Vdocuments MX Topografie Raluca Manea

RALUCA MANEA
DANIELA IORDAN
MARIANA CĂTĂLINA CĂLIN
GHID DE REZOLVARE
A PROBLEMELOR DE TOPOGRAFIE
Cartea" Universitară
București 2007
Editura Cartea Universitară
Str. Hiramului, nr.l1, sector 3, București
Telefon: 021 589 1055
e-mail: office@carteauniversitara.ro,
www.carteauniversitara.ro
© Copyright Editura Cartea Universitară 2007
Editură acreditată de Ministerul Educației și Cercetării prin

Consiliul Național al Cercetării Științifice din învățământul Superior.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
MANEA, RALUCA
Ghid de rezolvare a problemelor de topografie /
Raluca Manea, Daniela Iordan, Mariana Cătălina Călin. - București: Cartea
Universitară, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-731-564-9
I. Iordan, Daniela
II. Călin, Mariana Cătălina 528.425
CUPRINS
1. MĂSURĂTORILE TERESTRE - NOȚIUNI GENERALE..............

1.1 Obiectul și ramurile măsurătorilor terestre.....................
1.2 Suprafețe terestre..........................................................
1.3 Suprafețe de proiecție....................................................
1.4 Elementele topografice ale terenului.............................
1.4.1 Elementele topografice ale terenului
în plan vertical..........................................................
1.4.2 Elementele topografice ale terenului
în plan orizontal........................................................
1.5 Unități de măsură...........................................................
1.6 Tipuri de coordonate ce definesc punctul
și legătura dintre ele...............................................................
1.6.1 Transformarea din coordonate rectangulare
în coordonate polare................................................
1.6.2 Transformarea din coordonate polare
în coordonate rectangulare......................................
1.7 Scara planurilor și hărților..............................................
1.7.1 Scara numerică.............................................
1.7.2 Scara grafică.................................................
1.8 Probleme rezolvate........................................................
1.9 Probleme propuse spre rezolvare.................................
2. ELEMENTELE PLANURILOR Șl HĂRȚILOR..............................

2.1 Caroiajul geografic.........................................................
2.2 Caroiajul rectangular.....................................................
2.3 Semne convenționale....................................................
2.4 Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel....
2.5 Problemă rezolvată........................................................
3.INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR.............

3.1 Teodolitul-generalități.....................................................
3.2 Schema generală a teodolitului.....................................
3.3 Axele teodolitului............................................................
3
3.4 Părțile componente ale teodolitului................................
3.4.1 Luneta............................................................
3.4.2 Cercurile teodolitului......................................
3.4.3 Dispozitive de citire unghiulară.....................
3.4.4 Nivelele teodolitului.......................................
3.5 Instalarea aparatului în stație........................................
3.5.1 Centrarea.......................................................
3.5.2 Calarea..........................................................
3.5.3 Vizarea..........................................................
3.6 Tahimetre electronice....................................................
3.6.1 Principii utilizate la măsurarea
electro - optică a distanțelor.....................................
3.6.2 Prezentarea generală a unei stații totale......
4. MĂSURAREA UNGHIURILOR.....................................................
4.1 Măsurarea unghiurilor orizontale...................................
4.1.1 Măsurarea unghiurilor orizontale prin
metoda diferențelor de citiri (simplă)........................
4.1.2 Măsurarea unghiurilor orizontale
prin metoda turului de orizont...................................
prin metoda repetiției................................................
prin metoda reiterației...............................................
4.2 Măsurarea unghiurilor verticale.....................................
4.3 Probleme propuse spre rezolvare
5. ÎNDESIREA REȚELELOR DE TRIANGULAȚIE..........................

5.1 Intersecția înainte...........................................................
5.2 Intersecția înapoi - rezolvarea Pothenot........................
5.3 Intersecția înapoi - rezolvarea Collins...........................
5.4 Intersecția înapoi - metoda punctelor
duble - rezolvarea Hnsen.......................................................
5.5 Intersecția înapoi - rezolvarea Cassini - Martinian ........
5.6 Intersecția liniară...........................................................
4
6. TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR

DE TRIANGULATE Șl ÎNDESIRE..................................................
6.1 Transmiterea la sol a unui punct staționabil..................
6.2 Transmiterea la sol a unui punct nesta ționabil..............
7. METODA DRUMUIRII...................................................................
7.1 Definiții și clasificări........................................................
7.2 Proiectarea rețelelor de drumuire..................................
7.3 Operații de teren ...........................................................
7.4 Drumuirea sprijinită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute și laturi cu orientări cunoscute..............................
7.5 Drumuirea în circuit închis pe punctul de plecare.........
7.6 Drumuirea cu punct nodal.............................................
8. PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIREA PLANIMETRICĂ......

8.1 Drumuirea planimetrică sprijinită la capete
pe puncte de coordonate cunoscute......................................
8.2 Drumuirea planimetrică în circuit închis........................
8.3 Drumuirea planimetrică cu punct nodal.........................
9. RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR TOPOGRAFICE

9.1 Metoda coordonatelor polare.........................................
9.2 Metoda coordonatelor rectangulare (terenuri cu
panta mai mică de 59)...........................................................
9.3 Rdicarea detaliilor prin intersecție liniară ......................
9.4 Ridicarea detaliilor prin intersecție unghiulară ..............
10NIVELMENT....................................................................................
10.1 Nivelmentul geometric..................................................
10.1.1 Nivelmentul geometric de mijloc..................
10.1.2 Nivelmentul geometric de capăt.................
5
10.2 Metoda radierii de nivelment geometric de mijloc.......
10.2.1 Metoda cotei punctului de plecare..............
10.2.2 Metoda cotei de la punct la punct...............
10.2.3 Metoda cotei planului de vizare..................
10.3 Nivelment trigonometric...............................................
10.4 Probleme rezolvate......................................................
11. DRUMUIRI DE NIVELMENT GEOMETRIC ..............................

11.1 Drumuirea de nivelment geometric
de mijloc sprijinită la capete...................................................
11.2 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc
în circuit închis.......................................................................
11.3 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc
cu punct nodal........................................................................
12. PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIRI

DE NIVELMENT GEOMETRIC.....................................................
12.1 Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete....
12.2 Drumuire de nivelment geometric în circuit închis......
12.3 Drumuire de nivelment geometric cu punct nodal.......
12.4 Drumuire de nivelment geometric pe bandă...............
BIBLIOGRAFIE....................................................................................
1. MĂSURĂTORILE TERESTRE - NOȚIUNI GENERALE
1.1 Obiectul și ramurile măsurătorilor terestre
Topografia face parte dintr-un grup de știin țe și tehnici numite la

modul general măsurători terestre, care se ocupă de studiul -
determinarea formelor și dimensiunilor Pământului în ansamblul său, sau
pe porțiuni de teren - precum și de reprezentarea acestora pe hăr ți și
planuri.
Măsurătorile terestre au evoluat alături de alte știin țe ca:
matematica, fizica, astronomia, mecanica cerească și electronica, care
au permis dezvoltarea instrumentelor de măsurare precum și a
6
metodelor de prelucrare a măsurătorilor.
- Evoluția științifică a matematicii a permis dezvoltarea
metodelor de prelucrare și interpretare a
rezultatelor măsurătorilor;
- Fizica și electronica au oferit deschideri noi în domeniul
aparaturii utilizate la efectuarea
măsurătorilor.
Măsurătorile terestre au o importanță deosebită atât în
dezvoltarea științifică cât și în cea economică.
Ramurile mari ale măsurătorilor terestre sunt:
• geodezia;
• topografia;
• cadastrul;
• fotogrammetria;
Geodezia - este știința care studiază forma și dimensiunea
Pământului, câmpul gravitațional în sistem tridimensional, în func ție de
timp. în 1880, Helmert definește geodezia ca fiind: „Știința măsurării și
reprezentării Pământului”. în cadrul acesteia există o serie de subramuri
cum ar fi: astronomia geodezică, geodezia marină, geodezia iner țială,
geodezia diferențială.
Topografia - este acea știință ce se ocupă cu măsurarea și
reprezentarea suprafețelor relativ mici de teren, fără a ține seama de
curbura Pământului. Denumirea derivă din cuvintele grece ști topos = loc
și grapheim = a descrie. Prin măsurătorile topografice se stabilesc
pozițiile relative dintre diverse obiecte din teren și reprezentarea
acestora pe planuri și hărți.
Cadastrul - este sistemul unitar și obligatoriu de eviden ță
tehnică, economică și juridică, prin care se realizează identificarea,
înregistrarea, descrierea și reprezentarea pe hăr ți și planuri cadastrale a
tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg
teritoriul țării, indiferent de destina ția lor și de proprietar.
Fotogrametria - cuprinde procedee pentru determinarea și
reprezentarea suprafețelor de teren pe baza unor fotografii speciale
numite fotograme obținute prin fotografierea terenului din avioane
echipate adecvat. Caracteristica principală a acestei ramuri este aceea
7
că nu execută măsurători pe teren ci pe imaginea fotografică a acestuia.
Fotogrametria nu se aplică independent de alte discipline la întocmirea
planurilor și hărților, ci împreună cu topografia, sprijinindu- se amândouă
pe rețeaua geodezică.
1.2 Suprafețe terestre
Din punctul de vedere al măsurătorilor terestre, se definesc

următoarele trei suprafețe (figura 1.1):
• suprafața topografică;
• geoidul;
• elipsoidul.
Suprafața topografică - este suprafața terenului natural,

Suprafața
cu toate
caracteristicile lui, așa cum va fi reprezentat pe hăr ți și planuri. Are forma
topografica
Geoid
neregulată și nu este geometrizată (nu are o formă matematică ce poate
fi descrisă prin relații matematice).
V
Geoidul - este Figura
o suprafa
1.1țăSuprafe
echipoten țială particulară a câmpului
țe terestre
gravitațional terestru, asimilată cu suprafa ța lini ștită a mărilor și
oceanelor considerată prelungită pe sub mări și oceane. Are o formă
ușor ondulată, fiind denumită suprafața de nivel zero și constituie
originea în măsurarea altitudinilor punctelor de pe suprafa ța topografică
a Pământului. Are o formă neregulată și nu este matematizat. Are
8
proprietatea că în orice punct al său este perpendicular pe verticala VV,
respectiv pe direcția accelerației gravita ționale, indicată de regulă de firul
cu plumb.
Elipsoidul de revoluție - este suprafața geometrică cea mai
apropiată de geoid rezultată prin rotirea unei elipse în jurul axei mici 2b,
iar axa mică este paralelă cu axa globului terestru.
De-a lungul timpului mai mulți matematicieni și geodezi au
calculat diverși elipsoizi în încercarea de-a găsi parametrii optimi.
La ora actuală la noi în țară se folose ște elipsoidul Krasovski
care are următorii parametri:
a = 6 378 245 m - semiaxa mare
b = 6 356 863 m - semiaxa mică
, a-b 1 ...
f =---------=-------------turtirea
a 298.3
Corespondența punctelor de pe suprafa ța topografică pe
elipsoid se face prin proiectarea punctului aflat pe suprafa ța terestră pe
elipsoid prin intermediul normalei NN la elipsoid, iar punctul capătă
coordonate geografice.
Coordonatele geografice sunt latitudinea și longitudinea.
Latitudinea - BP este unghiul format de normala la elipsoid cu
planul ecuatorului. Putem vorbi de latitudine nordică sau sudică în
funcție de poziția punctului într-una din cele două emisfere. Pe ecuator
latitudinea este zero.
9
Longitudinea - LP este unghiul diedru dintre meridianul geodezic
ce trece prin punct și meridianul de origine al elipsoidului de referin ță.
Meridianul de origine zero este ales conven țional cel ce trece prin
observatorul astronomic de la Greenwich, de lângă Londra.
Sistemul de coordonate geografice are două familii de linii de
coordonate:
Lat=const - familia paralelelor
Long=const - familia meridianelor
Pentru România avem:
Latitudinea medie 46°N
Longitudinea medie 25° E Greenwich
Figura 1.2 Elipsoidul de revoluție
1.3 Suprafețe de proiecție
Prin intermediul sistemelor de proiecție se face trecerea - prin

procedee matematice - de la suprafața topografică la suprafa ța plană
care este suportul hărții sau planului topografic. Se știe că o suprafa ță
io
curbă (gen elipsoid, geoid) nu poate fi transpusă pe plan fără
deformarea suprafețelor sau unghiurilor.
Pentru România sunt adoptate două sisteme de proiec ție:
► Proiecția stereografică 1970 - STEREO 70 - cu plan secant
unic în centrul geometric al teritoriului, respectiv zona ora șului Făgăra ș.
Direcția nord geografic se alfă pe axa X, iar axa Y este paralelă cu
direcția ecuatorului.
► Proiecția Gauss - proiecție interna țională, cilindrică,
conformă, transversală - aceasta presupune divizarea elipsoidului în 36
de fuse de 6° fiecare. Acestea se desfă șoară de-a lungul meridianului
axial, pe un cilindru imaginar.
1.4 Elementele topografice ale terenului
Pentru a fi reprezentate pe planuri și hăr ți elementele ce sunt

măsurate pe teren, este necesar să descompunem terenul în elemente
liniare și unghiulare măsurabile. Această opera țiune se nume ște
geometrizarea terenului și constă în alegerea punctelor caracteristice de
pe teren în așa fel încât prin unirea lor linia frântă care rezultă să dea cât
mai exact forma terenului. Precizia hăr ților și planurilor depinde de
această operațiune.
1.4.1 Elementele topografice ale terenului în plan vertical
Secționând terenul în plan vertical vom avea următoarele

elemente liniare și unghiulare:
aliniamentul AB - o linie sinuoasă, ce urmăre ște linia
terenului natural, și rezultă din intersec ția terenului cu planul vertical;
distanța înclinată LAB - este linia dreaptă ce unește puntele
A și B;
distanța redusă la orizont DAB - este proiecția în plan
orizontal a distanței înclinate și este distan ța ce o vom reprezenta pe
hărți și planuri;
unghiul de pantă OCAB - este unghiul făcut de linia terenului

natural cu proiecția sa în plan orizontal, este un unghi vertical;
ii
unghiul zenital ZAB - este unghiul făcut de verticala locului cu
linia naturală a terenului și este tot un unghi vertical;
cotele punctelor A și B - HA și HB - sunt distanțele pe
verticală de la planul de nivel zero la planurile orizontale ce trec prin
punctele A și B;
Figura 1.3 Elementele topografice ale terenului în plan vertical
1.4.2 Elementele topografice ale terenului în plan orizontal
unghiul orizontal OAB - este unghiul diedru dintre planele

verticale ce trec prin două aliniamente AB și AC;
distanța redusă la orizont DAB - definită mai sus;
orientarea topografică 0AB - este unghiul orizontal făcut de
direcția nord geografic și direcția AB măsurat în sensul acelor de ceas,
de la nord spre aliniamentul dat;
în mod convențional se definește orientarea directă 0AB și
orientarea inversă 0BA. Cele două orientări diferă cu 2009, adică:
0BA = 0AB ± 2009
în funcție de poziția punctelor în cele patru cadrane vom avea
două situații:
dacă 0AB<2OO9 atunci 0BA = 0AB + 200a
ii
dacă 0AC> 2009 atunci OCA = OAC - 200a
Figura 1.4 Definirea orientării
1.5 Unități de măsură
Pentru lungimi - se folosește metrul (m) cu multiplii și

submultiplii săi.
Pentru suprafețe - se folosește metrul pătrat (m 2 ) cu multiplii
și submultiplii. Cel mai uzual multiplu este hectometrul pătrat sau
hectarul (ha). 1 ha = 10 000 m2.
Pentru unghiuri - se folosește grada ția centesimală,
sexagesimal sau radiani. în topografie în mod uzual se folose ște
gradația centesimală.
Trecerea din sistemul sexagesimal în cel centesimal se face prin
următoarea corespondență:
La cercul de 360° sexagesimale corespund 400a centesimale
1° = 60' 1g = 100c
1'= 60" 1C= 100cc
Notațiile sunt g - pentru grad c - pentru minute cc - pentru

secunde
ii
1.6 Tipuri de coordonate ce definesc punctul și legătura dintre
ele
Un punct pe suprafața terestră poate fi definit de trei tipuri de

coordonate:
coordonate geografice BA și LA - latitudine și longitudine
coordonate rectangulare X ,Y,H
coordonate polare D și 0 - distanța redusă la orizont și
orientarea
1.6.1 Transformarea din coordonate rectangulare în

coordonate polare
Dacă avem două puncte 1 și 2 definite de coordonatele

rectangulare Xi și Yi, respectiv X2 și Y2 le putem raporta într-un sistem
de axe, sistemul STEREO 70 prin raportare carteziană.
Se observă că se formează triunghiul dreptunghic 122' în care
ipotenuza este distanța redusă la orizont D12 iar catetele sunt diferen ța
de coordonate pe X și pe Y. Aceste diferen țe se numesc coordonate
relative și se pot exprima astfel:
AXi2 = X -Xi și AYi2 = Y -Yi
2 2
Tot aici se poate defini și unghiul dintre axa X și distan ța D12 ca

fiind orientarea 012 conform definiției enun țate la paragraful 1.4.2
ii
Figura 1.5 Calculul coordonatelor polare
Din acest triunghi dreptunghic putem calcula D12 și O12
Dn =A/AX]f+A^22
Y -Y Y -Y
1
2 sau 0n = arctg 1
2
AA ]2
2 1
Generalizând relațiile putem scrie
= arctg—---------
" Xi-Xi
Notă!! Când calculăm orientarea trebuie să facem reducerea la
primul cadran în funcție de semnele numitorului și numărătorului astfel:
ii
^2
-0,2 = arctg AX J 2
+
^,2 A^_
= 200g - arctg
AX]2
^Y}2
-0}2 = 2QQg + arctg
XX }2
AY
—0 }2 =400 - arctg——
g
+ 12 AX]2
în concluzie, combinația de semne indică cadranul în care se
află orientarea fapt pentru care nu se va face un semn din cele două ce
rezultă din diferențele de Y și X.
Fiecare din cele patru situații reprezintă pozi ția orientării într-
unul din cele patru cadrane ale cercului topografic.
ii
1.6.2 Transformarea din coordonate polare în coordonate
rectangulare
Coordonatele relative AX12 si AY12 se pot calcula cu rela țiile:

AX] 2 = D}2 COS#]2
AY] 2 = D}2 sin0]2
Astfel coordonata X sau Y a unui punct poate fi calculată func ție
de coordonata altui punct și coordonata relativă:
X2=Xl+Dl2COS012
Y2=Yi+Di2Sin0i2
X J = X, + Dy COS Oy Yj = Yi: + Dy sin Oy

1.7 Scara hărților și planurilor
1.7.1 Scara numerică - este raportul constant dintre distanța "d"

de pe plan dintre două puncte și distan ța orizontală "D" dintre acelea și
două puncte din teren, ambele fiind exprimate în acelea și unită ți de
măsură.
Relația matematică de exprimare a scării numerice este
1'd
— = —, unde n este numitorul scării, iar d și D sunt n D
distanțele enunțate mai sus
Valorile scărilor numerice sunt STAS, astfel că putem avea
următoarele tipuri de scări:
111 1
------------------ 5 ---- , • • • , --------------
10" 10 100 1000000
1 j_ J___________1_ 1
2*10" ^ 2’20’200’’"’ 2000000
1 11 1
---------------> —,--------------------------
2,5*10" 25 250 2500000
1 J_ 1 1 1
5*10" ^ 5’50’500 ”"’5000000
ii
Precizia grafică a planurilor și hărților
Dacă eroarea de citire sau de raportare a unui punct pe plan
sau hartă este de 0.2 - 0.3 mm, valoarea corespunzătoare a acesteia în
teren se numește precizie grafică. Precizia grafică este direct
proporțională cu numitorul scării numerice și se calculează cu rela ția £?
1
± — = — de unde P„ g= +e*n
Pg n
Unde:
- Pg este precizia grafică;
- e este eroarea de citire 0.2 - 0.3 mm;
- n este numitorul scării.
De exemplu, pentru un plan la scara 1: 2 000 P g = e*n = 0.3 mm * 2000
= 600 mm =0.6 m. Această precizie duce la concluzia că cel mai mic
detaliu reprezentat pe plan va avea dimensiunea de 0.6 m.
Problemele ce se pot rezolva cu ajutorul scării numerice sunt

următoarele:
1. Se dau n și d și se cere să se calculeze D; D = n*d

2. Se dau n și D și se cere să se calculeze d; d = —
n
3. Se dau d și D și se cere să se calculeze n; n = —
d
Exemplu numeric
Problema 1
Pe un plan la scara 1/2000 s-a măsurat o distan ță de 20cm. Ce
valoare are această distanță pe teren?
d = 20cm, — = —
n 2000
Se cere: D
1d
ii
Conform relației numerice pentru scară: — = —, rezultă D = n D
d*i n sau
D = 20cm * 2000 = 40000cm = 400m
Problema 2
Cât reprezintă pe un plan la scara 1/1000 distan ța din teren de
150m?
ii
1
D=150m, - =
n 1000
Se cere: d
Conform relației numerice pentru scară: — —, rezultă
n D
D 150m 15000cm
— =-----=----------= 15cm
n 1000 1000
Problema 3
Ce scară are planul pentru care distan ța din teren de 500m are
pe plan 100cm?
D=500m, d=100cm
Se cere: n
1d
Conform relației numerice pentru scară: — = —, n D
Rezultă n : D 500m 50000cm ... . .
= — =-------------=---------------= 500, deci scara
d 100cm 100cm
este 1/500
Concluzii
Deoarece scara numerică este o egalitate de două rapoarte ce
conțin patru termeni: 1, n, d, D se va putea calcula oricare din cele trei
necunoscute funcție de celelalte două.
Atenție! D și d se exprimă în aceiași unitate de măsură.

Cu cât numitorul este mai mic, scara este mai mare. Adică,
scara 1/200 este mai mare decât scara 1/10 000.
1.7.2 Scara grafică - este reprezentarea grafică a scării

numerice. După modul de construcție al scării grafice, se deosebesc
două tipuri: scara grafică liniară cu talon și scara grafică transversală.
Scara grafică liniară cu talon - se va desena pe planuri și hărți
ii
printr-o linie divizată, în cm având înscris în dreptul fiecărei diviziuni
valoarea distanței din teren corespunzătoare scării planului. Scara
grafică asigură o precizie de ^din bază.
Mod de utilizare: se ia în compas distan ța de pe hartă, dintre
două puncte 1 și 2 și se așează compasul pe scară, astfel încât un vârf
al compasului să coincidă cu un număr întreg de baze, iar celălalt vârf al
compasului să cadă în interiorul talonului. Distan ța este egală cu
numărul întreg de baze la care se adaugă partea frac țională citită pe
talon.
Exemplu: pentru scara numerică de 1 :1000 s-a construit scara

grafică din figura 1.6. Distanța măsurată este: 30 m + n*1 m = 30 m +
7*1 m= 37 m
Unde n este numărul de fracțiuni de la zero al scării până la
intersecția cu vârful compasului. Valoarea unei diviziuni este egală cu 1
m.
Scara grafică transversală - asigură o precizie de din bază,
deoarece talonul este împărțit în 10 unită ți pe orizontală și în 10 păr ți pe
verticală, astfel că o unitate de pe orizontală reprezintă ~în bază, iar o
ii
unitate pe verticală reprezintă dintr-o unitate de pe orizontală.
Mod de utilizare: se ia în compas distan ța de pe hartă, între
două puncte 1 și 2 și se așează pe scara grafică, astfel încât un vârf al
compasului să corespundă cu o diviziune întreagă din bază, iar celălalt
vârf să cadă în interiorul talonului scării transversale. Se deplasează
compasul astfel ca un vârf să rămână tot timpul pe o valoare întreagă din
bază, iar celălalt să fie în talon, până când vârful din talon atinge
intersecția a două linii ce marchează diviziunile lui. Mi șcarea compasului
se face astfel încât vârfurile lui să fie tot timpul pe acea și linie orizontală.
Distanța este egală cu numărul întreg de baze la care se adaugă partea
fracționară citită pe talon.
Exemplu: pentru scara numerică de 1:10 000 s-a construit scara

grafică transversală din figura 1.7. Dacă baza este egală cu 2 cm,
distanța citită cu ajutorul acestei scări este: D12 = 600 m + 150 m = 750
m, unde 600 m corespund numărului de baze întregi iar 150 din citirea
pe talon.
1.8 Problemă rezolvată
Se dau punctele 1,2,3,4 prin coordonate rectangulare în sistem

Stereografic 1970
ii
Pct. X(m) Y(m)
1 1033 2012
2 1145 2037
3 1072 2091
4 1021 2084
Se cere să se rezolve următoarele probleme:

1. Să se reprezinte punctele la scara 1:2000;
2. Să se calculeze distanțele D12, D23, D34, D41;
3. Să se calculeze orientările 612,023,034,041;
4. Să se reprezinte pe desen orientările calculate;
5. Să se reducă la scara 1 :5000 distan ța D12 și la scara 1 : 2500
distanța D34;
6. Să se calculeze coordonatele punctului 5 aflat la distan ța D35 =
17.26m și 035= 114.2514.
Rezolvare
1 Reprezentarea la scara 1 :2000 a punctelor date
Pentru reprezentarea la scară a punctelor se vor parcurge următoarele
etape:
► trasarea axelor de coordonate X și Y;
► stabilirea coordonateleor punctului de origine. Pentru axa X se va
pleca din origine cu o coordonată cu valoare mai mică decât cel mai mic
X din inventarul de coordonate. Xmin = 1021 m, în originea axei X
ii
► vom alege 1020 sau 1000. Pentru axa Y se
va alege o valoare mai mică decât cel mai
mic Y din inventarul de coordonate dat. Ymin
= 2012m, în originea axei Y vom alege 2010
sau 2000.
► divizarea axelor din cm în cm.
► raportarea punctelor prin coordonatele date.
Figura 1.8 Reprezentarea punctelor date la scara 1:2000
2. Calculul distanțelor din coordonate cu rela ția Dn = -7(1145 -1033)2 +

(2037 - 2012)2 = 71 122 +252 = 713169 = 114.756m
ii
D23 = 7(1072-1145)2 + (2091 - 2037)2 = 7?32 + 542 = 78245 = 90.802m
D34 = 7(1021-1072)2 +(2084-2091)2 = 7512 +72 = 72650 = 51,478m
D,, = 70 033-102 O2 + (2012" 2084)2 = V122 +722 = 75328 = 72.993m
3. Calculul orientărilor din coordonate cu rela ția

Y -Y
0y = arctg——cu reducerea la cadran în funcție de combina ția de semne
+ AK.
—0U =arctg—— cadranul I
+ Ay,
+ Al.-.-
—0,, = 200" -arctg—— cadranul II
AK.
—0y =200 " + arctg—— cadranul III
-' AXy
AK
-0 = 400" - arctg—- cadranul IV + AX,
+ 25 + 25 + +
0„12= arctg---------=—arctg— =—orc/g0.22321=—13.9811= 13.9811
* + 112 + *112 + +
ii
+ 54 + 54 + +
e, = arctg = - arctg— = - 739 72= - 40.545 8=
. 200- 40.545 S
er
= 159.4542
-7 - 7-
034 =arctg-^=—arctg-^ =—arc/^). 13 7255= —8.6836=200+8.6836 (?34
=2086836
-72 -
6»4] = arctg^^ = —arctgh = -89.4863 = 400-89.4863 0n =310.5137
4. Reprezentarea orientărilor pe plan
ii
Figura 1.9 Reprezentarea orientărilor pe plan
5. Reducerea la scară a distanțelor D12 și D34

1 d 5000 114.756m
I 114.756m 114756mm
6 = 22.9mm 23mm
_ 5000 _ 5000
1 d 2500 51.478m
J 51.478m 51478/??/??
a =--------------- =---------------= 20.omm 2lmm
2500 2500
6. Calculul coordonatelor punctului 5 se face cu rela țiile Xj =Xt + Dy cos
ii
0ij
Y. =Yi + /.). smOy
X5 - X3 + D35COS035
Y5 = Y3 + D35Sin035
X5 = 1072m + 17.26mcos114.2514 = 1072m + 17.26m (-0.22199)

X5 = 1072m- 3.831 m = 1068.169m
Y5 = 2091m + 17.26msin114.2514 = 2091m + 17.26m 0.97504
Y5 = 2091 m + 16.829m = 2107.829m
PROBLEMA 1
Se dau punctele 1,2,3,4,5 prin coordonate rectangulare în sistem
Stereografic 1970
Pct. X(m) Y(m)

1 3256 5487
2 3385 5405
3 3462 5525
4 3208 5562
5 3174 5486

1 .Să se reprezinte punctele pe format A4 la o scară aleasă
convenabil;
2.Să se calculeze distanțele D12, D23, D34, D45, D51;
3.Să se calculeze orientările 012,023,034,045, 051;
4.Să se reprezinte pe desen orientările calculate;

5.Să se reducă la scara 1 :1000 distan ța D12 și la scara 1 :2500
distanța D45;
6.Să se calculeze coordonatele punctului 6 aflat la distan ța D46 =
22.26m și 046 = 204.2514.
ii
PROBLEMA 2
Se dau punctele 1,2,3,4, prin coordonate rectangulare în sistem
Stereografic 1970
Pct. X(m) Y(m)

1 4356 1487
2 4385 1505
3 4462 1525
4 4208 1462

1 .Să se reprezinte punctele pe format A4 la o scară aleasă convenabil;
2.Să se calculeze distanțele D12, D23, D34, D41;
3.Să se calculeze orientările 012,023,034,041.
4.Să se reprezinte pe desen orientările calculate;
5.Să se reducă la scara 1 :500 distanța D12 și la scara 1 :2000 distan ța
D43;
6.Să se calculeze coordonatele punctului 5 aflat la distan ța
D45 = 22.26mși 045= 123.3214.
PROBLEMA 3
Pe un plan la scara 1:5000 s-a măsurat distan ța de 23 mm. Să se
calculeze cât reprezintă această distan ță pe teren.
PR50BLEMA 4
Să se calculeze cât reprezintă pe un plan la scara 1 :2500 distan ța de
75,23 m măsurată pe teren.
PROBLEMA 5
Se dă distanța de 50 m pe teren.
Să se calculeze scara planului pe care această distan ță a fost
reprezentată cu mărimea de 10 cm.
ii
2. ELEMENTELE PLANURILOR Șl HĂRȚILOR
Planul topografic - este o reprezentare grafică

convențională a unor porțiuni restrânse ale suprafe ței topografice,
proiectate pe un plan orizontal, micșorată la o anumită scară care prin
detaliile pe care le conține redă în mod fidel suprafa ța topografică
respectivă, fără să se țină seama de curbura Pământului.
Harta - este o reprezentare grafică convențională, mic șorată
la o anumită scară, în care este reprezentată întreaga suprafa ță a
Pământului sau porțiuni din ea și în construc ția căreia se ține seama de
curbura Pământului.
Planurile și hărțile se clasifică în funcție de scară astfel: Planuri
topografice
planul topografic de bază al țării este tipărit în trei culori și
realizat într-un singur sistem de proiec ție la scările: 1/2000,1/5000, 1/10
000;
planul topografic special se realizează pentru diverse cerin țe
economice și poate fi realizat la scări ce variază între 1/100 până’la
1/1000.
Hărțile sunt reprezentările grafice realizate la scara 1/25 000 și
mai mici.
hărți la scări mici - 1/25 000 până la 1/100 000;
hărți de ansamblu - sunt realizate la scări medii

1/200 000 până la 1/1 000 000;
hărți geografice - sunt realizate la scări mici
începând cu 1/1 000 000 și mai mici.
2.1 Carotajul geografic
Caroiajul geografic al unei foi de plan sau hartă este format din
meridiane și paralele. în colțurile caroiajului geografic care mărgine ște
foaia de plan sau hartă sunt înscrise valorile coordonatelor geografice
(latitudinea și longitudinea). Paralelele sunt numerotate începând de la
Ecuator, iar meridianele începând cu meridianul Greenwich.
Intervalele dintre meridianele și paralelele care delimitează foaia
de hartă sunt împărțite pe verticală în minute de latitudine și pe orizontală
în minute de longitudine. Baza pentru caroiajul geografic este o linie de
0.1 mm grosime. Minutele de latitudine sau longitudine sunt reprezentate
prin spații alternant negre și albe de grosime 0.5 mm.
Pe o foaie de plan scara 1 :25 000 caroiajul geografic este ca în
figura 2.1.
Longitudine
Figura 2.1 Caroiajul geografic
2.2 Caroiajul rectangular
Caroiajul rectangular este format din drepte trasate paralel la

axele de coordonate rectangulare plane ale sistemului adoptat. Aceste
paralele formează o rețea de pătrate cu latura de 1 km sau multipli de
kilometri, denumită și rețea kilometrică.
Pe planuri și hărți liniile caroiajului rectangular nu sunt paralele
cu liniile caroiajului geografic.
Pe un plan la scara 1 : 25 000 caroiajul rectangular se prezintă
ca în figura 2.2.
93___
92___
5O9
1
53 03 04 05 06
Figura 2.2 Caroiajul rectangular
în sistemul de proiecție Stereografic 1970 coordonata X se

citește pe verticală, iar coordonata Y se cite ște pe orizontală.
2.3 Semne convenționale
Detaliile de planimetrie și altimetrie care se reprezintă pe planuri

și hărți se exprimă grafic prin semne conven ționale. Semnele
convenționale trebuie să fie cât mai generalizate și să reprezinte detaliul
cât mai sugestiv. Acestea sunt cuprinse în atlase de semne
convenționale editate pentru diferite scări ale planurilor și hăr ților. în
majoritatea cazurilor, forma semnelor conven ționale este aceea și pentru
diferite scări, doar dimensiunile de desenare diferă de la o scară la alta.
în funcție de detaliile ce le reprezintă, semnele conven ționale se
pot grupa în două categorii:
- semne convenționale pentru planimetrie;
- semne convenționale pentru altimetrie.
Semne convenționale pentru planimetrie
1. Semne conventionale de contur

9
Acestea sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea pe

hartă a detaliilor ce pot fi reprezentate la scara planului sau hăr ții prin
conturul lor (lacuri, păduri, mlaștini, clădiri, etc.). Ele nu arată pozi ția
reală a unui obiect din interiorul conturului și nici dimensiunile lui liniare
(figura 2.3).
Figura 2.3 Semne convenționale de contur
2. Semne conventionale de scară

9
Acestea sunt semnele care se folosesc pentru reprezentarea

detaliilor de dimensiuni reduse care nu pot fi reprezentate la scară
(puncte geodezice, stâlpi de iluminat, etc.). Acestea indică precis pozi ția
detaliului din teren prin centrul lor sau axa lor de simetrie (figura 2.4).
83
Mugura
344 i
&
MM " r
JS. „ Stâlp de
Punct geodezic Borna cu număr și cotă beton Izvor
Figura 2.4 Semne convenționale de scară
3. Semne convenționale explicative

Semnele convenționale explicative sunt inscrip țiile și notările
convenționale care se fac pe hartă sau plan, pentru a da o caracteristică
mai deplină detaliilor topografice. Ele sunt folosite întotdeauna în
combinație cu primele două categorii de semne
convenționale (figura 2.5).

□ •' 150-12 I
V .30-/ ,
□ Q
30
i Ofili
T 0,20 015
□ °
□ Pod metalic cu patru
a) b) deschideri
a) Pădure de foioase cu lungime 150m, lățime 12 m

înălțimea pomilor de 15 m și și încărcarea maximă admisă
grosimea trunchiului de 0,20 m; de 30 tone
b) Pădure de rășinoase cu
înălțimea pomilor de 30 m și
grosimea trunchiului de 0,15 m; Figura 2.5 Semne convenționale
explicative
Semne convenționale pentru altimetrie
Relieful este un element important din con ținutul unui plan sau al
unei hărți. Relieful este totalitatea neregularită ților concave și convexe de
pe suprafața topografică a pământului.
Reprezentarea reliefului se poate face prin mai multe metode:
- metoda curbelor de nivel;
- metoda planului cotat;
- metoda profilelor;
- metoda hașurilor;
- metoda planurilor în relief;
Metoda curbelor de nivel
Curba de nivel este proiecția în plan orizontal a liniei ce

unește puncte de aceeași cotă de pe
suprafața topografică. Curbele de nivel se
obțin prin secționarea formei de relief cu
suprafețe de nivel perpendiculare pe
direcția gravitației. Pe suprafețe mici,
suprafețele de nivel pot fi asimilate cu
suprafețe orizontale. Pentru o rprezentare
riguroasă a reliefului se va alege o
distanță constantă numită echidistanță „E"
în funcție de scara planului. Echidistanța
este distanța pe verticală dintre
suprafațele de nivel generatoare de curbe de
nivel. Aceasta este o mărime constantă și
depinde de precizia dorită, de accidentația
terenului și de scara planului sau hărții.
Mărimea echidistanței este o valoare
metrică: 1m, 2 m, 5 m, 10 m, 20 m, etc.
Clasificarea curbelor de nivel se poate face după cum urmează
(figura 2.6):
- curbe de nivel normale trasate la distan ța egală cu E;
- curbe de nivel principale trasate la distan ța egală cu 5E;
- curbe de nivel ajutătoare trasate la distan șa egală cu E/2;
- curbe de nivel accidentale trasate la distan ța egală cu E/4.
Curba de nivel normala E=1 m
Curba de nivel accidentala E/4
Curba de nivel principala E=5m
Curba de nivel ajutătoare E/2

Figura 2.6 Curbe de nivel
Curbele de nivel normale se trasează pe plan sau hartă cu o
linie subțire, continuă la echidistan ța E uniformă pentru întregul plan sau
hartă.
Curbele de nivel principale sunt curbe de nivel normale
îngroșate, ce se trasează la valori de cote rotunde. De obicei fiecare a 5-
a curbă se consideră principală pentru echidistan țele de 1 m, 2 m, 5 m,
10 m, 20 m.
Curbele de nivel ajutătoare se trasează pe plan sau hartă prin
linii punctate la o echidistanță egală cu E/2. Acestea sunt folosite în cazul
terenurilor plane pentru a da o imagine mai sugestivă a reliefului,
deoarece curbele de nivel normale sunt prea rare la un teren plan.
Curbele de nivel accidentale sunt curbe de nivel ce se trasează
la o echidistanță egală cu E/4 prin linii punctate mai scurte decât cele
ajutătoare. Ele sunt utilizate numai dacă relieful nu poate fi reprezentat
prin curbe de nivel normale și ajutătoare.
2.4 Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel
Varietatea mare a neregularităților prezentate de suprafa ța

terestră poate fi reprezentată, prin simplificare, la un număr redus de
forme caracteristice de relief care se pot grupa în: șesuri, înăl țimi și
depresiuni.
Șesurile sunt suprafețe plane, cu diferen țe de nivel mici, lipsite
de ridicături sau adâncituri prea mari. Dacă șesul este la înăl țimi cuprinse
între 0 și 200 m față de nivelul mării, se nume ște câmpie, iar dacă
înălțimea este mai mare de 200 m, forma de relief respectivă se nume ște
podiș.
Principalele forme tip de înălțimi sunt: mamelonul, dealul și
șeaua.
Mamelonul (figura 2.7) este forma de relief cu înăl țimea cuprinsă
între 50 -150 m față de terenul pe care se află, cu vârf rotunjit și cu pante
relativ simetrice. Acesta se reprezintă pe planuri și hăr ți prin curbe de
nivel închise, valorile cotelor crescând de la exterior spre interior.
Figura 2.7 Reprezentarea mamelonului prin curbe de nivel
Dealul (figura 2.8) este o formă de nivel cu doi versan ți ce se

unesc de-a lungul unei linii de pantă numită creastă sau linie de separare
a apelor.
Figura 2.8 Reprezentarea dealului prin curbe de nivel
Această formă de relief se reprezintă pe planuri sau hăr ți prin

curbe de nivel alungite, având convexitatea orientată în sensul de
coborâre a liniei de separare a apelor, marcată prin bergsrichturi.
Curbele de nivel au o întoarcere retunjită pe linia de creastă pe care o
intersectează în unghi drept. Elementele caracteristice ale acestei forme
de relief sunt: vârful, linia de creastă și piciorul crestei.
Șeaua (figura 2.9) este o formă de relief complexă formată din
două dealuri racordate printr-o creastă mai joasă. Gâtul șeii „G” formează
originea a două văi dispuse transversal pe linia de creastă. Elementele
caracteristice ale acesteia sunt: vârfurile, liniile de crestă și gâtul șeii.
Figura 2.9 Șeaua reprezentată prin curbe de nivel
Principalele forme tip de adâncimi sunt: căldarea sau pâlnia,

valea și bazinul hidografic.
Căldarea sau pâlnia (figura 2.10) este o depresiune închisă din
toate părțile și este forma de relief opusă mamelonului. Ea se reprezintă
prin curbe de nivel închise ale căror valori descresc de la exterior spre
interior.
Figura 2.10 Căldarea reprezentată prin curbe de nivel
Valea (figura 2.11) este o depresiune formată din doi versan ți

care se unesc pe linia de strângere a apelor numită talveg. Ea este o
formă concavă opusă dealului. Valea se reprezintă prin curbe de nivel
deschise, alungite, care au concavitatea orientată în sensul de curgere a
apelor. Valorile cotelor descresc de la exterori spre interior. Elementele
caracteristice sunt: originea văii, firul văii (talveg), gura văii și cei doi
versanți.
Versanti
Figura 2.11 Valea reprezentată prin curbe de nivel

Bazinul hidrografic (figura 2.12) este o formă de relief complexă
închisă din trei părți de linia de despăr țire a apelor și deschisă pe o
singură parte. Acesta reunește de regulă mai multe forme simple de
relief.
Figura 2.12 Bazinul hidrografic reprezentat prin curbe de nivel
2.5 Problemă rezolvată

Se dă secțiunea de plan la scara 1 :25 000
Figura 2.13 Secțiunea de plan la scara 1:25 000
Se cere să se rezolve următoarele probleme

1. Să se calculeze coordonatele geografice, latitudinea și
longitudinea punctelor A și B aflate pe foaia de plan;
2. Să se calculeze coordonatele rectangulare X și Y ale punctelor
Ași B;
3. Să se calculeze distanța dintre punctele A și B;
4. Să se calculeze cotele punctelor A și B;
5. Să se calculeze panta dreptei AB.
Rezolvare
1 .Calculul coordonatelor geografice latitudinea (cp) și longitudinea

(X) punctelor Ași B.
Determinarea coordonatelor geografice se face cu ajutorul caroiajului
geografic trasat pe laturile exterioare ale foii de plan.
Etapele sunt următoarele:

► Din punctul A de pe plan se vor duce perpendiculare pe caroiajul
geografic.
► Se măsoară lungimea unui minut de latitudine și lungimea unui minut
de longitudine. Pe planul 1 : 25 000 lungimea unui minut de latitudine
este 74 mm, iar a unui minut de longitudine este de 52 mm.
► Se citesc cele mai apropiate valori de latitudine și longitudine și apoi
prin interpolare se determină secundele de latitudine și longitudine.
Pentru aceasta se vor măsura distanțele de pe plan de la valoarea
latitudinii și longitudinii citite pentru punctul A până la piciorul
perpendicularelor duse din punct pe caroiaj.
Dacă di este distanța citită pe latitudine și d? este distan ța citită pe
longitudine vom avea următoarele valori:
cpA = 45°58' + AcpA
XA = 24° 18' + AXA
Figura 2.14 Calculul coordonatelor geografice ale punctului A
Calculul creșterilor de coodonate AcpA și AXA se face astfel:

60t.................74 mm
A<PA.............di
60' * d}
74mm
60t.................52 mm
AXA................d2
60”%
52mm
2. Calculul coordonatelor rectanagulare

Pentru determinarea coordonatelor rectanagulare se va folosi
caroiajul rectangular. Măsurând pe plan lungimea laturii unui carou se
observă că aceasta este de 4 cm. Deoarece planul este la scara 1 : 25
000 rezultă că mărimea laturii unui carou pe teren este de 1 OOOrn sau
1 km. Așadar creșterile de coordonate sunt în metri.
Etapele de calcul sunt următoarele:
► Din punct se duc perpendiculare pe laturile caroului în care
se încadrează acesta;
► Se măsoară creșterile de coordonate Ax și Ay în mm din
colțul caroului în care se încadrează punctul până la perpendiculare duse
din punct;
► Se transformă creșterile de coordonate conform scării
planului:
AXm = 25 * AXmm
AYm = 25 * Aymm
Se va înmulți cu 25 deoarece la scara 1:25000 1mm pe plan
reprezintă 25m pe teren..
► Se calculează coordonatele punctului A
XA = 5091000m + AXm
YA = 5285000m + AYm
Dacă AXmm = 31 mm => AXm = 0.031 m * 25000 = 775 m
Aymm = 23mm => AYm = 0.023m * 25000 = 575 m
XA = 5092000m + 775m = 5092775m = 5092.775km

YA = 5286000m + 575m = 5286575m = 5286.575km
Figura 2.15 Calculul coordonatelor rectangulare ale punctului A
3. Calculul distanței dintre punctele A și B
3.1 Calculul distanței din teren din distan ța măsurată pe plan

Se măsoară pe plan distanța dintre puncte dAB în mm și se calculează
DAB în m în funcție de scara planului.
DAB = dAB*n, unde n = 25 000 în exemplul dat
Dacă dAB = 126mm => DAB = 0.126m * 25000 = 3150 m
3.2 Calculul distanței din coordonatele rectangulare determinate pe

plan la punctul 2
DAB = A/(^-XJ2+(^-XJ2
4. Calculul cotelor punctelor A și B
4.1 Calculul cotei prunctului aflat pe o curbă de nivel
Dacă punctul se află pe o curbă de nivel cota acestuia este

identică cu cota curbei pe care se află punctul. De exemplu punctul A se
află pe curba de nivel de cotă 36m, astfel încât cota punctului A va fi 36m
(figura 2.16).
Figura 2.16 Calculul cotelor punctelor A și B
4.2 Calculul cotei punctului aflat între două curbe de nivel
Dacă punctul se află între două curbe de nivel cota acestuia se

va calcula prin interpolare. Se va trasa distan ța cea mai scurtă ce trece
prin punctul dat și unește cele două curbe de nivel numită linia
de cea mai mare pantă. Se măsoară di
dintre curbele de nivel (figura 2.16) și se
măsoară și distanța d2. de la una din curbe
(de obicei cea cu cota cea mai mică) până la
punct.
Cota punctului B este HB = 35 m + AH
AH se va calcula prin interpolare astfel:
di.............................E
d2...........................AH
Unde E este echidistanța curbelor de nivel. în exemplul dat E = 1m A// =
—-
d}
ATENȚIE!
Distanțele di și d2 se măsoară în acelea și unită ți de măsură, de regulă în
mm, iar E se dă în m. Astfel AH se va calcula în m.
5. Calculul pantei dreptei AB
Dacă secționăm terenul natural cu un plan vertical ce trece prin

punctele A și B obținem aliniamentul AB. Unind punctele A și B cu o
dreaptă obțiem distanța înclinată LAB, iar proiecția acesteia în plan
orizontal este distanța DAB. Unghiul vertical dintre LAB și DAB este
unghiul de pantă a. Panta terenului este tangenta unghiului a.
Ml de obicei panta se calculează în procente.
PAB=tga=—f
ÂB
A//
pAB % = tga * 100 =----------— * 100
DAB
B
Figura 2.17 Calculul pantei dreptei AB
în exemplul dat dacă cota punctului A este 36m a punctului B este

35,45m și distanța DAB=75,56ITI, panta va fi calculată astfel:
p% = * ioo = 36 ~35-45 *100 = 0.73%
DAB 75.56
Altfel spus, la o distanță orizontală de 100m avem o diferen ță de nivel
de0.73m.
3.INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR
3.1Teodolitul - generalități
Teodolitul este un instrument topografic utilizat la măsurarea pe

teren a direcțiilor unghiurilare orizontale și verticale. Teodolitul mai poate
măsura și distanțe folosind mira printr-o metoda indirectă de măsurare.
Clsificarea teodolitelor se poate face după mai multe criterii:
- după modul de evoluție în timp;
- după gradul de precizie oferit la determinarea direc țiilor
unghiulare;
- după firma constructoare.
Clasificarea teodolitelor după modul de evolu ție în timp:
• Teodolite clasice, care au fost construite la începutul
secolului al XVIII-lea. Erau instrumente voluminoase și greoaie, cu
lunete lungi și diametre ale limburilor destul de mari pentru a asigura
precizia necesară. Pe teren era necesar să fie rectificate des. Sistemul
constructiv, cu părțile componente la vedere, conducea rapid la
ancrasarea câmpului vizual și a axelor.
• Teodolite moderne (optice) au aproape același principiu
constructiv, dar conțin sisteme optice interioare care permit realizarea
citirilor la cele două cercuri prin intermediul unui microscop de lectură al
cărui ocular se află alături de ocularul lunetei. Datorită acestui sistem de
construcție teodolitele moderne se mai numesc și teodolite optice.
Teodolitele moderne au apărut la începutul anilor 1920 și sunt
perfecționate în continuu până astăzi. Deosebirea de teodolitele clasice
constă în faptul că sunt superioare acestora și că sunt realizate compact,
iar părțile lor componente (limburile de cristal, prismele de lectură,
indecșii, etc.) sunt acoperite de o carcasă de protec ție.
• Teodolite electronice (ultramoderne) au apărut odată cu
deceniul 7 al secolului trecut și s-au perfec ționat rapid. Ele con țin un
microprocesor care servește la afișarea pe un display asemănător cu cel
întâlnit la microcalculatoare (format din cristale lichide) a rezultatelor
măsurătorilor, precum și a unei serii de elemente calculate automat
(lungimea înclinată, diferența de nivel, distan ța orizontală, orientarea,
coordonatele, etc.)
Telemetrul electro-optic completat cu func țiunile unui teodolit a
condus la stația totală electronică, dotată cu afișaj digital automat al
valorilor măsurate, cu posibilitatea de înregistrare automată în memorii
externe, precum și cu „tracking”, care oferă avantajul de a afi șa direc țiile
orizontale la fiecare secundă și o nouă valoare a distan ței la fiecare 3
secunde, existând astfel posibilitatea de a deplasa reflectorul mobil fără
a întrerupe vizarea. Realizarea carnetului electronic de teren permite
cuplarea la PC și la plotter.
Clasificarea teodolitelor după precizie.
Luând drept criteriu de clasificare cea mai mică diviziune t a
dispozitivului de citire a unghiurilor, teodolitele (doar cele moderne și
electronice) sunt:
• De precizie slabă (de șantier), pentru care t>10c (de
exemplu Theo 080 și Theo 120 -Carl Zeiss Jena, Zeiss Th 5, Kern DK1,
etc).
• De precizie medie (de șantier), pentru care 20“ <t<10c (de
exemplu Theo 020 și Theo 030 Carl Zeiss Jena; Wild T16, Kern K1A și
K1S, Zeiss Th4, Sokkisha T60E, TS20A și DT6, etc.)
• De precizie (geodezice), pentru care 2CC < t <20cc.
• De înaltă precizie (astronomice), pentru care t <1
Clasificarea teodolitelor după firma producătoare.

în ultimii ani, firme europene de mare tradi ție și-au reconsiderat
activitatea de producție (Carl Zeiss Jena și Zeiss -din Zeiss). Firmele
elvețiene Kern și Wild au fuzionat formând concernul Leica. Pe de altă
parte firmele japoneze Sokkisha, Topcon și Nikon s au impus pe piață
oferind instrumente deosebit de performante.
3.2 Schema generală a teodolitului
Părțile componente ale unui teodolit (fig.3.1) sunt următoarele:
Figura 3.1 Schema generală a teodolitului
1. luneta topografică modernă, care servește la vizarea

punctelor de pe teren. Mărirea lunetei este cuprinsă între 18x și 41 x la
teodolitele moderne.
2. ocularul lunetei.
3. obiectivul lunetei.
4. manșonul (șurubul) de focusare a imaginii.
5. colimatorul, cu care se asigură vizarea aproximativă.
6+7. Cercul vertical, care servește la măsurarea unghiurilor de
pantă a sau zenitale Z.
6. alidada verticală sau brațul purtător de indecși de citire.
7. limbul vertical sau cercul vertical gradat, solidar cu luneta.
8. furcile de susținere pe care se sprijină luneta; în interiorul
lor se află un sistem de prisme care preiau și centralizează citirile de la
cele două cercuri, vertical și orizontal; furca 8a sus ține, de asemenea,
cercul vertical.
9. lagărele furcilor, care permit mișcarea de rotație a fuselor
lunetei și respectiv a lunetei în plan vertical; această mi șcare este
marcată printr-o săgeată și prin șuruburile 10 și 11; lagărele
materializează, de asemenea, axa secundară 00.
10. șurubul de mișcare fină a lunetei în plan vertical.
11. șurubul de blocare a mișcării lunetei în plan vertical.
12. și 13. Cercul orizontal, alcătuit din două platouri
concentrice:
12. cercul alidad, care are în același timp o funcțiune mecanică
(poartă întreaga suprastructură a teodolitului) și o func țiune la măsurarea
unghiurilor, fiind prevăzut cu doi indec și de citire h și h diametral opu și.
13. limbul orizontal (cercul orizontal gradat) ;seamănă cu un
raportor de cristal, împărțit în 4009 și rămâne fix (imobil) în timpul
operațiunii de măsurare.
14. prisme diametral opuse, care preiau citirile de la cele două
cercuri; ele se află în interiorul furcilor și formează un ansamblu care
dirijează razele luminoase de la cercurile gradate spre dispozitivul de
citire 15.
15. dispozitivul de citire a unghiurilor, care poate fi un
microscop la teodolitele moderne, sau un afi șaj de tip display la
instrumentele electronice.
16. fiola de sticlă a nivelei torice, are forma unei porțiuni de tor
și este aproape în întregime plină cu un lichid extrem de fluid și practic
necongelabil (amestec de eter și alcool); după etan șarea tubului-fiolă, în
aceasta rămâne o bulă de vapori ai lichidului, numită impropriu bulă de
aer; aceasta se autodetașează întotdeauna în partea cea mai înaltă a
fiolei, iar planul tangent la suprafa ța ei superioară, adică din punctul cel
mai înalt, sau centrul bulei, este orizontal; tangenta în centrul fiolei în
formă de tor, NN, se numește directricea nivelei; fiola are, în partea ei
superioară, o serie de trăsături gravate echidistant și simetrice fa ță de
centrul ei (24).
17. carcasa metalică de protecție a nivelei torice.
18. articulația nivelei torice.
19. șuruburile de rectificare ale nivelei torice.
Nivela torică servește la calarea fină (precisă) a teodolitului.
20. nivela sferică, ce servește la calarea aproximativă
(provizorie) a instrumentului; este mai pu țin precisă decât nivela torică; la
partea superioară, fiola are forma unei calote sferice, axa V SVS fiind
normala în centrul acestei calote; fiola de sticlă are gravat, în jurul
punctului central, un cerc pentru calare.
21. carcasa metalică de protecție a nivelei sferice, prevăzută
cu 3 șuruburi de rectificare
22,23,24 ambaza, cu un triplu rol:
a) de suport al teodolitului;
b) de intermediar între corpul teodolitului și trepied;
c) de element pentru calare.
22. partea superioară a ambazei, pe care este fixat corpul
(suprastructura) instrumentului.
23. șuruburile de calare, în număr de 3, întrucât orice plan
este definit de 3 puncte; ele servesc la opera țiunea de calare, parte
componentă a punerii în stație.
24. placa de tensiune, care servește la fixarea teodolitului pe
trepied.
25. trepiedul cu picioare culisante, care servește la
operațiunea de centrare, componentă a punerii în sta ție; trepiedul este
confecționat din lemn, dar partea superioară și sabo ții sunt din metal; la
instrumentele Sokkisha, trepiezii sunt realiza ți în întregime din aluminiu.
26. șurubul de prindere a teodolitului de trepied, prevăzut cu
un cârlig pentru agățarea firului cu plumb și cu un orificiu care permite
centrarea optică.
27. șurubul de prindere a teodolitului de ambază.
28. clema repetitoare, pentru orientarea limbului; permite
introducerea unei anumite citiri dorite pe o direc ție din teren.
29. șurubul de mișcare fină a suprastructurii în plan orizontal.
30. șurubul de blocare a mișcării alidadei, in plan orizontal;
31. oglinda orientabilă de luminare a limburilor pentru
efectuarea citirilor.
3.3 Axele teodolitului

Axele teodolitului sunt următoarele:
Figura 3.2 Axele teodolitului

• VV -axa principală de rotație, verticală în timpul utilizării
aparatului.
• 00 -axa secundară (axa fuselor lunetei), orizontală în timpul
măsurării unghiurilor. Este axa de rota ție a lunetei în plan vertical.
• ro -axa de vizare a lunetei.
Cele trei axe de mai sus sunt concurente în centrul de vizare
(C.V.) al lunetei.
• CVCV -axa cercului vertical, perpendiculară pe axa
secundară 00.
• COCO -axa cercului orizontal, perpendiculară prin
construcție pe axa principală VV.
• NN - axa (directricea) nivelei torice.
• Vs Vs - axa nivelei sferice.
în afară de cele două perpendicularită ți men ționate mai sus,
pozițiile reciproce de paralelism și de perpendicularitate care rezultă din
figura 3.2 se obțin efectuând verificări și rectificări periodice ale
instrumentului, înainte de fiecare campanie de măsurători.
3.4 Părțile componente ale teodolitului
3.4.1 Luneta
Luneta teodolitului este dispozitivul care serve ște la vizarea

semnalelor pe teren, iar la teodolitele tahimetre serve ște și la măsurarea
indirectă a distanțelor.
Ea are trei axe:
- XX axa geometrică;
- O1O2 axa optică care unește centrul optic al
obiectivului cu centrul optic al ocularului;
- rOi axa de vizare care unește centrul reticulului cu
centrul optic al obiectivului.
Din punct de vedere geometric cele trei axe trebuie să coincidă.
Obiectivul lunetei este un sistem optic și are rolul de-a forma
imagina obiectelor vizate. Distan ța focală a acestora este cuprinsă între
100-700 mm.
Ocularul lunetei are rol de-a mări imaginea formată de obiectiv
(asemeni unei lupe). Distanța focală este cuprinsă între 8 - 10 mm.
Reticulul lunetei este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt
gravate foarte fin firele reticulare. Notăm intersec ția firelor reticulare cu r
și de aici derivă axa de vizare a lunetei rO care este dată de punctul r și
centrul optic al obiectivului. Pe lângă firele reticulare reticulul mai are
trăsături reticulare scurte, simetric a șezate fa ță de firul reticular orizontal
numite fire stadimetrice, deoarece servesc la determinarea stadimetrică
a distanțelor. De cele mai multe ori firul reticular vertical este jumătate fir
simplu, iar cealaltă jumătate este un fir dublu, fapt ce ajută la diverse
moduri de punctare a
Mărirea lunetei M este raportul dintre unghiul sub care se vede

un obiect vizat prin lunetă și unghiul sub care se vede acela și obiect cu
ochiul liber.
Reglarea lunetei se face în două etape succesive:
- se clarifică firele reticulare privind prin ocularul îndreptat spre un fond
alb și rotind din ocular până avem o imagine clară a acestora;
- se clarifică imaginea semnalului vizat prin îndreptarea lunetei spre
acesta și acționarea manșonului de focusare până la ob ținerea unei
imaginii clare.
3.4.2 Cercurile teodolitului
Cercul orizontal poate avea mai multe grade de libertate, fapt ce

conduce la clasificarea teodolitelor după acest criteriu:
- teodolite simple - cele la care limbul este fix pe ambază;
- teodolite repetitoare - cele la care limbul se poate roti concomitent cu
alidada în jurul axei VV. Limbul nu se poate independent de alidadă.
- teodolite reiteratoare - limbul se rote ște independent de alidadă,
proprietate ce permite introducerea de origini diferite la măsurarea
direcțiilor.
La teodolitele optico-mecanice cercurile sunt de sticlă cu grada ții
foarte fine (cca 1jim) și permit citirea centralizată într-un singur
microscop. Cea mai mică diviziune a cercului gradat poate avea
următoarele valori:
-> pentru sistemul sexagesimal: 1°, (1/2)°, (1/3)°, (1/6)°;
-> pentru sistemul centesimal: 1a, (1/2)9, (1/4)9, (1/5)9, (1/10)9.
Cercul orizontal
Acesta servește la măsurarea direcțiilor unghiulare orizontale.
Părțile sale componente sunt:
-> limbul cu diametrul între 70mm - 250mm func ție de precizia
aparatului;
alidada pe care se sprijină suprastructura teodolitului și se
află și indicii de citire.
La măsurarea unghiurilor orizontale limbul trebuie să fie fix și
orizontal, iar alidada împreună cu indicii de citire se va roti în jurul axei
VV.
Cercul vertical
Acesta servește la măsurarea unghiurilor verticale. El este
gradat asemeni cercului orizontal și trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:
să fie centric cu axa orizontală a teodolitului 00;
-> linia de O - 2009 să se afle în acela și plan cu axa de vizare

rO a lunetei;
-> indicii de citire să se afle riguros într-un plan orizontal sau
vertical.
3.4.3 Dispozitive de citire unghiulară
Microscopul optic cu scăriță

Figura 3.4 Dispozitivul de citire unghiulară - Scări ța
Teodolitele optico-mecanice de precizie medie folosesc în cea

mai mare parte ca dispozitiv de citire unghiulară microscopul cu scări ță.
Acesta permite citirea centralizată a unghiurilor orizontale și verticale.
Principiul acestuia este prezentat în fig 3.4
Direcția unghiulară citită pentru Hz (direc ția unghiulară
orizontală) este: 303,2600 (trei sute grade, douăzeci și șase minute).
Direcția unghiulară citită pentru V (unghiul zenital) este: 99,1300
(nouăzeciși nouă de grade și treisprezece minute). Pentru a în țelege
principiul de citire trebuie să calculăm precizia
P=£
n
Unde: a este valoarea unei diviziuni de pe cercul gradat; n este numărul
de diviziuni al scăriței
Dacă calculăm precizia obținem următoarea rela ție
a F 100c 1C
— =------=---------= 1
n 100 100
Cu alte cuvinte cea mai mică diviziune a scări ței reprezintă un

minut.
Când citim va trebui să citim gradele ce intersectează scări ța,
zecile de minute cu valoarea cea mai mică ce încadrează valoarea de
grad și unitățile de minut ce rezultă de la intersec ția valorii de grad cu
scărița.
Din punct de vedere constructiv, scări ța este egală cu
dimensiunea unui interval de pe cerc, cea ce face ca aceasta să nu fie
niciodată intersectată de două valori de grad. Singura situa ție când se
poate întâmpla acest lucru este atunci când o diviziune este peste zero
al scăriței și cealaltă peste 10. în acest caz valoarea ce o citim este cea
care intersectează zero al scăriței.
Principiul de citire unghiulară este acela și pentru unghiul Hz și V.
3.4.4 Nivelele teodolitului
Teodolitul are două nivele: nivela sferică și nivela torică. Acestea sunt
utilizate la calarea instrumentului.
- Nivela sferică va fi utilizată la calarea aproximativă;
- Nivela torică va fi utilizată la calarea fină.
Nivela torică
Nivela torică este o fiolă de sticlă umplută incomplet cu eter sau
alcool, care prin vaporizare formează o bulă de gaz, denumită
bulă de aer curbată după o rază de cubură „r”. Păr țile constructive ale
nivelei torice sunt prezentate în figura 3.5:
a)
b)
Figura 3.5 Nivela torică: a)secțiune, b)vedere de sus

Componentele nivelei torice sunt următoarele:
1 - montura metalică;
2-fiola de sticlă;
3 - fereastră;
4 - șurub de rectificare;
5 - suport;
6 - articulația;
7 - reperii nivelei;
8 - gradațiile nivelei la 2 mm;
9 - bula de aer;
Elementele caracteristice nivelei torice sunt (figura 3.6):

Figura 3.6 Elementele nivelei tonce
► mm planul meridian al torului;

► M' - centrul bulei de aer;
► M - punctul mijlociu al torului;
► NN - directricea nivelei torice (tangenta în punctul M la tor);
► d = MM' deplasarea bulei de aer;
► a unghiul de înclinare al directricei;
► r raza de curbură a torului;
► C centrul de curbură al torului;
► a = 2 mm mărimea unei diviziuni de pe fiolă;
Principiul nivelei torice este: pentru aceea și nivelă unghiul de
înclinare a al fiolei este direct propor țional cu deplasarea bulei de aer.
Sensibilitatea nivelei torice este unghiul de înclinare T al fiolei,
înclinare care este corespunzătoare unei deplasări a bulei de aer egală
cu o gradație a de 2 mm. Cu cât unghiul T este mai mic, cu atât
sensibilitatea nivelei este mai mare. în mod curent sensibilitatea nivelei
torice se exprimă în secunde sexagesimale ale unghiului la centru
corespunzător unei diviziuni a nivelei.
s = T" = (a/r)p" = 4"105/r
Sensibilitatea nivelei torice este direct propor țională cu raza de

curbură, pentru o sensibilitate mare avem rază de curbură mare.
Nivela sferică
Nivela sferică este formată dintr-o fiolă de sticlă de formă
cilindrică având partea superioară sub forma unei calote sferice. Raza
de curbură la nivelele sferice este cuprinsă între: 0,5 - 3 m. Fiola este
umplută cu eter sau alcool și este închisă ermetic. Este montată într-o
cutie de protecție metalică care este prinsă de suport cu trei șuruburi.
Partea cea mai de sus a calotei sferice reprezintă punctul central al
nivelei prin care trece axa V SVS care este perpendiculara la planul
tangent în punctul central al nivelei. Grada țiile nivelei sunt cercuri
concentrice cu centrul și distanțate între ele la 2 mm.
Figura 3.7 Nivela sferică
3.5 Instalarea aparatului în stație
Instalarea aparatului în stație se realizează prin trei opera ții

succesive:
-centrare
-calare
-punere la punct a lunetei
V
Figura 3.8 Instalarea aparatului în sta ție
3.5.1 Centrarea. Este procedeul topografic prin care aparatul

este instalat deasupra punctului matematic al sta ției. Acest lucru se
poate realiza cu firul cu plumb, cu sistemul optic de centrare sau cu
fasciculul laser. Primul procedeu nu este recomandat deoarece nu oferă
o precizie prea bună (cca 2-3 cm) și totodată este anevoios de realizat
datorită condițiilor de lucru (balans al firului cu plumb la intensificări ale
vântului).
Centrarea cu sistemul optic se realizează în două etape:
-în prima etapă se instalează trepiedul aproximativ deasupra
punctului de stație, astfel încât să fie cât mai orizontal și la o înăl țime
convenabilă (de regulă trepiedul trebuie să fie la nivelul pieptului
operatorului).
- în a doua etapă se prinde aparatul pe măsu ța trepiedului și se
fixează unul din picioarele trepiedului. Se prive ște prin sistemul optic de
centrare și se manevrează celelalte două picioare ale trepiedului până
când punctul marcat în centrul sistemului optic de centrare corespunde
cu punctul matematic al stației.
3.5.2 Calarea. Este procedeul topografic de orizontalizare a
aparatului.
Calarea se execută în două etape:
- calarea aproximativă - cu ajutorul nivelei sferice;
- calarea fină - din cele trei șuruburi de calare și nivela torică.
Calarea aproximativă se face prin orizontalizarea nivelei sferice
din picioarele trepiedului astfel:
- se aduce nivela sferică pe direcția unuia din picioarele
trepiedului și se manevrează aceasta (culisând pe verticală) până se
aduce nivela sferică în cerculețul reper sau se trimite aceasta pe direc ția
altui picior al trepiedului. Dacă nivela intră în reper calarea aproximativă
s-a terminat, dacă nu se rotește aparatul până când nivela ajunge pe
direcția piciorului pe care a „fugit” la etapa anterioară și se ac ționează
din acel picior. Se repetă aceste manevre până când se calează nivela
sferică.
Calarea fină se face din cele trei șuruburi de calare cu ajutorul
nivelei torice în două poziții succesive.
Poziția 1
J
Poziția 2
J
Figura 3.9 Calarea teodolitului

- poziția I -se aduce nivela torică paralel cu două șuruburi de
calare și se rotesc cele două șuruburi concomitent și antagonic până
când nivela torică intră între repere;
- poziția II -se rotește nivela cu 90° și se acționează din al
treilea șurub de calare până când se aduce nivela între repere.
Se verifică calarea rotind nivela cu 180° fa ță de prima pozi ție caz
în care aceasta trebuie să rămână calată, dacă nu se reiau opera țiile
anterioare până când nu mai există nici o deplasare a nivelei torice fa ță
de poziția centrală. După terminarea calării se verifică centrarea, iar în
cazul în care s-a stricat centrarea se poate translata aparatul pe măsu ța
trepiedului.
3.5.3 Vizarea se face în trei etape (timpi)
1. Vizarea aproximativă, care se face cu mișcările lunetei
deblocate, prin suprapunerea colimatorului (5 -fig.3.1) pe semnalul
topografic din teren, după care se blochează mi șcările generale în plan
orizontal și vertical.
2. Punerea la punct a imaginii din lunetă . Se începe prin
clarificarea imaginii reticulului prin intermediul ocularului, respectiv
ajustarea ocularului la posibilită țile vizuale ale operatorului, până ce
imaginea firelor reticulare apare foarte clară și atât de neagră pe cât este
posibil. Apoi se realizează focusarea imaginii semnalului topografic din
teren, acționând asupra șurubului sau inelului de focusare.
3. Vizarea definitivă (punctarea) -fig.3.10 -constă în aducerea
centrului r al reticulului pe semnalul vizat S acționând asupra șuruburilor
de mișcare fină în plan orizontal și vertical (29 și 10 în fig.3.1).
Figura 3.10 Vizarea semnalelor

Pozițiile lunetei (pozițiile teodolitului sau ale cercului vertical) au
fost alese prin convenție după cum urmează:
■poziția I, în care cercul vertical se află la stânga lunetei
(respectiv la stânga operatorului care vizează prin lunetă); pentru a
diminua o eroare de construcție, prin conven ție s-a stabilit ca în pozi ția I
sensul de rotație în plan orizontal al alidadei și al lunetei să fie sensul
acelor de ceasornic.
■poziția a ll-a în care cercul vertical este situat în dreapta
lunetei; în acest caz s-a convenit ca sensul de rota ție în plan orizontal al
alidadei și al lunetei să fie în sensul trigonometric.
3.6 Tahimetre electronice
3.6.1 Principii utilizate la măsurarea electro - optică a

distanțelor
Principiul de bază al tahimetrelor electronice este acela că toate

aparatele emit o undă electromagnetică de la un emi țător spre un
reflector, care după reflexie ajunge la un receptor și apoi este prelucrată.
Preponderent se folosesc unde electromagnetice cu lungimea de undă
0,5 jim - 1,0 jim. Se pot formula trei principii de măsurare, două dintre ele
folosesc unda emisă ca și semnal pe care se fac măsurătorile, iar al
treilea principiu modulează unda emisă suprapunând acesteia un alt
semnal pe care se execută măsurătoarea. Pot fi astfel enumerate
următoarele procedee:
-> procedeul cu impulsuri - la care emițătorul emite în intervale
foarte scurte de timp semnale, iar fascicolul serve ște și la măsurarea
distanței;
-> procedeul prin interferență - semnalul emis este folosit și ca
semnal pe care se face măsurătoarea;
-> procedeul fazic - semnalului continuu emis i se modulează un
semnal pe care se face măsurătoarea.
în prezent cel mai des utilizat procedeu este cel fazic.
Procedeul cu impulsuri
Măsurarea distanței se bazează pe determinarea timpului de
propagare conform figurii 3.11.
Dacă se măsoară timpul t al unui impuls, care străbate distan ța emi țător
- reflector și înapoi, atunci se poate ob ține direct distan ța căutată D
conform relației următoare:

D = —t
unde: co - esteInviteza luminii în vid = 299 792 m/s,
n - indicele de refracție al atmosferei
Dacă calculăm viteza de propagare a semnalului c = —, rezultă: n
D=—
2
Figura 3.11 Principiul măsurării distan ței

Măsurarea timpului de propagare se realizează cu ajutorul unui contor
electronic, prezentat în figura 3.12.
Figura 3.12 Măsurarea timpului de propagare
La emiterea impulsului, o mică parte a acestuia este deviată pe
receptor, care pune în funcțiune contorul. Contorul înregistrează atâta
timp, până când semnalul reflectat de reflector stopează înregistrarea.
Viteza luminii având o valoare foarte mare se pun condi ții deosebite la
precizia cu care trebuie măsurat timpul de propagare. Pornind de la
relația de calcul a distanței, având t = 2D/c, rezultă precizia măsurării
timpului St la o precizie pentru măsurarea distan ței SD, dată a priori:
2
S
, = ~SD
c
Dacă trebuie măsurată cu o precizie de ±5mm, rezultă precizia
de măsurare a timpului de propagare st= 0,33*10- 10s = 0,033ns. Este de
remarcat faptul, că cerințele de precizie foarte ridicată pentru măsurarea
timpului de propagare sunt independente de distan ță. Pentru a răspunde
la cerințele de precizie foarte ridicate pentru măsurarea timpului de
propagare, la instrumentele geodezice se folosesc două procedee:
procedeul digital și procedeul analog - digital.
La aparatele cu măsurare digitală a timpului de propagare, se
folosesc oscilatoare cu frecvență foarte mare: 300MHz. Impulsul emis
pornește oscilatorul, care contorizează tactul până când impulsul
reflectat de reflector închide contorizarea. Oscila țiile contorizate pe
durata timpului de propagare corespund distan ței parcurse de undă. Cu
această tehnică a frecvenței ridicate se ajunge la o rezolu ție în domeniul
decimetric. Prin măsurători repetate și efectuarea mediilor, cre ște
potențialul de precizie până la domeniul milimetric.
Măsurarea analog - digitală a timpului este executată cu un
oscilator cu o frecvență de 15MHz. Pe durata timpului de propagare este
contorizat numărul n al oscilațiilor complete. Nu sunt măsurate frac țiunile
dintr-o oscilație. Dacă frecvența este de 15MHz, rezultă că rezolu ția în m
pentru măsurarea distanței este de 10m, care trebuie evident
îmbunătățită.
Acest procedeu analog - digital permite o rezolu ție în domeniul
milimetric deja de la o singură măsurătoare. Și la acest procedeu, pentru
creșterea rezoluției, sunt generate și prelucrate un număr mare de
impulsuri într-un interval de timp. Frecven ța de generare a acetor
impulsuri este și ea limitată. Pentru a efectua o măsurătoare univocă,
este necesar ca impulsul emis să fie recep ționat și prelucrat, înainte de
emiterea unui nou impuls.
Avantajele procedeului cu impulsuri sunt:
-> pot fi realizate măsurători univoce, cu rezolu ții foarte mari, în
intervale de timp scurte;
-> pot fi măsurate distanțe mari întrucât impulsurile au o energie
destul de ridicată;
-> există posibilitatea măsurării unor distan țe reduse fără
receptor special, chiar spre obiecte inaccesibile din teren;
Dezavantajele procedeului cu impulsuri sunt:
■^din motive de securitate, energia impulsului nu poate fi mărită
peste limita admisă de măsurători;
sunt necesare realizări tehnice deosebite, pentru a putea
cuprinde efectul perturbator al parametrilor atmosferici asupra
impulsului.
Procedeul cu interferență
Acest procedeu presupune suprapunerea a două unde
luminoase de aceeași lungime de undă. Generarea celor două unde
luminoase este realizată cu un laser, a cărui radia ție coerentă (cu
frecvență constantă și faze egale) este
descompusă de un interferometru în două raze
de aceeași intensitate. Dacă aceste două
raze parcurg drumuri optice diferite și
ulterior sunt suprapuse, ele se vor
amplifica sau diminua funcție de diferența
de fază dintre ele.
Dacă ambele semnale sunt de aceeași fază se ob ține cea mai
mare amplificare, iar dacă sunt defazate cu X/2 ele se anulează.
Diferența de fază depinde de drumul optic parcurs de cele două
raze. Dacă ambele raze sunt dirijate spre un fotodetector și se variază
continuu drumul optic al uneia dintre raze, fotodetectorul va înregistra o
serie de alternanțe întunecat - luminos. Numărul acestor alternan țe,
reprezintă o măsură pentru variația distan ței. Acest procedeu este utilizat
la interferometrul Michelson. Aici lumina
coerentă de lungime de undă X emisă de un laser este descompusă de
un interferometru în două radiații, una dintre ele fiind dirijată spre un
reflector fix în spațiu, iar cealaltă spre unul mobil. Razele reflectate
sunt recepționate de același interferometru unde sunt suprapuse și
dirijate spre un fotodetector figura 3.13.
Figura 3.13 Principiul măsurării distan ței cu interferen ță
Presupunem, pentru început, că cele două semnale luminoase

care ajung la fotodetector au aceea și fază. Fotodetectorul va oferi o
tensiune maximă, corespunzătoare luminozită ții maxime ob ținute din
suprapunerea celor două semnale. Dacă reflectorul mobil se va deplasa
cu o valoare de X/4, al doilea semnal va parcurge un drum optic mai
lung cu X/2. Compunerea celor două semnale în fotodetector va genera
o anulare a semnalului compus, întrucât cele două semnale sunt
defazate cu X/2. La o nouă deplasare a reflectorului mobil cu X/4, va
apare din nou un maxim de luminozitate deci și de tensiune. Dacă
aceste variații de maxime N sunt contorizate, rezultă pentru deplasarea
totală a reflectorului mobil distanța dată de
D=N—
2
Rezoluția acestui procedeu este de X/2. La o lungime de undă

de 0,6jim vom avea o rezoluție de 0,3jim. Chiar și această rezolu ție
poate fi mărită prin interpolare electronică.
Acest procedeu oferă o rezoluție superioară care poate fi mărită
până la 0,1 jim, însă numai pentru distan țe foarte scurte, întrucât
parametrii atmosferici influențează rezultatul. La o distan ță de 50m se
poate atinge o precizie de 5*10-7.
Avantajele procedeului interferometric sunt:
-> este metoda cea mai precisă pentru determinarea distan țelor;
-> are rezoluția cea mai ridicată pentru măsurarea distan țelor.
Dezavantajele acestei metode sunt următoarele: aparatura
bazată pe această tehnică este foarte costisitoare, iar măsurătoarea este
foarte laborioasă;
-> procedeul poate fi aplicat numai dacă reflectorul mobil se
deplasează riguros în lungul axei optice a laserului;
-> procedeul se poate aplica rațional numai pentru lungimi de
50m.
pentru realizarea interferenței sunt necesare reglaje de
precizie deosebit de ridicate;
-> prin acest procedeu nu se ob țin informa ții referitoare la
direcția de deplasare a reflectorului mobil.
în concluzie, procedeul interferometric î și găse ște aplica ție mai
mult în laboratoarele de etalonare și calibrare și mai pu țin în practica
geodezică.
Procedeul fazic
La acest procedeu, o undă purtătoare este modulată cu un
semnal sinusoidal ce servește la măsurarea distan țelor. Frecven ța de
modulare este a priori fixată și se consideră stabilă, astfel încât lungimea
de undă a semnalului modulat va fi:
2=^
Unda modulată este emisă spre un reflector, care reflectă

semnalul înapoi la un receptor. După parcurgerea distan ței dus - întors,
unda va fi defazată față de cea emisă (figura 3.14).
Dublul distanței va fi dat de un multiplu de N lungimi de undă X a undei
modulate și diferența de fază AX
2D = NX + AX sau D = N- + —
2 2
Figura 3.14 Principiul măsurării distan ței fazic
în continuare trebuie determinate fracțiunile de lungimi de undă

AX și numărul total de lungimi de undă N.
Intr-o primă fază se determină fracțiunea de lungime de undă
AX prin măsurarea diferenței de fază dintre semnalul emis și cel
reflectat.
Semnalul emis este de forma:
YA = A*sincot
Semnalul recepționat este:
YR - A*sin(cot + 920)
Semnalul recepționat este defazat față de cel emis cu valoarea:
<P2D = N*2K+A(P
2K corespunde unei lungimi de undă complete. Detectorul de

fază poate determina din diferența de fază 920 doar componenta A<p.
Cu aceasta se poate calcula AX cu relația:
Az-^z 2n
Prin determinarea fracțiunii de lungime de undă AX,

măsurătoarea nu este însă univocă, întrucât numărul de lungimi de undă
N rămâne necunoscut. Un rezultat univoc ar pute fi ob ținut doar dacă
lungimea de undă ar fi mai mare decât dublul distan ței de măsurat.
Rezoluția la procedeul fazic fiind însă doar în limita de 1:5 000 până la
1:10 000 din lungimea de undă, rezultă o precizie foarte scăzută. La o
lungime de undă de 10 km, precizia de determinare a distan ței ar fi
limitată la 1^2 m, și în consecință ar fi posibilă doar determinarea unei
distanțe aproximative. Dacă se dorește o precizie superioară trebuie
lucrat practic cu două lungimi de undă, una pentru determinarea valorii
aproximative și alta pentru măsurătoarea de precizie. Măsurătoarea de
precizie cu o lungime de undă scurtă X1 ar oferi prin rezolu ția AX1
rezultatul dorit. Valoarea AX2 al măsurătorii grosiere cu lungimea de
undă X2 (cu X2> 2D) servește în această situa ție doar la determinarea
numărului întreg de lungimi de undă N pentru X1. Pentru distan ța
căutată vom putea scrie relațiile:
2D = NX1 + AX1 și 2D= AX2
de unde rezultă:
, T A2, - AÂ
N =—------------L
Pentru N se va rotunji rezultatul la un număr întreg.

La aparatele moderne compunerea măsurătorii grosiere și a
celei fine este realizată de un microprocesor.
Pentru determinarea diferenței de fază sunt utilizate în prezent
trei tehnici diferite:
- măsurarea analogică a fazei,
- măsurarea fazei cu frecvență de modula ție variabilă;
- măsurarea digitală a fazei.
Avantajele procedeului fazic sunt:
-> este un procedeu bine testat, utilizat astăzi la foarte multe
tahimetre electronice;
procedeul nu este sensibil la întreruperea temporară a undei.
Dezavantajele metodei sunt:
-> o măsurătoare univocă nu este posibilă cu un singur semnal,
deci cu o singură lungime de undă;
-> este procedeul ce necesită o optică complexă și sofisticată,
-> alimentarea cu energie necesită baterii puternice și durabile.
3.6.2 Prezentarea generală a unei stații totale
Tahimetrele electronice sunt instrumentele geodezice cel mai

des utilizate în măsurătorile terestre. Evolu ția lor, din punct de vedere
electronic, a condus la denumirea de sta ție totală care presupune atât o
măsurare a elementelor caracteristice pentru un tahimetru clasic, cât și o
serie de controale și calcule diret pe teren, cum ar fi: stocarea automată
a datelor, calcule prin programe specifice a orientării, coordonatelor,
elementelor de trasat etc.
Componentele principale ale unei sta ții totale sunt: teodolitul,

telemetrul, tastatura și afișajul și microprocesorul.
Teodolitul este electronic. Constructiv, teodolitele electronice au
forma, elementele componente și axele asemănătoare teodolitelor
clasice, diferențele cele mai importante apărând la construc ția cercurilor
gradate și la dispozitivele de efectuare a lecturilor.
Dispozitivele de citire generează impulsuri care sunt
transformate de un microprocesor în semnale codificate ce sunt
transmise către echipamente periferice. Pe afi șaj vor apărea valorile
direcțiilor sau unghiurilor măsurate. Se poate introduce orice lectură
(inclusiv valoarea zero) pe direcția origine.
înregistrarea citirilor se face pe supor ți magnetici, fie pe o
dischetă introdusă în aparat.
Erorile care afectează măsurătorile au, în general, acela și
caracter (sistematic sau întâmplător), acelea și surse de provenien ță și
aceleași moduri de determinare și eliminare ca la teodolitele clasice.
Diferența constă în faptul că microprocesorul poate efectua automat
medierea lecturilor corespunzătoare ambelor pozi ții ale lunetei și poate
semnala eventualele erori de punctare.
Telemetrul este de tip electrooptic și este încorporat în teodolit.
Toate corecțiile ce se aduc distanțelor măsurate și care pot fi evaluate cu
ajutorul unor relații matematice, sunt aplicate automat
Tastatura și afișajul asigură comunicarea operator - instrument
în efectuarea măsurătorilor și controlul acestora. Tastatura este din ce în
ce mai simplificată, evitându-se tastele multifunc ționale, aplicând tehnica
meniurilor.
Ecranul de afișare este cu cristale lichide, în sistem alfanumeric,
cu tendințe de mărire pentru a permite afi șarea simultană a tuturor
informațiilor (date măsurate, comenzi executate, corec ții aplicate etc.)
Microprocesorul este componenta cea mai importantă a sta ției
totale, având funcții multiple. Prin intermediul programelor existente în
memoria acestuia ce acționează asupra perifericelor și în memoria de
date. Există posibilitatea cuplării cu carnete electronice de teren pentru
facilitarea stocării datelor și utilizarea în prelucrare a
unor date mai vechi precum și a unor
programe de calcul specifice măsurătorilor
topografice.
Dintre cele mai utilizate stații totale de la noi din țară se pot
enumera produsele firmei WILD-Leica, Topcon, Pentax care s-au impus
pe piață datorită caracteristicilor lor.
Stații totale produse de firma Topcon
Stațiile totale produse de firma Topcon din seria GPT - 3000(L)N

sunt stații totale cu impulsuri laser, având posibilitatea de a efectua
măsurători fără prismă până la distanța de 250m (GPT - 3000N) și până
la distanța de 1200m (GPT - 3000NL). Softul incorporate este variat
având funcții complete necesare pentru memorarea datelor și calculelor
specifice operațiilor de ridicare și trasare pe teren a elementelor
caracteristice lucrărilor topo-cadastrale executate.
a) b)
Figura 3.15 Stații totale firma Topcon: a - GPT - 3000(L)N; b)GPT -
7000 Windows CE
Stația totală GPT - Windows CE oferă posibilitatea efectuării

măsurătorilor fără prismă pentru distan țe până la 250m și cu o prismă
pentru distanțe până la 3000m. Prezintă avantajul că are instalat
programul Windows CE Net oferind legătura permanentă cu
informațiile de pe Internet.
Stații totale produse de firma Leica
Stațiile totale ale firmei Leica din gama TPS400 și TPS800 au

o memorie a datelor de minim 10 000 măsurători oferind avantajul
executării lucrărilor de intindere mare în timp rela ție scurt. Manevrarea
pe teren este rapidă și precisă cu ajutorul sistemului laser de centrare
și afișarea digitală a nivelei torice. Șuruburile de mi șcare micrometrică
pe orizontală au posibilitate de rotație infinită oferind rapiditate și
precizie la măsurare.
Măsurarea unghiurilor se face cu o devia ție standard cuprinsă
între 3 și 7t la gama TPS 400 și între 2t și 5t la gama TPS800. distanța
maximă măsurată cu o prismă este de 3500m într-un timp mai mic de
1 secundă.
Softul de transfer al datelor oferă posibilitatea afi șării
simultane pe monitorul calculatorului atât a datelor preluate din sta ția
totală cât și a hard disk-ului calculatorului pentru o operare rapidă
asupra fișierelor din ambele sensuri.
a) b)
Figura 3.16 Statii totale produse de firma Leica: a) TPS400,
b)TPS800
Stații totale produse de firma Pentax

Figura 3.17 Statii totale produse de firma Pentax: a) Pentax V
Stațiile totale produse de firma Pentax au o capacitate de
memorare a punctelor de 6000 puncte pentru gama V-200 și 20 000
de puncte pentru gama R - 300.
Performanțele se remarcă prin distan ța măsurată cu o prismă
este de 1000m și 1400m pentru gama V-200 și de 3500m pentru cele
din gama R-300 și precizia de măsurare a unghiurilor de 1 fc, 2fc.
Prin softul incorporat oferă posibilită ți de prelucrare a datelor
direct pe teren pentru problemele uzuale apărute cum ar fi: calcul de
retrointersecții, calcul de drumuiri, calcul de suprafe țe, trasări de
puncte pe aliniament ș.a.m.d.
-200; b) Pentax R- 300

4. MĂSURAREA UNGHIURILOR
4.1 Măsurarea unghiurilor orizontale

Măsurarea unghiurilor orizontale se face prin mai multe metode,
cele mai utilizate fiind: metoda diferen țelor de citiri, metoda cu zero în
coincidență, iar în cazul când se măsoară mai multe unghiuri din aceia și
stație, metoda în tur de orizont.
Pentru control și pentru eliminarea anumitor erori instrumentale
măsurătorile se fac în ambele poziții ale lunetei.
4.1.1 Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda diferen țelor de

citiri (simplă)
Procedeul se practică atunci când urmează a se măsura un singur
unghi din stație. Se procedează astfel:
-se instalează instrumentul în stație (centrare, calare) și se vizează
cu luneta în poziția I câtre punctul A. După punctare se execută citirea la
cercul orizontal a direcției unghiulare orizontale către A;
-se deblochează aparatul, se rotește în sens topografic (orar), se
vizează și punctează semnalul din punctul B, se cite ște la cercul orizontal
direcția unghiulară orizontală către B;
în figura 4.1 s-au folosit următoarele nota ții:
-V -punctul de stație al aparatului
-Ci - direcția unghiulară orizontală citită din punctul de sta ție către
punctul A;
-C2 - direcția unghiulară orizontală citită din punctul de sta ție către
punctul B;
-o - unghiul orizontal dintre cele două direc ții calculat ca diferen ță
dintre acestea două.
Figura 4.1 Metoda simplă de măsurare a unghiurilor orizontale
Pentru control se recomandă să se repete măsurarea și în pozi ția a

doua a lunetei.
în acest caz se va viza întâi punctul B apoi rotind în sens antiorar
se va viza punctul A, efectuând citiri către fiecare punct. Diferen ța citirilor
reprezintă unghiul co".
Dacă Aco=co - co< T , T= 2e co , eco este eroarea de citire a unei
direcții într-o singură poziție a lunetei, atunci valoarea unghiului orizontal se
calculează ca medie aritmetică a celor două valori.
CD + CD
Direcții orizontale
măsurate Unghiul
PS PV Media
Poziția a CO
Poziția I Ha
A 98,75 298,76 98,7550
V 67,0900
B 165,85 365,84 165,8450
4.1.2 Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda în tur de
orizont
Metoda se utilizează atunci când se dore ște măsurarea mai

multor unghiuri dintr-un singur punct de sta ție, dar și atunci când se
măsoară un singur unghi din stație (cazul drumuirilor).
Figura 4.2 Metoda turului de orizont
Această metodă presupune instalarea aparatului în sta ție

(centrare, calare), iar apoi măsurarea direc țiilor orizontale prin vizare cu
aparatul către punctele A,B,C și D. Obligatoriu la această metodă este ca
după citirea direcțiilor orizontale către punctele A,B,C și D turul de orizont
să se încheie cu o nouă citire spre punctul de început (A).
După terminarea măsurătorilor pe teren se verifică eroarea de
neînchidere în tur de orizont care reprezintă diferen ța dintre citirile
direcției orizontale către punctul cu care s-au început și s-au terminat
măsurătorile.
e
m =CA ~C'A> ero <TTO
Eroarea trebuie să se înscrie în toleran ța permisă în tur de
orizont care se calculează cu formula: TTO = pjn , unde p reprezintă
precizia de citire a teodolitului, iar n numărul de direc ții vizate. Dacă
eroarea nu se înscrie în toleranță măsurătorile se reiau. Pe baza erorii se
poate face compensarea turului de orizont.
Atât datele din teren cât și cele rezultate prin compensare se vor
trece într-un tabel:
PS PV Direcții orizontale Media Corecții Direcții Unghiul

măsurate compensate orizontal
Poziti Poziția a
aI II a
A 85,26 285,25 85,2550 - 85,2550
B 126,3 326,33 126,33 25cc 126,3325 41,0775
C 210,5 10,57 210,565 50°° 210,5700 84,2375
s D 327,8 127,8 327,845 75CC 327,8525 117,282
A 85,25 285,24 85,2450 100CC 85,2550 157,402
5
Compensarea turului de orizont
1. Calculul corecției: cTO = -eTO
Cr^
2 Calculul corecției unitare: kro = —
n
3 Repartizarea corecției unitare măsurătorilor efectuate, în progresie
aritmetică începând cu punctul B
4. Calculul direcțiilor compensate prin însumarea algebrică a mediilor
valorilor măsurate cu corecția acordată
5. Verificarea compensării: compensarea este corectă dacă valoarea
măsurată către punctul A este identică cu cea compensată către A
6. Calculul unghiurilor orizontale între direc țiile măsurate
4.1.3 Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda repeti ției

Această metodă se aplică la măsurarea cu precizie a unghiurilor
orizontale. Metoda presupune măsurarea unui unghi de mai multe ori,
având de fiecare dată ca origine de citire valoarea unghiului ob ținută în
determinarea precedentă.
Pentru măsurarea repetată a unghiului orizontal OAB vom

proceda astfel:
se vizează punctul A și se efectuează citirea CA;
se vizează punctul B și se efectuează citirea CB după care se
blochează mișcarea înregistratoare și se rote ște aparatul înapoi către A;
cu viza pe A se deblochează mișcarea înregistratoare și se
vizează din nou B efectuând citirea CDB după care se blochează
mișcarea înregistratoare și se rotește aparatul înapoi către A;
cu viza pe A se deblochează mișcarea înregistratoare și se
vizează din nou B efectuând citirea C tB și operațiile se pot repeta de n
ori;
în final se calculează n valori pentru unghiul orizontal ca
diferență de citiri, iar valoarea definitivă a unghiului ®AB va fi media
aritmetică a celor n valori calculate.
4.1.4 Măsurarea unghiurilor orizontale prin metoda reitera ției se

aplică atunci când vrem să eliminăm erorile de divizare ale limbului și
constă în efectuarea mai multor serii cu origini diferite. Intervalul dintre
originile seriilor se calculează cu rela ția:
400g
I =----------unde n este numărul de serii, iar m este numărul
n* m
dispozitivelor de citire
4.2 Măsurarea unghiurilor verticale

Unghiurile verticale se vor citi direct în aparat, fără a fi calculate
prin diferență de direcții cum am făcut la unghiurile orizontale.
Modul de lucru pe teren instalăm aparatul în punctul A; măsurăm
înălțimea tlt a aparatului care este distan ța pe verticală de la țăru șul
punctului de stație până în axa orizontală a aparatului;
« vizăm pe mira instalată în punctul B astfel încât firul reticular
orizontal să se proiecteze pe miră la diviziunea corespunzătoare înăl țimii
aparatului;
« citim în aparat valoarea unghiului vertical indicată de cadranul
notat cu V, aceasta este valoarea unghiului zenital tzt dacă diametrul de
09 - 2009 este dispus în același plan cu axa de vizare rO. Se recomandă
să se efectueze citiri în ambele poziții ale lunetei, astfel:
Poziția I: Zi=Ci
Poziția alia: Z2=400s - C2
7+7 C -C
Z = z,+z2=c, C2 +200g
2 2
Unghiul de pantă a poate fi calculat în func ție de unghiul zenital mediu:
a = 1009 -Z sau
ai = 1009 - Ci
<X2 = C2 - 3009
a = a'+a^=^^-W
2 2
Figura 4.3 Măsurarea unghiurilor verticale

1.Se dau direcțiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de sta ție
prin metoda turului de orizont cu un aparat de precizie p = 1 c
PS PV Direcții unghiulare orizontale

măsurate
Poziția I Poziția II
1 27.25 227.24
2 78.49 278.48
3 145.66 345.67
s
4 254.98 54.99
5 321.74 121.75
1 27.24 227.23
Se cere să se compenseze turul de orizont și să se calculeze unghiurile

orizontale dintre direcțiile măsurate.
2.Se dau direcțiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de sta ție
prin metoda turului de orizont cu un aparat de precizie p = 10 cc

măsurate
Poziția I Poziția II
1 265.3470 65.3460
2 355.4780 155.4790
3 89.2360 289.2350
S
4 123.6540 323.6540
5 197.9930 397.9940
1 265.3480 65.3470
Se cere să se compenseze turul de orizont și să se calculeze unghiurile

orizontale dintre direcțiile măsurate.
5. ÎNDESIREA REȚELELOR DE TRIANGULAȚIE
Pentru determinarea punctelor geodezice de ordin inferior vom

aplica metoda intersecțiilor. Acestea sunt de 4 tipuri:
► intersecția înainte
► intersecția înapoi
► intersecția laterală
► intersecția liniară
Toate au o caracteristică comună și anume aceea că von
determina un punct nou cu ajutorul mai multor puncte vechi. Se folosesc
mai multe puncte vechi, deoarece se dore ște calculul punctului nou din
mai multe combinații. Erorile ce apar în calculul coordonatelor punctelor
vechi se transmit și calculelor coordonatelor punctului nou, P, astfel încât
nu vom obține un singur punct , ci 3 puncte ce formează un triunghi de
eroare al intersecției.
Cu cât aria acestui triunghi este mai mică, cu atât determinările
sunt mai bune dar niciodată aria acestuia nu va fi zero.
Dacă valorile coordonatelor punctului P sunt sensibil apropiate
vom lua o valoare medie pentru valoarea finală a punctului P.
5.1 Intersecția înainte
Se dau trei puncte vechi: 1 (Xi,Yi), 2(X2,Y2), 3(X3,Ya)

Se cer coordonatele punctului nou P(Xp,Yp)
Se măsoară direcții unghiulare orizontale din punctele vechi către punctul
nou și celelalte puncte vechi.
De exemplu din punctul 1 către punctul P și punctul 2, ș.a.m.d.
Figura 5.1 Principiul intersecției înainte
Etape de calcul
Calculul coordonatelor punctului P se poate face pe cale trigonometrică

sau analitică.
Rezolvarea trigonometrică
^12 _ D\P _ ^2P
sin a sin ft sin a

D„ sin a
D}P =—---------------------
sma
_Dl2sin/i
U
2P —
sma
1. Calculul orientărilor
0„ = arctg—--------- -—
12
X2-X}
0}P = On+a
02p
6>2] = 0n ± 200G
2. Calculul coordonatelor absolute
XP=XI+DIPCOS 0ip
Yp=Yi+Dipsin0ip
Sau
Xp=X2+D2PCOS 02P
Yp=Y2+D2psin02p
Dacă între coordonatele punctului P sunt diferen țe la centimentri

se va lua ca valoare finală media aritmetică a celor două valori.
Rezolvarea analitică
1. Calculul unghiurilor orizontale ca diferen țe dintre direc țiile

unghiulare orizontale măsurate a, £
2. Calculul orientărilor:
0„12= arctg—--------- -—
X2-X}
0}P = 0}2+a
02p
6>2] = 0n ± 200G
3. Se scriu ecuațiile dreptelor 1P și 2P
tgPP
tgO2P
Din cele două ecuații se va forma un sistem de două ecua ții cu

două necunoscute: XP și YP. Rezolvând acest sistem se obțin rela țiile
următoare
- _X}tgO}p-X2tg02p + Y2-Y} p ~
Yp=(Xp- tg^p-tg®2P
Xptg0}P
sau
Yp=(XP-X2Jtg02p
Se vor calcula două valori pentru YP în final luând media aritmetică
a celor două valori.
Pentru control se va calcula punctul P și din altă combina ție, de
exemplu triunghiul 23P.
5.2 Intersecția înapoi - rezolvarea POTHENOT
Se dau coordonatele punctelor vechi 1, 2, 3, 4 și direc țiile unghiulare

orizontale măsurate din punctul nou P către punctele vechi
Figura 5.2 Schema vizelor la intersecția înapoi
Se cere să se calculeze coordonatele punctului P
Rezolvare
1. Calculul unghiurilor orizontale a, p, y din diferen ța direc țiilor unghiulare

orizontale
2. Calculul orientării Oi
Pentru rezolvare se face un artificiu de calcul, notând cu 0i orientarea

dreptei 1P. Ducem apoi paralele prin punctele 2 și 3 la direc ția 1P se
constată că orientarea dreptei 2P, notată cu
02 este 01 + a, iar 03 este 01 + p. De aici se
scriu ecuațiile dreptelor 1P, 2P și 3P
Y -Y
tg^P =
tg02P = I-P = tgfa + A

-A p A. 2
-ig(e,+/3)
Xpx3
Rezolvând acest sistem de trei ecuații cu trei necunoscute se ajunge la
relația
’ _ (r, -1; \tga+(i; - Y3 ytgp+x3-x,
1
(x,-xI)aga + (xI-x3)ctg/)-y3 + y,
3. Calculul orientărilor 02 și 03
02 = 01 + a
03 = 01 + P
4. Calculul coordonatelor punctului P prin intersec ție înainte din triunghiul

12P
Aplicând rezolvarea analitică se porne ște de la faptul că 01 =0IP iar
02 =02P
Scriem ecuațiile și obținem
Y2 YJ + X3tgOu, X2tgO2P
tgO}P -tgO2P
Yp =Y}+{Xp - X0)tg0}p
Y'p = Y2+(Xp-X2)tg02P
Dacă pentru YP se obțin 2 valori ce diferă între ele mm, valoarea
finală va fi media aritmetică a celor două.
Verificarea calculelor se poate face și din altă combina ție de

puncte, de exemplu din punctele 2,3,4.
1. Calculul unghiurilor orizontale a, p, din diferen ța direc țiilor unghiulare

orizontale
2. Calculul orientării 01 tg02P = Y Y =tg0.

p xL 2
tgOw = = tg(o} + p)
_ (K, - Y, )aga + fe - Yt \igfl + Xt- X, S' (X.-X^lga + iX.-X^lgll-Y^Y,
3. Calculul orientărilor 02 și 03
02 = 01 + a
03 = 01 + P

23P
Aplicând rezolvarea analitică se porne ște de la faptul că 01 =02P iar
02 =03P
Scriem ecuațiile
și obținem
Y3 Y2+X2tg02P X3tg03P
tg02P -tgO3P
Yp = Y2+(Xp-X2)tgO2P
Y'P=Y3+{xP-xygo3P
5.3 Intersecția înapoi - rezolvarea Collins
Se dau trei puncte vechi: 1 (Xi,Yi), 2(X2,Y2), 3(X3,Ya)

Se cer coordonatele punctului nou P(Xp,Yp)
Se măsoară direcții unghiulare orizontale din punctul P către
punctele 1,2,3
X
Figura 5.3 Principiul intersecției înapoi - rezolvarea Collins
Etape de calcul
Pentru rezolvare s-a construit un cerc ce trece prin punctele 1, P și

3 și s-a obținut punctul C prin prelungirea dreptei P2 până la intersec ția cu
cercul.
Ca urmare a acestui artificiu rezolvarea se va face în două etape: în
prima se vor calcula coordonatele punctului C din triunghiul 13C, prin
metoda intersecției înainte, în a doua parte se vor calcula coordonatele
punctului P din triunghiul 1CP sau 3CP tot prin intersec ție înainte.
Etapa I
1 .Calculăm unghiurile a și £ din diferen ța direc țiilor unghiulare

măsurate în P către 1,2,3. Aceste unghiuri le regăsim în punctul 3 unghiul a,
iar în 1 unghiul £ deoarece sunt unghiuri cu vârful pe cerc și subântind
același arc de cerc.
2. Calculăm unghiul „a” din vârful triunghiului 13C
a = 200 — (a + p)
3. Calculăm distanța D13
D„=^(.X,-X,)2+(.Y,-Y,)2
4.Aplicăm teorema sinusului în triunghiul 13C

A
șina șina sin
ZLsina
DK = --------
șina
Ac =
D|;sin/Î
șina
5.Calculăm orientările
= arctg—--------—
3c = ^13
Pc —
^31 +
= 0]3 + 20(F
6. Calculăm coordonatele punctului C

Xc=Xi+DicCOS 0ic
Yc-Yi+Dicsin0ic
Sau
XC-X3+D3CCOS 03C
Yc=Y3+D3csin03c
Etapa alia
1. Calculăm orientările 0C2 și 0C3

2. Calculăm unghiul y = 0C2 - 0C3
3. Calculăm unghiul v = 200 - (£+ y)
4. Calculăm P prin intersecție înainte din triunghiul C3P
X _ XctgOCp X3tg03P + Y3 YC P tg^cp-tg^p

Yp ={Xp-X3)tgO3P+Y3
sau
Yp ={XP-Xc)tg0cp+Yc
5.4 Intersecția înapoi - metoda punctelor duble - rezolvarea

Hansen
Se dau punctele vechi 1 și 2 definite de coordonatele X,Y

Se cer coordonatele punctului nou P
Se măsoară direcții unghiulare orizontale din punctele P și Q către
punctele vechi și către punctul nou. Din P se măsoară către 1,2 și Q, iar din
Q către P, 1,2.
De asemenea se va măsura și distanța DPQ.
Deoarece este o situație limită, cu numai două puncte vechi, pentru
rezolvare se va mai materializa pe teren încă un punct nou, Q, respectând
următoarele condiții: distanța DPQ să fie aproximativ paralelă cu distan ța
DAB, iar ca mărime DPQ « 30%DAB.
X
Figura 5.4 Principiul intersecției înapoi - rezolvarea Hansen
Etape de calcul
1. Calculăm unghiurile orizontale din punctele noi ca diferen ță a

direcțiilor unghiulare orizontale măsurate: a, Ș, y, 5
2. în triunghiul 1PQ calculăm unghiul a = 200 - (o +P+Y)
Dpo _ D]p _ Dio sin a sin/ sin(a + /?)
_£)p(?siny
ÂP
sma
_ DPQ sin(a + fi)
L\o
sma
3. în triunghiul 2PQ calculăm unghiul b = 200 - (5 +p+y)
Dp() _ ^20 _ P2p

sin b sin fi sin(y + d)
DPQ sin P
^20 = sin b
DPQ sin(y + 3)
D2P = sin b
4.în triughiul 12P aplicăm teorema sinusului pentru a

calcula unghiurile c și d
Pip _ D2p _ ^12

sine/ sine șina
D„ =ya,-A'2)2+(i;-i')2
. D,„sina
c= aresm ---------------
D12
r . D1Psina
a = aresm—-------------
5. Calculăm orientările
0„12= arctg— --------—
A2-^J
0,;, = $]2 +
02p = ^21 —
6. Calculăm coordonatele punctului P

Xp=Xi+Dipcos0ip
Yp=Yi+Dipsin0ip Sau
Xp=X2+D2PCOS02P
Yp=Y2+Dipsin02p
Pentru verificare se vor calcula și coordonatele punctului Q și se va

verfica mărimea distanței dintre P și Q din coordonate cu mărimea acesteia
de pe teren.
5.5 Intersecția înapoi - rezolvarea Cassini - Martinian
Se dau: trei puncte vechi 1,2,3 prin coordonate (X, Y)

Se cer coordonatele punctului nou P
Se măsoară: direcții unghiulare orizontale din punctul P către punctele
1,2 și 3
Figura 5.5 Principiul intersecției înapoi - rezolvarea Cassini-Martinian
Etape de calcule
► Pentru rezolvare se construiesc două cercuri.secante C(Oi) ce
trece prin punctele 1, P, 2 și CțO?) ce trece prin 2, P, 3.
► ducem diametrul ce trece prin punctele 2 și Oi și găsim punctul
M la intersecția acestuia cu cercul;
► ducem diametrul ce trece prin punctele 2 și O2 și găsim punctul
N la intersecția acestuia cu cercul;
► triunghiurile 2PM și 2PN sunt dretunghice în P deoarece 2M și
2N sunt diametre ale cercurilor;
Din toate aceste considerente rezultă că punctele M,P și N sunt
coliniare. Aceste construcții grafice ne conduc la etapa următoare în care
determinăm coordonatele punctelor M și N.
1 .în triunghiul 1 M2, unghiul din punctul 1 este drept deoarece 2M

este diametru, iar unghiul din punctul M este egal cu a deoarece subântinde
arcul 12 același ce este subântins de unghiul 1P2.
2. Analog în triunghiul 23N unghiul din punctul 3 este drept
deaorece 2N este diametru, iar unghiul 2N3 este egal cu |3 deaorece
3.subântinde arcul 23, același ce este
subântins de unghiul 2P3.
Astfel în cele două triunghiuri mai sus amintite vom calcula punctele
M și N prin intersecție înainte.
Etapa I Calculul punctului M
1. Calculăm a = 100-a
2 Calculăm D}2 = -XX +(Y-YX
3 tga = =>
tga
4 D2M
5 Calculăm orientările
Y2 -Y
= arctg-f-—-L-
0}m = 0a +100s &2M =

^21 ~a
6 Calculăm coordonatele punctului M

XM=XI+DIMCOS9IM
YM=Yi+DiMSin0iM
Sau
XM=X2+D2MCOS02M
YM=Y2+D2MSin02M
Etapa a II a Calculul punctului N
1 b=100 — P
2 A,=
D.w3N tgB
Y+.- Y2
Y>3N
023 = arctg
5 @2N @23
_ +
03A? = 032 -100s
6 Calculăm coordonatele punctului N
XN=X2+D2NCOS02N
YN=Y2+D2NSin02N
Sau
XN=X3+D3NCOS03N
YN=Y3+D3NSin03N
Etapa a III a Calculul punctului P
1 Calculăm orientările
@MN = @M2 + C
d = 100G - c = 200G - (c + a + a)
@2P = @2M ~ @
2 Calculăm distanțele
sine = ^2P => D2P = D2M sine
^2M
D — [ȚÎ — D22
^MP ~ \ 2M ^2P
3 Calculăm coordonatele punctului P

XP=XM+DMPCOS0MN
Yp=YM+DMpsin9MN
Sau
Xp=X2+D2pCOS92P
Yp=Y2+D2psin92P
5.6 INTERSECȚIA LINIARĂ
Se dau coordonatele punctelor vechi A, B și distan țele măsurate pe

teren DAI, DA2, DBI, Di2, DAB
Figura 5.6 Schema vizelor la intersecția liniară

Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi 1 și 2 prin metoda
intersecției liniare.
Rezolvare
1. Calculul distanței DAB și a orientării 0AB
O= arag ’Z1
B
2.Calculul unghiurilor a, P
în triunghiul A1B aplicăm teorema cosinusului
F)~ — D~ 4- D~ —9D T) cos/T
1J
B\ ,IB £1J.H ,\B U
D +D -D 2 2 2
cosa = —-----------—-----—
^■DA}DAB
a = arccosa în triunghiul A12 aplicăm teorema cosinusului
D2 = D2 + D2 -7D D
^12 Â1 ' A2 ^ÂAÂl
D2 +D2 - D2
COS P .12 ^2
= DÂ2
P = arccosp
0A1 = 0AB - a
0A2 = 0A1 + P
5. Calculul factorului de scară

U
ȚXcoord AB
Țxmăă
U
AB
6. Calculul coordonatelor punctelor 1 și 2
Xi = XA + qDAiCOS0Ai
Yi = YA + qDAisin©Ai
X2 - XA + qDA2COS0A2
Y2 = YA + qDA2Sin0A2
7. Verificarea coordonatelor
ȚXcoord
Țxmăă -'\B
U
AB
q
ȚXcoord
U
r\măă V1
LJn
q
Concluzii
La determinarea coordonatelor punctelor de îndesire

executantul este cel care va alege metoda cea mai adecvată. Fiecare
dintre metodele de îndesire prezentate au avantaje și dezavantaje.
Indifferent însă de metoda aleasă se recomandă a se ține seama de
câteva principii generale:
► toate punctele inaccesibile precum: antene, turnuri, paratrăsnete,
semnale aeriene, etc., vor fi determinate prin intersec ție înainte;
► dacă suntem în zone cu puncte inaccesibile, dar cu vizibilitate,
punctele noi se vor determina prin intersec ție înapoi;
► intersecția înainte prezintă facilități la calcule precum și la
măsurători;
► intersecția înapoi prezintă avantajul măsurătorilor rapid constând
numai în determinarea direcțiilor unghiulare orizontale;
5.7 Probleme rezolvate
PROBLEMA 11NTERSECȚIA ÎNAINTE
Se dau coordonatele rectangulare ale punctelor vechi 1, 2, 3 în sistem

Stereografic 1970 și direcțiile unghiulare orizontale măsurate din
punctele vechi____________________________________
Nr. Pct. X(m) Y(m)
1 510.187 1014.323
2 394.904 1093.823
3 511.535 1178.355

3 75.2620
1 P 96.7718
2 137.3516
1 102.4540
2 P 150.7121
3 180.8145
2 225.7400
3 P 258.2935
1 285.2899
Figura 5.7 Principiul intersecției înainte
Se cere să se calculeze prin procedeul intersec ției înainte

coordonatele rectangulare ale punctului nou P
Rezolvare
Rezolvarea trigonometrică
Rezolvarea în triunghiul 12P
1. Calculul unghiurilor orizontale din diferen ța direc țiilor unghiulare

orizontale măsurate.
ai = 137.3516-96.7718 = 40.5798
oc2 = 150.7121 -102.4540 = 48.2581
pi = 200 - (ai + a2) = 200 - (40.5798 + 48.2581) = 111.1621
3 plicarea teoremei sinusului în triunghiul 12P pentru calculul
. antelor DPI și DP2
A 12 _ DP] _ DP2
d
si sin a2 sin a}
n Dpsina, 140.037 * sin 48.2581 sin sinlll.1621
D
pi
D DpSina, 140.037 * sin 40.5798 O/1

= —----------L =---------------------------------= 84.638m
P2
sin Px sinlll.1621
2. Calculul distanței D12
Dn = ^(510.187 -394.904)2 + (1093.823 -1014.323)2 = Vl 15.2832 +79.52
Dl2 = Vi 9610.42 = 140.03 7w
0i2 = - nrc/gO.68960 = - 38.4338 = 200 - 38.4338 = 161.5662
0W =0n -a. =161.5662-40.5798 = 120.9864

02P =02} +a2 =361.5662 + 48.2581 = 409.8243 = 9.8243
0i2- arctg
5. Calculul coordonatelor punctului P
Xp =X} + D}P cosO}P = 510.187m + 97.773mcosl20.9864
Xp = 510.187m-31.651m = 478.536m
YP=Y} +D]Psin0]P = 1014.323/?? + 97.773m sin 120.9864
YP = 1014.323m + 92.508m = 1106.831m
r
,-Y 1093.823-1014.323 + 79.5
---------- - arctg----------------------------- - — arctg
,-X] 394.904-510.187 - 115.283
Xp =X2+D2P COS02P =394.904/;/+ 84.638/?'/ cos9.8243

Xp = 394.904m + 83.632/;? = 478.536/??
Yp =Y2 +D2P sin6>2P = 1093.823m + 84.638m sin 9.8243
Yp = 1093.823m + 13.009m = 1106.832m
Valorile finale ale coordonatelor punctului P se vor calcula ca

medie aritmetică între perechile de coordonate ob ținute mai sus. Acest
calcul este permis deoarece diferen ța dintre coordonate este de 1mm
pentru coordonata Y și de 0 mm pentru X.
X, = 478.536m
YP = 1106.8315m = 1106.832m
Rezolvarea analitică
1. Calculul unghiurilor orizontale din diferen ța direc țiilor unghiulare

orizontale măsurate.
ai = 137.3516-96.7718 = 40.5798
oc2 = 150.7121 - 102.4540 = 48.2581
pi = 200 - (ai + a2) = 200 - (40.5798 + 48.2581) = 111.1621
1093.823-1014.323 + 79.5
tX = arctg—---------- - arctg-------- — arctg----------
X, — 394.904-510.187 - 115.283 6», =
- nrc/gO.68960 = - 38.4338 = 200 - 38.4338 = 161.5662
0W =0n -a. =161.5662-40.5798 = 120.9864

O2P =02} +a2 =361.5662 + 48.2581 = 409.8243 = 9.8243
3. Scrierea ecuațiilor dreptelor 1P și 2P

tg^p
tgO2p =
Aceste două ecuații formează un sistem de două ecua ții cu două necunoscute:
XP și YP. Dezvoltându-le după XP se obține următoarea relație de calcul
_ ^2 ~î ~ X2tgO2P
p
tgO}P -tgO2P
pentru obținerea valorii XP vom face următoarele calcule intermediare tgOip =
tg120.9864 = -2.9227983 tgO2p = tg9.8243 = 0.15555
tg0ip - tg02P = - 3.0783549
Y2-Yi = 79.5m
XitgOiP = - 1491.1737m
X2tg02P = 61,4273m v 79.5m-1491.1737m-61A273m -1473.10Im Ano c^c
XP =---------------------------------------------------=---------------------= 478.535m
-3.0783549 -3.0783549
Yp = Y, + (Xp - X, )tgOw = 1014.323 + (-31,652)(-2.9227983) = 1106.835»?
Y'p =Y2+(Xp-X2)tg02P =1093.823+ 83.631 *0.15555 = 1106.832m
Deoarece pentru YP s-au obținut 2 valori ce diferă între ele cu 3mm, valoarea
finală va fi media aritmetică a celor două.
Yp = 1106.834m
Verificarea calculului se poate face și prin determinarea coordonatelor

din altă combinație de puncte. Pentru exemplificare se vor determina
coordonatele din triunghiul 1P3.
Calculul coordonatelor punctului P din triunghiul 1P3 prin metoda

trigonometrică
1. Calculul unghiurilor as, as și P3

a5 = 285.2899 - 258.2935 = 26.9964
11
2
a6 = 96.7718 - 75.2620 = 21.5098
p3 = 200 - (26.9964 + 21.5098) = 151.4938

DX3 = ^(510.187 - 511.535)2 + (1014.323 -1178.355)2 = 726908.314 DX3 = 164.037/7?
3. Calculul distanțelor din teorma sinusului în triunghiul 13P

^13 _ D\P _ D1P
sin sin a, sin a6
= D„Sinas = 164.037sin26.9964 =
sinsinl51.4938
Ca o primă verificare se poate observa că distan ța calculată în
această variantă este identică cu cea calculată în triunghiul 12P.
Z)nsina6 164.037sin21.5098
D = —-------------------------- =------------------------------------------= 78.768m
3P
sin A sin 151.4938
164 032 +
6» = artg = -arctg\2\.6^6 = 99.4768
1.348 +
OXP = 0X3+af> =99.4768 + 21.5098 = 120.9866
03P = 6>3] _a5 =299.4768-26.9964 = 272.4804
5. Calculul coordonatelor
Xp =X} + D}PcosO}P = 510.187m+ 97.773mcosl20.9866
Xp = 510.187m-31.651m = 478.536m
Yp = Y}+D}PsinO}P = 1014.323m + 97.773m sinl20.9866
YP = 1014.323m + 92.508m = 1106.832m
X"P = X3 + Z);/, cos6\,, =511.535 + cos 272.4804 = 478.536m

Y'p =Y3+D3Psin03P = 1178.355 + 78.768 sin 272.4804 = 1106.832m
1
1
3
Se observă egalitatea celor două perechi de coordonate calculate. Din cele trei
variante prezentate au rezultat trei perechi de coodonate:
Varianta 1
XP = 478.536m
Yp = 1106.832m
Varianta 2
Xp = 478.535m
YP = 1106.834m
Varianta 3
Xp = 478.536m
YP = 1106.832m
Media aritmetică a celor trei variante conduce la valorile finale

Xp = 478.536m
YP = 1106.833m
PROBLEMA 2 INTERSECȚIA ÎNAPOI REZOLVAREA POTHENOT
Se dau coordonatele punctelor vechi 1, 2, 3, 4 și direc țiile unghiulare orizontale

măsurate din punctul nou P către punctele vechi
Nr. Pct. X(m) Y(m)

1 692.063 1380.671
2 665.931 1497.469
3 571.856 1548.895
4 542.240 1366.724

P 1 47.5280
1
1
4
2 122.4252
3 184.6113
4 332.6947
1
1
5
Figura 5.8 Schema vizelor la intersecția înapoi
Se cere să se calculeze coordonatele punctului P
Rezolvare
1. Calculul unghiurilor orizontale a, p, y din diferen ța direc țiilor unghiulare

orizontale
a = 122.4552-47.5280 = 74.8972
p = 184.6113 -47.5280 = 137.0833
y = 332.6947-47.5280 = 285.1667
2. Calculul orientării Oi
g
' (X, - X, \-tga + (x, - X. )ctgp - K +1;
ctga = 0.41610
ctg p = -0.65875
1
1
6
„ 48.599648+110.84756-94.075 + 65.342208 + n/lz-,OA
tg0, =-----------------------------------------------=-------------------= —0.46182
-10.873525-79.186361-51.426 -141.48589 -
= —arcZgO.46182 = —27.5431 6» =200-27.5431 = 172.4568
3. Calculul orientărilor O2 și O3
02 = Oi + a = 172.4568 + 74.8972 = 247.3540
03 = O1 + p = 172.4568 + 137.0833 = 309.5401

12P
Aplicând rezolvarea analitică se porne ște de la faptul că Oi =0IP iar
O2 -O2P
Scriem ecuațiile
și obținem
Z2 YJ + X,tgO,P X2tg02P
-319.60853-612.74975+116.798 -815.56028
-----------------------------------------------=------------------= 590.145m
tgO}P-1.3819664
-tgO2P -1.3819664
Yp = Y} + (Xp - X, )tgOu, = 1427.738m

YP =Y2 +(XP -X2)tg02P =1427.'735m
Deoarece pentru YP s-au obținut 2 valori ce diferă între ele cu 3mm,

valoarea finală va fi media aritmetică a celor două.
1
1
7
Yp = 1427.736m
Verificarea calculelor se poate face și din altă combina ție de puncte,

de exemplu din punctele 2,3,4.
1. Calculul unghiurilor orizontale a, p, din diferen ța direc țiilor unghiulare

orizontale
a = 184.6113- 122.4552 = 62.1861
p = 332.6947 -122.4552 = 210.2695
2. Calculul orientării 01
. (K -Y,\-tga + (Y, -Y,\-tgfl + Xt-X,
S1
(X, - X, )ctga + (X2 - X, \tgfi -Y,+ Y,
ctga = 0.6753344
ctgp = 6.1452666
„ 34.729747+803.46288-29.616 808.57663
tgâ =---------------------------------------------------=----------------= 0.92014
’ -63.532084+760.H417+182.171 878.75309
O, = arc/g0.920l4 = 47.3538
3. Calculul orientărilor O2 și 03
02 = 01 + oc = 47.3538 + 62.1861 = 109.5399
03 = Oi + p = 47.3538 + 210.2695 = 257.6233

23P
Aplicând rezolvarea analitică se porne ște de la faptul că 01 =02P iar
02 =03P
Scriem ecuațiile
1
1
8
tgO2p -tgO3p
2P
3P
P3
și obținem
_ Y; — Y2 + X^tgO-,,, ~ X3tgO3p
Ap —
51.426 + 612.75018 + 3787.5209 4451.6971 rnA1/lo

---------------= 590.148m 7.5433475
7.5433475
YP = Y2 + (XP -XptgO2P = \XXin3%m
YP=Y3 +(XP -X3)tg03P =1427.'740m
Deoarece pentru YP s-au obținut 2 valori ce diferă între ele cu 3mm,
valoarea finală va fi media aritmetică a celor două.
Yp = 1427.739m
Valorile finale ale coordonatelor ca medii din cele două combina ții efectuate
sunt:
Coordonate Combinația 1 Combinația II Valori medii

XP 590.145 590.148 590.147
YP 1427.736 1427.739 1427.738
PROBLEMA 3 INTERSECȚIA ÎNAPOI - REZOLVAREA COLLINS

Stereografic 1970 și direcțiile unghiulare orizontale măsurate din punctul nou P
Nr. Pct. X(m) Y(m)

1 719.255 841.219
2 739.257 909.842
3 715.914 1036.361
1
1
9
1 156.2420
p 2 184.5886
3 235.8468
Se cere să se calculeze prin procedeul intersec ției înapoi rezolvarea Collins

coordonatele rectangulare ale punctului nou P
x
Figura 5.9 Intersecția înapoi rezolvarea Collins
Rezolvare
Etapa I - calculul coordonatelor punctului C ob ținut prin prelungirea

direcției P2 până la intersecția cu cercul construit prin punctele 1, P și 3
1. Calculul unghiurilor a, (3 din diferen ța direc țiilor unghiulare măsurate

din P
1
2
0
a = 184.5886 -156.2420 = 28.3466
p = 235.8468 -184.5886 = 51.2582
y = 200 - (28.3466 + 51.2582) = 120.3952

Dl3 = -^/(719.255—715.914)2 + (841.219—1036361)2 = 73.3412 +195,1422
Dl3 = 738091562 = 195.17Qn
3. Calculul distantelor din teorema sinusului aplicată în triunghiul 13C
£>nsin« 195.170sin28.3466
D}C = . ------------------------------= 88.566m
smy sinl20.3952
^3
D]C _ D3C
sin y sin a sin fi
n 1036361-841.219 + 195.142 +
=13arctg---------------------------
D}3sinfl 195.170sin51.2582
715.914-719.255
D3r = —------— =------------------------= 148.249m
sin/ sin 120.3952
=—arctg =—
ai'ctgS8.408261 0}î =±98.9101=200-98.9101=101.0898
6>]C = 3.3 - >5 = 49.8316
03C =03} + « = 301.0898 + 28.3466 = 329.4364
Xc = X, +D,C cosOxc = 719.255+ 88.566cos49.8316 = 782.046m
Yc =Y]+D]Csin0]C = 841.219+ 88.564sin 49.8316 = 903.678m
1
2
1
X'c = X3 +D3C COS03C = 715.914+148.249cos329.4364= 782046m
Yc =Y3 +D3Csin03C = 1036.361 + 148.249sin329.4364 = 903.679m
Din cele două perechi de coordonate calculate se va face media

aritmetică și se obțin următoarele valori
Xc = 782.046m
Yc = 903.678m
Etapa II calculul coordonatelor punctului P
1 .Calculul unghiurilor a și b din triunghiul CP3

„ 909.842-903.678 + + 6.164
tt-, = arcts------------------------- = — arcts— arcts--------- = -arct£Y 14405
739.257-782.046 42.789
ea = - 9.1082 = 200 - 9.1082 = 190.8918
a = 0C2-0C3 =190.8918-129.4363 = 61.4555 b = 200 - (a + p) = 87.2863
n 903.678-1036361 132682
t)3Cc = arcts--------------------------- =—arctg- 66.132 =—arctg2.QQ63
t+
35
782046-715.914 +
03(. = -70.5637= 400- 70.5637= 329.4363

+
1
2
2
OCP = 0c2 deoarece punctele C, 2 și P sunt coliniare O3P= 63c - b = 242.1500
1
2
3
3. Calculul distanțelor din teorema sinusului în triunghiul CP3
sinAcfi sin b sinAya AP
Dsc = 148.249m
D3Csmb 148.249sin87.2863
D,.„ = --------=------------------------------= 201.546m
sin/? sin 51.2582
D3(, șina 148.249sin61.4554
AP = -^----------------= =--------;--------------------=
sin p 169.079m
4.Calculul coordonatelor punctului P
Xp = Xc + DCP cos0CP = 782.046m + 201.546cos 190.8918 = 582.559m
Y„=YC +DCPsin0CP = 903.678m + 201.546sinl90.8918= 932.415/77
Xp = X3 +D3I,cos03I, = 715.914/77 + 169.079cos2421500= 582560//?
r; =Y3 + D3psin03p = 1036361m + 169.079sin2421500=932417m
Deoarece este diferență de mm între perechile de coordonate

calculate se vor calcula valorile finale prin media aritmetică se vor ob ține
valorile finale:
XP = 582.560m
Yp= 932.416m
PROBLEMA 4 INTERSECȚIA ÎNAPOI - REZOLVAREA CASSINI
MARTINIAN

Stereografic 1970 și direcțiile unghiulare orizontale măsurate din punctul
nou P
Pct. X(m) Y(m)

1 108,965 393,127
2 128,572 464,564
3 143,657 551,362
PS PV
Direcții unghiulare orizontale
1 120.4568
P 2 187.6871
3 241.9089
Se cer coordonatele punctului P

X
Figura 5.10 Intersecția înapoi - rezolvarea Cassini - Martinian
Rezolvare
Calculul unghiurilor a și p
a = 187.6871 -120.4568 = 67.2303
P = 241.9089 - 187.6871 = 54.2218
Etapa I - calculul coordonatelor punctului M
1. Calculul unghiului a
a = 100-a = 32,7697

Dn = -^2^572 -108.965)2 + (464.564 - 393.127)2 = 74.079m
3. Calculul distanței DIM

D
D]M = = 41.899m
tga
4. Calculul distanței D2M
/X., = 7^ + Dn< = 85.107m
= -arctgl.&MWyi = 82.9469
+
^=6^+100*
6>W = 6>2] -« = 250.1772
6. Calculul coordonatelor punctului M

XM=XI+DIMCOS0IM= 68,560m
YM=Yi+DiMSin0iM= 404,217m
Sau
XM=X2+D2MCOS02M=68,56Om
Y M=Y 2+D2MSin02M=4O4,217 m
Etapa a II a - calculul coordonatelor punctului N
1 .Calculul unghiului b
b= 100 - p= 45,7782

D23= 88,099m
3. Calculul distanței D3N

D3N=77,126m
4. Calculul distanței D2N
D= = 117,089m
Y -Y +
02. = arctg—----------- = -arctg5 J539277 = 89.0453
6>2y =6>23+6 =134.8235
0-,, = 6^2-100g =189.0453
6. Calculul coordonatelor punctului N

XN=X2+D2NCOs02N=67,670m
YN=Y2+D2NSin02N=564,568m
Sau
XN=X3+D3NCOS03N=67,67Om
YN=Y3+D3NSin03N=564,568m
Etapa a III a - calculul coordonatelor punctului P
1. Calculul orientările
6»^ = + c = 50.1772 + 50.1761 = 100.3533
d = 100G - c = 200G - (c + a + a) = 49.8238 02P = ~ d = 200.3534
2. Calculul distanțelelor
sine = ^2P =^> D2P = D2M sine = 60.346/??
DMP = yj -D2P = 60.013w
3. Calculul coordonatelor punctului P
XP=XM+DMPCOS0MN=68,227m
Y p-Y M+DMpsin0MN-464,229m
Sau
XP=X2+D2PCOS02P=68,227m
Yp=Y2+D2psin02p=464,229m
Valorile finale ale coordonatelor sunt media valorilor ob ținute din cele
două variante de calcul
XP= 68,227m
YP= 464,229m
PROBLEMA 5 INTERSECȚIA ÎNAPOI - REZOLVAREA HANSEN
Se dau coordonatele rectangulare ale punctelor vechi 1, 2 în sistem

Stereografic 1970, direcțiile unghiulare orizontale măsurate din
punctele noi P și Q și distanța DpQ=96.458m
Nr. Pct. X(m) Y(m)

1 794.627 154.202
2 824.106 419.708

1 32.1420
P 2 130.5985
Q 166.0510
P 120.3318
Q 1 161.7511
2 262.6109
Se cere să se calculeze prin procedeul intersec ției înapoi rezolvarea

Hansen coordonatele rectangulare ale punctelor noi P și Q.
Figura 5.11 Intersecția înapoi rezolvarea Hansen
Rezolvare
1. Calculul unghiurilor orizontale ai și Pi din triunghiurile 1PQ și

2PQ
ai = 130.5985-32.1420 = 98.4565
a2 = 166.0510 - 130.5985 = 35.4525
a3 = 161.7511 -120.3318 = 41.4193
Pi = 200 - (ai + a2 + a3) = 24.6717
cu = 262.6109 - 161.7511 = 100.8598
p2 = 200 - (a2 + a3 + 04) = 22.2684
2. Teorema sinusului în triunghiul 1PQ pentru aflarea distan țelor

DpO _ D\p _ D\o
sin fi, sin a. sin(tz, + a2)
Dpn șina. 96.458
24.6717
sin 41.4193 1C/lcni = 154.591m sin
n= ----------
■Q
PTOsin(a] +a2) 96.458sinl33.9090 _1OO_O
DU)iQ= —=----------------------=------------------------------= 219.379m
sin/?, sin 24.6717
3. Teorema sinusului în triunghiul 2PQ pentru aflarea distan țelor

PpQ _ ^20 _ P2p
sin P2 sin a2 sin (a3 + a4)

d _ DPQ sin(a3 + a4) _ 96.458 sin 142,2791 sin P2
2P
= 221.64 Im
sin 22.2684
DP() șina, 96.458 sin 35.4525
^20 = 148.766w
sin P2 sin 22.2684
4. Calculul distanței D12 din coordonate

D12 = 7(824.106- 794.627)2 + (419.708-154.202)2 = V71362447 = 267.137m
5. Calculul unghiului b din triunghiul 12P

Z)
. DjpSinaj
]2
D\p ^2P
L sin(a + fi.)
sm
smajb = —----------
sin b = 0.57852
Z)]2
b = arcsinO.57852 = 39.2743
6. Calculul unghiului a din triunghiul 12P a = 200 - (b + Și + ai) =

37.5975
„ 265.506
0„ = arctg----------------= 92.9607
OIQ = 012 + a = 130.5580
02Q = 021 - (b + p2) = 231.4180
OIP = OIQ + Pi = 155.2297
02p = 021 - b = 253.6864
8. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor P și Q
XP =Xx +DXPcosOXP = 794.627+154.591cosl55.2297= 676.713m YP = Y}
+D}PsÂnO}P = 154.202+154.591sinl55.2297=254.176m
X"P =X2 +D2Pcos02P = 824.106+221.64 1COS253.6864= 676715M
Yp = Y2+D2psinO2P = 419.708+221.64 lsin253.6864= 254176M
XP = 676.714m
YP = 254.176m
Xg =X{ + Digcos0ig =794.627+219.879cosl3Q5580= 693.09OM
Yg=Yl +Digsin0ig = 154.202 + 219.879sinl30.5580 = 349.233m
Xg =X2 +D2gcos02g = 824.106+14&766cos231.4180= 693.092m
Yg = Y2 +D2g smO2Q = 419.708+148.766sin231.4180= 349.234m
XQ = 693.091m
YQ = 349.233m
9. Verificarea coordonatelor prin calculul distan ței dintre P și Q

din coordonatele calculate
DI>() = 7(676.714- 693.091)2 + (254.176 - 3 49.233)2 = V9304.0393 =
96.457//?
PROBLEMA 6 INTERSECȚIA LINIARĂ
9
Se dau coordonatele punctelor vechi A, B și distan țele măsurate pe

teren
DAI = 113.417m, DA2 = 134.325m, DBI = 101.437m, D12 = 91.488m,
DAB = 200.554m
Pct. X(m) Y(m)

A 160.461 173.124
B 168.249 373.524
Figura 5.12 Schema vizelor la intersecția liniară
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi 1 și 2 prin metoda

intersecției liniare.
Rezolvare
1. Calculul distanței DAB și a orientării OAB DAB = 7(168.249-

160.461)2 + (3 73.524-173.124)2 = A/7.7882 +200.42
DAB = V4022Q813 = 200.5 5 Im
+200.4 + 200.4 + mlnn m r-y-t-y

0AB = arctg--------------= —arctg-----------= — arctg25.73189 = 97.5272
+ 7.788 + 7.788 +
2. Calculul unghiurilor a, P
în triunghiul A1B aplicăm teorema cosinusului
r)“ — n2 4- n2 —2 7) 77 cosa
+U U
^B] AB -‘A
7) + Ț) - Ț)
2 2 2
42794 655
cosa = ——-------—------— =-----------------= 0.9407117
2DMDAB 45491.785
a = arccosO.9407117 = 22.0317 în triunghiul A12 aplicăm teorema
cosinusului
7)2 = 7)2 + 7)2 -2 7) 7) cos 77
^-/12 A\ ' UAl A\^ Al
D2 i T\1 T\1 Cz2*7

Z)p 22536.567 oniacA cos p =
>11 +-0^7 — —
— =- = 0.73964
2DMDA2 30469.477
P = arccosO.73964 =46.9988
0A1 = OAB- a = 97.5272 - 22.0317 = 75.4955
0A2 = 0AI + p = 75.4955 + 46.9988 = 122.4943
4.Calculul factorului de scară

rx coord
ÂI^ = 200 551
1
Țxmăă = =
U
AB
0.99998504
5. Calculul coordonatelor punctelor 1 și 2

Xi = XA + qDAiCOS0Ai = 203.046m
Yi = YA + qDAisin0Ai = 278.240m
X2 = XA + qDA2COS0A2 = 113.981 m
Y2 = YA + qDA2Sin0A2 = 299.149m
rxcoord
j-ymăă _ 101.439
= 101.440TH
q 0.99998504
rxcoord
T^rnăd _ /JI2 ±7]2 91.486
— = 91.488m
0.99998504
6 TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR DE
TRIANGULAȚIE Șl ÎNDESIRE
6.1 Transmiterea la sol a unui punct staționabil
Se dau: punctul P situat pe construcție, și punctele A, B de

coordonate cunoscute
Se cer coordonatele punctelor 1,2,3
Se măsoară direcții unghiulare orizontale din P către A, 1,2,3,
B, din 1 către P și 2, din 2 către 1,P și 3, din 3 către 2 și P. De
asemenea se vor măsura distanțele dintre punctele 12 și 23.
Punctele 1,2,3 sunt materializate la sol astfel încât să formeze
2 triunghiuri aproximativ echilaterale cu punctul P.
2
Figura 6.1 Transmiterea la sol a unui punct sta ționabil
Etapa de calcule
1. Se calculează unghiurile orizontale din punctul P prin

diferența direcțiilor măsurate: ei, £2, £3, £4
2. Se calculează unghiurile orizontale din triunghiurile 12P și
23P:ai, 02,03,04
3. Se compensează unghiurile orizontale
4. Se aplică teorema sinusului pentru calculul distan țelor _
Dn _ DP2
sinff, șina, șina,
d, sin a,
Dn = —-------------
sin ff2
sin aj
sinff, d2 _ DP2
sinff, sma4 sma, d2 șina,
) = —-----------—
^P2
sin
d2 sin a,
Dpi ---------------------------- - -
sm ff3
0PA = arctg J4
Ap
0PB = arctg Yb
BP
= 0PĂ — ff]
^P2 ~ ^PA ~ (^1 + ^2 ) @P2 = ^PA ~ (^1 + S2 + )
6. Calculul coordonatelor punctelor noi

Xi=Xp+Dpicos0pi
Yi=Yp+Dpisin 9pi X2=Xp+Dp2COS0P2
Y2=Yp+Dp2Sin 0P2 X3=Xp+Dp3COS0P3
Y3=Yp+Dp3Sin 0P3
7. Verificare
Se calculează distanțele între punctele 12 și 23 din
coordonatele calculate, iar rezultatul trebuie să fie identic cu distan țele
măsurate inițial între aceste puncte.
6.2 Transmiterea la sol a unui punct nesta ționabil
Se dau: punctul P situat pe construcție, și punctele A, B de

Se măsoară direcții unghiulare orizontale din 1 către A, P și 2,
din 2 către 1 ,A,P,B și 3, din 3 către 2, P, B. De asemenea se vor
măsura distanțele dintre punctele 12 și 23. Punctele 1,2,3 sunt
materializate la sol astfel încât să formeze 2 triunghiuri aproximativ
echilaterale cu punctul P, iar punctul P nu poate fi sta ționat.
Figura 6.2 Transmiterea la sol a unui punct nesta ționabil
Etapa de calcule
1 .Calculăm unghiurile orizontale Oi din triunghiurile 12P și
23P
2. Calculăm unghiurile £ tot din triunghiurile 12P și 23P
Pi=200-(ai+O2)
P2=200-(O3+O4)
3. în triunghiul 12P calculăm DIP și D2P
sin a2 sin sin a,

d, sin a2
D}P =—!---------=-
sin $
sin
sin /d
4. în triunghiul 23P calculăm distanțele D2P și Dap
DP2 _ d2 DP3
sin a4 sin fi2 sin a3
d2 sina4
sin /32
2 z
- P2
’
DPi
-- _ d2 sin a3 sin /32
5.Calculăm distanțele DAP și DPB
D„r = +(YA-Yr)1
Dțr.^tX.-Xrf+^-Y,,)2
6. în triunghiurile AP2 și P2B calculăm unghiurile e
DAP DP7 . DP7 sin/, . DP7 sin/,
sin —=> sm£] = ——---L => £] = arcsm——-----------
sin^j DAP DAP
. DP7 sm/7
s7 = arcsm—=-----------
D
1-PpB
7. Calculăm unghiurile 5i și 62 5i=200-(ei+yi) 5 2=200-(e2+y2)
@p\ @PA (^1 P\)
—
Y -Y
0PA = @PA
arctg
— A P 1 1
xA-xP
^P3 = & PA ~ (^1 + Pl )
0PB = arctg
Xi=Xp+Dpicos0pi
Yi=Yp+Dpisin0pi
X2=Xp+Dp2cos0p2
Y2=Yp+Dp2sin0p2
X3=Xp+Dp3COS0P3
Y3=Yp+Dp3Sin0P3
10. Verificare
Se vor calcula distanțele dintre punctele 12 și 23 cu ajutorul
coordonatelor obținute la punctul 9 și se vor compara cu cele măsurate
pe teren.
PROBLEMA 1 TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR

STAȚIONABILE
Se dau direcțiile unghiulare orizontale măsurate din punctul P aflat pe

o clădire către două puncte vechi și către punctele noi materializate la
sol, precum și coordonatele rectangulare ale punctelor vechi A, P, B
2
Figura 6.3 Transmiterea la sol a punctului P
Nr. Pct. X(m) Y(m)
A 2660.112 2693.511
P 2687.086 2878.308
B 2628.079 3047.073
B 25.1730
p 3 82.4128
2 117.2258
1 148.3405
A 194.5326

1 P 87.9000
2 179.6871
2 1 120.3042
P 197.4024
3 275.0171
3 2 210.9020
P 298.4743
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi 1,2,3
Rezolvare
1. Calculul unghiurilor orizontale a = 179.6871 -87.9000 =

91.7871 p = 197.4024 -120.3042 = 77.0982 y = 275.0171 -197.4024 =
77.6147 5 = 298.4743 - 210.9020 = 87.5723
81 = 194.5326-148.3405 = 46.1921
82 = 148.3405-117.2258 = 31.1147
83 = 117.2258-82.4128 = 34.8130
84 = 82.4128-25.1730 = 57.2398
2. Calculul distanțelor DIP, D2P, DSP prin teorema sinusului în
triunghiurile 12P și 23P
Triunghiul 12P
^12 _ D\P _ ^2P
sin £2 sin fi sin a
sinf,
Z)19sina
Z)2p = 273.307w
sinf.
Triunghiul 23P
^23 _ ^2P _ ^3P
sin £3 sin 3 sin y
D,. sin 3
D2P = —----------------------- = 273.307/??
sin £3
Af = ^sin^261.552m
sin £3
-184797 -
0PA,A = arctg---------------= -arcrg6.8509305= -90.7727= 290.7727
-26.974 -
0PR
11
= arctg ' = -arc/g2.8600844= -78.5870 = 121.4130
+163 165
-59.007 -
=
244.5806 0P2 @PA ( i + i)
&PA ~£\ = @PB + (£2 + s3 + £4) = = _ £ £ =
^p\ ~s2 =213.4658 0n =
0PA - + s2 + s3) = 0P2 - s3 = 178.6528
4. Calculul coordonatelor punctelor noi

Xi = Xp + DPICOS0PI = 2489.835m
Yi - Yp + DpisinOpi - 2712.075m
X2 - Xp + Dp2COS0p2 - 2419.870m
Y2 = Yp + Dp2Sin0P2 = 2820.928m
X3 = Xp + DP3COS0P3 = 2440.101m
Y3 = Yp + Dp3Sin0P3 = 2964.377m
Dl2 = 7(2419870- 248983 5)2 + (2820928- 2712075)2 =129399/1
D23 =7(2419870-2440101)2 +(2820928-2964377)2 =144869/?
Se observă că valoarea distanțelor din coordonatele noi
calculate este aceeași cu distanțele măsurate pe teren.
PROBLEMA 2 TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR

NESTAȚIONABILE
Se dau coordonatele punctelor A, B,P, direc țiile unghiulare

orizontale măsurate pe teren și distan țele între punctele 12 și 23.
Pct. X Y
p 7416,629 6057,881
A 5782,607 5543,156
B 7674,871 7687,489
Pct Pct.vizat Direcție
stație unghiulară
orizontală
1 P 120,4375
2 182,5833
2 1 316,4718
A 352,1196
P 1.6147
B 51.5518
3 78.2633
3 2 247.1566
P 315.5261
Di2=197.847m, D23=192.418m
Rezolvare
1. Calculul unghiurilor orizontale

01=182.5833-120.435=62.1458
02=1.6147-316.4718=85.1429
03=78.2633-1.6147=76.6486
04=315.5261 -247.1566=68.3695
pi=200-(ai+a2)=52.7113 p2=200-(O3+O4)=54.9819
2. Calculul distanțelor
în triunghiul 12P calculăm Dwși D2P
^2P
șina, sin/?] șina.
<7,
! șina, =
— ---------= = 261.324m
sin/?]
d-, șina,
D2P2P = —------------- = 222.503m
sin/?]
în triunghiul 23P calculăm distanțele D2P și Dap
DP2 _ d2 Dpi
sina sin P2 sina3

4
t/2sina4 =
Dp2 =
sin /32 222.504m
t/2sina3 =
^P3 =
236.271m
i • n -----------------------------
smp2
3. Calculul distanțelor DAP și DPB
DAP = yl(XA-Xp-)2 + (YA-Yp')2 = 1713.178m
DBP = yj(XB-Xp)2+(YB-Yp)2 = 1649.943m
4. Calculul unghiurilor s
în triunghiurile AP2 și P2B calculăm unghiurile £
ÂP DP2 . DP.s\ny, L . DP2siny,

=> sins', = =>£•]= arcsin—------------- = 5.8080
sin/, sins-j DAP DAP
. DP , siny,
s2 = arcsin—^----------- = 6.0738
D
^PB
=1.6147-3521196 = 49.4951
y2 =51.5518-1.6147 = 49.9371
5. Calculul unghiurilor 5i și 62
5i=200-(£i+yi)=144.6969
62=200-(£2+Y2)=143.9891
BPA = arctg Ya~Yp = 219.4274 A ~ P
X X
= arctg Yb~Yp = 89.9947 X
B ~XP
On=OPA-(S}-Pd = ^^
Op2=OpĂ-Sx =74.7305
VV(<VA) = 19.7486
Xi=Xp+Dpicos0pi=73O7.44Om
Yi=Yp+Dpisin9pi=6295.300m
X2=Xp+Dp2COS0p2=7502.647m
Y 2=Y p+Dp2Sin0p2=6263.O85m
X3=Xp+Dp3COS0p3=7641,622m
Y3=Yp+Dp3Sin0P3=613O.OO5m
8. Verificarea coordonatelor prin calculul distan țelor

di=197.847m
d2=192.417m
7 METODA DRUMUIRII
7.1 Definiții și clasificări
Drumuirea este o metodă de îndesire a re țelei geodezice în

vederea determinării coordonatelor punctelor de detaliu din teren.
Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care pozi ția
reciprocă a punctelor este determinată prin măsurarea distan țelor
dintre punctele de frângere și prin măsurarea unghiurilor în punctele
de frângere ale traseului poligonal.
Clasificarea drumuirilor se poate face:
1. în funcție de numărul punctelor de sprijin
- drumuire sprijnită la capete pe puncte de coordonate
cunoscute - 2 puncte de coordonate cunoscute (figura
- drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate

cunoscute și orientări - 4 puncte de coordonate cunoscute
(figura 7.2);
- drumuire cu punct nodal - câte două puncte de
coordonate cunoscute la capătul fiecărei drumuiri și un
punct de sprijin pentru viză din punctul nodal (figura 7.3);
- drumuire în vânt - un punct sau două de coordonate
cunoscute aflate la unul din capetele drumuirii (figura 7.4).
Figura 7.1 Drumuire sprijinită la capete pe două puncte de

coordonate
Figura 7.2 Drumuire sprijinită la capete pe două puncte de
coordonate cunoscute și orientări
Figura 7.3 Drumuire cu punct nodal
Figura 7.4 Drumuire în vânt
2. în funcție de forma traseului poligonal

drumuiri întinse - se pornește din două puncte de
coordonate cunoscute și se oprește pe alte două puncte
de coordonate cunoscute (figura 8.5);
drumuiri în circuit închis - se porne ște din minim două
puncte de coordonate cunoscute și se închide traseul pe
aceleași două puncte (figura 8.6);
Figura 7.5 Drumuirea întinsa
Figura 7.6 Drumuire în circuit închis
7.2 Proiectarea rețelelor de drumuire
Proiectarea rețelelor de drumuire se va face în func ție de

următoarele criterii:
► traseul drumuirilorse va alege de regulă de-a lungul
arterelor de circulație, în lungul cursurilor de apă, de-a lungul
canalelor, digurilor, etc., deoarece laturile și punctele de drumuire
trebuie să fie accesibile;
► punctele de drumuire se fixează în zone ferite de
distrugere astfel încât instalarea aparatului în sta ție să fie făcută cu
ușurință;
► între punctele de drumuire alăturate trebuie să fie
vizibilitate astfel încât să se poată efectua măsurarea distan țelor și a
unghiurilor fără dificultate;
► punctele de drumuire trebuie să fie alese cât mai aproape
de punctele de detaliu ce urmează a fi măsurate.
7(X,Y,H)
Figura 7.7 Proiectarea rețelelor de drumuire
Distanța dintre punctele de drumuire se determină în func ție

de condițiile concrete din teren, de gradul de acoperire cu vegeta ție și
de tipul de aparat cu care se vor face determinările. în cazul în care se
vor efectua măsurătorile cu aparatură clasică (teodolit) distan ța medie
se recomandă a fi între 100 -150 m, distan ța minimă fiind între 40 - 50
m, iar cea maximă 2000 - 3000 m.
Atât unei laturi de drumuire cât și lungimea totală a traseului

poligonal sunt dependente de situa ția concretă din teren. Astfel, în
intravilan lungimea traseului va fi mai mică decât în extravilan unde
vizibilitatea este mai mare.
7.3 Operații de teren
Operațiile de teren care se efectuează într - o drumuire sunt:

- marcarea punctelor de drumuire;
- întocmirea schiței de reperaj și descriere a punctelor;
- măsurarea laturilor de drumuire;
- măsurarea unghiurilor verticale.
- măsurarea unghiurilor orizontale;
Marcarea punctelor de drumuire
Se face de regulă cu țăruși metalici sau de lemn în func ție de

locul unde se efectuează măsurătorile (intravilan sau extravilan).
întocmirea schiței de reperaj și descrierea topografică a

punctelor
Pentru identificarea ulterioară a punctelor de drumuire este

necesar să se întocmească o schiță de reperaj și de descriere a
punctelor.
Fiecare punct nou de drumuire trebuie să fie reperat prin trei
distanțe către puncte fixe din teren.
Măsurarea laturilor de drumuire
Dacă măsurătorile se efectuează cu aparate clasice (teodolit)

distanțele se vor măsura cu panglica, dus - întors, toleran ța admisă
între cele două determinări fiind:
T = ±0,00371
Dacă măsurătorile se efectuează cu sta ții totale distan țele se

vor măsura tot dus - întors, eroarea de măsurare admisă fiind în
funcție de precizia instrumentului folosit (de regulă nu trebuie să fie
mai mare de 2 - 3 pe, unde pe este precizia de măsurare a
instrumentelor).
Distanța finală între punctele A și B este dată de rela ția
Ț _ ÂB + ^BA
AB ~ 2
Măsurarea unghiurilor verticale
Unghiurile verticale se măsoară în fiecare punct de sta ție în

ambele poziții ale lunetei, atât spre punctul din spate cât și spre
punctul din față. Dacă vizarea se face la înăl țimea aparatului (figura
7.8 a) înainte și înapoi, unghiul va fi media aritmetică a
determinărilor, luând ca sens al unghiului cel de parcurgere a
drumuirii.
Dacă vizarea se face la înălțimi diferite (figura 7.8 b), nu se va
mai face media decât la diferențele de nivel.
a) b)
Figura 7.8 Măsurarea unghiurilor verticale: a) la înăl țimea aparatului,
b) la înălțime oarecare
în prima situație unghiul este
kiJ+Ki|
2
în a doua situație diferența de nivel este

8hAB =d*tgaAB+iA-sB
3hBA = d*tgaBA-iB+sA l^B|=
Măsurarea unghiurilor orizontale
Unghiurile orizontale între laturile drumuirii se determină ca

diferență a direcțiilor unghiulare orizontale măsurate în fiecare punct
de stație prin metoda seriilor.
7.4 Drumuirea sprijinita la capete pe puncte de coordonate cunoscute

și laturi cu orientări cunoscute
Figura 7.9 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate

cunoscute și orientări cunoscute
Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, C,D (X, Yj, Hi)
Se cer: coordonatele punctelor noi: 1,2 (Xj, Yj, Hj)

Etapa de teren
în prima etapă se face marcarea punctelor de drumuire cu

țăruși metalici sau de lemn. Fiecare punct nou marcat va fi înso țit de o
schiță de reperaj și o descriere topografică. Schi ța va con ține minim
trei distanțe de la punctul nou spre reperi stabili de pe teren, iar fi șa va
conține date despre tipul materializării, coordonatele punctului,
numărul punctului și alte date descriptive despre punct.
în fiecare stație de drumuire se vor măsura direc ții unghiulare
orizontale, distanțe și unghiuri verticale. Ca regulă de măsurare putem
stabili ca prim punct în măsurare să fie punctul de drumuire din spate
(stația anterioară sau punctul de orientare), iar al doilea să fie punctul
de drumuire următor.
De exemplu în stația A procedăm astfel:
► instalăm aparatul(centrăm, calăm, punem la punct luneta)
deasupra punctului de stație;
► măsurăm direcțiile unghiulare orizontale în ambele pozi ții
ale lunetei, prin metoda seriilor către punctele: B, 1;
► măsurăm unghiurile verticale către punctele B, și 1;
► măsurăm distanțele între laturile de drumuire. Se
recomandă măsurarea cu panglica sau electro - optic. Distan țele se
vor măsura dus - întors, eroarea de măsurare fiind în func ție de
precizia instrumentului utilizat, astfel:
- pentru măsurarea cu panglica toleran ța admisă va fi:
T = ±0.00371
- pentru măsurarea electro - optică eroarea de măsurare să
nu depășească 2 - 3p c, unde pc este precizia de măsurare a
instrumentului.
Etapa de calcule
1 .Calculul orientărilor laturilor de sprijin
0ĂB =arctg-^—
^B ci
0CD = arctg-Ă—
AD AC
2.Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire
®A\ = ®AB + ■
= +
®\A
O>: = ftq + o,
@CD = ®cA +
3. Calculul erorii orientării de drumuire

e
e = CD ~ CD e0—T0
T0 = cjn
c 0 = — e0
k.
Unde: ee este eroarea, c este aproximația de citire a
aparatului, ce este corecția totală, k 9este corecția unitară, iar n
este numărul de stații de drumuire.
4. Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire

® A\ ® A\ +
^12 = ^12 + 2^
^2C ^2C ^^0
CD = CD +4^
5. Calculul distanțelor reduse la orizont
=LM sin zM Dp = ip sin Zp D>{ = i9p sin z9p
6. Calculul coordonatelor relative provizorii
=
M DAI COS0A]
AX]2 = D]2 cos^p
AX2C = D2C COS 02C
^YA] DA] sin 6^ kY}2 = D}2 sin0p

AK2C = D2C sin 02C
Ml AX =DAXtg°( Min = Dntga

MI2C = D2Ctga
7. Calculul erorii și corecției coordonatelor relative

-<YC-YA)
Cx = ~ex
kx cx
YD
c
y=~ey
c
y
k
y
YD
-(HC-HA)
ch = -ch
k = C>1
h
■ YD
Erorile pe x și pe y trebuie să se înscrie în toleran ță
cD = ^c2x+e2y < TD
TD = +(Q.QQ3^^Dy + ) pentru intravilan și terenuri

cu panta 5°
TD = ±(0.0045^^ pentru extravilan și
terenuri cu panta 5°
r» = o.27Xf..
8. Calculul coordonatelor relative compensate

AXÂ] — AXÂ] + kxDM AX]2 = AX}2 + kxD^2 AX2(- = AX2C + x^2C
WA}=XYM+kyDM
A^2 = A^2 + kyDn
AX, = AX, + kyDlc
AHM =M1 a + khDA}

XIIV1 = AHn + khDn L^H 2< = XH1C + khDlc
Verificare
YXY = YC-YA
YAH = HC-HA
9. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire
Xc = X: + XX 2C
YI=YA+ XYAX Y2 = E- A)'. YC=Y2+AY2C
H] ~HA+ AHA] H2 = H} + A//l2 H (. = H2 + AH2C
Verificarea calculului coordontelor punctului C se face prin

compararea coordonatelor determinate prin calcul cu cele date ini țial.
ATENȚIE! Explicațiile de mai sus sunt pentru două sta ții noi
(punctele 1 și 2), dar algoritmul de calcul este acela și indiferent de
numărul de stații noi.
7.5 Drumuirea în circuit închis pe punctul de plecare
Figura 7.10 Drumuirea în circuit închis
Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, (X, Yj, Hi)

Se cer: coordonatele punctelor noi: 1,2 (Xj, Yj, Hj)
Se măsoară: direcții unghiulare orizontale, unghiuri verticale și

lungimile laturilor de drumuire
Etapa de calcule 1 .Calculul unghiurilor orizontale

1.1 Calculul unghiurilor interioare
Suma unghiurilor într-un poligon teoretic trebuie să fie:
= 200g * (n - 2) unde n este numărul unghiurilor
poligonului
în exemplul dat n = 6 deci o = 200 * (6 - 2) = 800g
Suma unhiurilor interioare măsurate în poligon este:
, (!) = (!)+ (i)j +
Eroarea de neânchidere pe unghiuri este
Corecția este
Corecția unitară va fi
k
n
Unghiurile interioare compensate sunt
o = o'+ ka
Verificarea compensării
1,2Calculul unghiurilor exterioare Suma teoretică a unghiurilor

exterioare trebuie să fie
= 200g *(n + 2)
Compensarea acestora se face după algoritmul prezentat la
punctul 1.1.
2. Calculul orientării laturii de sprijin
&AB = arctg
A
3. Calculul orientării laturilor de drumuire
3.1 Calculul orientărilor utilizând unghiurile interioare
@41 = &AB A~ 400
+<2)
=
^12 $1A ~
^23 = $21 — ®2
$5 A = $54 — ®5
3.2 Calculul orientărilor folosind unghiurile exterioare
&A1 = &AB +<2)A ~ 400
$12 = $1A + ®1
^23 = $21 + ®2
B ; = $54 + ®5
4. Calcul distanțe reduse la orizont

Dy = Ly * sinz
5. Calcul coordonate relative și compensarea lor

5.1 Calcul coordonate relative provizorii
=
cos 6»^
AX]2 = COS0J2
^23 = A3 COSfZ ;
^^34 =
B34 COS034
^-^45 B43 COSO4-

A
=
B5A COS05A
^Y ~
YÂ] sin0M
A =
M
sin0]2
Y1 D
AX =}2 sin
0sin
23
=
D2A 23
AK = 0sin34^45
4
.5
A^ D
=D4 5A sin05A
= DMtgO(A}
—
A//] 2
A//;; — ,■
A^34 ~ ^34^g 34 a
^^45 — ^45^8^45
^H'iA = D5Atg^5A
5.2Calcul erori, corecții

e, =2X'=0
f, =2>r=o
‘’„=£^■=0
Eroarea totală pe X și Y este: e = ê: + e;

e<T
e
h Th
Toleranțele se calculează cu relațiile:

cu panta 5°+(0.003 J^Dy + ) pentru intravilan și terenuri
5000
T = ±(0.0045^^ Dv + ) pentru extravilan și
terenuri cu panta 5°
Th = Dkm
Dacă erorile sunt înscrise în toleran țe se calculează corec țiile
C
x
=
=-cx
y y
C
= -ch
h
Corecțiile unitare sunt
cx
kx
YD, Ch
c
.~
5.3 Calcul coordonate relative compensate
= AX^ + kxDA} AX] 2 = AX] 2 +

kxD^2 A A.; = A.\ + klD. AX34 —
AX34 + k.l)x AX45 = AX45 + kxD..-
5A = AX 5 A + K ®5A
AYA}=AYM+kyDM
A^2 =A^2 + kyDn
A)\; = A)\; + kyD23
AY34 = AY34+kyD34
AY45 = AY45+kyD45
AY5Â=AY5A+kyD5Â
AHM ~ AH m +khDM AH}2 = Al Iy3 + khDn All, = A//,; + kh D23

AH34 = AH 34 + k h D34 AH45 = AH45 + khD45
AH5A = AH5A +khD5A
6. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire
Y2=Y]+AY]2
Y = Y2 + AX23 Y4=Y3+AY34
YÂ=Y5+AY5Â
H} — HA + All ,
H2 = 11, + AH}2
H3 = H2 + AH 23
U.= H.+ AH 34
7/5 = H, + AH45
HA=H5+AH5A
Verificarea calculului coordontelor punctului AC se face prin

compararea coordonatelor determinate prin calcul cu cele date ini țial.
ATENȚIE! Explicațiile de mai sus sunt pentru 5 sta ții noi
( punctele 1,2,3,4,5) dar algoritmul de calcul este acela și indiferent de
numărul de stații noi.
7.6 Drumuirea cu punct nodal
Se dau coordonatele punctelor vechi: A, B, C, D, E, F (X, Yj, Hi) Se

cer: coordonatele punctelor noi: 1,2,3,4,5,6,7 (Xj, Yj, Hj)
Se măsoară: direcții unghiulare orizontale, unghiuri verticale și
lungimile laturilor de drumuire
Figura 7.11 Drumuirea cu punct nodal
Etapa de calcule 1 .Calculul orientărilor laturilor de sprijin
AB = arctg
Q
2.Calculul orientărilor provizorii aleB Alaturilor de drumuire

Drumuirea 1&CD = arctg
= +
eu coA
= arctg
-'
=&2 =
N' -<j) 2
e 6> -®
=
[l1
[1]:
U
3
N2
NS
Drumuirea 2
0.3 = ^CD + (!>( ^34 = ^3C ~ ®3
0 = &43
- -co4
4.
^[2
]
=
0^4 -0[2]
U
.S
Drumuire 3
0a = —
0 =
E5 0 EF
-O)5
0
56 05E-
= 065 - -06
62
03
N
= -07
9 026-
= 0.3 -0[3]
^
3.Calculul orientării ponderate
n $î’l + n $î2l + n $î3l
A PP.S -r p2U.S ±J3UNS &NS -----------------------------
Unde Pl +P2 +P3

1A=—
«i = 0.250 ni este numărul de stații în drumuirea 1
1 Pi= —
n2
1 = 0.250 n2 este numărul de stații în drumuirea 2
P3 = —
A
j = 0.200 na este numărul de stații în drumuirea 3
4. Calculul erorilor și corecțiilor orientărilor

Drumuirea 1
Ji] = n D] _n c
e UNS UNS
cD]__eD]
„ J’]
Drumuirea 2
vN$ vNS
c[2] _ _J2]
[2]
t[2] _ce
n2
Drumuirea 3
g [3] = ff[A _g
vN$ vNS
c[3] _ _J3]
r, C[3]
z,[3] _ ce
n3
5. Calculul orientărilor compensate

Drumuirea 1
0A> =0A,+A‘
ea =en +2tJl]
ft —ft
-n2
0 =0^ +4£ [1]

- vs NS
Drumuirea 2
0.:, +42’
e„ =e„ + 2k^
n _ $■ _i_az42] U
4N
0 =0'^ +4£[2]
”vs ”vs
Drumuirea 3
^s=^s+<
ex = ex + 2<
ex = ex + 2< exs =< + s4!i

Drumuirea 1
COS
=
A} Â} ^+11
AX]2 = Dn cos#]2
~ cosfi.
XAA- = X°«C0S4
[]1
AK]] = DĂ] sin0A]

Al7,, = D]2 sin0]2
AK,^ — sin ()■ y
Ârl'I^Z/sin^,
AH^ = DMtgaM
= Dntga]2
A//; = D2Ntga2N
XAHW = -£D,tgail
Drumuirea 2
XfA = COS0C3
-^34 — ^34
C
°S034 Y4\ = D4N cos 6^ £AA-'W=]>>,,COS6>,
YCI = ^C3 singes
D44 sin 034

^34 ~
Y4N = D4N sin#4V

XAr^XZXsin^
A^C3 = Y)citg(Xci ^Y4 — D34tga34

; = D4Ntg(X4N
Drumuirea 3
YE5 = DE5 COS^7?5
6^
^56 = D56 COS
^67 Y) I COS 061

=
6
^1N COS07Ar
=
XAA-l’^X^cos^,
Y
sin 6^5
E5 =DE5
Y56 =D56 sin6^6

Y=D 1
sin 06i
67 '-67
Y =D sin#
J
7,V -Ly7.V Ollllz7y
X Art’! =£ D,, sin
A^G-5 = Ê5^S E5 a
=
D56tgCt 56
(E — ^67^^67
- l)- lg</.-
—
6. Calculul coordonatelor provizorii ale punctului N

^ =A-„+X^['1
1
HM^+XA/H11
X=A7+XAXH jî-r<!+£ârw X = ^+ZAffW
J^-r.+SXW
//W^+XA#'1’1
7. Calculul coordonatelor medii ponderate ale punctului

N
A
N ~~ , ,
A +P1 +P3
Y^p, +Y^p2 +Y^p,
Px +P1 +P3
_ H'S'p, + H^p2 + H&P,
N
A + Pi + Pi
1
P2=^
8. Calculul erorilor și corecțiilor e^=xf-XN

ef=xf-XN e[Ș=xf-XN
4 = -4
42] = -4
cl? = -e^
r , CD1
4'=^—
ZA
4'
ZA
4'
ZA
eD] _ yD] _Y
1 1
N N
p[2] _ y[2]
C
_y
Y 2N 1N
[3] _ y[3] _
p
C
y
Y 1N 1N
C D] = _eD]
yy
c[2] _ _J2]
c _e
y >-'
c[3] = _e[3]
yy
hl CP1
M
c
y
2
'
2
C
SA
H 11N 11N g[3] = J£'[3] _
e^=H^-Hx [2]
e = J£'[2] _
11
N 11N c[l] _ _e[l]
[2]
C \A - -e [3] _ .[3]
c
ri C[1] fc[l] _ CH
YD
42 ,
' 42'
SA
4'
9. C a l c u
Drumuirea 1
AX,, =AXJI+tJll0Jl
AX]2 =AX]2 +k^}Dn

YY- = ^2N + \
YYM=YYM+k^DM
A^2 = A^2 + A-[llDl2
Gi = AHM + k$DM AH}2 = AH}2 + A^D]2 A//;,v = A//; v

A/
+ Ajj,1/.), v
Drumuirea 2
AXC3 = AYC3 + k\ }DC2
AXJ4 = bX„ + k^D„
=^4»+*!Mv
AK,4 = ArM +
AV — AV -4-
L 1
-^ ~ L-^14,v '
AHC3 =AHC3+421A3 AH34 =AH34 +42]A4
Y114iV = A//4y + A J, '/.)|,
Drumuirea 3
AXE5=AA-r!+4’K,
AXM = AXJ6 +
AX6, =AA-6,+tJslfl6, AA^7V = ■ 4 /»
ATW = AJfe + 4K
AT, = Al- + tJM»
Ar„-AJ^+*J,Dw
Ar7.v=âr7S+tWD,.v
AffEJ -AH^+tM,
AHJ6=AW-K+4’lfl,6 \H„ =\H„+k^Dtl
IM,S = A//- +4J)D,.V
Drumuirea 1
X, = XA + AXA1
X2 =Xj + AX]2
XN=X2+AX2N
F2=FI+AF12
YN=Y2+AY2N
HX=HA+AHAX
I !,=!!,+ XHn HN =H2+ AH2N
Drumuirea 2
x N — X 4 + AX4IV }S=^+A^3 Y4=Y3+AY34

YN = Y4 + A} 4 v
H,=HC + A//, ; //, = //.+A//,, //. =//4+A//4>
Drumuirea 3
Y = YE + A)’ 5 I;=^+AK56 Y7 = Y6 + AK67 YN =Y7 + .W- HS=HE+

&HE5 H6=H5+AH56 H,=H6+ AH67
8 PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIREA PLANIMETRICĂ
8.1 Drumuirea planimetrică sprijinită la capete pe puncte de coordonate

cunoscute și orientări
Se dau:
1 .Coordonatele planimetrice ale punctelelor de sprijin:
Nr. Pct. X(m) Y(m)
A 160,380 195,498
B 222,156 134,429
C 140,580 550,804
D 112,860 667,546
2. Distanțele între laturile de drumuire măsurate cu panglica:

'LM =81.316
Ln =119.837
Z23 = 84.882
Z34 =134.264
Z4C =111.662
3. Unghiurile orizontale interiore
(oA =123AU1
o, = 286.5747
=101.0302
®3 = 293.0238
= 77.0967
= 283.2575
4. Unghiurile zenitale
= 99.45
z12 = 99.37
z23 = 100.65
z34 = 99.85
z4C =100.42
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi de drumuire 1,2,

3,4
Figura 8.1 Drumuirea planimetrică sprijinită la capete pe puncte de

Rezolvare
1. Calculul orientărilor punctelor de sprijin
eAB = arctg = 350.3664 X— X .

ecn = arctg — Ic = 114.8415 c x„-xr.
2. Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire
0n = 0AB+a>A =350.3664+123.4817 = 473.8481 = 73.8481 0}2 = 0}A+a>}

=273.8481+286.5747 = 560.4228 = 160.4228 023 = 02] +(o2 =360.4228 +
101.0302 = 461.4530 = 61.4530 034 =0.,2 +(■>.. =261.4530+293.0238 =
554.4768 = 154.4768 04C = 043 +g)4 =354.4768 + 77.0967 = 431.5735 =
31.5735 0CD = 0c4 + <x>c = 231.535+283.2575 = 514.8310 = 114.8310
3. Calculul erorii orientării de drumuire
eg =0CD-0CD =114.8310-114.8415 = -105“

cg = -eg =105“
c 105“
kg = = -22—= 0.0017“
n6
Unde n este numărul de stații de drumuire
4. Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire
0M = 6^, + = 73.8481 +0.0017 = 73.8498

0}2 = 0}}2 + 2kg = 160.4228 + 0.0034 = 160.4262
6>23 = 023 +3kg =61.4530 + 0.0051 = 61.4581
034 = 034 + 4kg = 154.4768 + 0.0068 = 154.4836
04C =04C+5kg =31.5735 + 0.0085 = 31.5820
0CD =0CD +6kg =114.8310 + 0.0105 = 114.8415
5. Calculul distanțelor reduse la orizont

1) = I... sinz = 81.316sin99.45 = 81.313m
D}2 = Ln sinz = 119.837sin99.37 = 119.831m D23 = i23 S^nz =
84.882sinl00.65 = 84.877m
P34 = Z34 sinz = 134.264sin99.85 = 134.263m
D4C = L4C sin z = 111.662 sin 100.42 = 111,659m
&XA] = DÂ] COS0A] = 32A69m

AX]2 = D]2 COS6>2 = -97.415m
AX23 = D23 cos ^23 = 48.304m
AX34 = D34 COS034 = -101.384/;-/
AX4C = D4C COS04C = 98.198m
XYA] = 1)sin 66, = 74.549m
Al7,, = D]2 sin0]2 = 69.784m
AK23 = D23 sin 66, = 69.791m
AK34 =D;)sin6\4 = 88.022m
AK4C = D4C sin04C = 53.148m
7. Calculul erorii și corecției coordonatelor relative
ex=Z&X-(Xc-XA) = -19.828 - (-19.800) =-0.028m

cx = -ex = 0.028m ey = ÂY-(Y, -KJ = 355.294-355.306 =-0.012m cy =-ey =
0.012m
0.028
kx = 0.00005263
531.943
c 0 019
k = —= = 0.000022558
y
£D 531.943
AXAJ = A.V, + kxDM =32.469+ 0.004 = 32.473m AX]2 = AX]2 + kxDv: =

-97.415 + 0.006 = -97.409m AX23 = A.\ ?3 + kxD2i = 48.304 + 0.004 =
48.308m AX34 = A.V34 + kxD2A =-101.384+ 0.008 =-101.376m AX4C =
A.V4t + kxDAC =98.198+ 0.006 = 98.204m XYM = XYA, + kyDM = 74.549 +
0.002 = 74.55 Im AYn = AYn + kyD}2 = 69.784 + 0.003 = 69.787m AK23
= AK23 + kyD2i = 69.791 + 0.002 = 69.793m A )'34 = AK34 + kyDiA =
88.022 + 0.003 = 88.025m AK4C = AK4C +kyDAC = 53.148 +0.002 =
53.150m
Verificare
Y.XY = X, -X ;
±AY = Y, -Y:
9. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire X} =

XA+AXM = 160.380 + 32.473 = 192.853m X2 =X} +AX]2 =192.853-97.409 =
95.444m
X3 = X2 + AX23 = 95.444 + 48.308 = 143.752m
X4 = X3+AX34 =143.752-101.376 = 42.376m Xc =X4+ XX 4C = 42.376 +
98.204 = 140.580m Y}=YA+ AYM = 195.498 + 74.551 = 270.049m
r, = ), + A),, = 270.049 + 69.787 = 339.836m Y3=Y2+ AY23 = 339.836 +
69.793 = 409.629m Y4=Y3+ AY34 = 409.629 + 88.025 = 497.654m Yc
=Y4+ AY4C = 497.654 + 53.150 = 550.804m
8.2 Drumuirea planimetrică în circuit închis
Se dau coordonatele punctelor de sprijin A, B, distan țele reduse la orizont

ale laturilor de drumuire și direcțiile unghiulare orizontale măsurate pe
teren
Figura 8.2 Drumuirea planimetrică în circuit închis
Nr. Pct. X(m) Y(m)

A 1010 2012
B 1090 1835
PS PV Direcții Distanțe reduse la

unghiulare orizont (m)
orizontale
A B 125.4318
1 200.6548 85.058
1 A 399.9950
2 223.4300 104.390
2 1 225.0350
3 157.4550 111.310
3 2 350.4950
4 172.3550 90.443
4 3 370.7500
5 286.9050 82.153
5 4 90.1050
B 291.7800 58.034
A 5 295.6050
B 124.8520
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi de drumuire 1,2, 3,4,5
Rezolvare
1 .Calculul unghiurilor orizontale exterioare măsurate în punctele de sta ție

coA =200.6548-125.4318 = 75.2230
= 223.4300 - 399.9950 = 623.4300 - 399.9950 = 223.4350
= 157.4550 - 225.0350 = 557.4550 - 225.0350 = 332.4200 = 172.3550
- 350.4950 = 572.3550 - 350.4950 = 221.8600 =286.9050-370.7500 =
686.9050-370.7500 = 316.1550 =291.7800-90.1050 = 201.6750
coA = 124.8520 - 295.6050 = 524.8250 - 295.6050 = 229.2470
2. Calculul orientării laturii de sprijin AB

-177 -
OAB = arctg-----------= —arctg2.2125 = —72.9757
+ 80 + +
0AB = 400 - 72.9757 = 327.0243
3. Transmiterea orientărilor
OM = OAB +(oA= 327.0243 + 75.2230 = 402.2473 = 2.2473
0n = 0}A + = 202.2473 + 223.4350 = 425.6823 = 25.6823
02i = 02} +(o2 =225.6823 + 332.4200 = 558.1023 =
158.1023 6»34 =6»32+03 =358.1023 + 221.8600 =
579.9623 = 179.9623 045 = 6>43 + ®4 = 379.9623
+ 316.1550 = 696.1173 = 296.1173 05A = 05A +(o5
=96.1173 + 201.6750 = 297.7923
0AB = Â5 +«>A = 97.7923 + 229.2470 = 327.0393
4. Calculul erorii și corecțiilor ee = 0AB - 0AB = 327.0393 - 327.0243 =

0.0150 = 150“
ce =-150“
5. -150“orientărilor compensate 0M =2.2473-21“ =2.2453 0}2
Calculul
= -21“
=25.6823-42“ =25.6781 6»23 =158.1023-63“ =158.0960 034 =179.9623-84“
=179.9539 0A5 =296.1173-105“ =296.1068 05A = 297.7923-136“ =297.7787
0AB =327.0393-150“ =327.0243
6. Calculul coordonatelor relative provizorii &XA] = 85.058cos2.2453

= 85.005m AX,, = 104.390cos25.6781 = 91.013m
AX23 = 111.310cosl58.0960 = -88.055m
AX34 = 90.443cosl79.9539 = -85.996m
AX45 = 82.153cos296.1068 = -5.021m
= 58.034cos297.7787 =-2.024m
AYM = 85.058 sin 2.2453 = 2.999m

A^2 = 104.390sin25.6781 = 40.973m
AK23 = 111.31 Osin 158.0960 = 68.090m AK 34 = 90.443sinl79.9539 =
28.01 Im
AK45 = 82.153 sin 296.1068 = -81,999m AY5A = 58.034sin 297.7787 =-
57.999m
7. Calculul erorii și corecțiilor coordonatelor JjVV =-0.078m
ex = —0.078m
cx = 0.078m
^P = 531.388m
0 078
k= v.v/o = 0 00014678
v
531.388
Ar =0.075m
ey = 0.075m
cy = -0.075m
k = -0-075 = _a0001411398
5
531.388

AXÂ} =85.005 +0.012 = 85.017m
AX]2 = 96.013 + 0.015 = 96.028m
AX23 = -88.055 + 0.016 = -88.039m
A.V 34 = -85.996 + 0.014 = -85.982m
AX45 = -5.021 + 0.012 = -5.009m
A.\2 . = -2.024 + 0.009 = -2.015m
Verificare A.V = ()
AYM =2.999-0.012 = 2.987m

A^2 = 40.973 - 0.015 = 40.958m
AK23 =68.090-0.015 = 68.075m
AK, = 28.011 - 0.013 = 27.998m
AK45 =-81.999-0.012 =-82.011m
A)<; =-57.999-0.008 =-58.007m
Verificare AY = 0

Xi = XA + AXAI = 1010 + 85.017 = 1095.017m
X2 = Xi + AX12 = 1095.017 + 96.028 = 1191,045m
X3 = X2 + AX23 = 1191.045 - 88.055 = 1103.006m
X4 = X3 + AX34 = 1103.006 - 85.982 = 1017.024m
X5 = X4 + AX45 = 1017.024 - 5.009 = 1012.015m
Verificare XA = X5 + AX5A = 1012.015 - 2.015 = 1010m
Y1 = YA+ AYAI = 2012 + 2.987 = 2014.987m

Y2 = Y1 + AYI2 = 2014.987 + 40.958 = 2055.945m
Y3 = Y2 + AY23 = 2055.945 + 68.075 = 2124.020m
Y4 = Y3 + AY34 = 2124.020 + 27.998 = 2152.018m
Y5 = Y4 + AY45 = 2152.018 - 82.011 = 2070.007m
Verificare YA = Y5 + AY5A = 2070.007 - 58.007 = 2012m
8.3 Drumuirea planimetrică cu punct nodal
Se dau punctelor vechi de sprijin, unghiurile orizontale și distan țele reduse

la orizont măsurate într-o drumuire cu punct nodal.
Figura 8.3 Drumuire planimetrică cu punct nodal

Nr.pct. X(m) Y(m)
A 6020.454 7734.262
B 4389.447 7498.874
C 6388.565 8390.504
D 8324.414 7824.731
E 6258.181 7704.289
F 7604.883 6272.923
PS PV Direcții Unghi Distanțe
unghiulare orizontal orizontale
orizontale (m)
A B 75.3250
1 364.2656 288.9406 152.979
1 A 125.5680
2 354.0673 228.4993 169.009
2 1 356.9860
N 247.1567 290.1707 177.777
N 2 255.4550
S 6.9266 151.4716
C D 123.3690
3 3.8041 280.4351 155.544
3 C 278.8990
N 48.1643 169.2653 282.413
N 3 36.1220
S 101.2791 65.1571
E F 56.6330
4 255.5788 198.9458 188.654
4 E 205.6540
N 105.6244 299.9704 202.154
N 4 129.4550
S 350.6788 221.2238
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor noi de statie N, 1, 2,

3,4
Rezolvare
1. Calculul orientărilor laturilor de sprijin

eAnAB= arctg ~ 235388 = -arctgO. 14432 = -9.1247 = 209.1247
-1631.007 -
- 565 773
0cnCD= arctg— = — arctg0.29226= -18.1017= 381.8982
+1935.849 + +
-1431366 -
0F„. = arctg-----------------=—arc/gl.0628677= ■-51.9395= 34X0604
+ 1346702 + +
2. Transmiterea orientărilor
Drumuirea 1
0M = 0AB +mA= 209.1247 + 288.9406 = 98.0653
0n = 0U -a)} = 298.0653 - 228.4993 = 69.5660
02N =6,2i -®2 =269.5660-290.1707 = 379.3953
0^ = 0N2 -®|] =179.3953-151.4716 = 27.9237
Drumuirea 2
0C3 =0CD+(oc =381.8982 + 280.4351 = 262.3333
0iN = 03C -<o3 =62.3333-169.2653 = 293.0680 0$=0Ni -cof =93.0680-
65.1571 = 27.9109
Drumuirea 3
0EA = 0FF _(oF =348.0604-198.9458 = 149.1146
r?4V =0AE-(oA =349.1146-299.9704 = 49.1442
= .^[3] = 249.1442-221.2238 = 27.9204
2. Calculul orientării ponderate

v 0 + v 0'^ + v 0'^ “NS
_
A +P2 + Pi
Unde
1
A=—
1
A=—
n2
= 0.250 ni este numărul de stații în drumuirea 1
= 0.333 n2 este numărul de stații în drumuirea 2

p3 = — = - = 0.333 ri3 este numărul de
statii în drumuirea 3 n3 3
n 0.25*27.9237+0.333*27.9109+0.333*27.9204 25.572748
— — — 2 / .9 I/O
“ 0.250+0.333+0.333 mCA. A A Q.916
3. Calculul erorilor și corecțiilor orientărilor

Drumuirea 1
e|] = - 0NS = 27.9237 - 27.9178 = 59“
1
4’0 = -59“ 4’1 = - = -15“
4
Drumuirea 2
42] = 6$ - 0NS = 27.9109 - 27.9178 = -69“
42] = 69“
420] = = 23CC
3
Drumuirea 3 ef = 6>£] - 0NS = 27.9204 - 27.9178 = 26“
41 = -26“
4. £[3]=Z26
Calculul
= -9CCorientărilor compensate
0
Drumuirea 13
0M =98.0653-15“ =98.0638
0n =69.560-30“ =69.5630
02N =379.3953-45“ =379.3908
6»yi. =27.9237-59“ =27.9178
Drumuirea 2
0C3 = 262.3333 + 23“ =262.3356
03V =293.0680 + 46“ =293.0726
0ys = 27.9109 + 69“ =27.9178
Drumuirea 3
0,A =149.1146-9“ =149.1137
04V =49.1442-18“ =49.1424
0ys = 27.9204 -26“ = 27.9178

Drumuirea 1
AXM =DM COS0A} = 152.979cos98.0638 = 4.652m AX], = Dn cos6>]2 =
169.009cos69.5630 = 77.760m A.V?v = 7)?vcosiAv = 177.777cos379.3908 =
168.542m
= 250.954m
=DM sin0A} = 152.979sin98.0638 = 152.908m A^2 =D}2 sin6>2

=169.009sin 69.5630 = 150.058m AK2y = DIN sin6Lv = 177.777 sin 379.3908
= -56.551m ÂK[1] = 246.415m
X® = XA +ÂX[1} =6020.454+ 250.954 = 6271.408m Kv[1] =YA +ÂK[1]

=7734.262+ 246.415 = 7980.677m
Drumuirea 2
XC3 = DC3 COS0C3 = 155.544cos262.3356 = -86.749m X3N = D3N COS6^V =
282.413cos293.0726 = -30.670m
ÂX[2] =-117.419m
YC3 = DC3sin0C3 = 155.544sin 62.3356 = -129.106m

Y3N = D3 sin03V = 282.413sin 293.0726 = -280.742m ÂK [2] =-409.848m yf1
= XC +ÂX[2} =6388.565-117.419 = 6271.146m
=YC+Y AF[2] = 8390.504 - 409.848 = 7980.656m
Drumuirea 3
XE4 = DE4cos0E4 =188.654cosl49.1137 =-131.528m
X4N = D4N COS04N = 202.154cos49.1424 = 144.857m £AX[3] = 13.329m
YE4 = DE4sin0E4 =188.654sinl49.1137 = 135.243m

K4\v = D4N sin 0, v = 202.154 sin 49.1424 = 141.006m ÂK [3] = 276.249m
X^]=XE +£AX[3} =6258.181 + 13.329 = 6271.510m

Zv[3] = Y,+^ AK[3] = 7704.289 + 276.249 = 7980.538m
6. Calculul coordonatelor medii ponderate ale punctului N yD] n i yl2]n i

3
yl ln +
v _ N P} N Pl N Pl
+
N
PA +PI +Pi
PA +PI +Pi
i
499.765
1
= 0.0020009
437.957
1
390.808
XN
= 0.0022833
= 0.0025588
42.915353
= 6271.424m
0.006843
54.611369
= 7980.618m
0.006843
7. Calculul erorilor și corecțiilor
4 =xf-XN =6271.408 -6271.424 = -0.016m eg! = .\'4--Vv
1
=6271.146 -6271.424 = -0.278m

4 =xf-Xv =6271.510-6271.424 = 0.086m 41 = 0.016m
41 = 0.278m
41 = -0.086m
1
4 = 0.016 =ooooo32 15 o
x
499.765 4] = 0-086 = -0.00022005
2 0.278
4 437.957
= 0.00063476
x ]
390.808
4’1 =4’] -YN =7980.677 -7980.618 = 0.059m 421 = 421 _yv =
7980.656-7980.618 = 0.038m 43] =yl3]_yv =7980.538-7980.618
=-0.080m 41 = -0.059m
= -0.038m
3]
4 = 0.080m
D] _ -0.059
= -0.00011805
Y
499.765
4 -0.038
8. 2] Calculul
Drumuirea 1
437.957
coordonatelor relative compensate
= -0.000086766
2] = AA^ +kl]DM =4.652+ 0.005 = 4.657m AX]2 = AX]2 + k^D}2

-0.038
4 + 0.005 = =77.765m
= 77.760 437.957
-0.000086766
AV?v = AV?v +4]A.v =168.542+
0.080 AYM =AYM +k^]DM =152.908-0.018 =
43= 168.548m
0.006
390.808
= 0.00020470
]
152.890m AY}2 = AY}2 + k^]D}2 = 150.058 - 0.020 = 150.038m
AK2y = AK2y + 4’H.v = -56.551-0.021 = -56.572m
Drumuirea 2
AXC3 = AXC3 + kl;]DC3 = -86.749 + 0.099 = -86.650m A.\\v = A.V;v
+4MV =-30.370 +0.179 =-30.491m AKC3 = AKC3 + k^]DC3 =
-129.106-0.013 = -129.119m AKW = AKW + k[;]D3N = -280.742 -
0.025 = -280.767m
Drumuirea 3
AX£4 = AX£4 +431A?4 =-131.528-0.042 =-131.570m
A.Vlv = A.Vlv + ANZ)1V =144.857-0.044 = 144.813m
A)',4 = AK£4 + k[3}DE4 = 135.243 + 0.039 = 135.282m
AK4y = AK4y + = 141.006 + 0.041 = 141.047m
Drumuirea 1
X} = XA + XX M = 6020.454 + 4.657 = 6025.11 Im
X2 = X} +AX]2 =6025.111 + 77.765 = 6102.876m XN = X2+AX2N
=6102.876 + 168.548 = 6271.424m Y}=YA + AYAJ =7734.262 +
152.890 = 7887.152m
Y2 = Y}+AY}2 =7887.152 + 150.038 = 8037.190m
YN=Y2+XY2N =8037.190-56.572 = 7980.618m
Drumuirea 2
X3 =XC + XXC3 =6388.565-86.650 = 6301.915m XN = X3 +AXW
=6301.915-30.491 = 6271.424m Y3 = YC+AYC3 =8390.504-
129.119 = 8261.385m
YN =Y3 +AY3N =8261.385 -280.767 = 7980.618m
Drumuirea 3
X. = XE + XXE4 = 6258.181-131.570 = 6126.611m
XN = X4+AX4N =6126.611 + 144.813 = 6271.424m
Y4=YE+ AYE4 = 7704.289 + 135.282 = 7839.571m
YN=Y4+AY4N =7839.571 + 141.047 = 7980.618m
9. RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR
TOPOGRAFICE
9.1. Metoda coordonatelor polare
Se dau: coordonatele punctelor de drumuire: 1,2,3,4

Se măsoară: distanțele înclinate din punctele de drumuire către
punctele radiate, direcțiile unghiulare orizontale și unghiurile
verticale
Se cere să se calculeze coordonatele X, Y, H ale punctelor
radiate: 201, 202,203,301,302,303
Figura 9.1 Metoda coordonatelor polare
Etape de calcul
1. Calculul distantelor orizontale

D
j = Lv cos <2^
Unde: Ljj este distanța înclinată măsurată între punctul de
drumuire și punctul radiat;
ați este unghiul verticalțunghi de pantă) măsurat între
punctul de drumuire și punctul radiat.
De exemplu: D2_2m = L2_2m cosa2_20]
2. Calculul unghiului de orientare al sta ției 2

«2 = #2-1 _ 1
a2 = O2_2 - dir3
_a2+a2
a2 -
~ 2
3. Calculul unghiului de orientare al sta ției 3
a3 = 03_2 - dir2
a3 = O3_4 - dir4
_ <^3 +a3
«3 = ~ 2
4. Calculul orientărilor punctelor radiate

0 _/ = tx 2 + dirt = a3 + dirj
2
De exemplu:
^2-201
=
oc2+ dir2m ^3-301 —
°\3 + ^'^301
5. Calculul creșterilor de coordonate

AX2_; = D2_, COS (92_,
AK2_; = Z)2_; sin (92_
^.H 2_j — D2_dgcc 2_j
A.V3 ; = l). , cos03_j AY3_} =
D3_J si< .
A//; , = l)3 lga3 s
De exemplu
2-20} = -^2-201 COS $2-201
AK,_20] = ^2-201 Sin ^2-201 AH2_2m =
^2-20^8^2-20} ^^3-301 = &3-30} COS$3_30]
AiS-301 = -^3-301 Si*1 ^3-301 AH 3-30}
=
H3_30]tg(X3_30]

X = X2 + A.V. z
Y. = Y.+ XY2_t
H, =H2+ X^X.+XX^ Y} =
Y3 + AK _ 3 ;
HJ = H3 + A// . ;
De exemplu
^201 = ^2 + 'A-A^2—201
Y =Y + AK
H2m =H2+AH2_2m
AT301=Ar3+AX3_201 iôi =^3 + AY3_2m
H301=H3+AH3_201
Concluzie: Coordonatele punctelor radiate se determină
în funcție de coordonatele punctului de sta ție din care a fost
măsurat punctul respectiv.
9.2. Metoda coordonatelor rectangulare (terenuri cu
panta mai mică de 5s)
Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1, 2,3

Se cer: coordonatele X și Y ale punctelor radiate A și B, puncte
aflate pe colțurile unei clădiri.
Se măsoară cu panglica distanțele Di, D2, D3. Latura AB este
paralelă cu latura 23, astfel încât vom duce perpendiculare din
punctele A și B pe latura 23 obținând punctele Ai și B1. Distan ța
Di este măsurată de la punctul 2 la punctul Ai, D2 este lungimea

perpendicularei AA1, iar D3 este lungimea laturii AB.
Etapa de calcul
D2
Al
1. Calculul orientării laturii 23
#2-3 = arctg-^—
VA. VA ■y
2. Calculul coordonatelor punctului Ai

&X2_M = D] COS6>2_3 ^^2-zii sin ^2-3
=
Y :: = -^-2 + ^.X2--A 1
YA1=Y2+AY2_A1
3. Calculul coordonatelor punctului A

&A-A1
= ^-ioog
AĂ"A-A1 ~~ ^2 C0S ^71-711
AYA-AÎ ~~ D2 sin 6^1- ii

vV A - - X 41 4" XX A 41
/4 /ii /i-/ii
Y = Y + AY
1
A A-Al
punctului B Â-B ^2-3=
A-B = £>3 C0S &A-B
AY4--B =
sin0A_B
X
B =XA+ k%A-B
YB=YA+AYA_
B
9.3. Rdicarea detaliilor prin intersecție liniară
Se dau: coordonatele punctelor de drumuire 1,2,3

Se cer: coordonatele punctului radiat A (X, Y)
Se măsoară: distanțele Di și D2 cu panglica, electronic sau
stadimetric
Figura 9.3 Metoda intersecției liniare
Etapa de calcul
1. Calculul orientării laturii de sprijin 23

2. Calculul ^2-3
distanței D3 dinYcoordonate
3 -Y 2
= arctg 2
D, = D,_, = ^(x2-x,) + (r2-T;)2
3. Calculul unghiurilor a și p în triunghiul 2A3 aplicând
teorema cosinusului
Df = Dl + Dl - 1D3D2 COSFI
Dl = D: + Dl - 2D} D3 cos a
Dl + Dl - Dl
P = arccos
2D3D2
Dl + Dl - Dl
a = arccos
^D^
4. Calculul orientărilor laturilor 2A și 3A
^2-A = ^2-3 — a
^3-A = ^3-2 + P
5. Calculul coordonatelor punctului A

^J’^^+Djcos^
^!i21 = vi vii viii ix x2 + Di cos

21
KJ =F3 +D2sin^
Valorile finale ale coordonatelor punctului A se vor

calcula ca medie aritmetică între cele două perechi de
coordonate obținute mai sus, în cazul în care nu sunt diferen țe
mai mari de câțiva cm între ele.
vi ! ! vl l
1 2
jr _ A A A
Â
~~ 2
viiV KJ1]+KJ2]
A
~~ 2
9.4. Ridicarea detaliilor prin intersecție unghiulară

viiiSe dau: coordonatele punctelor de drumuire 1,2,3
ixSe cer coordonatele punctului radiat A (X, Y)
xSe măsoară: direcții unghiulare orizontale din punctul 2 către 3
și A, iar din 3 către 2 și A pentru a determina unghiurile
orizontale a și p.
Figura 9.4 Metoda intersecției unghiulare
Etapa de calcul
1. Calculul orientării laturii 23

2. Calculul unghiurilor a și p dinA-Adiferen ța direc țiilor unghiulare
^2-3
orizontale măsurate = arctg
a = dir23 - dir2A
p = dir3A - dir32
3. Calculul orientărilor laturilor 2A și 3A

_a
2-A A-3
0 =
A = A-2 + P
4. Calculul coordonatelor punctului A folosind rela țiile de la

intersecția înainte procedeul analitic
• _ ^3 2 2^8^2-A ^3^8^3-A
A
-tgOl-A
tg&2-A
]|
rj = r,+(x!-x,)/ge,_J
Y^ = Y, + (x,-XAtge,_,
yfl+yN
' 2
PROBLEMA 1 CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR

RADIATE PRIN METODA COORDONATELOR POLARE
Se dau direcțiile unghiularea orizontale și distan țele măsurate dintr —
o drumuireîn circuit închis către punctele radiate, col țurile unei clădiri.
Figura 9.5 Schema radierii punctelor

PS PV Distanțe Direcții unghiulare
orizontale orizontale
2 3 - 25.7343
201 60.518 56.7489
202 79.043 59.3177
203 79.122 76.4283
3 301 30.135 70.4625
302 45.225 84.4198
303 50.459 147.3352
2 - 167.5333
5 A - 21.1713
501 45.740 92.1330
502 51.131 165.5070
Coordonatele punctelor de drumuire din care s-a efectuat

măsurarea punctelor radiate sunt:
Pct. X(m) Y(m)

2 1251.701 2400.239
3 1163.769 2466.989
5 1072.717 2410.909
Orientările laturilor de drumuire sunt:

021 = 225.6660
023 = 158.0972
05A = 297.7895
Se cere să se calculeze coordonatele punctelor radiate prin

metoda coordonatelor polare
Rezolvare
1. Calculul orientărilor dintre punctele de drumuire și punctele
radiate
02-201 = 02-3 + (dir2-2oi - dir2-3) = 158.0972 + (56.7489 -
25.7343) =189.1118
02-202 = 02-3 + (dir2-202 - dir2-s) = 158.0972 + (59.3177 -
25.7343) =191.6806
02-203 = 02-3 + (dir2-203 - dir2-s) = 158.0972 + (76.4283 -
25.7343) =208.7912
03-301 = 03-2 - (dirs-2 - dir3-3oi) = 358.0972 - (167.5333 -

70.4625)=261.0264
03-302 = 03-2 - (dirs-2 - dir3-302) = 358.0972 - (167.5333 -
84.4198)=274.9837
03-303 = 03-2 - (dirs-2 - dirs-sos) = 358.0972 - (167.5333 -
147.3352)=337.8991
05-501 = 05-A + (dir5-5oi - dirs-A) = 297.7895 + (92.1330

-21.1713)= 368.7512
05-502 = 05-A + (dir5-502 - dirs-A) = 297.7895 + (165.5070
-21.1713)=
42.1252
2. Calculul coordonatelor punctelor radiate

X201 = X2 + D2-2O1COS02-201 = 1192.066m
Y201 = Y2 + D2-2oisin02-201 = 2410.539m
X202 = X2 + D2-2O2COS02-202 = 1173.333m

Y202 = Y2 + D2-2O2Sin02-202= 2410.539m
X203 = X2 + D2-2O3COS02-203 = 1173.332m

Y203 = Y2 + D2-2O3Sin02-203 = 2389.348m
X301 = X3 + D3-3O1COS03-301 = 1146.452m
Y301 - Ya + D3-3oisin03-301 - 2442.327m
X302 = X3 + D3-3O2COS03-302 =
1146.452m
Y302 = Y3 + D3-3O2Sin03 -302 = 2425.211 m
X303 = X3 + D3-3O3COS03-303 = 1192.065m

Y303 = Y3 + D3-3O3Sin03-303= 2425.210m
X501 = X5 + D5-5O1COS05-501 = 1113.056m

Y501 = Y5 + D5-5oisin05-501 = 2389.348m
X502 = X5 + D5-5O2COS05-502 =
1113.056m
Y502 = Y5 + D5-5O2Sin05-502 = 2442.327m
Observație!
Coordonatele fiecărui punct radiat se calculează din
coordonatele punctului de stație din care a fost măsurat.
Relațiile generale de calcul sunt:
XPR = Xps + DPS-PRCOS0PS-PR
YPR = Yps + Dps-pRSin0ps-pR
10 NIVELMENT
Nivelmentul sau altimetria reprezintă acea parte din topografie

care se ocupă cu studiul instrumentelor și metodelor de determinare a
altitudinii punctelor de pe suprafa ța topografică și reprezentarea în plan
a reliefului terenului. Prin aceste determinări se va afla și cea de-a treia
coordonată a unui punct: H. Cotele se determină fa ță de suprafa ța de
nivel zero, sau față de o suprafață de referin ță aleasă arbitrar. Tot prin
determinări nivelitice vom afla și diferen țele de nivel dintre două puncte
A și B: AHA-B. Diferența de nivel este o distanță pe verticală dintre două
puncte prin care trec două suprafețe de nivel.
în funcție de aparatura utilizată și de metodele de lucru
adoptate, nivelmentul se poate clasifica în:
- nivelment geometric;
- nivelment trigonometric;
- nivelment hidrostatic;
- nivelment barometric.
10.1 Nivelmentul geometric
Principiul acestuia constă în faptul că axa de vizare este

orizontală. Măsurătorile se execută cu nivela și mira.
în funcție de poziția instrumentului fa ță de punctele măsurate
nivelmentul geometric se clasifică în:
► nivelment geometric de mijloc;
► nivelment geometric de capăt
10.1.1 Nivelmentul geometric de mijloc
Se dau: HA - cota punctului A

Se măsoară: CA și CB - citirile pe mira instalată în punctele A și
B
Se cer: HB - cota punctului B și AHAB - diferența de nivel între

punctele A și B
Plan de vizare
CA — CB
Mira din
punctul B
Mira din punctul A
Plan de referința de cota zero
Figura 10.1 Principiul nivelmentului geometric de mijloc

Modul de lucru pe teren
Se instalează nivela la jumătatea distan ței distan ței dintre

punctele A și B, se orizontalizează și se efectuează citiri pe mirele
așezate în punctele A și B( CA și CB).
Modul de calcul a cotei și diferenței de nivel
Principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale

conduce la raționamentul că planul de vizare al instrumentului este
paralel cu planul de referință. De aici rezultă faptul că dreptele cuprinse
între paralele sunt egale, adică:
CA+HA=CB+HB
Deoarece HA este cota punctului cunoscut rezultă:
HB=HA+(CA-CB)
Dar se poate observa că: AHAB= CA-CB
HB=HA+AHAB
Trebuie făcută mențiunea că diferența de nivel poate fi pozitivă sau
negativă în funcție de poziția punctului A fa ță de B, astfel:
Dacă A este mai jos decât B, CA>CB =^>AHAB>0
A este mai sus decât B, CA< CB =^>AHAB < 0
Tot aici se pot defini următoarele elemente: porteee - distan ța dintre

aparat și miră niveleu - distanța dintre cele două mire
10.1.2 Nivelmentul geometric de capăt
Se dau: HA - cota punctului A

Se măsoară: I și CB - înălțimea aparatului în A și citirea pe mira instalată
în punctul B
Se cer: HB - cota punctului B și AHAB - diferența de nivel între punctele
A și B
Figura 10.2 Principiul nivelmentului geometric de capăt

Se instalează nivela deasupra punctului A, se orizontalizează și
se măsoară înălțimea I a aparatului apoi se efectuează citirea pe mira
așezată în punctul B( CB).
Modul de calcul a cotei și diferenței de nivel
Principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale

conduce la raționamentul că planul de vizare al instrumentului este
paralel cu planul de referință. De aici rezultă faptul că dreptele cuprinse
între paralele sunt egale, adică:
I+HA=CB+HB
Deoarece HA este cota punctului cunoscut rezultă:
HB=HA+(I-CB)
Dar se poate observa că: AHAB= I-CB
HB-HA+AHAB
Acest procedeu nu se recomandă decât în situa ții speciale, cum

ar fi la verificare și rectificarea instrumentelor de nivelment sau dacă
terenul nu permite efectuarea nivelmentului geometric de mijloc. Metoda
nu oferă precizie deoarece măsurătorile sunt influen țate de erorile
reziduale de înclinare ale axei de vizare a instrumentului.
10.2 Metoda radierii de nivelment geometric de mijloc
Se aplică în cazul în care vrem să determinăm cotele mai multor

puncte dintr-un singur punct de stație.
Se dau: cota reperului RNI
Se măsoară: citirile pe miră în punctul cunoscut și în cele
necunoscute
Se calculează: cotele punctelor necunoscute

Se instalează aparatul la mijlocul distan ței dintre punctul
cunoscut și cel mai îndepărtat punct necunoscut.
Modul de calcul al diferențelor de nivel și cotelor
Pentru determinarea cotelor punctelor noi există trei modalită ți de calcul

a cotelor:
► metoda cotei punctului de plecare

► metoda cotei de la punct la punct
► metoda cotei planului de vizare
10.2.1 Metoda cotei punctului de plecare
Presupune determinarea diferențelor de nivel și a cotelor în func ție de

primul punct astfel:
1. Calculul diferențelor de nivel

AHRNI-I=CRNI - Ci
AHRNI-2=CRNI - C2
AHRNI-3=CRNI - C3
2. Calculul cotelor
Hi = HRNI+AHRNI-1
H2 = HRN1+AHRN1-2
H3 = HRN1+AHRN1-3
Figura 10.3 Metoda radierii prin nivelment geometric de mijloc -
metoda punctului de capăt
10.2.2 Metoda cotei de la punct la punct
Presupune determinarea diferențelor de nivel și a cotelor din punct în

punct astfel:
1. Calculul diferențelor de nivel

AHRNI-1 = CRNI - Ci AH 1-2= Ci - C2
AH2-3 = C2 - C3
2. Calculul cotelor
Hi = HRNI+AHRNI-1
H2 = H1+AH1-2
H3 = H2+AH2-3
Figura 10.4 Metoda radierii prin nivelment geometric de mijloc - metoda

de la punct la punct
10.2.3 Metoda cotei planului de vizare
Presupune determinarea cotelor în funcție de cota planului de vizare

astfel:
1. Calculul cotei planului de vizare
AHPv= HRNI + CRNI

2. Calculul cotelor
Hi - HPv - Ci
H2 = HPv-C2
H3 = HPv - C3
Figura 10.5 Metoda radierii prin nivelment geometric de mijloc - metoda
cotei planului de vizare
Concluzii
Se observă că rezultate sunt aceleași, indiferent de metoda
aleasă. Se recomandă calculul cotelor cu una din metodele prezentate și
verificarea acestora cu una din celelalte două neutilizate.
10.3 Nivelment trigonometric
Metoda se caracterizează prin faptul că se vor determina

diferențe de nivel prin măsurarea distan ței dintre puncte și a unghiului
vertical. Instrumentul utilizat este teodolitul cu ajutorul căruia se vor
măsura unghiurile verticale și distan țele. Distan țele pot fi determinate și
prin calcul din coordonate dacă acestea au fost determinate anterior.
Principiul nivelmentului trigonometric constă în determinarea
diferenței de nivel funcție de distanța orizontală și unghiul vertical.
în cadrul acestei metode se disting două cazuri:

► viza ascendentă;
► viza descendentă.
Viza ascendentă
Se dau: cota punctului de stație HA

Se măsoară: unghiul vertical, înălțimea aparatului, distan ța dintre
punctul de stație și punctul nou;
Se calculează: cota punctului nou HB
Se instalează teodolitul deasupra punctului de cotă cunoscută A

(se centrează, se calează), se măsoară înăl țimea I a aparatului și apoi
se vizează semnalul aflat pe punctul nou B. se cite ște unghiul vertical
(zenital z, sau de pantă a).
Modul de calcul
AHAB +S = DAB tga + I

sau
AHAB +S = DAB ctgz + I
rezultă
AHAB = DABtga + I - s= DAB ctgz + I - s
HB = HA + AHAB
Figura 10.6 Nivelment trigonometric cu viză ascendentă
Viza descendentă
Se dau: cota punctului de stație HA
Se măsoară: unghiul vertical, înălțimea aparatului, distan ța dintre
punctul de stație și punctul nou;
Se calculează: cota punctului nou HB
Se instalează teodolitul deasupra punctului de cotă cunoscută A

(se centrează, se calează), se măsoară înăl țimea I a aparatului și apoi
se vizează semnalul aflat pe punctul nou B. se cite ște unghiul vertical
(zenital z, sau de pantă a).
Modul de calcul
AHAB +I - DAB tga + s

sau
AHAB +I = DAB ctgz + s
Unghiul de pantă este negativ, iar unghiul zenital este mai mare
de 1009, fapt ce conduce la valori negative pentru tangentă și
cotangentă.
AHAB = DABtga -1+ s= DAB ctgz -1 + s

HB = HA + AHAB
Dacă punctul B poate fi vizat la înăl țimea aparatului termenii: "l-
s" și "s-l" devin zero, iar calculele se vor efectua după rela țiile:
AHAB = DAB ctgz = DABtga viza ascendentă
AHAB =-DAB ctgz =-DABtga viza descendentă

Figura 10.7 Nivelment trigonometric cu viză descendentă
PROBLEMA 1 NIVELMENT GEOMETRIC DE MIJLOC
1.Se dau: HA = 50,25m

Se măsoară: CA=1 ,074m și CB=0,852m
A și B
AHAB= CA-CB=1 ,074 - 0,852=0,222
HB=HA+AHAB = 50,25 + 0,222= 50,472
2.Se dau: HA = 89,26m

Se măsoară: CA=1 ,158m și CB=1 ,863m
A și B
AHAB= CA-CB=1 ,158-1,863= -0,705

HB=HA+AHAB =89,26 + (-0,705)= 88,555
PROBLEMA 2 NIVELMENT GEOMETRIC DE CAPĂT
1.Se dau: HA = 50,25m

Se măsoară: 1=1,50m și CB=0,852m
A și B
AHAB= CA-CB=1 ,50 - 0,852=0,648

HB=HA+AHAB = 50,25 + 0,648= 50,898
2.Se dau: HA = 89,26m

Se măsoară: 1=1,40m și CB=1,863m

A și B
AHAB= I-CB=1 ,40 -1,863= -0,463m

HB=HA+AHAB =89,26 + (-0,463)= 88,797m
PROBLEMA 3 METODA RADIERII DE NIVELMENT GEOMETRIC DE

MIJLOC
Se dau HRNI = 50.35m

Se măsoară: CRNI= 1.023m, Ci=1.489m, C2=0.589m, Cs=1.756m
Se cer: Hi, H2, H3 prin cele trei metode enun țate mai sus.
1. Metoda cotei punctului de plecare
AHRNI-I=CRNI - Ci= 1.023-1.489= - 0,466m

AHRNI-2=CRNI - C2= 1.023 -0.589 = 0,434m
AHRNI-3=CRNI - C3 = 1.023 - 1.756 = -0,733m
Hi = HRNI+AHRNI-I= 50.35 - 0.466 = 49,884m

H2 = HRNI+AHRNI-2= 50.35 +0,434 = 50,784m
H3 = HRNI+AHRNI-3= 50.35 - 0,733 = 49,617m
2. Metoda cotei de la punct la punct
AHRNM = CRNI - Ci=1.023-1.489= - 0,466m

AH1-2 = Ci - C2= 1,489 - 0,589 = 0,900m
AH2-3 = C2 - C3= 0,589 -1,756 = -1,167m
Hi = HRNI+AHRNI-I= 50.35 - 0.466 = 49,884m

H2 = H1+AH1-2 = 49,884 +0,900 = 50,784m
H3 = H2+AH2-3 = 50,784 - 1,167 = 49,617m
3. Metoda planului de vizare
AHpv= HRNI + CRNI=50,35 +1,023 = 51,373m
Hi = HPv - Ci= 51,373 -1,489 = 49,884m

H2 = HPv - C2 = 51,373 - 0,589 = 50,784m
H3 = HPv - C3 = 51,373 -1,756 = 49,617m
PROBLEMA 4 NIVELMENT TRIGONOMETRIC
1. Nivelment trigonometric viză ascendentă
Se dau: HA= 45.75m, z = 75,329, XA= 312m, YA= 567m, XB= 328m, YB=
559m, I =1,50m, s = 4,00m
Se cere: HB
Rezolvare
a = 100-z = 100-75,32 = 24,689
I =1.50m, s = 4,00m
Se cere: HB
Rezolvare
a = 100 - z = 100 -125,42 = -25,429
D = yl(XA -XB)2 +(YA -YB)2 = y/256 + 64 = ^320 = 17.888m tga= - 0,42196,
ctgz = - 0,42196
AHAB = -DABtga - l+ s= -DAB ctgz - I + s= 17,888*(-0,42196) -1,50
+4,00= -5,048
HB = HA + AHAB= 45,75-5,048=40,702m
11 .DRUMUIRI DE NIVELMENT GEOMETRIC
11.1 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc sprijinită la capete

Se dau cotele reperilor HRI, HR2 și citirile pe miră
P PV Citiri pe miră Citiri medii

S înapoi înainte înapoi înainte
Si R1 Cs CRI
CmR1 Cj
Cs
1 Cm1 Ci
Ci
Cs
S2 1 Cm1 G
Ci
2 Cs c2
Cm2 Ci
Cs
S3 2 Cm c2
Cj
Cs
3 Cm c3
Ci
Cs
S4 3 Cm G
Cj
Cs
R2 Cm CR 2
Cj
Verificare: a - b = HR2 - eh= Hs2-H„-C£a-Yb)
Figura 11.1 Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1,2,3
Pentru determinarea cotelor punctelor de drumuire se va

executa nivelment geometric de mijloc. Se vor face sta ții la mijlocul
distanței dintre două puncte de drumuire și se vor executa citiri pe miră
la cele trei fire reticulare: cs, q și cm. Este necesar să se efectueze citiri la
toate trei firele pentru a avea controlul citirii de mijloc:
+C
j
c 1
" 2
Punctele citite sunt de două tipuri: puncte înapoi și puncte
înainte. Punctul care este înapoi într-o sta ție va fi punct înainte pentru
stația următoare.
Pentru eliminarea erorilor de divizare ale mirelor se recomandă
să se lucreze cu două mire, iar numărul niveleurilor să fie par, astfel
încât mira care stă pe punctul de pornire să fie și pe punctul de
închidere.
Rezolvare 1 .Calculul diferențelor de nivel relative dintre punctele de

drumuire
MIR}_}=CR}-C}
AH] Qs
^^3-R2 _2 CR2 = c -C
Verificare
A/f -3
2 = C2-C3
2.Calculul erorii și corecțiilor h =XAH’
e
Ch = ~^h
k =-^-
•~£D
3.Calculul diferențelor de nivel compensate

— A//.,!_! + kh D}
AH]_2
= : = A//J_2 + k 3 D2
A//, ; = 2-3 + kh D3
A^3-,? = AH3_R2 + kfl D4

2
Verificare
XAH = HB2-HB]
4. Calculul cotelor absolute
H\ = R\ + H2 = H}+ L ,
H
II = H 2 + A//,.
URI = ^3 + A//;;,
Verificare
HR2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu HR2 cunoscut din
datele problemei.
11.2 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc în circuit închis Se

dau: cota reperului HRI și citirile pe miră
P PV Citiri pe miră Citiri medii

S înapoi înainte înapoi înainte
Cs
Si Ri CmR1 CRI
Cj
Cs
1 Cm1 Ci
Cj
Cs
s2 1 Cm1 G
Cj
Cs
2 Cm2 c2
Ci
Cs
s3 2 Cm2 c2
Ci
Cs
3 Cm3 c3
Ci
Cs
s4 3 Cm3 Q
Cj
Cs
4 Cm4 c4
Ci
4 Cs
s5 Cm3 c
V
'4
Ci
Ri Cs
CmR1 CRI
Q
Verificare: a - b = Hm-Hm =0
eh=
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1,2,3,4
Rezolvare
1 .Calculul diferențelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire

—
RA-A C
RA -
AHJ- = CA
2 - ^2
C'
A/f2-3 2~
AH3_4 —_ ■^4
=
~C
RA
Verificare
2.Calculul erorii și corecțiilor
ch = -eh k = -^- •~£D

3. Calculul diferențelor de nivel compensate ^HR\-\ + D]
=
A//|_> = + k > ,!-)■

: = A//+ k k)
kJI;-'. = AH3_4 + kh D4
= A//4-,7l "*"^7^5
Verificare
XAH = 0 = Ha-HK
Di, D2, D3, D4, D5 sunt lungimile nivleelor

H\ = HR\ + &HR\-\
H 2 = II. +
H, ^2 + A/f 2-3
=
H 4 = H3+ &H3_^
Verificare
HRI calculat prin transmiterea cotelor este egal cu HRI cunoscut din
datele problemei.
11.3 Drumuirea de nivelment geometric de mijloc cu punct nodal
Se dă drumuirea de nivelment geometric cu punct nodal formată din trei

drumuiri ce au ca reperi cunoscuți R1, R2, R3
Carnet de teren drumuirea 1
PS P Citiri pe miră Citiri medii
V înapoi înainte înapoi înainte
Si Ri Cs
CmR1 CRI
Ci
1 Cs
Cm1 Ci
Ci
S2 1 Cs
Cm1 G
Cj
2
Cs c2
Cm2 Ci
S3 2
Cs c2
Cm2 Ci
N
Cs CN
CmN Cj

PS P Citiri pe miră Citiri medii
V înapoi înainte înapoi înainte
S4 R Cs
2 CmR2 CR 2
Ci
3 Cs
Cm3 c3
Ci
S5 3 Cs
Cm3 Q
Ci
4
Cs c4
Cm4 Cj
s6 4
Cs c\
Cm4 Cj
5
Cs C5
Cm4 Cj
S7 5 Cs
Cm5 c5
Cj
N
Cs CN
CmN Cj

P P Citiri pe miră Citiri medii
S V înapoi înainte înapoi înainte
s R3 Cs
CmR3 CR 3
8
Cj
6 Cs
Cm6 c6
Ci
s 6 Cs
Cm6 C6
9
Cj
7 Cs
Cm7 c7
Ci
S10 7 Cs
Cm7 c7
Ci
8 Cs
Cm7 G
Ci
S11 8 Cs
Cm8 q
Cj
N
Cs cN
CmN Cj
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1,2,3,4,5,6,7,8, N Rezolvare

1 .Calcul diferențe de nivel provizorii
Drumuirea 1
=C
R] —
A/7, , = Cj - c,
=C
2~
Verificare
XA//[]1=X“-ZA
Drumuirea 2
^HR2-3 = CR2 ~ C3
^3-4
= c3-c
A//4-5 — A A
^5-N=C5-CN
Verificare
Drumuirea 3
^^R3-6 = CR3 ~ Cf>

kH-ts Cf cgA/f _ — c6 C-f
6 7
=e
8 ~ CN
Verificare
2.Calcul cota provizorie punctul N

^l=^,+ZA//[l1
^'=^2+ZA//W
Valorile determinate trebuie să se încadreze în toleran ță Th = +2Qmm^^

Z)[£m]
3. Calcul cotă ponderată punctul N
A + Pi + Pi
1
1
1

c
h 11N 11N e[2] _ tr[2] _ TT ch 11N 11N
J3] = J£[3] _
11
N nN
eh Th
Unde o; este abaterea standard pe un kilometru de dublu

nivelment care depinde de aparatul cu care se lucrează, având valori
cuprinse între 3 - 7 mm. Dacă eroarea se înscrie în toleran ță vom
trece la calculul corecțiilor.
I’] = _e h C [1]
h
[2]
h
[3] = _e [3]
hc h
ri CD] Ui] = ch h YD[]]

ri C[2]
, [2] Ch
h
r1 C[3]
tN = Ch , ,
h
5. Calcul diferențe de nivel compensate

Drumuirea 1
=
^«1-1
AH}_2 = + ^F-^l-2
A//. = A//,7 + k^l) . ■ Drumuirea 2

R2-3 ~ R2-3 + ^R2-3
AH3_4 = AH3_4 + £pl.D3_4 AH4_5=AH4_5+^2]D4_5 &H5_N = AH5_N +

= A//6_7 +
kPD5_N Drumuirea 3 ^HR3-6 = ^HR3-6 +
4’'A«-6 AH6_7
£{3]D6_7 AH7_8 = AH7_8 + A!,’'Z)7_3 &H8-
N = AHg_v + Î3]D8_y
6. Calculul cotelor punctelor noi Drumuirea 1
Hx = HRX + AH8H H2=HX+ AH]_2 HN =H2+ AH2_N Drumuirea 2 ^3 = HR2
+ ^HR2-3 H4 = H3 + A//: 4 H5 =H4+ AH4_5 HN = H5 + A//. v
Drumuirea 3
H6 = HR3 + ^HR3_6
lf.=ll(+AH„- Hg=H7+AH7_& HN=H8+AH8_N
12 PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIRI DE NIVELMENT
GEOMETRIC
12.1 Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete
Se dau cotele reperilor HRI, HR2 și citirile pe miră

HRI = 91.20m, HR2 = 90.80m
PS PV Citiri pe miră Citiri medii Distanțe (m)

înapoi înainte înapoi înainte Portee Nivele
1.432
Si R1 1.298 1.298 26.8
1.164
53.2
1.918
1.78
1 1.786 26.4
6
1.654
1.829
S2 1 1.699 1.699 26.0
1.569
48
1.324
1.21
2 1.214 22.0
4
1.104
1.518
S3 2 1.386 1.386 26.4
1.254
52.6
1.785
1.65
3 1.654 26.2
4
1.523
1.710
S4 3 1.580 1.580 26.0
1.450
52.6
1.819
1.68
R2 1.686 26.6
6
1.553
Y a = 5.963 Yh = 6340
s-z b = 5.963- 6.340 = -0.377m
HR2 - HRI - 90.80 - 91.20 - -0.400m eh = 0.400 -0.377 = 0.023m

= 206.40m
Figura 12.1 Drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1,2,3 și să se deseneze

profilul longitudinal prin punctele Ri, 1,2,3, R2
Rezolvare
Etapa I - calculul cotelor punctelor noi
1 .Calculul diferențelor de nivel relative dintre punctele de drumuire

= 1.298-1.786 = -0.488m
AH]'_2 = 1.699-1.214 = 0.485m
AH2_3 = 1.386-1.654 = -0.268m
AH3_fl2 = 1.580-1.686 =-0.106m
Verificare
-0.377 = -0.377
2. Calculul erorii și corecțiilor
eh = 0.023m ch = -0.023m
, c. -0.023
= =-0.00011143
11
1- = -
h
■ 206.40
3. Calculul diferențelor de nivel compensate

AHR]_} = -0.488 - 0.006 = -0.494m
AH]_2 = 0.485 - 0.005 = 0.480m
A/7, ; = -0.268 - 0.006 = -0.274m
AH3_fl2 = -0.106-0.006 =-0.112m
Verificare
JjV/ = -0.400 = HR2 -HR}

H, = HR} + AHR}_} = 91.20 - 0.494 = 90.706m
H2 =H} +AH]_2 =90.706+ 0.480 = 91.186m
H3 =II.+MI. .. =91.186-0.274 = 90.912m
HR2 =H, + AH3_fl2 =90.912-0.112 = 90.80m
Verificare
HR2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu HR2 cunoscut
din datele problemei.
Etapa II-întocmirea profilului longitudinal
Pentru întocmirea profilului longitudinal se vor parcurge etapele

următoare:
► se desenează cele două axe pentru D și H perpendiculare una
pe cealaltă;
► se aleg scările de reprezentare pe distan țe și cote, de regulă
scara cotelor este de 10 până la 100 de ori mai mare decât cea a
► distanțelor. în exemplul dat scara
distanțelor este 1:2000, iar cea a
cotelor 1:10.
► se reprezintă punctele pe axa distan țelor reducând distan țele
la scara aleasă. De exemplu distanța de 53.2m dintre punctele Ri
și 1 va reprezenta la scara 1:2000 2.7cm ș.a.m.d.
► se alege cota de referință ca fiind o valoare mai mică decât
cea mai mică cotă de reprezentat. în exemplul dat vom alege
valoarea de 90.60m.
► se reprezintă punctele în profil;
► se calculează pantele prin relația
‘■i
De exemplu
90.706-91.2
PR\-\ %~~
*100 = 0.9%
53.2
Profilul longitudinal rezultat poate fi urmărit în figura 12.2.
Figura 12.2 Profilul longitudinal
12.2 Drumuire de nivelment geometric în circuit închis
Se dau cota reperului HRI și citirile pe miră

HRI = 75.35m
PS PV Citiri pe miră Citiri medii Distanțe (m)

înapoi înainte înapoi înainte Porte Niveleu
1.356
Si Ri 1.616 1.616 52.0
1.876
104.5
0.972
1 1.234 1.234 52.5
1.497
1.233
s2 1 1.456 1.456 44.6
1.679
89.7
0.947
2 1.172 1.172 45.1
1.398
0.858
s3 2 1.165 1.165 61.5
1.473
122.5
1.362
3 1.667 1.667 61.0
1.972
1.029
s4 3 1.354 1.354 65.0
1.679
129.1
1.235
4 1.555 1.555 64.1
1.876
4 1.364
s5 1.624 1.624 51.1
1.875
101.3
Ri 1.347
1.596 1.596 50.2
1.849
£ a = 7.215 = 7.224
2>-z 6 = 7.215-7.224 =-0.009m

HRI - HRI =0
eh = - 0.009m
YD = 547.10m
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1,2,3,4
Rezolvare
1 .Calculul diferențelor de nivel provizorii dintre punctele de drumuire

= 1.616-1.234 = 0.382m
AH]'_2 = 1.456 -1.172 = 0.284/77
AH2_3 = 1.165 -1.667 = -0.502m
AH3_4 = 1.354-1.555 =-0.20 Im
AH4_R] = 1.624-1.596 = 0.028m
Verificare
-0.009 = -0.009

eh = -0.009m
ch = +0.009m
k = Cfl = 0 009 9/nin
‘“IX =
547.10
= 0.000016 =
547. Im
= 0.016mm

AHî-i = 0.382 +0.002 = 0.384m
AH]_2 = 0.284 + 0.001 = 0.285m
A// , 3 = -0.502 + 0.002 = -0.500m
A// ; 4 = -0.201 + 0.002 = -0.199m
AH4_R} = 0.028 + 0.002 = 0.030m
Verificare
XAH = 0 = Ha-HK

=Hm + AH/Î]_] = 75.35 + 0.384 = 75.734m
II, = 11,+ AH]_2 = 75.734 + 0.285 = 76.019m
H3 = 11:+M1: 3 = 76.019-0.500 = 75.519m
H4 = H3+AH3_4 =75.519-0.199 = 75.320m
Hm = H 4 + = 75.320 + 0.030 = 75.350m
Verificare
HRI calculat prin transmiterea cotelor este egal cu HRI cunoscut din
datele problemei.
12.3 Drumuire de nivelment geometric cu punct nodal
Se dă drumuirea de nivelment geometric cu punct nodal formată din

trei drumuiri ce au ca reperi cunoscuți Ri, R2, R3
PS P Citiri pe miră Citiri medii Distanțe
V înapoi înainte înapoi înainte Portee Niveleu
Si R1 2.160
1.859 1.859 60.0
1.560 120.
1 1.030 2
0.729 0.729 60.2
0.428
S2 1 1.200
0.949 0.949 50.1
0.699 100.
2 2.396 5
2.144 2.144 50.4
1.89
S3 2 1.772 2
1.521 1.521 50.2
1.270 100.
N 1.413 2
1.163 1.163 50.0
0.913
£« = 4.329 £6 = 4.036
HRi=120.350m
£«-£6 = 0.293m
£D[1] = 320.9m
PS P Citiri pe miră Citiri medii Distanțe

V înapoi înainte înapoi înainte Portee Niveleu
S4 R2 1.435
1.318 1.318 23.5
1.200
46.1
3 2.005
1.89
1.892 22.6
2
1.779
S5 3 2.372
2.120 2.120 50.2
1.870
100.1
4 2.857
2.60
2.608 49.9
8
2.358
So 4 1.790
1.541 1.541 50.0
1.290
100.2
5 2.840
2.58
2.589 50.2
9
2.338
S7 5 1.910
1.658 1.658 50.4
1.406
80.8
N 1.196
0.94
0.944 30.4
4
0.892
£« = 6.637 £6 = 8.033
HR2-1 22.046m
£«-£6 = -1.396m £D[2] = 327.20m
P PV Citiri pe miră Citiri medii Distanțe
S înapoi înainte înapoi înainte Portee Niveleu
S R3 1.302
8 1.002 1.002 60.0
0.702
120.0
6 1.88
1.58
6 60.0
6
1.58
S 6 1.892
g 1.714 1.714 35.6
1.536
71.1
7 2.385
2.20
2.208 35.5
8
2.030
S 7 1.789
10 1.693 1.693 19.1
1.598
37.7
8 1.49
1.40
5 18.6
2
1.40
S 8 1.833
11 1.550 1.550 56.5
1.268
112.4
N 1.47
1.19
4 55.9
4
1.194
0.915 £« = 5.959 £6 = 6.390
HR3=121 ,071m
£ a - £ b = -0.43 Im
£D[3] = 341.20W
Se cere să se calculeze cotele punctelor 1,2,3,4,5,6, 7,8, N
Rezolvare
1. Calcul diferențe de nivel provizorii

Drumuirea 1
= 1.859-0.729 = 1.130w
=0.949-2.144 =-1.195TH
AH2_V =1.521-1.163 = 0.358TH
Verificare
=â-^b
0.293 = 0.293
Drumuirea 2
AHfl2_3 = 1.318 -1.892 = -0.574m
AH3_4 = 2.120-2.608 = -0.488m
AH4_5 =1.541-2.589 =-1.048TH
A#5_V =1.658-0.944 = 0.714TH
Verificare
-1.396 = -1.396
Drumuirea 3
kHR3_6 = 1.002-1.586 =-0584TH
AH6_7 =1.714-2.208 =-0.494TH
AH7_8 = 1.693 -1.402 = 0.29 Im
Attg_y =1.550-1.194 = 0.356TH
Verificare
-0.431 = -0.431
2. Calcul cota provizorie punctul N

H[ff = Hm + ÂH[]] =120.35 + 0.293 = 120.643/??
H^] =HR2 + Â//M =122.046 -1.396 = 120.650/;? = HR, +£ AH[3]
=121.071 -0.431 = 120.640/??
3. Calcul cotă ponderată punctul N
A + P1 + Pi
1
= 0.0031
320.9
p2 = * M = —'— = 0.0031
^D[2] 327.2
1
= 0.0029
341.2
1.0978643
N
= 120.644/??
0.0091

ej = //l -//< =120.643 -120.644 = -0.00 Im eF1 = Hf - HN
1 l|
= 120.650 -120.644 = 0.006/??

4] _ 0.001
- 320.9 = 0.000003
c[2] -0.006
[2]
= -0.000015
S^ 327.2
c{3] _ 0.004
^D1’’1 _ 341.2 = 0.000012
5. Calcul diferențe de nivel compensate

Drumuirea 1
=1.130 + 0.001 = 1.131m
A//|2 =-1.195 + 0 =-1.195m
A//,v = 0.358 + 0 = 0.358m
A//,v = 0.358 + 0 = 0.358m
Drumuirea 2
AHR2_3 = -0.574 - 0.001 = -0.575m
A//3 4 = -0.488 - 0.002 = -0.490m AH4_5 = -1.048 - 0.002 = -1,050m
ML = 0.714 - 0.001 = 0.713m
Drumuirea 3
AHfl3_6 = -0.584 + 0.002 = -0.582m
AH6_7 = -0.494 + 0.001 = -0.493m
A//7_8 = 0.291 + 0.000 = 0.291m
A//xv = 0.356 + 0.001 = 0.357m
6. Calculul cotelor punctelor noi
Drumuirea 1
H} = H R} + AH R}_} = 120.35 +1.131 = 121.481W
H2 =H} + AH}_2 =121.481 -1.195 = 120.286/??
HN =H2+ AH, = 120.286 + 0.358 = 120.644/??
Drumuirea 2
H3 =HR2 + AHR2_3 = 122.046-0.575 = 121.471W
H4 =H3 + AH3_4 =121.471 -0.490 = 120.98 im
H5 =H4 + AH4_5 =120.981 -1.050 = 119.93 im
HN =H5 + AH5_N =119.931 + 0.713 = 120.644/;?
Drumuirea 3
H6 =HR3 + AHR3_6 =121.071- 0.582 = 120.489/??
H2 = H6 + AH6_7 = 120.489 - 0.493 = 119.996/??
Hi=H1+ AH7_S = 119.996 + 0.291 = 120.287/??
HN =Hg+ AHg_ N = 120.287 + 0.357 = 120.644/??
12.4 Drumuire de nivelment geometric pe bandă
Se dau măsurătorile efectuate într-o drumuire de nivelment

geometric pe bandă. Aceasta a fost realizată în scopul întocmirii
profilelor longitudinale și transversale. Măsurătorile pentru profile au
fost executate din 10 în 10 m. Cotele reperilor Ri, R2 sunt: HRI =
75.320m, HR2 = 74.771 m
PS PV Citiri pe miră Disl tanțe
înapoi Intermediare înainte Portee Niveleu
Si Ri 1.49
0 38.4
1.29
1.1 8 1.784
1.2 1.792
1.3 1.881
1 1.786
1.4 1.882
1.5 1.790
1.6 1.780
2.1 1.635
2.2 1.642
2.3 1.753
2 1.637
2.4 1.750
2.5 1.643
2.6 1.636
3.1 1.748
3.2 1.752
3.3 1.860
3 1.755
3.4 1.863
3.5 1.755
3.6 1.747
4 1.94
0 37.0 75.4
1.75
5
PS PV Citiri pe miră Disl tanțe
înapoi Intermediare înainte Portee Niveleu
s2 4 1.65 40.4
0
1.44
4.1 1.450
4.2 1.475
4.3 1.570
4.4 1.572
4.5 1.470
4.6 1.452
5.1 1.582
5.2 1.598
5.3 1.604
5 1.587
5.4 1.607
5.5 1.594
5.6 1.586
6 2.115
1.925 38.0 78.4
1.735
s3 6 2.415
2.205 42.0
1.99
7 2.233
2.034 39.8 81.8
1.835
s4 7 2.145
1.93 42.0
5
R2 1.936
1.733 40.6 82.6
1.530
Ya = 6.886 £6 = 7.447
£D = 318.20/77
b
Verificare = 6.886-7.447 = -0.561m
HR2 - HRI = 75.32 - 74.771 = -0.549m
eh = 0.561 -0.549 =-0.012m
Se cere să se calculeze cotele punctelor măsurate și să se

întocmească profilele longitudinale și transversale
Rezolvare
A. Calculul cotelor punctelor de drumuire
1 .Calculul diferențelor de nivel relative dintre punctele de drumuire

AHffl_4 = 1.298-1.755 = -0.457w
AH4_6 = 1.448 -1.925 = -0.477/??
AH6_7 = 2.205-2.034 = 0.171/??
AH7_fl2 =1.935-1.733 = 0.202m
Verificare
£AH=£a-^>
-0.561 = -0.561

eh = £ AH = -0.012m
ch = 0.012/??
khh = = 0-012 = 0.000037712
Jj) 318.20

AHfl]_4 = -0.457 + 0.003 = -0.454/??
AH4_6 = -0.477 + 0.003 = -0.474/??
AH6_7 = 0.171 + 0.003 = 0.174m
AH7_fl2 = 0.202 + 0.003 = 0.205m
Verificare
-0.549 =
II, = Hm + A//Zd_4 = 75.320 - 0.454 = 74.866m
H6 = II, + A//,_6 = 74.866 - 0.474 = 74.392m
II. =11, +MI, . =74.392+ 0.174 = 74.566m
HR2 =H7+ AH7_R2 = 74.566 + 0.205 = 74.771m
Verificare
HR2 calculat prin transmiterea cotelor este egal cu HR2 cunoscut din
datele problemei.
B. Calculul punctelor intermediare
1 .Stația Si se calculează cota planului de vizare și apoi cotelor

punctelor intermediare
HPv = HRI + CRI = 75.32 + 1.298 = 76.618m
H1.1 = HPv - cu = 76.618 -1.784 = 74.834m

HI.2 = HPv - cu = 76.618 -1.792 = 74.826m
HI.3 = HPv - ci,3 = 76.618 -1.881 = 74.737m
Hi = HPv - ci = 76.618 -1.786 = 74.832m
HI.4 = HPv - ci,4 = 76.618 -1.882 = 74.736m
HI.5 = HPv - cis = 76.618 -1.790 = 74.828m
HI.6 = HPv - ci,6 = 76.618 -1.780 = 74.838m
H2.1 = Hpv - C2.1 = 76.618 -1.635 = 74.983m

H2.2 = Hpv - C2.2 = 76.618 -1.642 = 74.976m
H2.3 = Hpv - C2.3 = 76.618 -1.753 = 74.865m
H2 = Hpv - C2 = 76.618 -1.637 = 74.981 m

H .4 = Hpv - C2.4 = 76.618 -1.750 = 74.868m
2
H2.5 = Hpv - C2.5 = 76.618 -1.643 = 74.975m

H2.6 = Hpv - C2.6 = 76.618 -1.636 = 74.982m
H3.1 = Hpv - C3.1 = 76.618 -1.748 = 74.870m

H3.2 = Hpv - C3.1 = 76.618 -1.752 = 74.866m
H3.3 = Hpv - C3.3 = 76.618 -1.860 = 74.758m
H3 = Hpv - C3 = 76.618 -1.755 = 74.863m
H3.4 = Hpv - C3.4 = 76.618 -1.863 = 74.755m
H3.5 = Hpv - C3.5 = 76.618 -1.755 = 74.863m
H3.6 = Hpv - C3.6 = 76.618 -1.747 = 74.871 m
2.Stația S2 se calculează cota planului de vizare și apoi cotelor

punctelor intermediare
Hpv = H4 + C4 = 74.866 + 1.448 = 76.314m
H4.1 = Hpv - C4.1 = 76.314 -1.450 = 74.864m

H4.2 = Hpv - C4.1 = 76.314 -1.475 = 74.839m
H4.3 = Hpv - C4.3 = 76.314 -1.570 = 74.744m
H4.4 = Hpv - C4.4 = 76.314 -1.572 = 74.742m
H4.5 = Hpv - C4.5 = 76.314 -1.470 = 74.844m
H4.6 = Hpv - C4.6 = 76.314 -1.452 = 74.862m
H5.1 = Hpv - C5.1 = 76.314 -1.582 = 74.732m

H5.2 = Hpv - C5.2 = 76.314 -1.598 = 74.716m
H5.3 = Hpv - C5.3 = 76.314 -1.604 = 74.710m
H5 = Hpv - c5 = 76.314 -1.587 = 74.727m
H5.4 = Hpv - C5.4 = 76.314 -1.607 = 74.707m
H5.5 Hpv - C5.5 76.314 -1.594 = 74.720m
= =
H5.6= Hpv - C5.6= 76.314 -1.586 = 74.728m
C. întocmirea profilelor longitudinale și transversale
Pentru întocmirea profilului longitudinal se vor parcurge etapele

următoare:
► se desenează cele două axe pentru D și H perpendiculare una pe

cealaltă;
scara cotelor este de 10 până la 100 de ori mai mare decât cea a
distanțelor. în exemplul dat scara distan țelor este 1:500, iar cea a
cotelor 1:10.
► se reprezintă punctele pe axa distan țelor reducând distan țele la
scara aleasă. De exemplu distanța de 10m dintre punctele 1 și 2 va
reprezenta la scara 1:500 2cm ș.a.m.d.
► se alege cota de referință ca fiind o valoare mai mică decât cea
mai mică cotă de reprezentat. în exemplul dat vom alege valoarea de
74.60m.
ÂB
Profilul longitudinal rezultat poate fi urmărit în figura 12.3.

Figura 12.3 Profil longitudinal
Pentru întocmirea profilului transversal se vor parcurge etapele

următoare:
► se desenează cele două axe pentru D și H perpendiculare una pe
cealaltă;
scara cotelor este egală cu cea a distan țelor. în exemplul dat scara
distanțelor este 1:50, iar cea a cotelor 1:10 deoarece 1:50 ar fi prea
mare deoarece diferența dintre cote este mică.
► se reprezintă punctele pe axa distan țelor reducând distan țele la
scara aleasă. De exemplu distanța de 10m dintre punctele 1 și 2 va
reprezenta la scara 1:500,2cm ș.a.m.d.
► se alege cota de referință ca fiind o valoare mai mică decât cea
mai mică cotă de reprezentat. în exemplul dat vom alege valoarea de
74.60m.
A TT
-A
Profilul transversal rezultat poate fi urmărit în figura 12.4.

Se pot face profile transversale prin punctele 1, 2, 3, 4, 5. Exemplul
dat este prin punctul 1.
1:10^
Dist.partiale
Dist.cumulate
Cote teren
Pante teren —
Figura 12.4 Profil transversal

BIBLIOGRAFIE
1 Atudorei M. Măsurători geodezice prin unde -

Institutul de Construcții, București,
1981
2 Dragomir P. Topografie generală - Institutul de
Construcții, București, 1992
3 Dragomir P., Mihăilescu D., Topografie inginerească - Editura
Tămâioagă Gh., Turcanu Conspress, București, 2000
R.
4 Fotescu N. Teoria erorilor de măsurare și
metoda celor mai mici pătrate -
Institutul de Construcții, București,
1978 îndrumător pentru lucrări
5 Fotescu N., Săvulescu C. practice la teoria erorilor - Institutul
de Construcții, București, 1988
Geodezie și gravimetrie - Editura
6 Ghițău D. Didactică și Pedagogică, București,
1983
Măsurători terestre - fundamente
7 Ilieș A., Vasilca D. vol.III - Editura Matrix Rom,
București, 2002
Topografie generală și
8 lonescu P., Rădulescu M. inginerească - - Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1975
Topografie - Editura Cartea
9 Manea R. Universitară, București, 2007 Caiet
de lucrări practice de topografie -
10 Manea R. Editura Cartea Universitară,
București, 2007 Măsurători terestre
- fundamente vol.III- Editura Matrix
11 Marcu C-tin. Rom, București, 2002
1 Neamțu M, Ulea E, s.a. Instrumente topografice și
2 geodezice - Editura Tehnică,
1 București, 1982
3 Neamțu M, Taub M. Topografie vol. I și II - Institutul
1 de Construcții, București, 1979
4 NeunerJ. Sisteme de poziționare globală -
Editura Matrix Rom, București,
1 2000
5 NeunerJ, Badea Gh. Măsurători terestre -
vol.l - Editura Matrix Rom,
1 București, 2002
6 NistorGh. Geodezie aplicată în studiul
construcțiilor - Editura
1 Gheorghe
7 NistorGh. Asachi, lași, 1993
Teoria prelucrării
geodezice măsurătorilor
- - Editura Gheorghe
1 Asachi, lași, 1996
8 Onose D., ș.a. Măsurători terestre -
fundamente
vol. I - Editura Matrix Rom,
1 București, 2002
9 Onose D. Topografie - Editura Matrix
2 Rom,
București, 2004
0 Păunescu C. Curs de geodezie - topografie
vol.III - Editura Universității din
2 București, București, 2004
1 Păunescu C., Paicu G. Curs de geodezie - topografie
vol.lI - Editura Universității din
2 București, București, 2001
2 Posescu M. Topografie - Editura Matrix
București, 1999
1 .Calculul unghiurilor orizontale ca diferen țe dintre direc țiile
unghiulare orizontale măsurate o, 0
2.Calculul unghiului interior „a”
a = 200-(o+ p)
3.Calculul distanței dintre punctele vechi
Dn =A/(x]-xj1 2+(};-y2)2
4.Se aplică teorema sinusului pentru calculul distan țelor dintre
punctele vechi și punctul nou
D = yl(XA -XB)* 2 +(YA -YB)2 = y/256 + 64 = ^320 = 17.888m tga=
0,40833, ctgz = 0,40833
AHAB +S = DAB tga + I
sau
AHAB +S = DAB ctgz + I
rezultă
AHAB = DABtga + I- s=17,888*0,40833+1,50-4,00=4,804m
HB = HA + AHAB= 45,75 +4,804=50,554m

2. Nivelment trigonometric viză descendentă
Se dau: HA= 45.75m, z = 125,429, XA= 312m, YA= 567m, XB= 328m,
YB= 559m,

Vdocuments MX Topografie Raluca Manea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vdocuments MX Topografie Raluca Manea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RALUCA MANEA

Editură acreditată de Ministerul Educației și Cercetării prin

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

1. MĂSURĂTORILE TERESTRE - NOȚIUNI GENERALE..............

2. ELEMENTELE PLANURILOR Șl HĂRȚILOR..............................

3.INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR.............

5. ÎNDESIREA REȚELELOR DE TRIANGULAȚIE..........................

6. TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR

8. PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIREA PLANIMETRICĂ......

9. RIDICAREA PLANIMETRICĂ A DETALIILOR TOPOGRAFICE

11. DRUMUIRI DE NIVELMENT GEOMETRIC ..............................

12. PROBLEME REZOLVATE - DRUMUIRI

1. MĂSURĂTORILE TERESTRE - NOȚIUNI GENERALE

1.1 Obiectul și ramurile măsurătorilor terestre

Topografia face parte dintr-un grup de știin țe și tehnici numite la

1.2 Suprafețe terestre

Din punctul de vedere al măsurătorilor terestre, se definesc

Suprafața topografică - este suprafața terenului natural,

Figura 1.2 Elipsoidul de revoluție

1.3 Suprafețe de proiecție

Prin intermediul sistemelor de proiecție se face trecerea - prin

1.4 Elementele topografice ale terenului

Pentru a fi reprezentate pe planuri și hăr ți elementele ce sunt

1.4.1 Elementele topografice ale terenului în plan vertical

Secționând terenul în plan vertical vom avea următoarele

unghiul de pantă OCAB - este unghiul făcut de linia terenului

Figura 1.3 Elementele topografice ale terenului în plan vertical

1.4.2 Elementele topografice ale terenului în plan orizontal

unghiul orizontal OAB - este unghiul diedru dintre planele

Figura 1.4 Definirea orientării

1.5 Unități de măsură

Pentru lungimi - se folosește metrul (m) cu multiplii și

Notațiile sunt g - pentru grad c - pentru minute cc - pentru

Un punct pe suprafața terestră poate fi definit de trei tipuri de

1.6.1 Transformarea din coordonate rectangulare în

Dacă avem două puncte 1 și 2 definite de coordonatele

Tot aici se poate defini și unghiul dintre axa X și distan ța D12 ca

Generalizând relațiile putem scrie

Coordonatele relative AX12 si AY12 se pot calcula cu rela țiile:

X J = X, + Dy COS Oy Yj = Yi: + Dy sin Oy

1.7.1 Scara numerică - este raportul constant dintre distanța "d"

Problemele ce se pot rezolva cu ajutorul scării numerice sunt

1. Se dau n și d și se cere să se calculeze D; D = n*d

Atenție! D și d se exprimă în aceiași unitate de măsură.

1.7.2 Scara grafică - este reprezentarea grafică a scării

Scara grafică liniară cu talon - se va desena pe planuri și hărți

Exemplu: pentru scara numerică de 1 :1000 s-a construit scara

Exemplu: pentru scara numerică de 1:10 000 s-a construit scara

1.8 Problemă rezolvată

Se dau punctele 1,2,3,4 prin coordonate rectangulare în sistem

Se cere să se rezolve următoarele probleme:

Figura 1.8 Reprezentarea punctelor date la scara 1:2000

2. Calculul distanțelor din coordonate cu rela ția Dn = -7(1145 -1033)2 +

D34 = 7(1021-1072)2 +(2084-2091)2 = 7512 +72 = 72650 = 51,478m

D,, = 70 033-102 O2 + (2012" 2084)2 = V122 +722 = 75328 = 72.993m

3. Calculul orientărilor din coordonate cu rela ția

4. Reprezentarea orientărilor pe plan

5. Reducerea la scară a distanțelor D12 și D34

X5 = 1072m + 17.26mcos114.2514 = 1072m + 17.26m (-0.22199)

1.9 Probleme propuse spre rezolvare

Pct. X(m) Y(m)

Se cere să se rezolve următoarele probleme:

4.Să se reprezinte pe desen orientările calculate;