SCOALA ON-LINE, CATACLISM SAU UN NOU INCEPUT ?!

Acum un an , realitatea prevazuta doar de filmele de fictiune a intrat in cotidian. Totul din ceea
ce era considerat mai devreme normalitate nu se mai incadra in limite de valabilitate. Paradoxal,
pandemia nu afecta copii. Dar, din pacate, lucrurile nu au continuat tocmai in acest mod.

In 11 martie 2020, pandemia muta orele de la scoala in spatiul on-line. Un dusman nevazut a
schimbat viata a milioane de copii din toata lumea. Nimeni nu a putut evalua la acel moment ce impact
va avea pandemia asupra copiilor. Atentia era focusata mai cu seama in directia varstinicilor si a celor
cu meserii din prima linie de supravietuire a societatii.

Cu adevarat, datorita abilitatilor noilor generatii de a folosi smart-phone-ul, tableta si facilitatile

internetului, impactul nu a fost atat de dur. Dar aceste abilitati au fost mult diminuate de lipsa de
pregatire a cadrelor didactice si a decidentilor administrativi si politici de a fi familiari cu mediul on-line
si cu facilitatile oferite de acesta. Lipsa de coerenta decizionala a facut ca, potrivit cifrelor oficiale,
65.000 de copii sa ramana in afara orelor de curs pentru ca nu au avut acces la mijloacele tehnice.
Lipsiti de sprijinul familiei si victime ale obtuzitatii politice, acesti copii au abandonat scoala. Cine le
reda viitorul acestor copii , victime colaterale ale pandemiei ?! Cine se simte responsabil de modificarea
destinului unor suflete nevinovate?! Probabil ca nimeni. Acesti copii raman a fi in acest context niste
cifre in niste statistici. 65.000 de copii sunt viitorii analfabeti functionali, rezultatul incompetentei unor
functionari si demnitari platiti cu sume uriase din bani publici.

Un sondaj efectuat in anul 2020 de catre ”SALVATI COPIII”, pe un esantion de 4792 de copii din
invatamantul primar, gimnazial si liceal a scos la iveala informatii, cel putin interesante :

- 72% din elevi au folosit telefonul mobil pentru lectii, tableta fiind folosita de doar 5,1% ;
- Aproximativ 54% dintre elevi si-au dorit un ajutor si o indrumare mai mare din partea
profesorilor ;
- 68,9% au considerat ca au parcurs materia fara probleme, dar 50,4% considera ca au nevoie de
ajutor direct dupa reintoarcerea la scoala in septembrie ;

Ce ne arata rezultatele ? Societatea , in asamblu, nu a fost pregatita pentru un astfel de

scenariu. Inchiderea scolilor a avut un impact psihologic major, nu numai pentru copii. Efectele le
vom cuantifica mai clar peste cativa ani pentru ca elevii au resimtit mai mult faptul ca au fost lipsiti
de un mediu social, decat de lipsa cunostintelor.

Psihologii trebuie sa reintre in prima linie si sa monitorizeze, impreuna cu sociologii, impactul

pe care l-a avut si inca il are aceasta pandemie asupra copiilor, asupra modului de acumulare de
cunostinte, asupra gradului de influentare a mediului familial si scolar asupra psihicului fragil al
elevilor. Este evident, ca pandemia reprezinta o linie de demarcatie intre vechea normalitate si
”noua normalitate” postpandemica. Societatea moderna nu s-a mai confruntat cu o asemenea
perturbare la nivel planetar, iar efectele directe si secundare asupra elevilor abia acum vor incepe
sa fie evaluate. Omenirea, in ansamblu, si fiecare tara si sistem va trebui sa se pregateasca,
admistrativ, social, tehnic si psihologic pentru astfel de scenarii cu efect global si/sau national.

Urmeaza o intrega disputa filosofica, sociologica, politica vis-à-vis de notiunea de libertate

individuala si drepturi cetatenesti. Cat trebuie sacrificat din libertatea si drepturile individuale
pentru siguranta grupului? Poate fi restrictionata deplasarea individuala, de exemplu, pentru
protejarea infectarii grupurilor ? S-a vazut ca da. Restrictionarea deplasarilor individuale a fost una
dintre primele masuri luate de statele afectate. Carantinarea, care a afectat multe dintre drepturile
fundamentale ale oamenilor (dreptul la deplasare, la munca, la adunari etc) este un alt exemplu de
restrictionare discutabila. Cum la fel a fost impunerea purtarii mastii. Nenumarate mitinguri de
protest ale celor impotriva purtarii de ”botnita” au avut loc la nivel national. Pentru a se putea
impune un comportamenet social si medical, autoritatile au recurs la constrangere prin amenzi.

Dupa o anumita perioada, pentru cvasitoata populatia, purtarea mastii a devenit obisnuita.
Ultima disputa vis-à-vis de drepturi individuale versus drepturi colective, este cea legata de
vaccinare. Cu toate ca multi sunt de parerea, ca vaccinarea, care urmeaza sa fie extinsa si la copii,
este una dintre solutiile decisive pentru stoparea pandemiei, la fel de evidenta este rezistenta unei
parti a populatiei, care nu vrea sa fie implicata in asa-zisul ,,experiment mondial”, tinind cont, ca nu
exista la acest moment o informatie absolut clara si concludenta vis-a-vis de valabilitatea imunizarii,
reactiilor adverse si cel mai important efectelor pe termen lung asupra organismului

Dar e necesar, sa raminem optimisti si sa consideram ca societatea, ca si scoala, a primit un

impuls de a se schimba, atat ca filozofie , cat si ca tematica, prin preluarea digitalizarii si a pregatirii
on-line ca o realitate la care trebuie sa se adapteze in primul rand profesorii si programa, si apoi
elevii. Este evident ca rolul psihologilor este unul determinant in a intui si preveni impactul noilor
tehnologii asupra mentalului elevilor si a apartinatorilor acestora.

La fel de evident este, insa si faptul ca ”lumea nu va mai fi la fel, niciodata”.