Sunteți pe pagina 1din 14

CHIMIA VIETII

Conf. dr. Crinela Dumitrescu


dumitrescucrinela@yahoo.com
dcsuvt@gmail.com

Page  1
Conţinutul tematic al cursului
1. Istoricul chimiei organice (chimia vietii)
2. Acizi grasi. Grasimi.
3. Monozaharide, dizaharide, polizaharide.
4. Aminoacizi, polipeptide, proteine. ARN. ADN.
5. Resurse energetice. Surse conventionale: petrol, gaze
naturale, carbuni.
6. Efectul de sera. Distrugerea stratului de ozon.
7. Droguri.
8. Vitamine.
9. Medicamente.

Page  2
Conţinutul aplicaţiilor practice

 Separarea amestecurilor: cristalizare, decantare, filtrare.


 Separarea amestecurilor: distilarea.
 Saponificarea grasimilor.
 Compozitia chimica a materiei vii. Aplicatii numerice.

Page  3
Competenţe profesionale:
C2. Recunoasterea si descrierea conceptelor, abordărilor,
teoriilor, metodelor si modelelor elementare privitoare la
structura şi reactivitatea compuşilor chimici;
C3. Identificarea conceptelor si a metodelor utilizate pentru
determinarea compozitiei, structurii si a proprietatilor
fizico-chimice ale compusilor chimici;
C7. Identificarea metodelor şi tehnicilor, a materialelor,
substanţelor şi aparaturii, necesare pentru efectuarea
unor experimente de laborator de fizică, chimie, biologie;

Page  4
Competente transversale:
CT. Cooperarea eficientă în echipe profesionale,
interdisciplinare, specifice derulării proiectelor şi programelor
din domeniul educaţiei

Page  5
ISTORICUL CHIMIEI ORGANICE
Chimistul suedez Jons Jacob
Berzelius (1779 - 1848) considera că
substanțele organice iau naștere sub
acțiunea unei forțe necunoscute, pe
care a numit-o forță vitală ("vis
vitalis") și care există numai în
organismele vii.

A definit chimia organica:


CHIMIA VIETII (1809)

Page  6
Concepția vitalistă este infirmată de chimistul german
Friedrich Wöhler (1800 - 1882) care reușește să obțină
accidental în laborator ureea (în 1828) prin incalzirea
cianatului de amoniu (compus anorganic).

Page  7
Chimistul german
Adolph Wilhelm Hermann Kolbe
(1818 - 1884) sintetizează acidul acetic (în 1844)
pornind de la carbura de calciu.

Dupa anii 1960 au fost sintetizati compusi organici:


clorofila, insulina, ribonucleaza, vitamina B12.

Toate aceste descoperiri au relevat faptul că nu există nicio forță


vitală, că toate procesele chimice se supun acelorași legi.

Page  8
Chimisti romani care au studiat chimia organica
Constantin I. Istrati (1850-1918): chimist si medic roman. Unul dintre
fondatorii scolii romanesti de chimie.
Eugen Angelescu (1896-1968), academician, prof. la Universitatea din
Bucuresti.
Anastasie Obregia: Cecetari in domeniul stereoizomeriei colorantilor si
al chimiei tehnologice.
Stefan Minovici (1867-1935)
In anul 1894, este numit asistent personal al profesorului Fischer la
Institutul “Kaizerul Wilhelm”, unde lucreaza pana la obtinerea licentei, in
primavara anului 1897; ocupa postul de profesor agregat la Scoala
Superioara de Farmacie din Bucuresti (februarie 1897).

Page  9
Costin D. Nenitescu (1902-1970)
 profesor la Universitatea din București a predat
cursurile de chimie organică și chimie generală.

 membru al Academiei Române și al altor academii


din străinătate:
(Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia).
În 1928, la 26 de ani, publică prima ediție din cele două tratate, "Chimie
organică" și "Chimie generală".
Tratatul de chimie organică a fost publicat în 8 ediții, prima având un
singur volum, restul 2.

Page  10
Fig. 1 – Legăturile chimiei cu alte ştiinţe

Banciu, M.D., (2002) . ”Chimia organică – rivală şi/sau imitatoare a naturii?” -


Page  11
Discurs de recepţie, Academia Română
 Exemplul cel mai elocvent care demonstrează legătura dintre
chimia organică şi biologie şi medicină îl constituie modelul
structurii de dublă elice a acidului dezoxiribonucleic (ADN).
Pentru elaborarea acestui model, biologilor Francis Crick şi
James Watson le-a fost acordat Premiul Nobel pentru
medicină (1962).
 Ca urmare a preocupărilor cercetătorilor în domeniul sintezei
organice a unor molecule de înaltă specificitate,
asemănătoare celor naturale şi care reacţionează cu o genă
sau cu o proteină producând creşterea sau inhibarea
activităţii acesteia, a luat naştere o nouă ramură: genetica
chimică.

Page  12
Aplicaţiile sintezei organice în fabricarea medicamentelor sunt
de o importanţă deosebită pentru industria farmaceutică.
Exemplificăm sintezele realizate de către R.B. Woodward a
colesterolului, cortizonei, stricninei, acidului lisergic,
rezerpinei, clorofilei, tetraciclinei, vitaminei B12 (împreună cu
A. Eschenmoser).

Page  13
Referinte bibliografice
1. Tarabasanu-Mihaila, C., Boscorbea, C., Gorduza, V.M. Compusi
naturali. Alimente, Editura SemnE, Bucuresti, 2001.
2. Avram, M., ”Chimie organică”, ediţia a - II - a, Editura Zecasin, Bucureşti,
1995.
3. Iovu, M., ”Chimie organică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1978.
4. Neniţescu, C.D., ”Chimie organică”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980.
5. Daescu, C.. Industria medicamentelor, Editura Uni Press C-68,
Bucuresti, 1999.
6. Olteanu, R.L., Dumitrescu, C., Chimie tehnologica, Editura Macarie,
Targoviste, 2004.

Page  14

S-ar putea să vă placă și