" FILACTERIUL SUFLETULUI”
împărţite pentru fiecare zi a lunii Despre nesiguranţa ceasului morţii
Ziua întîi
Despre valoarea mantuirii
A. - Mîntuirea este un lucru propriu al, meu; dacă eu
nu am grijă de ea, cine se va griji pentru mine?
B. - Este lucrul cel mai propriu al întreg sufletului şi
trupu-lui meu. Dacă eu nu voi asigura-o, cine o va
asigura pentru mine?
C. - Este un lucru pentru vecie; dacă nu-l voi face eu.
Cine-l va face în locul meu?
* prilej al păcatului! Ce fel de credinţă oare este
- Deci ce voi face? De ce nu am avut grijă cu totul
de mîntuirea sufletului meu? Căci nu am altceva mai
scump decît sufletul. Nu am nimic mai de preţ decît
sufletul nemuritor. Şi dacă cumva îl voi pierde, am
pierdut pe vecie tot binele.
Mărturiseşte Sfintei Treimi, prin mijlocirea
Fecioarei, a sfîntului a cărui nume porţi sau al altui
sfînt ce-l ai ca ocroti-tor, toată grija ta, pentru ca ea
să se facă spre slava lui Dumnezeu şi spre mîntuirea
sufletului.
Ziua a doua
A. - S-a dat o hotărîre: va trebui să mori, dar nu
ştii cînd, poate astăzi, poate în acest ceas.
B. - Nu ştiu nici un loc. Poate aici, unde stau,
poate acolo unde merg, sau acolo unde mă opresc,
sau în orice alt loc pe unde trec.
C . - Nici felul morţii nu îl ştiu. Pot să mor
nepocăit, apăsat de cutare sau cutare păcat. Şi
totuşi păcătuiesc cu atîta bu-curie, cu atîta lipsă de
frică; şi cad cu atîta uşurinţă! Şi nu fug de nici un
credinţa mea?
*
- Făgăduieşte să nu-ţi mai pierzi timpul,
care este un scump mijloc de a trăi virtuos, - şi
să te pocăieşti de relele din cursul zilei. Ceasul
pe care-l pierzi poate să-ţi fie cel din urmă ceas
al vieţii şi ceasul pe care-l foloseşti bine poate
să-ţi aducă veşnica fericire.
 Ziua a treia
Despre prevederea morţii
A. - Dacă nu mor subit, va mai fi vreme ca să
pot prevedea moartea şi să mă pocăiesc, dacă voi
mai avea vreme să mă spovedesc. Dar oare voi
mai putea vorbi atunci, apăsat fiind de greutatea
bolii?
B. - Dar oare voi mai avea mintea limpede ca
să-mi cercetez sufletul? Oare voi mai putea să-mi
viu în fire din pricina fricii?
C. - Oare voi mai avea inimă ca să fac o bună
pocăinţă? Dar atunci voi avea conştiinţa tulburată
de mulţimea păcatelor! Ce voi face atunci.
Doamne, Dumnezeule!
*
- Păstrează-ţi totdeauna sufletul curat şi
fugi de tot ce aduce mustrarea de conştiinţă. Să
ai un bun duhovnic şi să nu-ţi pierzi timpul,
care ţi-1 dă Dumnezeu iară să te pocă-ieşti cu
adevărat.
Ziua a patra
Despre pregătirea de moarte
A. - Ce trebuie oare să fac, pentru ca să mor
bine? Acele bunuri, care în acel ceas le voi avea
săvîrşite.
B. - Acelea care nu pot să le fac în acel ceas.
C. - Acelea care se cade numaidecît să le fac în
ceasul acela.
*
- Printre treburile milei acesteia, socoteşte
şi moartea, pocăindu-te de păcate şi hotărăşte-
te să slujeşti lui Dumnezeu, după rangul pe
care îl ai.
 Ziua a cincea
Despre starea celui ce moare
A. - ÎI chinuiesc păcatele săvîrşite, pentru că nu
s-a pocăit niciodată de ele, aşa cum se cuvine.
B. - Starea de faţă îl amărăşte, căci vede ce
mari primejdii îl aşteaptă şi n-are cum să fugă de
ele.
C. - Îl înspăimîntă viaţa viitoare, pentru că
avînd în faţă veşnicia, nu ştie în care din două va
merge: la fericire sau la pedeapsă. Tremură şi cei
drepţi; ce pot face eu, de trei ori nenorocitul
păcătos?
* păzitor.
- Mărturiseşte-te chiar astăzi, dacă eşti
sigur sau te îndoieşti că mai ai nespovedit
vreun păcat de moarte. Iar dacă socoţi că te
afli în stare de har, mulţumeşte lui Dumnezeu
şi roagă-L să te păzească aşa până la sfârşit.
Ziua a şasea
Despre cel din urmă ceas al vieţii
A. - În acel ceas se va despărţi sufletul de trup
şi desfătări.
B. - În acel ceas se vor sfîrşi onorurile, bogăţia
şi prietenii.
C. - Pot să fiu osîndit în acel ceas. Dacă el este
cel din urmă, ce se va întîmpla cu mine?
*
- O! Clipă, de care atârnă viaţa veşnică!
- Pune-ţi rânduială în fiecare seară, să-ţi
cerecetezi conştiinţa. Roagă-te îngerului tău
 Ziua a şaptea
Despre a doua inviere a Domnului
A. - În ceasul morţii mele, mi se va face
judecată şi parcă mă văd pe patul pe care voi fi
judecat.
B. - La stînga, văd pe diavolul care rîde şi-mi
deschide înain-te o carte mare, ca să citească din
ea toate păcatele vieţii mele.
C. - La dreapta, văd pe îngerul meu păzitor
citind dintr-o carte mică puţinul bine ce am făcut
şi cu tristeţe mă priveşte în ochi. O, ce privelişte!
Cîtă spaimă!
* primească osînda deplină!
- Roagă pe Domnul să te păzească, ca să nu-
L mai superi şi ca să ai parte de o moarte bună.
Ziua a opta
Despre starea sufletului după moarte
A. - Dacă sufletul, fiind împodobit cu multe
virtuţi, va avea parte de fericire, degrab îl vor
însoţi îngerii cu mare bucurie. Ce mare va fi acea
bucurie!
B. - Dacă sufletul va fi osîndit, fiind gol de
virtute, va fi tîrît îndată de draci. Dar eu oare, de
cine voi fi tras? Şi în ce loc voi sta?
C. - Dacă sufletul îmi va fi osîndit la iad. Vai mie!
Cît de mare va fi groaza acelei temniţe, în care va
rămîne pînă la a doua venire a Domnului, ca să
*
- Chiar în seara aceasta, după ce ţi-ai făcut
cercetarea conştiinţei, cercetează-ţi trecutul
vieţii să vezi în ce stare te afli şi înainte de a te
culca roagă pe Domnul să te izbăveas-că de
munca veşnică.
 Ziua a noua
Despre starea trupului după moarte
A. - Gîndeşte-te cum are să-ţi fie cadavrul după
moarte: palid, urît, rău mirositor: nu vede, nu aude
nu vorbeşte, iară mişcare, fără simţire, fără nici o
putere.
B. - Unde-1 duc? în Biserică însoţit de preoţi,
care, după puţine rugăciuni,îl lasă să fie înmor-
mîntat în groapă, aruncat în pămînt ca să
putrezea-scă şi să fie mîncat de viermi. Şi pe un
astfel de trup împuţit îl linguşesc eu cu atîtea
desfătări?
C. - După înmormîntare ce va urma? El se va
şterge din amintirea oamenilor şi va fi uitat aşa de
tare ca şi cum nu ar fi fost niciodată pe lume.
* din diferite pricini şi urăşte tot răul pe care l-ai
- Aminteşte-ţicum se sfârşeşte toată
deşertăciunea lumii şi ca acest trup, aşa de
dezmierdat, pentru care ne trudim aşa de mult,
are să putrezească cu totul. Deci urăşte
plăcerile trupeşti şi părăseşte deşertăciunile.
Ziua a zecea
Despre socotinţa vieţii
A. - Cît timp trăiesc şi fac bine sau rău, scriu
oarecum cele ce fac. Ca într-o carte, care are să fie
citită într-o bună zi. Se vor citi atunci relele, care
se cădea să nu le fac şi le-am făcut.
B. - Se vor citi şi cele bune, pe care trebuie să
le fac şi nu le- am făcut.
C. - La urmă mi se va rosti sentinţa definitivă.
Dar care? Aceea pe care mi-o pregătesc prin
faptele mele.
*
- Aruncă o privire asupra vieţii trecute şi
socoteşte-ţi păcatele şi cate bunuri n-ai făcut
făcut, făgăduind ca de acum înainte să duci o
viaţă virtuoasă.
 Ziua a 11-a
Despre pocăință
A. - Deoarece am păcătuit am nevoie să mă
pocăiesc. Nu este aşa? Dar cînd am să mă
pocăiesc? Poate că după moarte? Este imposibil,
pentru că nu mai am vreme.
B. - În timpul morţii? E foarte greu, căci poate
că am puţină vreme şi apoi sunt şi îngreuiat de
boală.
C. - Alt timp în puterea mea, în afară de timpul
prezent nu mai este. Deci se cade să mă pocăiesc
acum, imediat, penntru că altfel s-ar putea să nu
mă mai pocăiesc.
* C. - Cu vuiet mare va ploua din cer foc, care va
- Pocăieşte-te în fiecare seară şi cere iertare
de la Dumnezeu pentru toate relele ce ai făcut,
de cuvintele urâte pe care le-ai rostit şi de toate
gândurile rele ce ai avut. Mărturiseşte-le pe
toate duhovnicului tău şi fă canon pentru ele.
Ziua a 12-a
Despre judecata din urmă
A. - Semnele care se vor arăta la judecata
viitoare, după cum le arată dumnezeieştile
Scripturi, vor fi acestea: soarele se va întuneca,
luna se va face ca de sînge, stelele vor cădea,
marea va mugi, pămîntul va deschide crăpături
adînci; cutremure îngrozitoare, războaiele
înfricoşate şi multe altele.
B. - Judecata va veni pe neaşteptate, încît n-o
poţi prevedea, în timp ce oamenii păcătuiesc şi nu
mai este vreme de pocăinţă şi de îndreptare.
cuprinde în flăcările sale toată lumea: oamenii şi
animalele, ţări şi oraşe. O, ce mare vîlvătaie! Dacă
făpturile cele nesimţitoare vor fi îngrozite de frică,
cîtă vor avea păcătoşii?
*
- Trei lucruri ai să ai în această meditaţie:
1)- frică de dreptatea dumnezeiască;
2). -strângere de inimă şi pocă-inţă pentru
păcate; şi 3). -rugăciunea umilită pentru
îndurarea lui Dumnezeu.
 Ziua a 13-a
Despre învierea morţii
A. - La glasul înfricoşat al trîmbiţelor îngereşti,
va învia şi trupul meu, din locul unde se va găsi
zăcînd.
B. - Sufletul meu de unde se va găsi atunci, va
zbura să se unească iarăşi cu trupul.
C. - Împreună apoi uniţi sufletul cu trupul vor fi
nemuritori. Ce altă nemurire mai pot avea? Fie
pedeapsă pentru păcatele săvîrşite, fie fericire
pentru pocăinţa făcută şi virtuţile săvîrşite.
* marea dragoste ce mi-a arătat şi eu i-am răspuns
- Nevoieşte-te în post şi înfrânare sau în alt
chip fa milostenie, ca să-ţi dea Dumnezeu
pocăinţă adevărată şi să te căieşti de păcatele
tale.
Ziua a 14-a
Despre a doua venire a lui Hristos
A. - Va veni Iisus Hristos triumfător, cu Crucea
Lui, însoţit de milioane de îngeri, avînd alături pe
Preasfînta Sa Maică, înconjurată de Apostoli şi de
toţi Sfinţii, înfricoşat, proslăvit, şezînd pe nori. Ca
ziditor al meu, El îmi va cere socoteală pentru
toate harurile şi mijloacele ce mi-a dat să mă
mîntuiesc, iar eu, nerecunoscătorul, le-am irosit.
B. - Ca Tată, îmi va cere, socoteală pentru
cu aşa de mare nerecunoştiinţă.
C. - Ca Mîntuitor, îmi va cere socoteală pentru
sîngele vărsat pentru mine şi pe care eu L-am
călcat în picioare ca o vită necuvîntătoare.
*
- După meditarea acestor trei adevăruri,
rosteşte cu îndurerată inimă: psalmul şase, altă
rugăciune mişcătoare.
 Ziua a 15-a
Despre mustrarea conştiinţei la judecata viitoare
A. - Niciunul din păcatele mele nu va rămîne
atunci ascuns sau trecut cu vederea. Toate se vor
vădi, toate vor fi citite, toate vor fi auzite. Ce mari
vor fi atunci ruşinea şi nedumerirea mea!
B. - Cîte păcate ascunse mi se vor vădi atunci,
pe care nici eu însumi nu le mai ştiu? Cîte rele de
care eu nici n-am ţinut socoteală? Şi ce răspuns
voi da atunci pentru ele?
C. - Dumnezeu va pune atunci deoparte
binefacerile şi harurile Sale pe care mi le-a dăruit,
iar de cealaltă păcatele şi reaua întrebuinţare
tăcutăa Sfintelor Taine, a Sfîntului Trup şi Sînge,
a insuflărilor şi luminărilor pe care mi le-a dăruit
şi a tuturor celorlalte daruri. Cîtă spaimă şi ce
deznădejde mă va cuprinde atunci!
- Retrage-te, astăzi,măcar pentru puţină
vreme într-un loc liniştit şi cercetează-ţi bine
conştiinţa nu numai asupra păcatelor din
afară, ci şi asupra spovedaniilor făcute şi a
păcatelor rămase nemărturisite. Aleargă la
duhovnic ca să le mărturiseşti pe toate şi să te
îndreptezi.
Ziua a 16-a
Despre despărţirea drepţilor de păcătoşi
A. - În viaţa aceasta locuiesc împreună cei
nevinovaţi şi cei ce greşesc; drepţii şi păcătoşii,
iar dacă mor sunt îngropaţi tot împreună. Atunci
însă vor fi despărţiţi de îngeri, drepţii de cei
păcătoşi şi la dreapta vor sta drepţii, chiar dacă eu
i-am dispre-ţuit în lumea aceasta.
B. - La stînga vor fi păcătoşii, chiar şi acei cu
care eu am păcătuit.
C. - Dar oare eu de care parte mă voi afla?
*
- Ai încredere în îngeri şi mai ales în îngerul
tău păzitor şi roagă-l ca în acea zi să te scoată
dintre păcătoşi şi să te ducă de-a dreapta lui
Iisus, iar acum supune-te îndrumă-rilor spre
virtute pe care ţi le dă.
 Ziua a 17-a
Despre hotărarea cea din urmă
A. - După ce vor fi despărţiţi păcătoşii de
drepţi, Iisus Hristos va rosti sentinţa care va
rămîne cu totul definitivă.
B. -Hotărîrea va fi îndeplinită imediat.
C. - Hotărîrea va fi dată pentru totdeauna:
osîndă veşnică pentru cel ce a păcătuit şi n-a vrut
să se pocăiască şi să se îndrepteze; binecuvîntarea
veşnică pentru cel ce n-a păcătuit, sau după ce a
păcătuit s-a pocăit şi s-a îndreptat.
* vieţii mele. Vai mie! Dacă voi întrebuinţa tot
- Umileşte-te înaintea iui Dumnezeu,
pocăieşte-te şi cere-I iertare, rugându-L să te
ferească de acea osândă.
Ziua a 18-a
Despre valoarea timpului
A. - Cît preţuieşte o clipă, atîta preţuieşte şi tot
timpul. Pentru că un suflet care s-a îndepărtat de
Dumnezeu prin păcat, poate să-l cîştige din nou
într-o singură clipă. De aceea, spune-ţi: ce bine
pot face astăzi şi nu l-am tăcui sau nu-l fac?
B. - Ziua de azi trece şi nu se mai întoarce
niciodată.
C. - Pentru ziua de astăzi am să dau socoteală şi
nu mă grijesc de aceasta? Aşa va fi orice clipă a
timpul pentru a face rele!
*
- Sileşte-te ca azi să ai un câştig
duhovnicesc şi să-ţi asiguri plata mare, făcând
multe fapte plăcute lui Dumnezeu. La fiecare
faptă pe care o faci, foloseşte toate prilejurile
de virtute pe care le poţi, de pildă: la Sfânta
Liturghie la fapte de adorare, de credinţă, de
mulţumire, de dragoste, de supunere ş.a.
 Ziua a 19-a
Despre iad - osanda veşnică
A. ‫ ־‬Ce este iadul? Este o temniţă cu totul
întunecată, unde trăiesc în lanţuri cei osîndiţi, fără
nici o nădejde de scăpare.
B. - Este un sălaş de foc, care arde de-a pururi
şi nu se stinge niciodată.
C. - Este locul tuturor chinurilor, unde sunt tot
felul de munci şi unde nu-i nici o clipă de repaus.
* ar fi de ei să fie nimiciţi, decît să trăiască şi să fie
- Pocăieşte-te chiar astăzi de păcate,
aducându-ţi amin-te de chinurile iadului, pe
care ar trebui să le suferi chiar acum, dacă
Domnul nu s-ar îndura de tine.
Ziua a 20-a
Despre starea celor osandiţi
A. - Ce fac în iad cei osîndiţi? Îşi dau seama de
nemăsurata răutate a păcatului, pe care acum n-o
iau în seamă.
B. - Primesc pedeapsa păcatului, de care acum
nu se grijesc.
C. - Blesteamă pricinile păcatului de care acum
nu fug. O, nenorocită viaţă a osîndiţilor! Mai bine
osîndiţi.
*
- Fugi de tot prilejul păcatului. Supune-ţi
lui Dumnezeu toată voia şi pe tine însuţi şi
roagă-L pe El şi pe Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu să te izbăvească de păcat care sunt
pricina osândirii.
 Ziua a 21-a
Despre nesiguranţa mantuirii
A. - Eu sunt vrednic de osîndă, pentru că am
păcătuit şi nu sunt sigur dacă Dumnezeu îmi va
ierta păcatele.
B. - Va trebui să merg în iad dacă nu mă voi pocăi
şi nu ştiu sigur dacă mă voi pocăi şi dacă mă voi
împotrivi păcatelor.
C. - Voi merge în iad, dacă nu-mi schimb viaţa şi
dacă nu fac roduri de pocăinţă. Şi nu sunt sigur
dacă îmi voi schimba înainte de moarte viaţa. Ah !
Dacă după spovedanie, din pricina relei
deprinderi, voi cădea iarăşi în păcatul făptuit de
atîtea ori, ce va fi cu mine?
*
- Ia hotărîre să nu mai păcătuieşti
niciodată. Îndreptează-te de păcatul care-l faci
cu uşurinţă şi-ţi înduplecă voia. Acesta face şi
mai nesigură mîntuirea.
Ziua a 22-a
Despre numărul celor osandiţi
A. - Este uşor să fim osîndiţi, căci calea care duce
la osîndă este foarte largă şi mulţi merg pe ea,
după cuvîntul Iui Hristos însuşi.
B. - Este greu să ne mîntuim, pentru că uşa
Raiului este foarte îngustă şi puţini sunt cei ce
intră prin ea, după cum spune Domnul.
C. - De la începutul lumii şi pînă acum, cei mai
mulţi au fost osîndiţi, după cum spun părinţii şi
dacă cei mai mulţi vor fi osîndiţi, atunci cu mine
ce va fi?
*
-Trudeşte-te să te numeri cu cei puţini aleşi
şi nu cu cei mulţi osîndiţi.
 Ziua a 23-a Ziua a 24-a
Despre mărturisirea celui osandit Despre osanda veşnică
A. - Fiecare osîndit va zice: mult a făcut Dumnezeu
ca să mă mîntuiască. Cîte binefaceri fireşti şi ale Harului A. - Osîndă înseamnă a fi lipsit cu totul de
mi-a dat ea să mă convingă să-L iubesc! Cîte insuflări,
Dumnezeu.
cîte iluminări, cîte taine-ca să mă aducă pe calea
mîntuirii! M-a mîngîiat cu făgăduinţe, m-a ameninţat cu
B. - Înseamnă a arde veşnic în foc.
îngroziri, mi-a dat vreme de pocăinţă. Dar, din pricina C. - Înseamnă deznădejde fără putinţă de
împietritei mele inimi, toate au fost în zadar. Deci foarte vindecare, nemărginită. O ce îngrozitor este acest
de departe sunt osîndit. cuvînt: pentru totdeauna! Cît de neîndurat este
B. - Puteam uşor să mă mîntuiesc, dacă mă feream de această veşnicie!
la înce-put de pricinile păcatului, dacă rămînem statornic *
hotărîrii făcute că nu voi mai păcătui o făgăduinţă - Mulţumeşte Domnului că s-a milostivit şi
hotărîtă, o spoveda-nie generală, o pocăinţă sinceră m-ar
ţi-a dat vreme de pocăinţă şi roagă-L să
fi dus la cer.
C. - Puteam fi osîndit pentru ceva, şi pentru o plăcere
pecetluias-că în amintirea ta veşnicia osândei,
de o clipă sunt aici şi sufăr chinurile veşnice. Cu ochii pentru că numai ea este în măsură să te
deschişi m-au aruncat în prăpastia iadului şi aceasta pe înţelepţească.
dreptate, pentru că, n-am voit să mă supun nici sfaturilor
pe care mi le-au dat duhovnicii nici mustrărilor
conştiinţei şi nici îndrumărilor lui Dumnezeu,
- Mărturiseşte-ţi toate păcatele şi pocâieşte-te
cum se cuvine, ca să scapi de pocăinţa şi mărturisirea
nefolositoare a celor osândiţi.
 Ziua 25-a
Despre amanarea vremii
A. - Am păcătuit, deci sau osîndă, sau pocăinţă.
Şi tot mai păcătuiesc? Mulţumindu-mă doar cu
nădejdea că am să mă pocăiesc? Ah! Dar cine mă
asugură că am să ajung, cine mă asigură că voi
avea timp de pocăinţă?
B. - Şi dacă voi avea timp, oare voi avea şi chip
să mă pocăiesc cum se cade?
C. ‫ ־‬Şi chiar de mă voi pocăi, cine ştie dacă nu
voi cădea iarăşi în păcat?
- Bagă de seamă că Dumnezeu îţi dă acest
timp ca să-l foloseşti spre slava Lui şi
mântuirea sufletului tău, deci să nu pierzi din
el nici o clipă.
Ziua a 26-a
Despre Rai
A. - Intrînd în Rai. voi avea deîndată. Fără nici
o lipsă, toate bunătăţile. Bucurie fără întristare. O,
cît de mari vor fi mîngî-ierea, bucuria şi veselia
mea!
B. - Atunci voi avea toate bunătăţile, mă voi
bucura dea fi împreună cu Iisusul meu, cu
Preeasfanta Fecioară, cu îngerii şi cu toţi sfinţii.
O, ce strălucită, ce plină de frumuseţe va fi
această împreună vieţuire!
C. - Mă voi bucura veşnic, ţară primejdia de a
pierde vreodată această bucurie. O bucurie ce nu
se poate descrie!
*
- În orice întristare sau bucurie zi: Raiule,
când te voi gusta? Şi gândind la Rai vei putea
dispreţui toate bunurile pământeşti şi rabdă
toate necazurile şi durerile.
 Ziua27-a
Despre calea care duce la Rai
A. - Numai două sunt căile care duc la rai:
nevinovăţia şi pocăinţa. Dar eu care am păzit pînă
acum calea nevinovăţiei? Nu! Pentru că am
părăsit-o şi m-am întinat de mulţimea de păcate.
B. - Dar, oare de aceste păcate m-am pocăit
cum se cuvine vreodată? Am făcut vreo nevoinţă?
Ah! Mai degrabă am fugit necontenit de orice
osteneală şi iam căutat desfătările şi plăcerile
trupeşti.
C. - Vreau să intru în Rai? Da! Dar pe care cale
pot să intru? Pe una din aceste două: sau pe a
nevinovăţiei, sau pe a pocăinţei. Pe a nevinovăţiei
nu pot, pe a pocăinţei nu voiesc. Cum dar mă voi
mîntui şi voi gusta Raiul?
*
- Priveşte spre cer şi cugetă zicând: iată
unde voi sta pe vecie numai dacă mă voi pocăi
cum se cuvine.
Ziua a 28-a
Despre caştigarea Raiului
A. - Puţin cere Dumnezeu de la mine, pentru ca
să-mi dea Raiul. Ajunge să păzesc legea Lui, o
lege uşoară, foarte dreaptă, foarte plăcută.
B. - Acest puţin pe care-1 cere Dumnezeu îl
ajută cu Harul Său, cu puterea Sa, cu puterea
pildei Lui.
C. - Acest puţin, Dumnezeu îl răsplăteşte cu
plata veşnică: puţinele necazuri şi supărări cu o
bucurie veşnică şi nemărginită; puţinele osteneli
cu răsplată veşnică, puţină suferinţă cu slavă
veşnică.
*
- Deci este foarte drept să fii osândit, dacă
nu te grijeşti de acest puţin şi pierzi Raiul.
 Ziua a 29-a
Despre nemurirea sufletului şi a trupului după
înviere
A. - Fiecare om va merge într-un loc al vieţii de
dincolo rămînînd nemuritor şi cu sufletul şi cu
trupul, fie în Rai, fie în iad. Prin urmare şi eu.
Acest loc şi-l pregăteşte fiecare încă din această
viaţă, sau cu faptele cele bune, sau cu cele rele.
B. - Diavolul, cu puţină plăcere şi gustare
trecătoare, măchiamă să-mi iau adio de nemurire
şi iadul eu primesc.
C. - Domnul mă chiamă să-mi dea nemurirea în
Rai şi eu nu vreau. O, cît de nebun şi cît de
nerecunoscător sunt!
* *
- Gândeşte-te astăzi, de multe ori, la
nemurirea ta şi ca să dobândeşti fericirea
Raiului, ia ca mijlocitor către Dumnezeu pe
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Ziua30-a
Despre răspunsul pe care-l dă conştiinţa
fiecăruia
A. - Îmi întreb conştiinţa, cu ce scop m-a adus
Dumnezeu pe lume şi ea îmi răspunde: Ca să mă
mîntuiesc.
B. - Ce mijloace mi-a dat El ca să mă
mîntuiesc? Conştiinţa îmi răspunde că mi-a dat
mijloace nenumărate: fireşti şi harice.
C. - Ce am făcut eu să mă mîntuiesc?
Conștiința îmi răspun-de că am făcut cee ace era
mai rău cu putință, ca și cum ma-și fi născut pe
lume ca să fiu osîndit.
- Mărturiseşte-te, frate, osândeşte răul pe
care l-ai făcut şi hotărăşte-te să trăieşti după
poruncile lui Dumnezeu. Căci se prea poate ca
această oră să-ţi fie cea din urmă a vieţii tale.
Oferă-te pe tine însuţi lui Dumnezeu, cu toate
puterile sufletului şi cu toate simţirile trupului
tău.