Academia de Studii Economica

Bucuresti

PROIECT LOGISTICA

„Depozitarea mărfurilor”

Facultatea De Marketing

Prof. Coordonator Student

Ciobotar Georgeta Narcisa Cioiu Ionut Ciprian
Anul II -Grupa 1766

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………...3
1. DEPOZITAREA MĂRFURILOR- ASPECTE TEORETICE……..………………………………4
1.1. Definirea depozitului…………………………………………………………………………5
1.2. Clasificarea depozitelor………………………………………………………………………6
1.3. Funcțiile unui depozit………………………………………………………………………...7
1.4. Amplasarea și amenajarea depozitelor ………………………………………………………7
2. LOGISTICA DE DEPOZITARE DE LA TRANSILVANIA GENERAL IMPORT-EXPORT....9
CONCLUZII………………………………………………………………………………………...10
Bibliografie…………………………………………………….…………………………………….10

INTRODUCERE

Fiecare companie trebuie să își depoziteze produsele finite până sunt vândute, deoarece rareori

se întamplă ca procesul de consum să aibă loc aproape imediat după cel de producție. Funcția de
depozitare ajută la eliminarea discrepanțelor existente între producție și cantitățile de produs cerute
pe piață.
 Din punct de vedere tehnic, depozitarea presupune existența unor spații special amenajate
pentru primirea materialelor și produselor de tot felul. Efectiv integrată în sistemul logistic al unei
întreprinderi, depozitarea facilitează viteza de desfășurare a activităților logistice și ușurează fluxul
materiilor prime, materialelor și produselor de la sursă la destinație.
La început depozitarea era privită ca un rău necesar, crescând costurile distribuției produselor,
fără a contribui semnificativ la creșterea valorii oferite consumatorilor. Accentul a fost pus succesiv
pe producție, vânzări și produs. Importanța depozitării, ca activitate creatoare de valoare pentru
client a fost evidențiată abia odată cu impunerea orientării către consumator.
În anii ’80 accentul s-a mutat asupra proiectării și amenajării spațiilor de depozitare, pentru ca
în anii ’90 preocupările de eficientizare a activităților de depozitare să se focalizeze asupra
aplicațiilor tehnologiei informației, precum codul cu bara și schimburile electronice de date.
Activitatea de depozitare a mărfurilor poate fi definită ca fiind „o entitate economică prin
care se realizează, în exclusivitate, funcția de gros, respectiv cumpararea într-o manieră continuă și
în cantități mari a mărfurilor, stocarea și revânzarea acestora către utilizatorii specializați:
magazine, unități de alimentație publică, producători, alți grosiști, diferite instituții pentru
consumuri colective1”.

1. DEPOZITAREA MĂRFURILOR - ASPECTE TEORETICE

1.1 DEFINIREA DEPOZITULUI

Depozitul de mărfuri este o unitate comercială care îndeplinește cumulativ următoarele funcții:
primire, acumulare, păstrare și livrare a mărfurilor.
Trebuie să punctez faptul că în general oamenii deseori asociază termenul de depozit cu cel de
magazie, însă între cele două e o mare diferență. Se apreciază că, magazia este spaţiul de depozitare
pentru materii prime, materiale, în general bune, în curs de prelucrare sau utilizare, în timp ce
depozitul are rolul de a păstra, în perfecte condiţii de siguranţă calitativă şi cantitativă, mărfurile
destinate vânzării către clienţi.

1
http://www.creeaza.com/afaceri/comert/merceologie/DEPOZITAREA-SI-MANIPULAREA-MAR352.php accesat în
09
 Noţiunea de depozit poate fi definită din punct de vedere economic şi din punct de vedere
tehnic.
Din punct de vedere economic, depozitul reprezintă unitatea de bază în cadrul proceselor de
aprovizionare tehnico- materială care cuprinde totalitatea stocurilor de materiale sau produse finite
păstrate în cadrul întreprinderii în vederea aprovizionării neîntrerupte a secţiilor şi atelierelor şi
pentru asigurarea ritmicităţii livrărilor către beneficiari.
Din punct de vedere tehnic depozitele sunt formate din totalitatea construcţiilor sau
suprafeţelor special amenajate, împreună cu utilajele, instalaţiile şi dispozitivele necesare efectuării
diverselor operaţii, în vederea păstrării materialelor sau produselor finite.
Utilitatea depozitelor nu trebuie redusă doar la păstrarea unor cantităţi de produse. Rolul
acestora este mult mai mare, acesta constând în2:
a) Coordonarea cererii cu oferta;
b) Obţinerea de economii de costuri, şi avem aici în vedere costuri din alte domenii ale
activităţii firmei, respectiv producţie (prin economiile de scară), cumpărare, transport etc;
c) Continuarea sau amânarea producţiei/ prelucrării;
d) Îndeplinirea unor obiective de marketing.
Una dintre deciziile importante referitoare la depozitare este legată de aranjarea produselor în
spațiile de păstrare. Obiectivele urmărite în procesul de aranjare a produselor sunt următoarele3:
 minimizarea costurilor de manipulare;
 utilizarea la maximum a spațiului de depozitare;
 îndeplinirea anumitor cerințe referitoare la compatibilitatea produselor, preluarea mărfurilor
pentru asamblarea comenzilor, la securitate și evitarea incendiilor.
Depozitul a fost întodeauna vizat ca fiind un element de bază în cadrul sistemului logistic
deoarece pe parcursul fluxului material apare necesitatea de păstrare a stocurilor.

1.2. CLASIFICAREA DEPOZITELOR

Clasificarea depozitelor în contextul actual este foarte amplă și depinde de foarte mulți factori.
În lucrarea de față voi aborda patru cele mai importante clasificări pe care eu le consider importante.
Astfel depozitele se pot clasifica după: tipul mărfurilor depozitate, timpul păstrării și rolul îndeplinit,
forma de proprietate și după orientarea lor.
a) După tipul mărfurilor depozitate depozitele pot fi:
2
Bălan, C., Logistica, Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti, 2006, p. 51
3
http://www.idru.ro/app/wp-content/uploads/editura/logistica_distrib_marf.pdf accesat în 07.01.2018
 - depozite de mărfuri generale - pentru categorii de produse (alimente);
- depozite combinate - sunt destinate pentru mai multe tipuri de mărfuri (textile,încălţăminte,
etc.);
- depozite mixte – stocarea mai multor categorii de produse
- depozite specializate (mărfuri care au nevoie de condiții similare de păstrare).
- depozite strict specializate (cereale, petrol, frigorifice, produse chimice, toxice)
b) După timpul păstrării și rolul îndeplinit:
- depozite de stocare (pe termen lung);
- centre de distribuție (păstrare temporară);
- depozite de colectare, care concentrează părți relativ mici de mărfuri primite de la diverşi
furnizori, în vederea formării unor părți mari, pentru diferiţi beneficiari;
- depozite de repartizare, destinate acumulării mărfurilor în părți mari, pentru a le livra
beneficiarilor în părți mici;
- depozite de tranzit, amplasate de regulă în gări şi porturi, servind pentru păstrarea temporală,
şi, uneori, pentru pregătirea mărfurilor în vederea transportării ulterioare la depozitele principale sau
la beneficiari).
c) După forma de proprietate:
- depozit privat;
- depozit public;
- depozit contractual.
d) În funcţie de orientarea lor:
- depozite orientate spre producţie - amplasate astfel încât să colecteze mărfurile de la mai
mulţi producători;
- depozite orientate spre clienţi - amplasate astfel încât să alimenteze mai multe puncte de
servire.
Tipologia depozitelor poate fi analizată și din perspectiva altor criterii: tipul constructiv,
gradul de automatizare și mecanizare, amenajarea interioară a depozitelor etc.
Conceptul de depozit poate fi abordat și dintr-o perspectivă extinsă, luându-se în considerare
spațiile de depozitare mobile, respectiv stocarea în tranzit. Mijloacele de transport devin spații de
stocare pentru produsele livrate clienților, pe durata deplasării. Importanța acestor "depozite mobile"
a crescut considerabil odată cu extinderea comerțului la distanțe mari și a celui internațional.

1.3. FUNCȚIILE UNUI DEPOZIT

 Funcțiile de depozitare sunt determinate de rolul și de locul depozitelor pentru procesul de
circulație a mărfurilor, de structura maselor de marfă care trec prin depozit, de mărimea, profilul și
de rolul verigilor comerciale pe lângă care trec și funcționează.
Pentru ca un depozit să fie cotat la cele mai bune standard el trebuie să îndeplinească cel puțin
următoarele funcții: de păstrare a mărfurilor, de consolidare a mărfurilor, de divizare a lotului, de
creare a unei structuri sortimentale și să poată oferi servicii de valoare adăugată.
Sub aspectul duratei de păstrare a produselor în stoc, în practică există următoarele variante:
 Depozitarea pe termen lung - în cazul unei producţii sau unui consum concentrate în limitele
unui sezon, depozitul poate menţine produsele necesare pentru satisfacerea cererii la momentul
potrivit. De asemenea, produsele alimentare supuse unui proces de învechire sunt păstrate pe durată
îndelungată.
 Depozitarea sezonieră - în cazul unui cererii sezoniere, este adesea mult mai profitabilă
apelarea la depozite apropiate de pieţele strategice, care sunt aprovizionate de la depozitul central al
firmei, cu puţin timp înainte de începerea sezonului. După terminarea sezonului, mărfurile rămase
sunt returnate la depozitul central.
 Depozitarea temporară - produsele sunt menţinute în depozit până la realizarea unor livrări
care utilizează complet capacitatea mijloacelor de transport. Depozitele de distribuţie facilitează
circulaţia produselor, fără să realizeze o depozitare pe termen lung.

1.4. AMPLASAREA ȘI AMENAJAREA DEPOZITELOR

Amplasarea unui depozit urmărește în primul rând organizarea rațională a circulației mărfurilor care
să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuției lor: repartizarea teritorială a producției,
repartizarea teritorială a consumului, nivelul de dezvoltare și organizare a transporturilor,
organizarea activității comerciale, asigurarea utilităților cu cheltueili cât mai reduse.
Un depozit este cu atât mai productiv cu cât amplasamentul optimieză consumul de resurse.
Pentru ca această condiție să fie îndeplinită depozitul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
stabilirea celor mai scurte și mai rapide căi de vehiculare a mărfurilor, respectarea principiului
teritorial prin stabilirea judicioasă a zonei de aprovizionare, localizarea depozitului în zona special
amenajată în perimetrul fiecărui oraș și posibilitatea racordării la arterele rutiere și la calea ferată.
Problematica amplasării depozitelor este caracterizată de trei întrebări de bază4:
- Câte depozite ar trebui să existe în rețeaua de aprovizionare a companiei? Cât de mari ar
trebui să fie și unde anume ar trebui să fie localizate?

4
Ronald H. Ballou,Business Logistics/ Supply Chain Management/ Fifth Edition,Prentice Hall, 2004, p. 563
 - Care magazine ar trebui asociate depozitului respectiv pentru a le aproviziona? Care depozit
ar trebui asociat fiecarei fabrici, magazin, etc?
- Ce produse ar trebui stocate în fiecare depozit? Care produse ar trebui transportate direct de
la punctul de producție la consumatori?
Modelele de amplasare analizate până acum reprezintă un tip de cercetare sofisticată care
este utilizată pentru asistarea logisticienilor în rezolvarea problemelor legate de locația depozitelor.
Deși multe îmbunătățiri au făcut ca aceste metode să fie mai eficiente și reprezentative, ele rămân
totuși statice în practică5.
Depozitele pot fi o parte foarte importantă din politica de servire a clienților 6, atunci când o
companie are depozite la aproape 300 km de fiecare consumator nu le va putea furniza produse într-
un timp cât mai scurt. Din păcate, în acest caz și costurile sunt foarte ridicate, astfel trebuie să se
ajungă la un compromis între serviciile care trebuie să fie furnizate acestora și costurile necesare
realizării lor.
Găsirea celor mai bune configurații de amplasare a unui depozit poate fi privită din mai
multe perspective. În primul rând, cea mai bună locație pentru un depozit, poate fi găsită utilizând
condițiile curente, precum și cele care sunt preconizate pentru viitor.
În al doilea rând, cea mai bună configurație curentă poate fi găsită și implementată. Astfel, în
fiecare an, de îndată ce datele sunt disponibile pentru acea perioadă, cea mai bună și nouă locație
pentru depozite este descoperită. Dacă economiile dintre amplasamentul cel nou și cel vechi sunt
mai mari decât costurile asociate mutării în noua locație, atunci schimbarea ar trebui luată în
considerare. Aceasta metodă are avantajul de a lucra mereu cu date curente și nu cu date
previzionate.
În ultimul rând, o soluție optimă de amplasare poate fi găsită în timp, care iți va arata cu
siguranță când este nevoie de o mutare într-un alt depozit, precum și locul unde se află acesta situat.
La amenajarea interioară a unui depozit trebuie cunoscute următoarele elemente:
 sistemul constructiv al depozitelor: suprafaţă şi înălţime, numărul nivelurilor pe care se
desfăşoară suprafaţa depozitului, dotarea cu rampe de încărcare – descărcare;
 condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinţe speciale de temperatură
şi umiditate, necesitatea accesului pentru controlul periodic şi efectuarea de operaţii de întreţinere a
produselor în timpul depozitării, asigurarea respectării ordinii primul produs intrat – primul produs
ieşit;

5
Ronald H. Ballou,Business Logistics/ Supply Chain Management/ Fifth Edition,Prentice Hall, 2004, p. 582-583
6
Eric N. Berkowitz, Roger A. Kerin, Steven W. Hartley, William Rudelius, Marketing,Third Edition, Irwin, 1992, p.421
  modul de ambalare; natura, forma geometrică şi rezistenţa mecanică la stivuire a ambalajelor
de transport;
 tipul de palete folosite.
Preluarea mărfurilor din spaţiile de depozitare are o mare importanţă datorită costurilor de
manipulare pe care le presupune. În principiu, există trei modalităţi de preluare a mărfurilor pentru
constituirea comenzilor:
Selecţia individuală - produsele sunt prelucrate pe rând, unul câte unul. Dintr-un anumit loc
din spaţiul de depozitare, este preluat un singur produs, care este adus pe platforma de expediere
spre clienţi. Ulterior, este preluat un alt produs.
Ruta de prelucrare - personalul responsabil de manipularea mărfurilor parcurge în depozit o
anumită rută, care îi permite să preia mai multe produse, înainte de a se îndrepta spre platforma de
expediere. Numărul produselor preluate depinde de caracteristicile acestora şi de capacitatea
echipamentului de manipulare folosit.
Aria repartizată pe lucrător - fiecare membru al personalului depozitului este responsabil de
o anumită zonă. Pentru asamblarea comenzilor, aplică fie selecţia individuală fie ruta de prelucrare,
în aria atribuită.

2. LOGISTICA DE DEPOZITARE DE LA TRANSILVANIA GENERAL IMPORT-

EXPORT

TRANSILVANIA GENERAL IMPORT-EXPORT este o firmă privată româno-suedeză a

cărei activitate de bază este distribuirea produselor fabricate pe platformele industriale EUROPEAN
DRINKS, SCANDIC DISTILLERIES şi EUROPEAN FOOD.
Logistica de depozitare
a) Responsabil – funcţii, legături cu alte departamente
Recepţia mărfurilor se efectuează astfel: fabrica producătoare livrează marfa cu ajutorul
tirurilor care o aduc la depozit. Aici gestionarul asistă la depozitarea ei şi o gestionează. La primirea
mărfii persoanele de la Biroul Facturi întocmesc notele de recepţie şi constatare de diferenţe.
b) Spaţii de depozitare – descriere, amplasare, configuraţie
Depozitul Transilvania General Import-Export este localizat în zona Metalurgiei, în oraşul
Iaşi. Depozitul este amplasat în incinta unui vechi mare depozit din Iaşi, al unei companii care l-a
dat spre închiriere. Nu tot spaţiul intră în posesia Transilvania General Import-Export Iaşi, acesteia
revenindu-i doar 10.000 m², în aceeaşi clădire desfăşurându-şi activitatea şi alţi distribuitori din
judeţ.
Forma depozitului deţinut de punctul de lucru din Iaşi este dreptunghiulară şi sugestiv
denumită un „labirint de paleţi”; este construit din cărămidă şi are acoperiş din tablă ondulată. Nu
există spaţii de depozitare special amenajate pentru fiecare grupă de mărfuri în parte, iar depozitarea
se face în funcţie de primirea produselor de la centrul din Oradea.
Depozitarea mărfii este realizată pe paleţi aflaţi pe trei nivele, fiecare dintre aceşti paleţi având
produsele organizate pe patru nivele, fiind repartizate în funcţie de cantitate şi sortiment. Cu toate
acestea, pentru o mai uşoară manipulare a mărfurilor, depozitarea se rezumă în general la două
nivele.
Păstrarea mărfurilor se face în spaţii aerisite, ferite de razele soarelui, de căldură şi îngheţ,
astfel încât produsele să poată fi păstrate între parametrii normali.
Aprovizionarea cu mărfuri se face pe o singură intrare, iar încărcarea în mijloacele de transport
care o vor distribui clienţilor se realizează prin cele două ieşiri.
Acestă modalitate de amenajare este specifică tuturor depozitelor Grupului European
Drinks&Food din ţară, pentru o mai bună gestiune a comenzilor şi pentru o mai bună organizare.

c) Sisteme logistice – sisteme de depozitare, echipament de depozitare, software logistic.

Sistem de depozitare:
Depozitarea mărfurilor se realizează pe paleţi, direct pe podeaua de ciment. Primirea în
gestiune a mărfurilor în depozit se face în funcţie de ordinea comenzilor primite de la clienţi, după
metoda FIFO (First in, First out).
Echipament de manipulare:
Manipularea mărfurilor se face cu:
- 6 motostivuitoare pe bază de motorină sau GPL.
- 32 transpaleţi manuali
Software Logistic
Compania a alocat fiecărui agent de vânzări câte o zonă din Judeţul Iaşi. Pentru o mai bună
organizare a procesului de distribuţie, fiecărei zone îi este atribuită un cod. Astfel, comenzile pe care
le cumulează fiecare agent de vânzări de la clienţi, sunt clasificate pe categorii în funcţie de codul
zonei.
 CONCLUZII

În prima parte a acestei lucrări am încercat să sintetizez aspectele teoretice ale depozitelor de
mărfuri în funcție de rolul și importanța cestora, funcțiile îndeplinite, clasificarea și aplasarea
acestora. Consider că toate aspectele studiate conduc la alegerea depozitului optim pentru fiecare
întreprindere în parte.
A doua parte a lucrării prezintă un scurt studiu de caz despre compania TRANSILVANIA
GENERAL IMPORT-EXPORT.
Asigurarea desfăşurării continue a activităţii din întreprinderi presupune crearea unor stocuri
de diferite resurse materiale necesare în procesul de producţie. Stocurile de resurse materiale sunt
păstrate în anumite depozite până la intrarea în procesul de producţie. După cum şi produsele finite
obţinute până la intrarea în sfera circulaţiei iau forma stocurilor de produse şi se păstrează în
depozite. Mărimea, numărul şi componenţa depozitelor depind de nomenclatura şi mărimea
consumului de materiale, de mărimea întreprinderii, de nivelul specializării şi cooperării, de
organizarea aprovizionării, etc.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:
1. Bălan, C., Logistica, Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti;
2. Ronald H. Ballou,Business Logistics/ Supply Chain Management/ Fifth Edition,Prentice Hall,
2004;
3. Eric N. Berkowitz, Roger A. Kerin, Steven W. Hartley, William Rudelius,
Marketing,Third Edition, Irwin, 1992.

Infografie:
1. http://www.idru.ro/app/wp-content/uploads/editura/logistica_distrib_marf.pdf ;
2. http://www.creeaza.com/afaceri/comert/merceologie/DEPOZITAREA-SI-MANIPULAREA-
MAR352.php;
3. https://biblioteca.regielive.ro;
4. https://www.scribd.com/doc/25999550/Depozitarea-marfurilor;
5. http://claudiubrandas.ro/asi/flowchart_studiu_de_caz_1.pdf.