1

Psihoterapia adleriana
A fost fondata de primul elev disident al lui Freud, Alfred Adler. Nascut in 1870 la Viena, mezinul unei
familii cu sase copii, Alfred sufera de rahitism, in timp ce fratele cel mare este foarte robust. Intr-o zi, grav
bolnav de pneumonie, aude medicii, care nu-i prevad insanatosirea.
In 1902, intra in cercul lui Freud si, rapid, incepe sa se opuna teoriilor maestrului. Ruptura definitiva
survine in 1911. Este inventatorul expresiilor intrate in limbajul curent, ca: "stil de viata", "complex de inferiori-
tate", "complex de superioritate", "compensare".
Notiuni fundamentale
Dupa Adler, exista cateva mecanisme ce stau la baza personalitatii.
           Sentiment de inferioritate - Pentru Adler, sentiment bazat pe o inferioritate organica efectiva. Pentru Freud
trebuie inteles si interpretat ca un simptom.
 domina viata psihica sub forma sentimentului de imperfectiune, de neimplinire si permanente
aspiratii (idealuri)
 "A fi om inseamna a poseda un sentiment de inferioritate care reclama in mod constant compensarea
sa"acest efort de compensare a insuficientelor native organice sau psihice sunt factorul stimulator al
dezvoltarii psihice
 vointa de putere si lupta pentru perfectionare sunt motive umane fundamentale: prin ele oamenii
ajung la performante tocmai in directia insuficientei lor (ei urmaresc propria desavarsire dar si
dominarea semenilor)
 geneza: in primii ani de viata, copilul incearca sa se identifice cu adultii din jurul sau si sa se
integreze in societate dar nu reuseste din cauza neputintei legate de varsta; din comparatia dintre
neputinta lui si superioritatea adultilor;
 este normal la varstele mici
           Complexul de inferioritate. Este prezent in fiecare dintre noi. Nu este anormal, fiindca din prima copilarie
omul traieste in inferioritate si dependenta. Dar acest sentiment este acela care "constrange la fixarea unui tel
in viata si la realizarea acestuia", scrie Adler in Cunoasterea omului. Noi avem cu totii un patrimoniu genetic
specific, cu defecte si calitati, avantaje, dezavantaje. Atunci cand acest sentiment se perpetueaza si la varsta
adulta, fara putinta de a-l depasi, devine patologic.
           Complexul de inferioritate- ansamblul de atitudini, reprezentari si comportamente care sunt expresii mai
mult sau mai putin deghizate ale sentimentului de inferioritate sau ale reactiilor acestiua.
 apare cand compensarea sentimentului de inferioritate esueaza: individual e convins ca orice ar face, nu
reuseste sa fie la fel de bun ca ceilalti;
 individul are consecinta incapacitatii personale de a depasi inferioritatea;
 instalarea sa este favorizata de 2 atidudini educative opuse: rasfatul excesiv (grija exagerata, a feri copilul
de orice greutate, a-i da tot ce cere) si neglijarea (neglijare si lipsa de afectiune care duc la dependenta sau
la tendinte agresive si dominatoare in raport cu cei din jur)
 creaza o predispozitie spre nevroza care se declanseaza in situatii care pot afecta prestigiul (casatoria,
promovarea, schimbarea mediului de viata, etc.)
                     Compensarea. Este un proces care ne impinge sa ne depasim "inferioritatile" naturale, psihice sau fizice.
Forta dinamica de viata, pe care adlerienii o numesc "agresivitate pozitiva",
                     Comuniunea sociala. O nevoie interioara a fiecaruia dintre noi de a crea legaturi cu ceilalti, de a avea o
identitate, de a fi recunoscuti de ceilalti si de a se recunoaste in ei.
                     'Complexul de superioritate apare de cele mai multe ori clar conturat in atitudine, trasaturi de caracter si
opiniile despre propriile dotari si capacitati supraomenesti. El poate deveni vizibil si in pretentiile exagerate
fata de sine si fata de ceilalti. Vanitatea infatisarii exterioare, fie ea nobila sau neglijenta, atitudinile
exagerat masculine la femei si cele exagerat feminine la barbati, aroganta, exuberanta, snobismul,
mania de a se lauda, comportamentul tiranic, inclinatia de a cauta nod in papura, cultul eroilor, ca si
tendinta de a se bate pe burta cu persoane proeminente sau de a porunci celor slabi, bolnavi sau insignifianti
pot sa atraga atentia si sa duca la descoperirea unui complex de superioritate.'
 2

Adler considera ca sentimentele de inferioritate reprezinta un mobil de baza al comportamentului uman.

Sentimentul de i n f e r i o r i t a t e este s p e c i f i c tuturor oamenilor si nu reprezinta un semn de s la bi ci un e.
Dezvoltarea si progresul fiintei umane are la baza tendinta de a compensa o i n f e r i o r i t a t e reala sau imaginara.
Acest proces incepe in c o p i l a r i e a t u n c i cand c o p i l u l isi da seama de puterea parintilor, de care este total
dependent, cat si de faptul ca este i n u t i l sa li se opuna acestora. Copilul dezvolta sentimente de inferioritate fata
de oamenii mai mari si mai puternici din mediu. Experienta i n f e r i o r i t a t i i nu este genetic determinata, ci este
un rezultat al a c t i u n i i m e d i u l u i inconjurator, care este acelasi pentru toti c o p i i i : dependenta si neajutorare
in fata a d u l t i l o r . De sentimentele de in fe ri or it a t e nu se poate scapa, iar ele au chiar un caracter necesar pentru
ca reprezinta o forta motivatorie pentru e v o l u t i a fiintei umane. Atunci cand copilul nu reuseste sa compenseze
s e n t i m e n t e l e de inferioritate, acestea se intensifica si produc ceea ce Adler numea, COMPLEX DE
INFERIORITATE, definit ca:"incapacitatea de a-si rezolva problemele de viata'.
Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organica, rasfatul si neglijarea.
Inferioritatea organica-Astfel, de pilda, un copil slabut poate lucra mult pe plan fizic dezvoltand
abilitati sportive
Rasfatul-Unui copil rasfatat i se satisfac toate dorintele si este in centrul atentiei acasa. Astfel,
acesta dezvolta ideea ca este cea mai importanta persoana din lume. Un astfel de copil va suferi un soc la
intrarea in colectivitate, soc pentru care nu este pregatit. Copilul rasfatat are sentimente sociale slab dezvoltat
si este nerabdator cu ceilalti. Acesta nu este capabil sa astepte pentru ca dorintele sale sa fie satisfacute, nu
este capabil depaseasca dificultatile si sa se adapteze la ceilalti. Cand sunt confruntati cu obstacole acestia
a j u n g sa considere ca lipsa lor de abilit ate este de vina pentru insuccesul lor, traind astfel un complex de
inferioritate.
Neglijarea-C o p i l u l neglijat traies te intr-un mediu ostil, fara dragoste-si securitate, ceea ce
duce la aparitia sentimentelor lipsei valorii personale, sentimente de ostilitate fata de lume si sentimente
de neincredere.Unii subiecti au tendinta de a supracompensa complexul de inferioritate aparand astfel
Complexul de superioritate (opinie exagerata cu privire la calitatile si realizarile personale).
In acest caz:
·         i n d i v i d u l se simte superior dar nu anifesta tendintede a-si demonstra superioritatea.
·         manifesta tendinta de a-si demonstra superioritatea si obtine performante inalte,
·      este laudaros, vanitos, egocentric si are tendinta de a-i denigra pe ceilalti.
Scopul spre care se indreapta evolutia personaliatii in opinia lui Adler
I n i t i a l , Adler identifica sentimentele de inferioritate cu s la bi ci un ea ps ihica sau cu feminitatea
si considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Scopul compensarii era dorinta de putere in cadrul
careia agresivitatea juca un rol insemant.Ulterior, el a incetat sa mai confunde sentimentele de inferioritate
cu feminitatea, considerand ca obiectivul evolutiei umane este lupta pentru dobandirea superioritatii (care
este altceva decat complexul de superioritate).
Dobandirea superioritatii este scopul ultim al evolutiei umane (termenul fiind utilizat in sens de
perfectiune, pe care Adler o priveste ca pe o dorinta spre mai bine, o miscare ascendenta, evolutiva
(specifica intregii naturi).
In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat in mod rigid de tendintele
instinctive si de experientele din c o p i l a r i e (deci de trecut), Adler aborda motivatia umana in termenii
unor expectatii pentru viitor.
Nevoia de superioritate:
► are functia de a creste tensiunea psihica si nu de a o reduce (La Freud motivatia constituie reducerea
tensiunii).
►Adler arata ca fiinta umana nu cauta, de fapt, linistea si stabilitatea se manifesta atat la indivizi cat si
la nivelul societatii in ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind in mare masura fiinte sociale). El nu
considera ca omul este in conflict cu propria sa cultura (cum spunea Freud ci dimpotriva il vedea ca fiind
compatibil cu ea.
 3

Conceptul de stil de viata

Adler considera ca oamenii au doar un singur scop ultim -superioritatea si perfectiunea, dar exista
multe comportamente particulare prin intermediul carora indivizii tind catre acest obiectiv. Fiecare individ
dezvolta un pattern unic de particularitati psihice, comportamente si deprinderi prin care isi urmareste
obiectivul, acest pattern fiind stilul de viata. in dorinta sa de a compensa sentimentul i n f e r i o r i t a t i i ,
c o p i l u l dezvolta un set specific de comportamente, (ex.: un b a i a t d e b i l t i n d e sa-si compenseze
inferioritatea fizica toate comportamentele sale sunt indreptate in directia compensarii respectivei
inferioritati).
Stilul de viata se achizitioneaza, in urma interactiunilor sociale, se cristalizeaza intre 4 si 5 ani si este
dificil de modificat mai tarziu; ulterior, el va functiona ca un schelet de baza pentru comportamentul viitor.
Stilul de viata depinde de: ordinea nasterii si de relatia parinte-copil.
Ex.: o fetita neglijata va ramane cu un complex de inferioritate, ea neputand face fata solicitarilor
existentei. Stilul ei de viata se va caracteriza prin: neincredere si ostilitate fatade ceilalti si fata de lume in
general; ea va cauta permanent sa-si ia revansa, va fi invidioasa pe succesele altora si va t i n d e sa obtina de
la viata ceea ce crede ea ca i se cuvine.
In o p i n i a lui Adler stilul de vi at a este acelasi lucru cu caracterul.
Stilul de viata nu este atat de determinat cum pare la prima vedere (se formeaza la 4-5 ani) pentru ca
Adler introduce conceptul de "forta creatoare a ego-ului' (self-ului).
In operele sale mai tarzii, Adler postuleaza ca self-ul este creat de individul insusi, acesta, nefiind
doar victima pasiva a experientelor din copilarie. Experientele t i m p u r i i nu sunt importante prin ele
insele, ci mai ales prin atitudinea subiectului fata de ele. Nici ereditatea, ni ci mediul nu determina structura
personalitatii (self-ul), ci modul in care subiectul interpreteaza experientele respective, sta la baza
constructiei creative a atitudinii s u b i e c t u l u i fata de lume si viata.