“ Stiinta rezolvarii conflictelor”

de Helena Cornelius si Shoshana Faire

Cartea propune o nouă metodă de abordare a conflictelor prin abordarea strategiei

victorie/victorie. Strategia victorie/victorie reprezintă o nouă viziune asupra biruinţei, care nu
presupune înfrângerea celuilalt. Ea demonstrează cum, dintr-o tranzacţie, fiecare să plece mulţumit.
Imaginea victoriei, corelată cu înfrângerea este substituită de parteneriatul în rezolvarea problemelor.
Ideile acestei cărţi ţin de simţul comun. De obicei, în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte
persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.
Strategia victorie/victorie este prezentată sub forma a 12 instrumente de rezolvare a conflictelor
prezentate pe parcursul a 12 capitole. Pe parcursul celor 12 capitole cartea oferă o serie de exemple
creative de rezolvare a conflictelor lansând în acelaşi timp ideea că o rezolvare a unui conflict fortifică
energia, tonusul psihic, şi dă sentimentul realizării.
Cartea debutează cu o introducere în problematica conflictului care identifică câteva situaţii care
generează în mod frecvent conflicte şi enumerarea stărilor prin care trece un participant la un conflict
(anxietate, retragere, amânare, singurătate, mânie înăbuşită, scăderea productivităţii, neajutorare,
confuzie ) cât şi a stărilor prin care acesta trece după ce a tratat cu competenţă conflictul (confort, voie
bună, vitalitate, fericire, deschidere, uşurare, pace, relaxare etc.). Se lansează ideea că rezolvarea cu
succes a unui conflict depinde în mare măsură de conştientizarea acestuia întru-cât există o serie de
indicii mai mult sau mai puţin evidente, chei ale conflictului, simptome, indicatori.
De asemenea, tot în introducere sunt prezentate cinci tipuri de conflicte:
 Criza – simptom al conflictului, prevestită de către violenţă, moment în care
comportamentul persoanelor se depărtează de cel normal putând săvârşi fapte necugetate.
 Tensiunea – simptom al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi
aproape toate acţiunile aceleia. Sentimentele faţă de altă persoană se înrăutăţesc
semnificativ, relaţia devine o sursă permanentă de îngrijorare.
 Neînţelegerea – persoanele trag de cele mai multe ori concluzii eronate în legătură cu

1
 o situaţie în general datorită comunicării neclare.
 Incidentele – fapte minore care irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate.
 Disconfortul – sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, dar nu poate fi definit.

Capitolul 1: Victorie/victorie. Sunt respectate nevoile fiecăruia. Alături de abandon, reprimare,

victorie/înfrângere, compromisul şi victorie/victorie reprezintă o strategie conflictuală. Capitolul de
debut descrie această strategie ca pe cea mai valoroasă în încercarea de rezolvare a unui conflict.
Strategia presupune următoarele etape:
1. A se afla de ce le trebuie celor aflaţi în conflict ceea ce vor.
2. Găsire punctelor de corespondenţă între diferenţe.
3. Schiţarea unor noi opţiuni, prin care fiecare să obţină cât mai mult din ceea cei
trebuie.
4. Lucrul împreună, demonstraţie a faptului că relaţia existentă este de parteneriat
ci nu de adversitate.
Când ambele persoane câştigă, ambii acceptă soluţia pentru că le convine şi pentru că au
participat la desfăşurarea întregului proces. Cea mai mare calitate a strategiei victorie/victorie constă în
aceea că avem de-a face cu o abordare pe deplin etică şi funcţionabilă.
Capitolul 2: Răspunsul creativ: probleme sunt transformate în posibilităţi consecutive. In acest
capitol ni se demonstreaza ca raspunsul creativ la un conflict consta in transformarea acestuia in sansa.
Inseamna sa extragi dintr-o situatie tot ce este mai bun. Respective ni se descriu situatiile concrete si
metode de rezolvari concrete.
Capitolul 3: Empatia: deschiderea si blocarea comunicarii. Capitolul descrie instrumentele de
comunicare ce construiesc relaţiile dintre oameni. Autoarele incearca sa gaseasca impedimentele
comunicarii, felul in care putem reactiona intr-o maniera nepotrivita si de ceea ce ne putem face pentru a
dechide comunicarea in vederea unei mai bune intelegeri a celuilalt. A-l asculta şi pe celălalt. Oamenii
vor vorbi dacă sunt ascultaţi.
Capitolul 4: Aservitatea adecvată. Atacarea problemei, nu a persoanei, adica o buna rezolvare a
conflictelor reclama capacitatea de a ne expune cazul fara a determina reactia de aparare din partea
celeilalte persoane. Ar trebui sa explicam cum stau lucrurile in ceea ce ne priveste, in loc sa indicam ce
trebuie sa faca sau sa nu faca celalalt.
Capitolul 5: Puterea cooperantă: încetarea luptelor pentru putere. Instaurarea „puterii” cu
celălalt. Aici autorele se ocupa de desrierea a relatiilor de putere. Examineaza tipurile de dinamica a
puterii si disfunctionalitatile la nivel de relatii, cit si metodele de a inlocui “puterea asupra” cu
“valorificarea puterii”. Se analizeaza puterea personala- cea ce face ca fiecare din noi sa fie o persoana
puternica.
 Capitolul 6: Controlul emoţiilor negative- forta motrice a schimbarii. Teama, furia, lezarea şi
frustrarea pot fi folosite în mod înţelept pentru schimbarea afectivă.
Capitolul 7: Voinţa de a rezolva conflictul. Recunoaşterea problemelor personale care umbresc
imaginea. Acest capitol ne atrage atentia asupra vointei si anume vointa de a solution este un factor-
cheie in rzolvarea conflictelor. Uneori aceasta este suficienta- unde eexista dorinta, exista si posibilitatea
realizarii sale in fapt. Este incitant sa ai aceasta disponibilitate si totodata sa-I ajuti sip e altii sa si-o
cultive. Acordind iertare ne simtim mult mai bine, avem sansa de a ne descoperi propriile nevoi
reprimate, episoadele nerezolvate din istoria personala si insusirile neacceptabile pe care este posibil sa
le proiectam in timpul conflictului.
Capitolul 8: Întocmirea harţii conflictului. Reprezentarea tuturor factorilor implicaţi pentru a
constitui o viziune comună. Mai sunt descries cu exemple pasii de realizare a hartii:

a) Definirea problematicii printr-un enunt general;

b) Desemnarea partilor majore implicate;
c) Cunoasterea nevoilor si temerilor fiecarei persoane sau grup.

Capitolul 9: Proiectarea variantelor. Proiectarea în comun a soluţiilor creative.

Efectuarea hartii a permis o prospectare generala a terenului. Urmatorul pas logic consta in elaborarea
cit mai multor variante pentru rezolvarea optima. Pentru aceasta se realizaza un proces creativ.
Persoanele cu talent in rezolvarea conflictelor au o buna capacitate de a avansa diferite solutii posibile,
de a gindi spontan, de a rupe cu vechile deprinderi si de a incerca noi piste. Obiectivele bine definite, de
tipul victorie/victorie, calmeaza lupta pentru putere si au un rol benefic pentru relatiile umane. Lupta
pentru putere se ascute cind oamenii se tem ca solutiile nu vor iesi in intimpinarea nevoilor lor. Chiar
daca rezultatul nu poate satisfice toate doleantele celor implicate in conflict, solutiile care tin seama de
nevoile celuilalt au mesajul implicit ca “Am grija de tine”; “Te respect” s.a
Capitolul 10: Negocierea. Se descriu metode şi strategii eficiente pentru a ajunge la o înţelegere.
Pentru o eficienta mai mare a comunicarii se recomanda de a asculta punctual de vedere al celuilalt. Nu
trebuie de uitat ca intr-o negociere fiecare are de cistigat; evitarea finalului de tip victorie/infringere;
intrebarile frecvente permite de a tine negocierea sub control; stabilirea deosebirii dintre persoana si
problema; flexibilitate; valorificarea feedback-ului.
Capitolul 11: Medierea. A-i ajuta pe alţi să se înţeleagă reciproc şi să găsească soluţii de
rezolvare a conflictelor. Medierea poate fi un factor cotidian. Prin tehnicile de mediere putem transforma
luptelor celor din jur in fail-play. Medierea ofera posibilitatea de a aplica in practica toate cele citite
inainte in aceasta lucrare. De asemenea, mediatorul ajuta ambele parti sa dobindeasca cea ce le este
necesar. Procesul medierii releva modul in care capacitatile de
rezolvare a problemelor garanteaza o mai buna conduit fata de diferentele dintre oameni.
Capitolul 12: Lărgirea perspectivelor. A avea problema într-un context mai larg într-un cadru
temporar mai amplu. Abordarea strategiei victorie/victorie in rezolvarea conflictelor este mai larga decit
victorie/infringere, care, in schimb, este mai frecvant utilizata. Multe conflicte pot fi rezolvate prin
folosirea perspective mai largi a “eu-si-tu”. Dar uneori aceasta vedere largita nu este suficienta pentru a
rezolva problema- avem nevoia de imaginea de ansamblu.

Concluzie: Textul este simplu, accesibil oricui. In cele 260 de pagini autoarele trateaza
problematica conflictului de la ce este acesta, cate strategii de rezolvare sunt, ce anume trebuie sa aiba
individul pentru a putea interveni in prevenirea sau rezolvarea unui conflict.
Personal m-a impresionat ca materialul este extrem de util si se adreseaza unei categorii vaste de
profesionisti: asistenti sociali, psihologi, cadre didactice, avocati, cadre medicale etc. conflictele trebuie
rezolvate imediat, nu permit amanare deoarece amanarea poate creea frustrare si la un moment dat, tot
adunandu-se izbucneste un conflict de proportii, efectele sale fiind de incomensurabile. este important sa
cunoastem strategiile de rezolvare a conflictelor, sa stim sa analizam la rece ce presupune un eventual
conflict, sa stim sa intervenim. se intampla adeseori sa nu putem reactiona favorabil, sa schimbam
traseul conflictului.
Intr-un conflict fiecare poate castiga, aceasta fiind strategia victorie/victorie. Trebuie sa ne dorim
sa ajugem sa fim persoane empatice, asertive, cat mai comunicative, pentru ca o buna comunicare este
cea care duce la consolidarea relatiilor interumane si la diminuarea aparitiei conflictului.