Plumb

Poezia simbolista "Plumb" de George Bacovia deschide volumul de debut cu acelasi

titlu, aparut in 1916. Asezarea sa in fruntea primului volum publicat de Bacovia ii confera
calitatea de arta poetica.

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, unde a fost teoretizat in 1866 de
Jean Moreas, in articolul "Le symbolisme". Curentul literar a fost promovat la noi de
Alexandru Macedonski, prin articole programatice, reviste si cenaclul "Literatorul". Publicate
in perioada interbelica, volumele lui Bacovia apartin "unei faze mai tarzii a simbolismului", cu
deschideri spre modernism. Dintre temele liricii bacoviene, in poezia Plumb remarcam tema
mortii ca unic remediu al bolii existentiale, singuratatea ca instrainare, natura ca peisaj
dezolant si iubirea ca o iluzie.

Titlul, un substantiv comun nearticulat sugerand generalitatea, este reluat aproape

obsesiv in 6 din cele 8 versuri ale poeziei, constituind laitmotivul discursului liric. Termenul
"plumb" are rolul de a codifica mesajul artistic, acesta sugerand o greutate fizica sufocanta,
un univers inchis, lipsa de perspectiva a fiintei umane, accentuata si la nivel cromatic prin
cenusiul vietii.

Tema poeziei o constituie conditia omului superior izolat intr-o societate lipsita de
aspiratii si artificiala, conditie marcata de singuratate, imposibilitatea comunicarii si a
evadarii dintr-un cerc inchis, conditia poetului, ceea ce confera poeziei caracterul de arta
poetica implicita, cat si conditia iubirii, fiinta umana destramandu-se la pierderea afectivitatii
sentimentelor.

Motivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al mortii: "plumbul,

cimitirul, sicriele, cavoul" si configureaza decorul funerar, acesta asociandu-se cu stari
sufletesti nelamurite, confuze: singuratatea, izolarea, spleenul, inadaptarea, disperarea.
Viziunea despre lume este sumbra, cu un tragism asumat cu luciditate. Eul fantomatic
rataceste fara sens printr-o lume-inchisoare aflata in disolutie.

Lirismul subiectiv este redat prin marcile eului liric, persoana I singular ale verbelor
"stam", "am inceput", cat si prin adjectivul pronominal posesiv "(amorul) meu".

Structura compozitionala este echilibrata, bazata pe principiul simetriei. Poezia se

constituie din doua catrene, intre care cuvantul "plumb" asigura legatura de substanta. Pe
baza paralelismului sintactic al laitmotivului, refrenului si a tehnicii simboliste a repetitiilor
"Plumb" dobandeste o structura sferica, inchisa. Imaginarul poetic este specific esteticii
simboliste, spleenul existential reflectandu-se in prima strofa pentru mediul exterior, iar in a
doua strofa pentru mediul interior.

Cadrul exterior surprinde atmosfera unui cimitir intr-o cromatica in nuante de negru
cenusiu. Personificarea printr-un imperfect "dormeau...sicriele" si epitetul verbului
"dormeau adanc" sugereaza printr-o nuanta muzicala de monotonie ideea mortii ca un somn
profund. Asezarea simbolului "plumb" la final de vers confera o apasare care trece dincolo
de material.

Bacovia contureaza lumea exterioara printr-o enumeratie a unor elemente materiale:

metafora "sicrie de plumb", inversiunea "funerar vesmant", carbonizand-o integral, inclusiv
lumea vegetala in manifestarile ei de frumusete, oximoronul "flori de plumb". La nivel
auditiv, verbul "scartaiau" are o conotatie sinistra, reliefand procesul inevitabil de
dezintegrare a lumii. Sintagma "stam singur in cavou" accentueaza imaginea ultimului om
ramas viu in acest univers.

Strofa a II -a coboara in intimitatea eului liric prin tema iubirii si prin utilizarea tehnicii
corespondentelor preluata de la poetul francez Charles Baudelaire. In epitetul "intors" din
sintagma "Dormea intors amorul meu de plumb" consta universul poeziei, fiind vorba de
intoarcerea mortului cu fata spre apus, de inexistenta iubirii si neputinta eului poetic de a o
readuce la viata. Eul liric isi priveste sentimentul ca un spectator "Stam singur langa mort",
imagine tragica si absurda a instrainarii de sine.

Monotonia este tulburata de utilizarea adjectivului pronominal "meu", care

regenereaza implicarea interioara a fiintei. Imaginea auditiva creata de conjunctivul "sa-l
strig" marcheaza tensiunea dramatica a ultimei incercari disperate de a intoarce din moarte
iubirea, de a se salva. La final, motivul literar al aripii, considerat in estetica simbolul
aspiratiei catre absolut, in poezia bacoviana ii este asociat epitetul "de plumb", dand
senzatia unui zbor in jos, in picaj, a unui refuz de inaltare, a mortii afectivitatii.

La nivel morfosintactic, tema este mentinuta prin grupuri nominale substantiv-

substantiv: "flori de plumb", "sicrie de plumb", "amor de plumb". Verbele la imperfect
sugereaza o stare apartinand trecutului cu reverberatii in prezent. Discursul este constituit
pe baza repetitiei si a paralelismului sintactic, care consfinteste senzatia neplacuta a
neputintei fiintei umane de a evada.

La nivel prozodic, "Plumb" are o constructie sobra, riguroasa, care contureaza

angoasa si imposibilitatea salvarii. Muzicalitatea exterioara se produce prin rima imbratisata
si masura de 10 silabe, iar cea interioara prin asonante si aliteratii, care transforma poemul
intr-un vuiet monoton.

Poetul apeleaza la tehnicile simboliste pentru a exprima tema solitudinii si o viziune

tragica despre lume, a descompunerii universale.

Poezia "Plumb", prin atmosfera, muzicalitate, sugestie, simbol, si corespondente se

incadreaza in estetica simbolista, fiind o arta poetica reprezentativa pentru acest curent
literar.