitiva.
10. Actiunile positive sunt incurajate si sprijinite de consilier.
11. Comportamentul clientului arata atingerea unui anumit nivel de maturitate.
12. Relatia de consiliere este perceputa ca o experienta evolutiva.

Tehnica ''Feed-back''
Completati enunturile:
1. Voi tine minte ca...
2.Este foarte clar ca...
3. Pentru viitor, as vrea sa precizez...
4.Deja stiu/pot/simt...

FAZELE, prezentate de D. I.Alexandru

I FAZA: Stabilirea unei legaturi specific cu clientul si cu lumea sa ;

A II -A FAZA: Invitatia de a vorbi adresandu-i intrebari clientului;
A III- A FAZA: Ascultarea activă si observarea manifestarilor comportamentale ale clientului.
A IV-A FAZA: Clarificarea problemelor clientului:
tehnici implimentate
- reformulare
-resemnificare;
-interpretare.

Procedeu didactic:
Metoda se aplica printr-o suita de operatii concrete , numite procedee.
Procedeul didactic reprezinta o secventa a metodei , un detaliu, o componentă sau chiar o particularizare a
metodei.
Valoarea si eficienta pragmatica a unei metode sunt conditionate de calitatea , adecvarea si congruienta
procedeelor care o compun. De regula , in interiorul unei metode , procedeele se pot reordona , in functie de
exigentele exterioare , ceea ce face ca una si aceeasi metoda sa poata dobandi trasaturi si dimensiuni
praxiologice noi , date tocmai de combinatorica procedeelor.

Video: Care sunt elementele constitutive ale metodei?

- PROCEDEE
Tehnica GPP:
-mai intai: Gandesti singur asupra unei probleme
-lucrezi in perechi
-prezinti o ideea la care adera ambii din pereche, ca daca este o disonanta atunci se ''bat cap in cap'' prin
contradictii, prin argument.
In cadrul acestei tehnici daca am lua un procedeu, uite l-ati scoate pe cel din mijloc, ar fi logica asigurata in
cadrul tehnicii GPP (GANDESTE, PERECHI .PREZINTA), dar cum sa prezinti de la ambii parteneri , daca
nu s-a dus pe procedeul de mijloc. Deci , vedem rigurozitatea algoritmului si sunt unii cercetatori care zic asa:
Care este diferenta intre tehnica si metoda?

De ex. Tehnica ''palariile ganditoare'', n-ai sa incepi intai cu evaluarea , mai intii te duci pe palaria alba, cu
prezentarea ideilor.N-ai sa te duci cu palaria verde care scot in evident solutiile, mai intii trebuie sa spui
avantajele si dezavantajele si uite ca sunt cercetatori care scot in evidentaurmatorul fapt: daca este vorba de un
algoritm riguros in implimentarea acestor procedee, acestor etape structurate, bine precizate, atuci ai dreptul
sa-i spui ca-i tehnica...deseori de realizarea activitatilor didactice. Uite daca daca vrei sa aplici
tehnica''palariile ganditoare'', cel putin mijloacele aceste obiectuale ''palariile''ai nevoie de ele? Sigur ca da.
Vrei tehnica''GPP''- tot mijloace obiectuale, iti trebuie o foaie, un pix, sa iei notite , sa prezinti ideile.De asta
am vazut la I.Bontas, M.Ionescu si I.Radu, ca ca deseori sunt asociate cu mijloace pentru realizarea acestor
activitati.

Tehnica ''Bula Dubla''- e tehnica didactica de dezvoltare a gandirii critice , anume pentru a scoate in evidenta
acest algoritm de prezentare, adica desi in multe carti o sa le găsiti ca se numesc metode, in noile carti,
dictionare din 2015 incoace este si aceasta abordare., asta ca sa ne clarificam in terminologie, care o aplica
inclusive psihologul, care activeaza nu doar in sistemul educational. Caci ca sa proiectezi trebuie sa posezi
foarte bine terminologia pedagogica, si in general din pedagogie ''Teoria generala a instruirii'', dar daca ne
referim la abordarile noi , asta e ''Didactica moderna functionala'', deci asta inseamna cat de buni trebuie sa
fim sip e dimensiune pedagogica, nu doar psihologica.Asa e ca sa stiti ca o sa gasiti: ba tehnici, ba procedee,
ba metode.
Si evidentiaza cercetatorul ca fiind reprezentativ tehnicile ce vizeaza :
a IV-a FAZA: Clarificarea problemei:
- reformularea
- resemnificarea
- Interpretarea

1.Reformularea- a reformula: a spune cu alti termeni intr-o maniera mai concisa si explicita ceea ce tocmai a
fost expimat de client.
Cum putem reformula? Si uite aveti oportunitati de asigurare, formularea dupa anumite procedee, zice
Makeev.
1. El vorbeste despre reformulare- reflectare- (primul procedeu)
Deci ce face consilierul? Reiau o secventa importanta din discursul clientului sau se repeta ultimile cuvinte
ale acestuia.
De ce? Prin aceasta consilierul ii dovedeste in primul rand clientului ca il asculta cu atentie, ne amintim de
faza ''ascultare activa'', deci ii arata ca tot ceea ce-i spune este important pentru el si-i conectat totalmente la
client, ca i-a inteles mesajul si ca este implicat in gandirea, abordarea problemei impreuna cu acesta.
Uneori , reformularea ia forma unei reflectari-ecou. De ce ecou? Se repeta exact cuvintele, folosind
cuvintele subiectului.
2. Procedeu. Reformularea sau inversarea raportului figura -fond- sa vada reversul medaliei, adica sa
vada lucrurile dintr-o alta perspectiva decat le vede el. Pentru ca , zice cercetatorul, de multe ori oamenii
raman prizonierii unui anumit punct de vedere, devenind inflexibili, incapabili de-a gandi lucrurile intr-o alta
maniera, intr-o alta perspectiva. Si atunci prin inversarea acestui raport figura -fond poate (atentie : ca aici este
foarte subtil sa intelegeti ca poate provoca trairi afective intense , uneori contradictorii si cum sa nu fie
contradictorii, daca ti-ai format deja un mod anumit de a vedea lucruri , un mod de a le simti si aici se schimba
perspectivele)dar, spun cercetatorii, fiind utilizata priceperea de catre consilier poate determina clientul sa
intrevada si alte posibilitati de a intelege realitatea si de a aborda problemele, de a intelege realitatea.
3. Alta modalitate, al 3-lea procedeu: Reformulare clarificare - consilierul evidentiaza esenta si claritatea
mesajulului discursului clientului. De a clarifica gandurile pe care le are.
Dar tot pe clarificare consilierul se duce pe trairile afective, pe starile emotionale si sentimentele clientului,
tot pentru a fi clarificate.
Deci cum se poate de facut clarificarea asta ? PROCEDEE:
1. Prin Parafrazare.
2. Sumarizare.

Parafrazarea vizeaza reformularea celor spuse de client , consilierul utilizand cuvinte si expresii proprii, dare
le trebuie sa fie adecvate si echivalente semantic, pentru a sintetiza, a lamuri continutul de idei ale
clientului .Trebuie sa-l lasi pe client sa vad ceea ce tu ai decodificat, e corect sau nu-i corect si atunci ii spui:
''Deci dvs. ati confirmat ca....'' el ascultandu-te sa inteleaga , asta a vrut sa transmita sau nu asta cu cuvintele
tale proprii.
Asta ajuta pe client in decodificarea problemei cu care el se confrunta.

Sumarizarea - a realiza ceva succint, expimarea succinta a gandurilor , emotiilor, actiunilor clientului. Dar
sumarizarea aceasta este realizata de catre consilier prin formularea concisa a unui continut divers si vast
care a fost anterior prezentat cand clientul si-a prezentat punctul de vedere si ajuta clientul sa-si puna ordine in
ganduri, oferindu-i o imagine mai clara a continutului de idei si trairi , precum si viziune de ansamblu asupra
problemelor sale.
Dupa discutii repetate , in concluzie considerati ca:''.........(si-i dai ideea)''.

Aceste lucruri , in viata de zi cu zi, in vederea asigurarii comunicarii eficiente tot le putem aplica.

2. Resemnificarea - ''a resemnifica'': a schimba contextul conceptual sau emotional,( dar poate fi si una si
alta), a unei situatii sau al perspectivei din care ea este traita, plasindu-o intr-un alt cadru, pe care initial
clientul nu l-a vazut ca-i semnificativ pentru el. Care corespunde insa, la fel de bine sau chiar mai bine
faptelor , actiunilor care sint inregistrate, prezentate de client, ceea ce-i permite consilierului sa indice noi
piste de abordare a problemei clientului , sa-l conduca spre analiza si evaluarea lor.
Sau sunt unii clienți care spun ca asta nu e important pentru el, dar totusi in procesul de consiliere ajunge la
concluzia ca se schimba cadru, ca este important.
ex: Uneori si noi suntem in ipostaza asta , nu vrem sa recunoastem ca este important sau nu vrei sa recunosti
ca si tu ai fost implicat acolo intr-un conflict si o doza de buna iti apartina si tie.
Resemnificare- a privi problema dintr-un alt cadru tot la fel de semnificativ, care se pleiaza mai bine de ceea
ce realizezi, pe actiuni, pe fapte, pe ganduri, pe stari afective.

3. Interpretarea - notele definitorii aici vizeaza: explicarea si intelegerea de catre client dar si de catre
consilier a ideilor , a atitudinilor, a comportamentelor care presupune reflectii profund ascunse asupra a ceea
ce se petrece in procesul de consiliere, atat din partea consiliatului , cat si din partea consilierului.
Intr-un parteneriat bazat pe increderea in capacitatea clientului de a se cunoaste, de a intelege profund
propriile probleme , formate de dorinta si vointa acestuia, de a indentifica acele cai , mijloace adecvate
rezolvarii lor.

Interpretarea - reflectie profunda si explicare , si intelegerea de catre client si consilier a tuturor a ceea ce-l
perturba pe client : idei, atitudini, conduite, stari afective etc.

Urmatoarea faza , prezentata de D. I.Alexandru tine de:

FAZA a V-a: Constientizarea de catre client a problemelor sale si a modalitatilor de solutionare a
acestora.
(La alti autori , aceasta faza de clarificare a problemei se finalizeaza cu Constientizarea de catre client a
problemei si se trece in urmatoarea faza: Indentificarea modalitatilor de solutionare a acestora.)
Autorul pentru a arata ca exista interdependenta, degeaba vii cu modalitatile de solutionare daca nu a
clarificat clientul si a constientizat problema sa.
De exemplu: Intr-un proces de consiliere , el inca n-a clarificat ca conflictul care genereaza cu propriul sau
copil derivă din propriile lui probleme , dar nu din problemele copilului. Nu are rost sa te duci pe
identificarea solutiilor , atata timp cat vezi ca nu s-a constientizat problema.
Daca ai ajuns la faza asta si nu poti merge mai departe , (deci clientul nu vrea sa constientizeze problema)
spirala asta iti arata ca nu te duci mai departe , dar te duci inapoi la etapa de baza si iar o iei de la inceput,
pentru ca ceva s-a scapat, nu neaparat ca tu ai scapat ca consilier, dar poate nu s-a ajuns la exteriorizarea
emotiilor, aici la constientizarea cognitiilor. Foarte importanta este reflectia care inseamna gandire verbal-
abstractă profunda. Dar cum sa ajungi la gandire verbal abstract-profunda si la analiza propriei tale vieti,
daca intervin substante psihotrope?! Deaceea in cazul (cand avem de-o persoana alcoolica) se merge pe lucru
in parteneriat , inclusiv cu medicii care scot si din adictia in plan fiziologic, starile celea de sevraj etc.
Cel putin, aboradarea aceasta teoretico-praxiologica zice sa te duci inapoi la primele faze si sa reiai
pina .....nu are rost sa mergi mai departe, inseamna ca tot mergi pe procedeele anterioare :
-de resemnificare, -de simbolizare, -de parafrazare , ii dai voie sa explice punctul de vedere , schimbi
tabloul ,pentru ca el zice :''Eu nu sunt alcoolic, nimeni nu are de suferit din viata mea '', deci schimba cadru, te
duci pe procedeele si pe tehnicile de acolo, ca n-are rost sa mergi mai departe, n-are solutii ca nu e
constientizata problema.

Dupa D. I.Alexandru la urmatoarea faza, tocmai ca este rezistenta la schimbarea clientului,deci s-a vorbit
deja de cuvantul ''schimbare'' ca o nota definitorie, o sa gasiti,

FAZA a VI-a: Confruntarea clientului cu propriile credinte si convingeri ca surse de rezistenta la

schimbare - pentru este si normal, e format streotipul dinamic: ca ai gandit , ai actionat intr-un anume fel
pînă acum și nu ai cum sa nu manifesti, cel putin, in primele faze rezistenta aceasta la schimbare. Si zic
specialistii :'' cu cat motivatia clientului este mai mare , cu atat mai usor depaseste aceasta rezistenta la
schimbare''.

FAZA a VII-a : Analiza alternativelor posibile si luarea unei decizii .

FAZA a VIII-a : Facilitarea activă a schimbarii clientului.
Urmeaza sa mearga clientul pe directivele care se soldeaza , spune cercetatorul, cu functionalitatea optima a
clientului. Si uite , cand se ajunge la functionalitatea optima a clientului asta inseamna ca procesul de
consiliere a fost realizat eficient.
Deci la D. I. Alexandru asta este ultima faza. Dupa ce s-au indentificat alternativele, se implica subiectul
impreuna cu consilierul intr-un program .....

Dar la alti cercetatori intalnim si faza a IX-a.

FAZA a IX-a :Evaluarea finala, evaluarea eficacitatii procesului consultativ.
Cand se contrapun situatia initiala cand a venit clientul cu problema si rezultatele . Si , se vede , ca
rezultatele sunt cele care au acoperit asteptarile clientului pe evaluare finala. Dar sa nu uitam, ca de-a lungul
procesului de consiliere intervine valoarea curenta la fiecare dintre actiuni, la fiecare faze , la fiecare din
actiunile consiliatului si consilierului , astfel incat sa avem veridicitatea ca procesul este derulat elocvent si
ca toate actiunile sunt realizate atat de consilier cât si de consiliat in vederea solutionarii problemei acestuia,
a consiliatului.
Si toate acestea duc spre acel succes, functionalitatea optima a clientului.
Functionalitatea optima a clientului fiind rezultativitatea procesului de consiliere.

Conditiile raliate la faze?

Cea mai simpla situatie care poate crea o usoara tensiune cand e vorba de serpi, de exemplu, unul poate zice:''
Numai aud cuvantul- serpi, si daca mai stai pe langa mine si mai sasaiesti, apar simtomele si cele fiziologice
(tahicardia , intensitate musculara- cand va incordati etc.), si cele comportamentale (fie ramai blocat, altul o
ia la fuga), si daca intervin si aspectele de ordin psihologic, ele se mai numesc in literatura de specialitate, de
ex, la I.Hodevici,ele is subiective, pentru ca intervin cu cognitii, deci fanduri negative''ma ucid aici, ma
asfixiez, ma strangulez'' sau ''ce-o sa zica lumea , o sa-si bata joc de mine, cum sa ies sa spun, ca asta o sa rada
de mine , frica de gena, rusine, insatisfactie etc.-la fobiile sociale''. Deci toate aceste stari sunt discutate ,
analizate in procesul de consiliere cu consiliatul, se stabileste aceasta scara ierahica gradate.

De exemplu: ''Unul poate sa spuna ca la imagini cu serpi poate sa se uite , dar la filme nu ma uit , sa ma
ucizi.''.Deci asta este prima etapa a lui. Si stabilesti ultima etapa,uite de exemplu:''isi propune cel cu fobia de
sarpe: Unul sa se joace cu sarpe, altul sa si-l puna dupa gat, altul-sa intre intr-o cutie cu serpi. Si intre acesti
poli, tot in procesul de consiliere , se stabileste si lucrul asta se pun scale, dar aici e vorba de numar , in medie
, sunt cam 10-12 sedinte.
De exemplu :''fobia de inaltime'' si spun , practicienii, ca in medie de 10 sedinte ,tu il inveti pe client cum
sa ationeze si cum sa reactioneze .Insa depinde de el mai departe daca se expune sau nu se axpune acestor
stimuli. Pentru ca in momentul in care ai trecut de prima scala nu te duci la a 2-a decat daca in expunerea fie
reala , fie imaginara.Deci pina sa ajunga subiectul sa zboare real si sa se implice in toate actiunile , ar trebui
sa fie expunerea in plan imaginar,dar create asa context , sa-l induci pe client in situatia asta, chiar ca sa ia in
serios situatiile respective.Apoi treci la urmatoarea scala, urmatoarea etapa numai dup ace situatia anterioara
iti creeaza foarte putina anxietate sau nu iti creeaza deloc.
Daca nu respecti aceasta scala ierarhica gradate si nu esti consecvent in actiuni , atunci vei ajunge sa spui ca
nu functioneaza, dar adevarul e ca - functioneaza, doar ca trebuie sa fii concecvent in actiuni si sa depasesti
aceste actiuni si context. Si singur după ce ai inteles cum se procedeaza pentru a-ti realize planul de actiuni si
atunci nu mai ai nevoie de consiliere, caci stii deja cum trebuie si ai in tine rezervele si te expui.....

De exemplu : avem un copil care are fobia de a vorbi in public, de exemplu de varsta scolara mica si noi
suntem psihologi scolari.Din start ai putea sa mergi pe dimensiunea asta cognitive-comportamentala. Dar tu
trebuie sa fii foarte clar , intai tu sa intelegi, sa te gandesti la interventii, ca dupa asta urmeaza expunerea in
viata reala, ca treptat, treptat sa-i maresti arealul: mai intai cu persoane dragi si apropiate ca el sa-si expuna
punctul de vedere, apoi maresti arealul, numarul de persoane, dar cele necunoscute treptat , treptat vin, ca sa-i
dai increderea , doza asta de implicare .