Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poezia În dulcele stil clasic deschide volumul din 1970, volum ce aparţine celei
de-a doua etape a creţiei poetului, în care adevărata rafinare a expresiei pare a
fi un scop în sine; textul stănescian depăşeşte cadrul unei arte poetice propriu-
zise, deoarece creatorul reuşeşte să surprindă clipa unică de revelaţie a
Absolutului, căreia îi dublează semnificaţia; poezia are două chei de lectură, ea
fiind privită simultan ca o artă poetică şi ca o poezie erotică. Pentru poet,
iubirea şi creaţia aparţin, în egală măsură, planului existenţei şi planului
cunoaşterii.
Elementele care înscriu textul în modernitate sunt ambiguitatea planurilor şi a
limbajului, reprezentarea abstracţiilor în formă concretă, neobişnuitul imaginilor
artistice, subtilitatea metaforei, dar şi noile sensuri şi semnificaţii obţinute
prin plasarea unor clişee verbale din poezia clasică în noi contexte.
Titlul poeziei şi, de fapt, al volumului, dezvăluie prin sintagma stil clasic
intenţia de revenire la tiparele formale cunoscute, pe care poetul le priveşte cu
un sentiment de duioşie ironică, atitudine tipică esteticii postmoderne.
Antepunerea epitetului dulce aminteşte de poezia paşoptiştilor şi de cea
eminesciană, de cunoscuta sintagmă dulce minune. Titlul conţine privirea
melancolică a poetului care, la 1970, este pus în faţa unei lumi schimbate, pe care
trebuie să înveţe să o exprime în poezia sa.