Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RESURSELOR NATURALE
1
Resursele energetice ale Rusiei
1. Introducere
Sfârşitul războiului rece a fost marcat de două evenimente geopolitice majore, care
contrastează izbitor prin modul de desfăşurare: unul înfăptuit cu repeziciune, aşteptând doar
momentul prielnic; astfel, sfârşitul divizării Germaniei s-a încheiat. Celălalt a mai întârziat, parcă
amânându-şi deznodământul, fără a reuşi să evite prăbuşirea finală; o prăbuşire simultană a
sistemului politic şi economic, însoţită de temeri şi derută, de o delegitimare a statului, de o
pierdere a încrederii şi speranţei. În felul acesta, un imperiu care se construise, am spune cu
metodă, timp de 300 de ani şi a cărei ultimă denumire a fost URSS, a luat sfârşit.
O tulburătoare transformare a făcut ca harta Eurasiei, aşa cum era cunoscută de multe
decenii, să se modifice radical. Un moştenitor legal al fostului imperiu există: Rusia. Judecând
după mărimea Federaţiei Ruse, am putea spune că transformarea nu este aşa de profundă. Rusia
cuprinde aproximativ 75% din suprafaţa fostului teritoriu sovietic şi 60% din potenţialul
economic. Aici trăieşte peste jumătate din populaţia fostei URSS. Rusia deţine cea mai mare
parte a armamentului sovietic, cu deosebire nuclear, cea mai mare parte dintre bogăţiile
naturale ale defunctei uniuni, se întinde de la Marea Neagră la Oceanul Pacific.
Dintre aceste bogăţii naturale o importanţă majoră o au resursele energetice. Printre
principalele probleme ale noului mileniu, problema resurselor energetice se detaseaza tocmai
datorita specificului lumii contemporane, in care disparitia amenintarilor militare globale a impus
ca etalon al puterii statelor sau gruparilor de state forta lor economica si tehnologica. Iar o
economie performanta, care implicit este si in crestere, devine strans dependenta de resursele
energetice pe care le are la dispozitie. Din aceasta cauza controlul si asigurarea necesarului
constant de energie a devenit una din marile mize geopolitice ale secolului al XXI-lea. Tot acest
lant cauzal este intarit si pus in miscare de o axioma ce are la baza caracterul strict limitat al
resurselor si care spune ca structura si calitatea acestora, mai ales a celor energetice, se modifica
mai incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor umane. Astfel ca statele care detin
controlul acestor resurse au o pozitie privilegiata pe scena internationala, beneficiind automat de
un atu foarte important in relatiile cu celelalte state.
Rezervele de petrol şi gaze naturale sunt distribuite neuniform pe glob, aşa că nevoia de a
le controla a generat periodic tensiuni regionale sau chiar mondiale. Nu întâmplător, cele mai
importante rezerve de aur negru sau... albastru se află în regiuni nesigure din punct de vedere
economic sau politic, de genul Orientului Mijlociu sau Rusiei.
Cu toate rezervele de petrol şi gaze din Marea Nordului, bătrânul continent este
dependent de importuri. În prezent, 45% din importul de petrol al UE provine din Orientul
Mijlociu, până în 2030, 90% din consum urmând să fie acoperit din importuri. 40% din
importurile de gaze ale UE provin din Rusia, 30% din Algeria, până în 2030, între 60% şi 80%
din importuri urmand sa fie furnizate de Rusia.
2
Ţările de la Marea Caspică depind de sistemul de conducte al Rusiei şi din acest motiv
ele nu obţin preţul pieţei pentru exporturile lor de ţiţei sau gaze. De exemplu, Turkmenistanul are
rezerve foarte mari de gaze naturale, dar singura modalitate de export este prin conductele Gazprom
care traversează Uzbekistanul, Kazahstanul, Rusia şi Ucraina.
Din resurse proprii, UE îsi asigura sub 50% din necesarul de energie. Cand vorbim de
rezerve naturale, se poate observa clar distributia geografica inegala a rezervelor geologice de
combustibili fosili. De pilda, din totalul mondial, UE poseda numai 75 mild.tec sau mai putin de 5%
din rezervele cunoscute, iar din acestea 70 mild.tec sunt carbuni (localizati în special în Germania –
80% din lignit si 92% din huila). Rezervele de gaze naturale (4 mild mc sau 1,8% din rezervele la
nivel mondial) sunt concentrate în Olanda si Marea Nordului. Petrolul este prezent în apele Marii
Britanii si ale Marii Nordului, totalizând 1,3 mild.tec.
De asemenea exista unele diferentieri între tarile membre ale UE dupa puterea
economica, numarul populatiei, influenta politica, capacitatea de a fi jucatori geostrategici sau pivoti
geopolitici. Accesul la resursele din import, conditionat de relatiile politice si economice directe cu
tarile furnizoare de resurse de energie, de existenta infrastructurii de transport si depozitare, de
apropierea de furnizori etc. Politicile sau strategiile comune UE au ca obiective gestiunea
manifestarilor geopolitice într-o abordare unitara. Unele tari europene sau membre ale UE aplica o
practica protectionista nedeschizandu-si piata energiei”. Argumentul invocat este acela ca energia
reprezinta un bun strategic, iar politica hidrocarburilor este o componenta a politicii externe de
securitate nationala.
Spatiul geopolitic european este marcat si de fenomene ce se manifesta global sau sunt
tipice crizei energiei. De exemplu, declinul rezervelor geologice de petrol si gaze naturale argumentat
astfel :
a) rezervele certe cunoscute de petrol pot sustine un nivel actual de consum doar pâna în anul 2040, iar
cele de gaze naturale pâna în anul 2070;
b) vârful exploatarii petrolului va fi atins în perioada 2008-2010, iar epuizarea va deveni reala în anul
2050. Consumul din ce în ce mai mare de energie reprezinta de altfel o problema grava. Cererea totala
de energie a Terrei va fi cu cca.50% mai mare în anul 2050 decât în anul 2003. Emergenta unor tari
cum ar fi China, India etc. va marca fluxurile de resurse de energie.
Un lucru care macina opinia publica mondiala este ca aproape 75% din resursele
cunoscute de petrol si gaze se afla în tari ce au apartinut fostei URSS sau se gasesc în zona
Orientului Mijlociu – zona generatoare de crize politice (falii geopolitice) sau militare.
Efectul de sera al Terrei, schimbarile climatice –urmare a consumului de combustibili fosili impun
controlul emisiilor de CO2 (Protocolul de la Kyoto-Japonia), ceea ce însemna si modificarea mixului
de resurse (deplasarea catre resurse regenerabile, energie nucleara) si ameliorarea eficientei energiei.
Criza ruso-ucrainianã
3
La 1 ianuarie 2009, Rusia a sistat furnizarea de gaze către Ucriana, după ce vecinii săi
nu au căzut la un consens cu privire la achitarea datoriei şi la preţul de furnizare a gazului pentru acest
an. O săptămână mai târziu, Gazprom a oprit livrarea de gaze către statele din Uniunea Europeană şi a
acuzat Ucraina că fură din rezerva de gaze destinată consumatorilor din UE. Kievul a negat aceste
acuzaţii. În urma medierii Uniunii Europene, în urmă cu două săptămâni, cele două părţi au semnat
acordul de reluare a furnizării gazului, însă înţelegerea nu a fost respectată, iar cele două ţări s-au
acuzat reciproc. Aproximativ 20 de ţări europene au fost afectate de această dispută, iar Uniunea
Europeană a calificat situaţia drept una "inacceptabilă".
8
Romania se afla undeva la granita dintre cei doi jucatori strategici : Uniunea Europeana
si Rusia. Momentan romanii depend de gazul rusesc in proportie de 30%, dar se preconizeaza o
crestere a acestei dependinte la 50% in urmatorii ani, procent c ear putea fi atin pana in 2025.
O alta tara care depinde fundamental de Rusia in privinta gazului ar fi Republica
Moldova. Cea mai gravă problemă pentru R. Moldova, o reprezintă cota mare a gazului în balanţa
energetică. În ultimii ani ea fost de circa 50%, iar dacă am exclude benzina şi motorina folosite în
proporţie de 90-95 la sută în transport, cota gazului în balanţa energetică ar ajunge la 80-85%. În nici-o
ţară din regiune, gazul natural nu are o asemenea pondere în balanţa energetică, iar acest fapt prezintă
un risc major pentru securitatea energetică. În majoritatea statelor europene cota gazului natural în
balanţa energetică nu depăşeşte 30% şi totodată de regulă acest combustibil se importă din 2-3 surse.
Cât despre achiziţia gazului din alte surse decât Rusia, după cum susţinea preşedintele
Voronin 3 ani în urmă, în anii următori R. Moldova va fi aprovizionată cu gaze naturale tot de
Gazprom. Pentru diversificarea asigurării cu resurse energetice şi reducerea dependenţei de Rusia au
fost studiate posibilităţi de achiziţionare a gazelor din Asia Centrală, Orientul Apropiat, Africa de
Nord şi chiar Europa de Nord. Rezultatele acestor studii nu au fost date publicităţii, dar se pare că nu
au fost convingătoare. Potrivit Preşedintelui Voronin, eforturile R.Moldova de identificare a altor surse
energetice deocamdată sunt doar de ordin teoretic.
De mentionat că cel puţin 6 proiecte internaţionale de transport a gazelor din Rusia şi
Asia Centrală în Europa sunt discutate în prezent. La aceste proiecte şi-au anunţat participarea 18
companii din 15 state. Lungimea totală a conductelor este estimată la circa 10 mii km, valoarea lor se
apropie de 30 mlrd euro, iar capacitatea de transport - la 140 mlrd m3 de gaze.
R. Moldova, care are o dependenţa de circa 100% de livrările de gaze efectuate de
Gazprom, nu şi-a anunţat participarea oficială la nici unul dintre aceste proiecte. Abia acum Republica
Moldova examinează posibilitatea de participare la proiectul Nabucco. Restul proiectelor anunţate vor
trece departe de hotarele R. Moldova. Iar proiectul South Stream, promovat de Gazprom, ar putea
diminua substanţial veniturile şi aşa extrem de mici ale Republicii Moldova de la tranzitul de gaze
ruseşti în statele din Balcani.
Bulgaria depinde in proportie de 90% de gazul provenit din Rusia. Dupa decizia Rusiei
de a sista livrarile de gaze naturale catre mai multe state, presedintele bulgar, Ghiorghi Parvanov, a
declarat ca Bulgaria trebuie sa inceapa imediat pregatirile pentru repornirea reactorului 3 de la centrala
nucleara Kozlodui, anunta novinite.com. "Intr-o astfel de situatie de criza - si nu poate exista o criza
mai importanta decat aceasta - avem dreptul sa pornim cele doua reactoare. Conform informatiilor pe
care le-am primit in ultimele zile, acest lucru poate fi facut in cazul reactorului 3 de la Kozlodui.
Pentru repornirea reactorului, 4 mai sunt necesare lucrari", sustine Parvanov, adaugand ca acesta poate
fi repornit peste aproximativ o luna. Ghiorghi Parvanov sustine ca reactorul 3 de la Kozlodui, unul
dintre cele doua reactoare inchise la inceputul anului 2006, in baza unui acord intre Bulgaria si UE,
poate fi repornit in conformitate cu prevederile articolului 36 al Acordului de aderare la Uniunea
Euorpeana. Potrivit acestui articol, reactoarele inchise pot fi repornite temporar in cazul unei situatii de
criza."Sper ca disputa dintre Rusia si Ucraina poate fi rezolvata pana atunci. Dar, daca acest lucru nu
se intampla (...), ma astept ca partenerii nostri europeni sa fie intelegatori si sa nu se opuna unei astfel
de actiuni din partea noastra", a mai precizat presedintele bulgar.
9
Cu cat ne indepartam de sud-estul europei cu atat dependenta de gazul rusesc scade.
Norvegia este principalul furnizor de gaz al Frantei (32,5% din importurile franceze), urmata de
Olanda (19%), Algeria (17%) si Rusia (16%), potrivit cifrelor din 2007 publicate de compania
petroliera BP. In Franta, totul este conectat la centrale pe energie electrica, in lipsa gazului. Asadar
sistarea gazului de la inceputul anului 2009 nu a fost resimtita atat de puternic de Franta.
Daca vorbim de Marea Britanie, dependenta este aproape nula. Marea Britanie importa
gaz din Rusia numai in raport de 2%. Asadar sistarea gazului nu a afectat Marea Britanie, insa aceasta
si-a respectat statutul de pol de putere in Europa si a chemat Rusia la negocieri. Premierul britanic
Gordon Brown şi preşedintele rus Dmitri Medvedev au avut o întrevedere, unde au discutat despre
criza gazului. Preşedintele Federaţiei Ruse a acuzat Ucraina pentru situaţia produsă în ultimele
săptămâni. Întâlnirea a avut loc la iniţiativa premierului britanic, după ce în cursul zilei de ieri acesta a
putat o discuţie la Londra şi cu preşedintele ucrainean Viktor Iuscenko. „Partea rusă a subliniat că
autorităţile ucraineene continuă să blocheze ilegal accesul la sistemul ucrainean de tranzit a gazului
rusesc destinat europenilor”, se arată într-un comunicat de presă emis de administraţia prezidenţială
rusă. Preşedintele Medvedev şi-a anunţat intenţia de a organiza sâmbătă la Moscova un summit al
şefilor de stat şi de guvern la care a invitat liderii europeni. Însa nici Brown, nici alţi lideri europeni nu
şi-au manifestat intenţia de a merge. Chiar dacă Marea Britanie importă mai puţin de 2% din gazul
consumat, din Rusia, autorităţile de la Londra doresc o soluţionare cât mai rapidă a crizei.
Tarile de la Marea Caspica prezinta un punct de interes din ce in ce mai ridicat,
accentuat si de criza gazului de la inceputul lui 2009. Tarile din zona au importante zacaminte de gaze
naturale dar care nu sunt inca pe deplin valorificate. Este clara intentia unor astfel de tari de a iesi din
anonimat si a-si crea o imagine de furnizor important de resurse.
Dupa doua saptamani de criza a gazelor Delegaţia ucraineană Naftogaz, condusă de
Oleh Dubyna, a semnat la Moscova contractul de furnizare a gazelor din Rusia pentru perioada 2009-
2019 şi acordul pentru tranzitul gazului rusesc prin Ucraina, pentru aceeaşi perioadă. Contractul a fost
semnat astăzi în prezenţa celor doi premieri Iulia Timoşenko şi Vladimir Putin, care ieri au căzut de
acord cu privire la tariful de furnizare a gazului. În urma înţelegerii, Ucraina urmează să plătească mai
puţin cu 20% faţă de beneficiarii europeni, preţul a 1.000 de metri cubi de gaz ajungând astfel la 450
de dolari.
Astfel criza ruso-ucrainiana a luat sfarsit, dar a dat de gandit profund statelor
importante din Uniunea Europeana despre importanta si puterea pe care o ofera Rusiei resursele sale.
Bibliografie:
10
1. Paul Dobrescu, Geopolitica, ed.Comunicare.ro, Bucureşti, 2005
4. http://www.cadranpolitic.ro
11