Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Destinația protecției prin relee


1.1. Considerații generale
Protecția prin relee reprezintă cea mai importantă componentă în ansamblul dispozitivelor
de comandă automată, destinată detectării defectelor sau altor situații anormale de funcționare din
SEE și deconectării automate a echipamentului electric sau semnalizării apariției regimurilor
respective.
Defectele determină apariția de curenți semnificativi, urmată de micșorarea substanțială a
tensiunii pe barele centralelor și stațiilor electrice. Curentul de defect provoacă emanarea unei
cantități substanțiale de căldură și determină distrugeri în locul de defect și încălzirea periculoasă
a echipamentului nedefectat, parcurs de acest curent.
Micșorarea tensiunii perturbă funcționarea normală a consumatorilor și stabilitatea
funcționării paralele a centralelor electrice a SEE.
Regimurile anormale nu sunt avariate, deoarece ele, de obicei, provoacă abateri ale tensiunii,
curentului și frecvenței de la valorile admisibile. În cazul scăderii frecvenței sau tensiunii, se
creează pericolul încălcării funcționării normale a consumatorilor și stabilitatea SEE, iar creșterea
tensiunii și curentului poate duce la defectarea echipamentului.
Pentru a nu admite dezvoltarea avariilor și creșterea gradului de deteriorare la acțiunea
scurtcircuitelor (s.c.), este necesar cât mai rapid de detectat și de izolat elementul sau sectorul
defectat.
Consecințele periculoase ale regimurilor anormale pot fi evitate din contul aplicării la timp
a măsurilor corespunzătoare pentru eliminarea lor (ex.: micșorarea curentului la creșterea lui), iar
în caz de nevoie – deconectarea echipamentului electric, dacă regimul creat va fi inadmisibil pentru
acesta.
În anumite situații, defectul trebuie lichidat în fracțiuni de secundă și, evident că omul nu
este în măsură să facă față acestei sarcini. Dispozitivele de protecție prin relee (DP) detectează
elementul defectat și acționează la deconectarea întreruptoarelor corespunzătoare, iar în cazul
regimurilor anormale – la semnalizare sau la deconectare. Elementul principal al protecției prin
relee este Releul. În unele cazuri, întreruptorul și protecția sunt îmbinate într-un singur dispozitiv
de protecție și comutație, spre exemplu în siguranța fuzibilă.
Astfel protecția prin relee reprezintă automatizarea de bază fără de care nu este posibilă
funcționarea normală a SEE.
1.2. Tipurile de defecte
Principalul tip de defect al echipamentelor electrice sunt s.c. între faze sau la pământ [Error!
Reference source not found., Error! Reference source not found., Error! Reference source
not found.]. Cauzele apariției scurtcircuitelor pot fi deteriorarea izolației echipamentului electric
ca urmare a uzurii ei sau supratensiunilor, acțiunile greșite a personalului operativ, acțiunile
animalelor și păsărilor, lipsa defrișării vegetației etc.
Cele mai periculoase și frecvente defecte pot fi:
 Scurtcircuite polifazate;
 Scurtcircuite fazelor cu pământul în rețelele cu neutrul legat direct la pământ;
 Puneri la pământ monofazate în rețelele cu neutrul izolat sau compensat;
 Scurtcircuite între spirele aceleiași faze (la generatoare sincrone sau transformatoare);
 Defecte de izolație a plăcilor miezului feromagnetic.
Ca urmare a s.c., este perturbată funcționarea normală a SEE, fiind posibilă ieșirea din
sincronism a generatoarelor, compensatoarelor și motoarelor sincrone, precum și regimul de lucru
al consumatorilor. Pericol reprezintă de asemenea și acțiunea termică și dinamică a curentului de
s.c., atât în locul de defect, cât și la trecerea acestuia prin echipamentele nedefectate.
1.3. Regimurile anormale
Regimurile anormale, ce pot apărea în procesul de exploatare pot fi următoarele:
 Suprasarcina echipamentului;
 Scurtcircuite exterioare, ce apar pe alte elemente;
 Regimul de pendulare (ieșirea din sincronism);
 Creșterea și scăderea tensiunii;
 Punerile la pământ în circuitele de excitație (într-un punct sau în două).
În aceste cazuri, prin echipamentul nedefectat circulă curenți substanțiali (supracurenți), care
provoacă îmbătrânirea prematură a izolației și uzura echipamentului.
Supracurenții provocați de suprasarcini nu sunt deconectați de protecția prin relee, dar este
semnalizată de aceasta. Supracurenții, provocați de s.c. exterioare, sunt eliminați după acționarea
protecției proprii a elementului defectat.
Regimul de pendulare apare în cazul funcționării paralele a generatoarelor sincrone (GS) ca
urmare a s.c., și care determină frânarea unora și accelerarea altor motoare sincrone. Acest regim
se manifestă prin curenți mari și tensiuni scăzute, având un caracter pulsatoriu, iar protecția prin
relee trebuie să acționeze la deconectare. Restabilirea regimului normal se asigură prin
funcționarea automatizărilor speciale (противоаварийная автоматика), care realizează separarea
sistemului în anumite locuri în părți cu funcționare nesincronă.
Aceasta arată, că protecția prin relee nu este suficientă pentru asigurarea fiabilității și
continuității SEE. Sunt necesare dispozitive de automatizare:
1) Anclanșarea automată a rezervei (AAR);
2) Reanclanșarea automată rapidă (RAR);
3) Descărcarea automată a sarcinii după frecvență (DASF).

1.4. Ansamblul dispozitivelor de reglare automată


Dispozitivele de reglare automată (DRA) pot fi:
1) DRA a excitaţiei GS (RAE);
2) DRA a frecvenţei de rotaţie a GS;
3) DRA a coeficientului de transformare a transformatoarelor cu dispozitiv de reglare sub
sarcină (RAT);
4) DRA a puterii reactive a instalaţiilor de condensatoare, compensatoarelor sincrone
(RAPR).

S-ar putea să vă placă și