Consilire & 25 Octombrie 2004

terapie de familie
Curs 3

Exerciţiu: ne gândim la modul în care am fost în familia de origine şi

o corelăm cu modul în care suntem în relaţia de cuplu, pt a ne da seama de
modul în care ne-am ales partenerul.

1. Rol în relaţia de cuplu → nevoi şi aşteptări din partea partenerului

2. Rol în familia de origine → nevoi şi aşteptări din partea membrilor
familiei

În final aceste două roluri le corelăm pt a afla modul în care ne-am ales
partenerul; de cele mai multe ori ne alegem partenerul în funcţie de rolul avut
în relaţia de cuplu.
Trebuie să ne gândim la aşteptările pe care le avem în raport cu partenerul
şi la cele pe care ni le imaginăm că le are partenerul în raport cu noi. Mai
trebuie să ne gândim la relaţiile cu mama, cu tata; să ne amintim de cine am
fost mai legaţi.
Există roluri manifeste şi roluri latente care de cele mai multe ori nu sunt
identificate Ex. Conflictualitatea latentă dintre soţi ( o tensiune care nu se
manifestă )
Incoştient familial: se pare că fiecare din noi, pe baza rolului din familia
de origine, îşi creează un scenariu care funcţionează în multe domenii din
viaţa noastră Ex. la serviciu, în familie, cu vecinii etc.

Consilire & 1 Noiembrie 2004

terapie de familie
Curs 4

Problema comunicării în cuplu şi în familie

Comunicările se produc în plan direct, clar, dar şi în plan subteran.

Acest fel subteran duce însă la fragmentarea comunicării ( double-bite )
Ex. mama vine acasă cu o puternică durere de cap şi este întâmpinată
de copil care doreşte să se joace cu el. Aceasta îi spune copilului să meargă să
se joace singur în camera lui. Copilul o ascultă şi începe să se joace, făcând
însă şi zgomot şi mama se vede nevoită să-l pedepsească; acest lucrus-a
întâmplat pt că mama a folosit o comunicare neclară, subterană.
Dublele mesaje şi absenţa transparenţei comunicaţionale pot duce la
conflicte şi la patologie în orice tip de relaţie.
În acest sens, transformarea mesajelor implicite în unele explicite, ar
putea fi o metodă de terapie.
Cel mai indicat tip de comunicare este cel asertiv, însă cei mai mulţi
practică o comunicare de tip agresiv, care este în imposibilitatea de a debloca
un conflict într-o relaţie partenerială; ea agravează conflictul latent cât şi cel
manifest.
Răspunsul submisiv se referă la faptul că un mesaj poate conţine în
interior un alt mesaj.
Frustrarea din punct de vedere emoţional duce la o atitudine şi o
comunicare agresivă.
Comunicare asertivă: ″ Eu mă simt astfle... şi asta mă face să... şi aş
avea nevoie de...″ ; a-ţi comunica nevoile duce la o relaţie de negociere.
O atmosferă patogenă în familie, duce la probleme emoţionale ale
copiilor, la urmarea părinţilor.
Tăcerea, sarcasmul, cinismul, întoarcerea privirii sunt metode agresive.
Autocentrism: ne blocam pt a nu da curs nevoilor emoţionale ale
celuilalt.
O problemă care generează conflictul conjugal este raportul
autonomie– dependenţă.
Regula iubirii: acceptarea, toleranţa, a te simţi egalul celuilalt.
Iluzia că ne putem schimba partenerii după bunul plac duce la
interacţiuni defectuoase.
Soţii trebuie să înţeleagă în primul rând consecinţele
comportamentului lor pentru a depăşi crizele conjugale.
Criza conjugală poate fi depăşită dacă fiecare partener vorbeşte în
numele său, fără a-I atribui celuilalt nevoile şi dorinţele lui personale
Ex. Să nu vorbeşti şi în numele celuilalt atunci când acesta poate nu-ţi
împărtăşeşte nevoile sau dorinţele ″ Nouă ne place să mergem la fotbal″ sau
″ Noi am hotărât să facem doi copii″ .
Indicatorii nonverbali ne arată dacă cei doi soţi nu sunt concordanţi în
nevoile lor.
Bărbaţii sunt o natură logică, femeile mai mult o natură emoţională.Un
bărbat se simte umilit să se lamenteze; pt ei este tipic să se retragă şi să
gândească soluţiile. Pt femeie, ascultarea şi sprijinul emoţional sunt condiţii pt
echilibru interior.
Secretul reuşitei în cuplu: partenerii să-şi ofere suficientă libertate pt ca
nivelul de autoîncredere să crească pe cont propriu, nu folosindu-te de
celălalt.
Divorţul emoţional ( renunţarea la propriile nevoi într-o manieră
negociatoare ) atrage după sine divorţul sexual.
Disfuncţia tipică la bărbatul respins căruia îi crşte anxietatea este
ejacularea precoce.