Analiza Cursuri Merged

I.
GRUPUL DE SOCIETATI – ELEMENTE GENERALE
1. Definirea conceptului de “grup de societati”. Paralela intre sistemul contabil anglo-saxon,

sistemul contabil continental si sistemul din Romania.
2. Geneza grupurilor de societati.
3. Tipologia grupurilor de societati.
1. Definirea conceptului de “grup de societati”. Paralela intre sistemul contabil anglo-saxon,

sistemul contabil continental si sistemul din Romania
Grupul de societati reprezinta un ansamblu de societati, independente din punct de vedere

juridic, legate intre ele prin participantii de capital, ce asigura uneia dintre ele, societatea - mama,
controlul asupra intregului.
Pe plan mondial, in conditiile unei concurente acerbe, a unei evolutii tehnolgice permanente,
precum si a manifestarii unei dorinte firesti de crestere, intreprinderile sunt supuse unui proces
continuu de transformare, ce genereaza consecinte variate asupra structurii lor. In ultimul deceniu si
pentru societatile comerciale din Romania a devenit o realitate curenta nevoia de crestere economica.
Caile prin care se poate realiza aceasta crestere sunt :

 Achizitia de noi imobilizari corporale si necorporale, caz in care vorbim despre o crestere
interna
 Preluarea controlului asupra altor societati care detin imobilizarile respective (necesare
dezvoltarii), caz in care vorbim despre o crestere externa
CRESTEREA INTERNA se materializeaza prin crearea sau /si achizitia de noi mijloace de
productie, avand ca efect imediat o crestere a valorii imobilizarilor corporale si necorporale ale
intreprinderilor.
La baza cresterii interne sta strategia de dominatie prin intermediul costurilor, intrucat apeland
la aceasta se poate obtine un cost de productie foarte mic, care va determina si o politica de preturi
scazute. In acest mod se elimina concurenta existenta sau se descurajeaza potentiala concurenta.
Din punct de vedere al strategiei financiare, cresterea interna trebuie sa se bazeze fie pe
autofinantare, fie pe apelarea la capital inprumutat (pe termen mediu si lung), dar numai cu
conditia ca acesta sa genereze un efect de levier care sa permita cresterea rentabilitatii financiare a
capitalurilor proprii.
Cresterea interna ca strategie de dezvoltare a unei intreprinderi este aplicabila in general
societatilor care detin o pozitie concurentiala solida.
Avantajele apelarii la o asemenea strategie sunt :

1) ritmul de crestere va urma un trend ascendent regulat, fara hopuri, permitand
administarea intr-un mod continuu si usor a procesului de dezvoltare.
2) includerea noilor structuri in ansamblul existent va fi facila, intrucat vor lipsi
elementele straine
Dezavantajele apelarii la cresterea interna sunt urmatoarele :

1) Prin apelarea la cresterea interna este posibila generarea unui sistem foarte mare greu
de condus si de gestionat.
2) Daca intreprinderea apeleaza si la diversificare, atunci procesul va fi greoi intrucat
trebuiesc abordate produse, strategii, parteneri noi si nu intotdeauna acestia au
experienta necesara.
1
CRESTEREA EXTERNA, ca modalitate de dezvoltare presupune obtinerea controlului
asupra altei societati si nu achizitionarea directa a activelor (imobilizarilor corporale si
necorporale) necesare desfasurarii propriei activitati.
In literatura de specialitate se apreciaza ca apelarea la cresterea externa este preferata
cresterii interne, intrucat costurile realizarii sunt mai reduse, iar avantajele superioare, intrucat duc
la atingerea urmatoarelor obiective :
a) realizarea de sinergii prin atingerea unor obiective industriale
O intreprindere cu rezultate medii, eficienta, care se afla sub o conducere mai eficace
realizeaza astfel sinergii operationale si financiare care se materializeaza fie prin cresterea
cotei de piata (achizitie orizontala-se acizitioneaza o intreprindere in acelasi sector de
activitate), fie prin imbunatatirea relatiilor dintre clienti si furnizori (achizitie verticala)
b) rezolvarea problemelor de agentie si gestiune ineficienta

Problemele de agentie care pot aparea sunt: relatia dintre manageri si actionari deoarece
primii dintre acestia nu au aceleasi obiective ca actionarii, iar actionarii nu au proceduri de
control asupra managerilor.Solutia : se poate transfera controlul altei societati, se schimba
managementul, se gestioneaza in concordanta cu obiectivele actionarilor.
c) satisfagerea orgoliului si motivelor personale ale managerilor

Se poate stabili o legatura stransa intre remuneratia managerilor si marimea intreprinderii.
d) obtinerea de avantaje fiscale

In cazul unei fuziuni societatea absorbanta poate beneficia de deficitele fiscale ale societatii
absorbite.
Cresterea externa poate fii de mai multe tipuri :

1) de tip orizontal - o intreprindere preia controlul asupra unei intreprinderi din acelasi sector
de activitate.
2) de tip vertical : a) se preia controlul unui furnizor (integrare in

amonte)
b) se preia controlul unui client pentru a putea asigura
piata de desfacere(integrare in aval)
3) de tip conglomerat - din domenii diferite , diversificarea portofoliului de activitati, astfel se

reduce riscul economic.
Din punct de vedere juridic cresterea externa se poate grupa in trei categorii :
A.Achizitionarea directa de actiuni sau parti sociale emise de o alta societate avand ca scop :
1. plasamentul de capital (scopul nu este de a controla sau
de a influenta deciziile), ci obtinerea de dividende
2. preluarea de participatii (se stabilesc legaturi de lunga
durata, se poate exercita o influenta sau un control)
Preluarea de titluri de participare care reprezinta parti importante din capitalul unei societati
presupune :
- subscrierea de capital, cu ocazia constituirii sau majorarii capitalului societati emitente
- achizitionarea directa de titluri de la actionarii societati vizate
- schimbul de titluri, sub rezerva respectarii reglementarilor care vizeaza participatiile
incrucisate
- schimbul de titluri contra aportului in natura
B.Oferta publica de cumparare sau schimb
- procedura prin care o persoana fizica sau juridica isi face publica dorinta de a achizitiona
sau ceda in totalitate sau numai o parte din titlurile unei societati.
C.Fuziunile- una sau mai multe societati pot sa transmita propriul patrimoniu la o societate
existenta sau la o noua societate pe care ele o constitue.
2
2. Geneza grupurilor de societati.
In contextul globalizarii pietelor financiare, o caracteristica dominanta a vietii economice o

reprezinta dezvoltarea grupurilor de societati, iar in viata economica a fiecarei tari se doreste din ce in
ce mai mult realizarea unor intreprinderi puternice, atat din punct de vedere financiar cat si prin
ponderea de piata pe care o domina.
Grupul reprezinta un ansamblu constituit din mai multe societati, avand fiecare o existenta proprie,
insa unite prin diverse legaturi, in cadrul carora una dintre societati numita “societate mama” exercita
controlul asupra tuturor celorlalte, fiind si unitatea de decizie. Toate celelalte societati sunt dependente
de societatea-mama.
Dintre cauzele care au generat aparitia grupurilor de societati se pot aminti urmatoarele:
- dezvoltarea economica in tarile industrializate a dus la expansiunea intreprinderilor puternice, a
celor ce domina piata si depasesc prin aria lor de actiune, frontierele tarii de origine.
- existenta si dezvoltarea pietei financiare au permis cumpararea titlurilor de participare de catre
diverse societati, fapt ce le aigura un control asupra societatilor emitente facand posibila
dezvoltarea gestiunii acestor titluri.
- structura de grup ofera avantajul mobilitatii capitalului in adaptarea rapida la economia in
permanenta schimbare.
Existenta grupurilor de societati nationale si multinationale atrage schimbari si consecinte
economice, juridice, fiscale si sociale.
Astfel concentrarea la nivel de grup are drept consecinta procesul de intarire a controlului, a
informarii, a puterii precum si comasarea patrimoniului in proprietatea catorva persoane fizice sau
juridice, permitand acestora sa utilizeze mijloace financiare si de productie mari, si sa depinda mai
putin din punct de vedere politic sau social de tara de origine.
In contextul economic si politic actual, marimea unei societati este determinata de cele mai
multe ori de motive ce nu tin de eficienta economica ci o multitudine de alti factori cum ar fi
posibilitatea unui control eficient a unui numar mare de intreprinderi.
Grupul este in primul rand o realitate economica si mai putin una juridica.
Aceasta rezulta din faptul ca in multe tari grupului nu ii este recunoscuta personalitatea juridica
(de ex. In Franta). Cu toate acestea exista numeroase texte legislative care reglementeaza referitor
la grupurile de societati, aspecte legate de dreptul muncii, dreptul fiscal, dreptul comercial, dreptul
contabil.
Legaturile care determina formarea grupului sunt legaturi juridico-financiare,
legaturi de persoane tehnico comerciale, contractuale sau necontractuale.In practica, societatea-
mama poate desfasura fie o activitate productiva sau comerciala, fie o societate de holding, al carei
activ este constituit din titluri si actiuni si al carei obiectiv principal de activitate este gestionarea
portofoliului.
Consecintele juridice ale grupului

Din punct de vedere juridic fiecare societate ce formeaza un grup are propria personalitate
juridica, denumire, sediu social si lucrativ, organe de conducere proprii.
Grupul poate lua nastere prin:
- constituirea de societati - presupune infiintarea de catre societatea-mama a unei sau mai
multor filiale, caz in care partile sociale aferente noilor societati (filiale) sunt detinute in
proportie cuprinsa intre 50%-100% de catre societatea mama:
- aportul partial de active - cand o societate aporta o parte din activele sale la o alta societate
prin aceasta obtinand actiuni sau parti sociale ale acelei societati si avand un anumit control
asupra ei in functie de procentul din capital detinut.
- subscrierea la o crestere de capital - societatea participa la cresterea capitalului social al
altei societati:
- cumpararea de actiuni sau parti sociale - achizitia poate fi de la bursa sau pot fi actiuni
necotate la bursa prin oferta publica de cumparare de la o persoana fizica sau juridica fie
prin integrarea ciclului de productie cu toate fazele aferente productiei si desfacerii unei
singure categorii de produse - denumita “maniera verticala”, fie prin integrarea unor
activitati diferite ce pot fi complementare sau similare - numita ,,maniera orizontala”.
3
Consecinte sociale ale grupului
Existenta si dezvoltarea grupurilor de societati a dus, printre altele , la dezvoltarea dreptului
social care se extinde de la protecti impotriva abuzului in cadrul contractului de munca, la
recunoastera si delimitarea drepturilor colective.
Aceasta protectie se realizeaza prin crearea unui comitet de grup ce are drept scop informarea
cat mai completa a reprezentantilor salariatilor, la nivel de grup. Acest comitet centralizeaza
informatiile privind situatia financiara istorica si previzionata si evolutia locurilor de munca in
timp.
Salariatii dintr-un grup sunt consultati de catre comitet inainte de preluarea de participatii,
achizitia sau cedarea filialelor, fuziunea sau aportul partial de active.
Consecinte fiscale ale grupului

In general veniturile filialelor sunt exonerate de impozit. In cazul in care societatea mama
solicita organului fiscal la care este inregistrat ,, ca filiala sa fie platitoare de TVA in zona sa
geografica, atunci filiala se inregistreaza ca platitor de TVA la nivel local. In privinta impozitului pe
profit, se face abstractie de la principiul teritorialitatii, toate veniturile si cheltuieli sunt consolidate de
catre societatea mama, care calculeaza si datoreaza impozitul pe profit pe total societate (grup)
Exista anumite avantaje fiscale de care beneficieaza un grup de societati prin aceea ca in cazul
in care o filiala a realizat o pierdere, aceasta este compensata cu profitul alteia, in acest fel impozitul
calculat si datorat pe total societatea este diminuat, sau chiar dispare(daca pierdere si beneficiul sunt
egale)
In cazul fuziunilor, aportului partial de active sau cu ocazia diviziunii, se pot intalni
reglementari specifice in ligislatie, care asigura o neutralitate fiscala a operatiei de fuziune,
considerandu-se ca o fuziune este benefica pentru economie.
Societatile nationale care investesc in strainatate beneficieaza de anumite facilitati fiscale.
Crearea in strainatate de filiale de productie si comercializare, are ca efect asimilarea de noi
tehnologii, eliminarea riscului valutar ce apare in cazul exportului (productia si comercializarea se face
direct si nu se exporta), crearea de economii de scara mai ales in domeniul cercetarii si dezvoltarii
precum si cresterea cotei de piata .
Politica de diversificarea a activitatii prin crearea de filiale specializate, definind clar
responsabilitatea in asa fel incat sa se permita micsorarea riscurilor la nivelul grupului, atunci cand una
dintre filiale se confrunta cu dificultati economice si financiare
Consecinte contabile ale grupului de societati

Datorita complexitatii organizarii si structurii unui grup de societati ca si a aspectelor juridice,
fiscale si economice au aparut multe schimbari in domeniul contabilitatii.
Consolidarea informatiilor este necesara faptului ca luate separat informatiile nu ofera o
imagine fidela asupra activitati a grupului asa cum este el in realitate, respectiv o singura entitate.
Prin consolidarea situatiilor financiare un utilizator extern poate aprecia situatia pe ansamblu si
nu pe fiecare componenta a grupului. Astfel, pentru creditorii grupului conturile consolidate ofera
informatiile necesare atat pentru determinarea nevoilor reale de finantarea si a posibilitatilor de
rambursare,cat si pentru aprecierea riscului aferent finantarii acestuia. Pe de alta parte asociatii gasesc
in conturile consolidate informatii cu privire la rezultatul pe ansamblu, de autofinantare a grupului,
ceea ce permite apreciere corecta a valorii societatii-mama. Tot prin conturile consolidate se pot
aprecia mai corect ratele de rentabilitate si capacitate de investire.
Conform normelor contabile internationale, toate intreprinderile care controleaza o alta
intreprindere trebuie sa intocmeasca si sa prezinte conturi consolidate.
4
3. Tipologia grupurilor de societati
Grupurile de societati se pot grupa dupa mai multe criterii si anume :

a) in functie de structura juridica
b) in fuctie de activitate
c) dupa localizarea geografica a activitatilor
a) Tipologia grupurilor in functie de structura juridica
Societatea mama „X‟ pentru societatea „Y‟(filiala X), societatea „Y‟societate mama
pentru‟Z „(filiala Y, subfiliala X)..
Legaturile de capital complexe si variate, stabilite intre un numar mai mare de societati
determina nasterea si existenta grupurilor.
Din punct de vedere juridic grupurile pot fi de :
1) tip patrimonial
SOCIETATEA
MAMA
FILIALA 1 FILIALA 2 FILIALA 3
SUBFILIALA 1 SUBFILIALA 2 SUBFILIALA 3 SUBFILIALA 4 SUBFILIALA 5 SUBFILIALA 6
2) tip „grebla‟
SOCIETATEA MAMA
3) Pentru a-si ameliora propria gestiune societatea isi imparte structura juridica pe activitati
SOCIETATEA MAMA
ACTIVITATEA 1 ACTIVITATEA 2 ACTIVITATEA 3

SUBFILIALA 1- SUBFILIALA 3- SUBFI;IALA 5-
SUBFILIALA 2 SUBFILIALA 4 SUBFILIALA6
5
Exista si un tip aparte de GRUP si anume societatile ale caror unica functie este aceea de a
detine titluri de participare in cadrul filialelor si care nu au activitate operationala. Acestea sunt
numite HOLDING.
Ca exceptie sunt situatiile urmatoare :

- actionarul principal al fiecarei societati este aceeasi persoana fizica sau actionarii
principali sunt mai multe persoane fizice ce apartin aceleiasi familii.
- Societatile grupului -conducere comuna, chiar daca au o multitudine de proprietari sau
actionari.
- Societatile au relatii contractuale foarte stranse, care genereaza un comportament de
intreprinderi integrate.
- Societatile sunt legate prin acorduri de impartire – intocmesc “ conturi combinate”.In
acest caz din punct de vedere juridic fiecare societate isi mentine structura .
b) Tipologia grupurilor in functie de natura activitatii
- cu activitate unica
- cu activitate in mai multe sectoare de activitate
c) Tipologia grupurilor in functie de localizarea geografica a activitatilor
- cu organizare concentrata din punct de vedere geografic

~ activitatea se desfasoara la nivelul unei tari sau a unei regiuni din
acea tara
- cu caracter multinational
~ au activitate in lumea intreaga
~ au o tara de origine, unde se afla sediul si unde sunt luate deciziile
pentru toate societatile
Organizarea se face dupa cum urmeaza :

1) – filiale in interiorul unei tari - dependente de un subholding
Deosebit interes in aceasta clasificare prezinta grupurile multinationale.

Un grup multinational este un ansamblu de societati de nationalitati diferite, autonome din punt
de vedere juridic, dar care sunt controlate de o societate mama sau o societate holding.
Definirea grupurilor multinationale reprezinta o problema delicata, in literatura de specialitate,

intalnind cel putin trei moduri de a le defini :
1) grupul care utilizeaza o parte importanta din propriile resurse pentru operatiile
efectuate in strainatate si ale carui rezultate si crestere sunt, in consecinta, dependente de
activitatile desfasurate in alte tari.
2) grupul care realizeaza cel putin 25% din CA in strainatate
3) grupul care detine cel putin 5 filiale in strainatate
Un grup poate sa devina multinational prin intermediul investitiilor directe pe care le
efectueaza in strainatate.
Investitia directa in strainatate se poate realiza atat prin crearea unei filiale in strainatate, cat si
prin preluarea de participatii la o societate deja existenta. Aceasta investitie, care are ca obiect
stabilirea de legaturi economice durabile, ofera posibilitatea investitorului de a exercita o influenta
reala asupra gestiunii intreprinderii in care face investitia.
6
NOŢIUNI DE CONTABILITATEA GRUPURILOR DE SOCIETĂŢI (1)
Cele mai recente prevederi legale cu privire la situațiile financiare anuale consolidate se regăsesc
în Ordinul nr. 1802 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare.
Conform reglementărilor acestui ordin, în țara noastră, în funcție de criteriile de mărime,

grupurile se impart în două categorii:
1. Grupuri mici și mijlocii – acele grupuri constituite din societățile-mamă și filialele care
urmează să fie incluse în consolidare și care, pe bază consolidată, nu depășesc limitele a
cel puțin două din următoarele trei criterii la data bilanțului societății-mamă:
a) totalul activelor: 24.000.000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 48.000.000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.
2. Grupurile mari – grupurile constituite din societățile-mamă și filialele care urmează să fie
incluse în consolidare și care, pe bază consolidată, depășesc limitele a cel puțin două
dintre cele trei criterii la data bilanțilui societății-mamă:
a) totalul activelor: 24.000.000 EUR;
b) cifra de afaceri netă: 48.000.000 EUR;
c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.
d)
O societate‐mamă şi toate filialele sale sunt entități care trebuie consolidate, în cazul în
care societatea‐mamă este o entitate căreia i se aplică prevederile Ordinului nr. 1802/2014.
Pentru fiecare grup de societăți trebuie identificate societatea‐mamă, precum şi data de la care
aceasta dobândeşte controlul asupra filialelor. Fac excepție de la obligația de consolidare,
grupurile mici și mijlocii, cu excepția cazului în care una dintre entitățile affiliate este o entitate
de interes public.
În scopul determinării criteriilor de mărime în funcție de care se stabileşte obligația de
consolidare se procedează la însumarea indicatorilor referitori la totalul activelor, cifra de afaceri
netă şi numărul mediu de salariați, aferenți fiecărei entități de consolidat, determinați pe baza
ultimelor situații financiare anuale ale acelor entități. Criteriile de mărime în funcție de care se
stabileşte obligația de consolidare se determină pe baza situațiilor financiare anuale ale
societății‐mamă şi ale filialelor sale.
1. În planul de conturi general se regăsesc câteva conturi aplicabile doar în cazul

situațiilor financiare consolidate sau cu predilecție în aceste cazuri.
Aceste conturi sunt:
103. Alte elemente de capitaluri proprii
1033. Diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într‐o entitate străină (A/P)
1038. Diferențe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în vederea
vânzării şi alte elemente de capitaluri proprii (A/P)
107. Diferențe de curs valutar din conversie (A/P)
108. Interese care nu controlează
1081. Interese care nu controlează ‐ rezultatul exercițiului financiar (A/P)
1082. Interese care nu controlează ‐ alte capitaluri proprii (A/P)
207. Fond comercial
2071. Fond comercial pozitiv (A)
2075. Fond comercial negativ (P)
1
26. Imobilizări financiare
264. Titluri puse în echivalență (A)
28. Amortizări privind imobilizările
280. Amortizări privind imobilizările necorporale
2807. Amortizarea fondului comercial (P)
Cu ajutorul conturilor 1033 "Diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într‐o
entitate străină" şi 1038 "Diferențe din modificarea valorii juste a activelor financiare
disponibile în vederea vânzării şi alte elemente de capitaluri proprii" se ține evidența
diferențelor de curs valutar în relație cu investiția netă într‐o entitate străină şi a diferențelor din
evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare. Ambele sunt conturi bifuncționale.
În creditul contului 1033/1038 se înregistrează:

‐ diferența favorabilă de schimb valutar, înregistrată în situațiile financiare anuale consolidate, în
relație cu un element monetar care face parte dintr‐o investiție netă a entității într‐o entitate
străină (765);
‐ creşterea valorii activelor financiare disponibile pentru vânzare, inclusă direct în capitalul
propriu, în cadrul situațiilor financiare anuale consolidate (501).
În debitul contului 1033/1038 se înregistrează:

‐ diferența nefavorabilă de schimb valutar, înregistrată în situațiile financiare anuale consolidate,
în relație cu un element monetar care face parte dintr‐o investiție netă a entității într‐o entitate
străină (665);
‐ ajustarea rezervei de valoare justă, ca urmare a diferențelor nefavorabile rezultate din evaluarea
activelor financiare disponibile pentru vânzare, în cadrul situațiilor financiare anuale consolidate
(501).
Cu ajutorul contului 107 "Diferențe de curs valutar din conversie" se ține evidența
diferențelor de curs valutar rezultate din conversia situațiilor financiare anuale ale societăților
nerezidente. Contul 107 "Diferențe de curs valutar din conversie" este un cont bifuncțional,
folosit la consolidarea societăților nerezidente.
În creditul contului 107 "Diferențe de curs valutar din conversie" se înregistrează:

‐ diferențele favorabile rezultate din conversia posturilor de activ cuprinse în bilanțul societăților
nerezidente;
‐ diferențele favorabile rezultate din conversia posturilor de datorii cuprinse în bilanțul
societăților nerezidente;
‐ diferențele nefavorabile recunoscute drept cheltuială la cedarea participațiilor deținute în
societățile nerezidente (665).
În debitul contului 107 "Diferențe de curs valutar din conversie" se înregistrează:

‐ diferențele nefavorabile rezultate din conversia posturilor de activ cuprinse în bilanțul
‐ diferențele nefavorabile rezultate din conversia posturilor de datorii cuprinse în bilanțul
‐ diferențele favorabile recunoscute drept venit la cedarea participațiilor deținute în societățile
nerezidente (765).
Soldul creditor reprezintă diferențele favorabile aferente societăților nerezidente consolidate, iar
soldul debitor, cele nefavorabile.
2
Cu ajutorul contului 108 "Interese care nu controlează" se evidențiază interesele care nu
controlează, rezultate cu ocazia consolidării filialelor prin metoda integrării globale.
Contul 108 "Interese care nu controlează" este un cont bifuncțional, folosit la consolidarea
filialelor.
În creditul contului 108 "Interese care nu controlează" se înregistrează partea din rezultatul
favorabil al exercițiului financiar şi celelalte capitaluri proprii ale filialei, atribuită unor interese
care nu sunt deținute de către societatea‐mamă, direct sau indirect.
În debitul contului 108 "Interese care nu controlează" se înregistrează partea din rezultatul
nefavorabil, atribuită unor interese care nu sunt deținute de către societatea‐mamă, direct sau
indirect.
Soldul contului reprezintă interesele care nu controlează.
Contul 2071 "Fond comercial pozitiv" este un cont de activ.
În debitul contului 2071 "Fond comercial pozitiv" se înregistrează:

‐ diferența pozitivă dintre costul de achiziție şi valoarea, la data tranzacției, a părții din activele
nete achiziționate.
În creditul contului 2071 "Fond comercial pozitiv" se înregistrează:

‐ valoarea ajustărilor pentru deprecierea fondului comercial pozitiv (681);
‐ valoarea neamortizată a fondului comercial pozitiv scos din evidență (658);
‐ valoarea fondului comercial amortizat integral, scos din evidență (280).
Soldul contului reprezintă valoarea fondului comercial pozitiv existent.
Cu ajutorul contului 2075 "Fond comercial negativ" se ține evidența fondului comercial
negativ care apare în situațiile financiare anuale consolidate (respectiv în situațiile financiare
anuale individuale), cu ocazia transferului efectuat în legătură cu achiziția unei afaceri. Contul
2075 "Fond comercial negativ" este un cont de pasiv.
În creditul contului 2075 "Fond comercial negativ" se înregistrează:

‐ diferența negativă dintre costul de achiziție şi valoarea, la data tranzacției, a părții din activele
nete achiziționate.
În debitul contului 2075 "Fond comercial negativ" se înregistrează:

‐ cota‐parte din fondul comercial negativ reluat la venituri (781).
Soldul contului reprezintă valoarea fondului comercial negativ nereluat la venituri.
Cu ajutorul contului 264 "Titluri puse în echivalență" se ține evidența titlurilor de participare
consolidate prin metoda punerii în echivalență. Contul 264 "Titluri puse în echivalență" este un
cont de activ.
3
În debitul contului 264 "Titluri puse în echivalență" se înregistrează participațiile în entitățile
asociate şi entitățile controlate în comun, prezentate în situațiile financiare anuale consolidate la
valoarea determinată prin metoda punerii în echivalență, astfel:
‐ costul de achiziție al titlurilor evaluate prin metoda punerii în echivalență (263);
‐ partea cuvenită investitorului din profitul înregistrat în exercițiul financiar curent de entitățile
asociate şi entitățile controlate în comun (768);
‐ partea cuvenită investitorului din rezervele înregistrate de entitățile asociate şi entitățile
controlate în comun, cu ocazia consolidării prin metoda punerii în echivalență (106).
În creditul contului 264 "Titluri puse în echivalență" se înregistrează:

‐ partea cuvenită investitorului din pierderea înregistrată în exercițiul curent de entitățile asociate
şi entitățile controlate în comun, cu ocazia consolidării prin metoda punerii în echivalență a
participațiilor deținute de investitor în aceste entități (668).
Cu ajutorul contului 2807 "Amortizarea fondului comercial" se ține evidența amortizării

fondului comercial. Contul 2807 "Amortizarea fondului comercial" este un cont de pasiv.
În creditul contului 2807 "Amortizarea fondului comercial" se înregistrează:

‐ valoarea amortizării fondului comercial (681).
În debitul contului 2807 " Amortizarea fondului comercial " se înregistrează:

‐ amortizarea aferentă fondului comercial scos din evidență (207).
Soldul contului reprezintă amortizarea fondului comercial.
2. Particularităţile situațiilor financiare consolidate

Operațiunile economice frecvent întâlnite în cadrul grupurilor de societăți au generat
obligativitatea apariției, așa cum am observat, a unor conturi utilizabile doar în cazul situațiilor
financiare consolidate sau cu predilecție în aceste situații. Totodată, ca urmare a acestui fapt, și în
documentele financiare de sinteză (bilanț, cont de rezultate, tabloul fluxurilor de trezorerie) se
regasesc posture specific sau se disting particularități structurale în ceea ce privește construcția
acestor documente.
2.1.Particularităţile bilanțului consolidat
2.1.1. Fondul comercial pozitiv (goodwill)
Acest post apare în cadrul imobilizărilor necorporale şi are legătură cu fenomenul de
creştere externă prin achiziţie de societăţi comerciale existente. Întrucât o societate este absorbită
de către o altă societate, preţul de cumpărare ţine cont de multipli factori.
Cumpărătorul, prin această achiziţie, preia posesia unei creşteri sigure de capitaluri
proprii determinată de diferenţa între valoarea de utilizare a activelor (construcţii, terenuri,
utilaje, brevete, mărci) şi valoarea datoriilor în momentul în care întreprinderea este cumpărată.
Cumpărătorul, aşadar, intră în posesia unei cote-părţi din capitalurile proprii până la limita
procentului său de deţinere.
În acest caz, se poate întâmpla ca preţul de achiziţie să nu corespundă valorii capitalurilor
proprii anterior calculate. Această diferenţă provine din faptul că preţul de achiziţie este
4
reflectarea elementelor de strategie (de exemplu, eliminarea unui concurent) care nu pot fi
evaluate de o manieră explicită, dar pe care preţul le include într-un anumit fel.
Diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacției a părții din activele
nete achiziționate de o entitater constituie “diferenţa de achiziţie”/ “fondul comercial”, altfel spus
suprapreţul pe care cumpărătorul este dispus să-l plătească pentru a intra în posesia
întreprinderii/activelor de care este interesat.
Această diferenţă figurează în imobilizările necorporale. Ea este corectată, dacă este
cazul, în cursul exerciţiului următor celui în care s-a realizat achiziţia, mai ales că elementele
semnificative noi apar în legătură cu aprecierea valorii activelor şi pasivelor achiziţionate.
Fondul comercial se amortizează.
2.1.2. Titlurile puse în echivalenţă
Atunci când o societate exercită asupra unei alte societăţi o influenţă notabilă asupra
gestiunii şi politicii sale financiare, conturile societăţii aflate sub influenţă se consolidează
folosind metoda punerii în echivalenţă. Prin această metodă, în bilanţul consolidat se substituie
valoarea titlurilor de la societatea aflată sub influenţă cu partea din capitalurile proprii pe care o
reprezintă. În contrapartidă, rezervele consolidate cresc cu partea de capital şi rezerve pe care
societatea-mamă le deţine la societatea aflată sub influenţă, iar rezultatul consolidat creşte cu
partea din rezultatul pe care societatea-mamă îl deţine în societatea aflată sub influenţă.
Exemplu:
Fie o societate comercială X, a cărui bilanţ simplificat îl prezentăm în continuare, care
achiziţionează 20% din capitalul unei alte societăţi Y şi care, prin această achiziţie va exercita o
influenţă notabilă asupra societăţii Y.
Bilanţ simplificat S.C. X

Imobilizări corporale 500 Capital 300
Activ circulant 300 Rezerve 200
Rezultat 100
Capitaluri proprii 600
Datorii 200
TOTAL A 800 TOTAL P 800
5
Bilanţ simplificat S.C. Y
Activ circulant 90 Rezerve 50
Rezultat 20
Datorii 20
Bilanţ consolidat simplificat S.C. (X + Y)

Titluri puse în echivalenţă 34* Rezerve consolidate 230**
Activ circulant 300 Rezultat consolidat 104***
Datorii 200
* Titluri puse în echivalenţă:

Cotă-parte din capitalurile proprii deţinute de S.C. X ٠ Suma capitalurilor proprii S.C. Y
=
= 20% ٠ (100 + 50 + 20) = 34
** Rezerve consolidate:
Suma rezervelor S.C. X + Cotă-parte din capitalurile proprii deţinute de S.C. X ٠ Suma
capitalurilor şi rezervelor de la S.C. Y = 200 + 20% ٠ (100 + 50) = 230
*** Rezultat consolidat:

Rezultat S.C. X + Cotă-parte din capitalurile proprii deţinute de S.C. X ٠ Rezultat S.C. Y
=
= 100 + 20% (20) = 104
Titlurile puse în echivalenţă figurează în bilanţul consolidat, ca o poziţie distinctă în

cadrul imobilizărilor financiare. În consecinţă, participaţiile care figurează în bilanţul
consolidat corespund titlurilor de participare la societăţile din afara permiterului de consolidare.
6
2.1.3. Diferenţa de curs valutar din conversie
Întrucât un grup posedă filiale situate în străinătate, se pune problema transpunerii conturilor
acestor filiale în moneda în care lucrează societatea dominantă. Situațiile financiare anuale ale
societăților nerezidente sunt convertite după metoda cursului de închidere. Această metodă
presupune:
a) în bilanț:
‐ exprimarea elementelor din bilanț, cu excepția capitalurilor proprii, la cursul de închidere;
‐ exprimarea capitalurilor proprii la cursul istoric;
‐ înscrierea, ca element distinct al capitalurilor proprii consolidate, a unei diferențe din conversie
(ct. 107 "Diferențe de curs valutar din conversie"), ce corespunde diferenței dintre capitalurile
proprii la cursul de închidere şi capitalurile proprii la cursul istoric, precum şi diferenței dintre
rezultatul determinat în funcție de cursul mediu sau cursul de schimb de la data tranzacțiilor şi
rezultatul la cursul de închidere.
Diferența din conversie înscrisă în bilanțul consolidat este repartizată între societatea‐mamă şi
interesele care nu controlează;
b) în contul de profit şi pierdere ‐ exprimarea veniturilor şi a cheltuielilor la cursul mediu. Când

acesta fluctuează semnificativ, veniturile şi cheltuielile vor fi exprimate la cursurile de schimb de
la data tranzacțiilor.
Cursul de închidere este cursul de schimb de la data întocmirii bilanțului.
2.1.4. Interese care nu controlează (interese minoritare/participaţii minoritare)

În cazul preluării unei participaţii majoritare, capitalurile societăţii controlate se
regăseşte împărţit în două părţi:
- o parte în capitalurile proprii ale societăţii dominante;
- o altă parte numită “interese care nu controlează”, într-o poziţie distinctă, în afara
capitalurilor proprii.
Sumele înregistrate în cadrul “intereselor care nu controlează” reprezintă acea parte a
capitalurilor proprii care nu aparţin acţionarilor majoritari.
Exemplu:
Reluând datele din exemplul precedent, dar imaginându-ne de această dată că societatea
S.C. X cumpără 80% din capitalurile proprii ale S.C. Y.
7
Bilanţul consolidat simplificat S.C. (X + Y)
Activ circulant 390 Rezerve consolidate 320*
Rezultat consolidat 116**
Interese care nu controlează 34***
Datorii financiare 220
* Rezerve consolidate:
Rezerve S.C. X + (Procentul dreptului de vot ٠ Capital şi rezerve S.C. Y) = 200 + [80% ٠
٠ (100 + 50)] = 320
** Rezultat consolidat:
Rezultat S.C. X + (Procentul dreptului de vot ٠ Rezultat S.C. Y) = 100 + (80% ٠ 20) = 116
*** Interese care nu controlează:

Capitaluri proprii S.C. Y ٠ (1 – Procentul dreptului de vot) = (100 + 50 + 20)(1 – 0,80) = 34
2.1.5. Impozitele amânate

Între fiscalitate şi contabilitate există o serie de diferenţe care generează fie întârzieri, fie
anticipări la realizarea din punct de vedere fiscal a anumitor cheltuieli sau a anumitor venituri.
Aceste diferențe au consecințe de natură fiscală și sunt obligatoriu luate în considerare în
conturile consolidate prin constituirea de provizioane pentru impozite amânate, care se regăsesc
în cadrul provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.
A.În ceea ce ne priveşte, dificultatea constă în a şti ce tratament este mai convenabil
pentru abordarea acestor provizioane:
1) Să considerăm provizioanele pentru impozite amânate ca şi cum ar fi provizioane
legate de un risc viitor şi, deci, să le asimilăm pur şi simplu cvasi-fondurilor proprii. Este poziţia
cel mai frecvent întâlnită. Anumite grupuri fac distincţie între provizioanele pentru impozite
8
amânate în funcţie de criteriul mai mult sau mai puţin de un an şi asimilează doar partea mai
mult de un an fondurilor proprii.
2) Să considerăm provizioanele pentru impozite amânate ca şi cum ar fi o datorie fiscală
potenţială şi, în acest sens, să le asimilăm unui simplu decalaj de plată, parte integrantă a nevoii
de fond de rulment. Această poziţie, deşi foarte coerentă, este rar întâlnită în practică.
B.Mai rămâne problema tratamentului aplicat impozitelor amânate care apar în activ
(credit de impozit latent şi amânat). Marea majoritate a analiştilor economici apreciază că acestea
sunt creanţe fiscale, integrându-se deci în calculul nevoii de fond de rulment.
2.2. Particularităţi ale Contului de profit şi pierdere consolidat

La fel ca şi bilanţul consolidat, Contul de profit şi pierdere specific grupurilor, prezintă
anumite aspecte particulare în comparaţie cu contul de profit şi pierdere al societăţilor
individuale.
2.2.1.Particularităţi de structură
Contul de profit şi pierdere consolidat este construit având în vedere trei componente:
• Prima componentă se referă la diferitele rezultate ale societăţii, atunci când conturile
sunt consolidate după metoda integrării globale. Se calculează rezultatul din exploatare,
rezultatul financiar, rezultatul curent şi rezultatul net al societăţii asupra căreia societatea
dominantă exercită un control exclusiv. Sunt evidențiate rezultatele unei anumite părţi din
perimetrul de consolidare.
• A doua componentă asigură trecerea între rezultatul net al societăţii integrate către
rezultatul net al ansamblului consolidat. Pentru aceasta, se adaugă la rezultatul net al societăţii
integrate, cota-parte din rezultatul diferitelor întreprinderi puse în echivalenţă. Astfel este
evidențiată o altă parte a perimetrului de consolidare.
• A treia componentă permite calculul rezultatului ce revine întreprinderii dominante.
Legătura între rezultatul net al ansamblului consolidat şi rezultatul net ce revine întreprinderii
dominante se face prin deducerea din rezultatul ansamblului a părţii de rezultat ce revine
acţionarilor minoritari.
Aşadar, putem prezenta în continuare o schemă simplificată a Contului de profit şi
pierdere consolidat:
9
I.
Societăţi integrate global
Rezultat din exploatare
Rezultat financiar
Rezultat curent
Rezultat net
II.
Societăţi puse în echivalenţă
Rezultat net al ansamblului consolidat
III.
Acţionari minoritari
Rezultat net al întreprinderii dominante
2.2.2. Alte particularităţi

a.Rezultatul financiar regrupează elemente eterogene asupra cărora putem face câteva
precizări:
- veniturile financiare includ în special dividendele primite de societăţile puse în
echivalenţă, precum şi cele vărsate de participaţiile excluse din perimetrul de consolidare
(dreptul de vot < 20%);
- cheltuieli financiare: în cazul cheltuielilor financiare cu ratele de leasing, redevenţele
pot fi retratate. În primul rând, în notele explicative la situațiile financiare consolidate trebuie
precizat dacă grupul a decis să includă în conturile consolidate, angajamentele de acest tip. În
acest caz, redevenţele plătite în cursul exerciţiului pot fi împărţite în două părţi: una de cheltuieli
financiare şi alta pentru amortizări de capital. Partea care reprezintă cheltuieli financiare se
include în cheltuielile financiare ale exerciţiului.
b.Impozitul pe profit – această rubrică a Contului de profit şi pierdere consolidat include
impozitul exigibil în cursul exerciţiului, dar şi provizioanele pentru impozite amânate. (Anexa
furnizează mai multe detalii cu privire la aceste impozite).
2.3. Particularităţi ale tabloului fluxurilor de trezorerie consolidat

a. Achiziţia şi cesionarea de noi filiale. Creşterea externă prin absorbţia de noi societăţi
care vor fi integrate global se traduce în tabloul fluxurilor de trezorerie prin costul la care a fost
cumpărată fliliala achiziţionată. În ciclul de investiţii, va figura o linie specială numită
“trezoreria netă afectată achiziţiilor şi cesiunilor de filiale”.
10
b. Variaţia ratei de schimb. Am arătat anterior cum se face conversia conturilor filialelor
aflate în străinătate în moneda societăţii dominante şi cum apar înregistrate în bilanţ, la
capitalurile proprii, diferenţele de conversie. Variaţia acestor diferenţe de conversie de la un an la
altul trebuie retranscrisă în tabloul fluxurilor de trezorerie, mai ales că aceste variaţii nu au
incidenţă asupra trezoreriei în măsura în care nu e vorba decât de o operaţie de conversie dintr-o
monedă în alta. Transcrierea acestei operaţii se face prin crearea unei linii speciale, numită
“incidenţa variaţiei ratei de schimb asupra trezoreriei”. Această linie este plasată în afara celor
trei funcţii ale tabloului, chiar înaintea variaţiei trezoreriei.
c. Rentabilitatea consolidată
Există câteva aspecte particulare în ceea ce priveşte calculul rentabilităţii pe baza
conturilor consolidate. Problema constă în a asigura o bună legătură între rezultat şi capitalurile
utilizate.
Dacă reţinem ca nivel de rezultat, rezultatul net al societăţilor integrate global, este
necesar să avem la numitor o masă de capital care să-i corespundă. Dacă am prelua ansamblul
capitalurilor proprii consolidate, corespondenţa nu ar fi asigurată. Ar trebui, în primul rând, să
includem şi interesele care nu controlează (interese minoritare). Atunci, este necesar să deducem
din capitalurile proprii astfel calculate titlurile puse în echivalenţă şi titlurile deţinute de grup în
afara perimetrului de consolidare.
Re ntabilitat ea
societatil or
Re zultat net al societ . int .
int egrate   100
Capitaluri proprii  Interese min .  (Titluri puse in echivalent a 
 Titluri det .de grup in afara perimetrului)
Dacă dorim să calculăm rentabilitatea capitalurilor proprii pentru întreg ansamblul

consolidat este suficient să raportăm rezultatul net al ansamblului la totalitatea capitalurilor
proprii (inclusiv interese minoritare).
Re zultat net ansamblu consolidat
Re ntabilitat ea ansamblului consolidat   100
Capitaluri proprii (inclusiv int . min .)
Rentabilitatea capitalurilor proprii ale societăţii dominante se poate calcula ca raport între
rezultatul întreprinderii dominante şi capitalurile proprii, exclusiv interesele minoritare:
Re zultat net societate do min anta
Re ntabilitat ea societatii do min ante   100
Capitaluri proprii exclusiv int erese min oritare
11
1.METODOLOGIA ÎNTOCMIRII CONTURILOR CONSOLIDATE

Etapele care trebuiesc parcurse pentru elaborarea conturilor consolidate, sunt:
1. Determinarea perimetrului de consolidare şi a metodelor de consolidare utilizate.
2. Retratarea conturilor individuale; conturile individuale (conturile întocmite de
fiecare societate inclusă în perimetrul de consolidare) trebuie să fie evaluate şi
prezentate pe baza principiilor şi metodelor reţinute de grup, ceea ce conduce la
retratări (evaluări) şi/sau reclasări (prezentări).
3. Conversia conturilor societăţilor aflate în străinătate în moneda de consolidare
(moneda societăţii-mamă); această conversie poate să se efectueze înainte sau
după omogenizarea conturilor.
4. Cumulul conturilor individuale retratate si convertite.
5. Eliminarea operaţiilor dintre societăţile din cadrul grupului (operaţiile reciproce
şi rezultatele interne).
6. Partajul capitalurilor proprii şi eliminarea titlurilor.
7. Prezentarea situatiilor financiare consolidate: bilanţ, contul de profit şi pierdere,
anexa, tabloul fluxurilor de trezorerie şi situaţia variaţiei capitalurilor proprii.
2.CALCULUL, DETERMINAREA PERIMETRULUI DE CONSOLIDARE

DETERMINAREA PERIMETRULUI DE CONSOLIDARE
Aspecte teoretice privind determinarea perimetrului de consolidare
Perimetrul de consolidare include ansamblul format din societatea consolidantă si

societătile consolidate, respective societătile asupra carora aceasta exercita controlul
exclusiv, controlul comun sau influenţa notabilă.
Controlul societăţii-mamă asupra societăţilor poate fi de mai multe feluri, şi anume:
a) control exclusiv – în cazul societăţilor unde se deţine direct sau indirect
majoritatea drepturilor de vot (aceste societăţi sunt denumite filiale);
1
b) control comun, în situaţia existenţei unei înţelegeri contractuale de împărţire a
puterii de decizie la o asociere în participaţie între un număr limitat de asociaţi
sau acţionari;
c) influenţa semnificativă înseamnă dreptul de a participa direct sau indirect la
politica financiară şi operaţională a unei societăţi (denumită întreprindere
asociată), dar fără a exercita un control exclusiv sau comun asupra acesteia. O
întreprindere este considerată asociată atunci când investitorul deţine între 20%
şi 50% din acţiunile cu drept de vot
Procentajul de control, procentajul de interes şi stabilirea metodelor de

consolidare
Procentajul de control reprezintă capacitatea societăţii consolidante (societatea mamă)

de a controla, direct sau indirect, o societate susceptibilă să intre în perimetrul de
consolidare. Procentajul de control este calculate p baza drepturilor de vot, fără să se
ţină cont de procentajul de capital (cota de participare la capital). Acesta se calculează
ca raport între drepturile de vot deţinute într-o societate şi numărul total al drepturilor
de vot ale acesteia.
Calculul procentajului de control permite definirea perimetrului de consolidare şi a
metodei de consolidare utilizată:
Natura controlului Societatea consolidata Metoda de consolidare retinuta

Exclusiv Filiala (F) Integrare globala (IG)
Comun Joint-venture (JV) Integrare proportionala (IP)
Influenta notabila Intreprindere asociata (IA) Punere in echivalenta (PE)
Procentajul de interes corespunde cotei-părţi pe care o deţine societatea mamă, direct

sau indirect, în capitalul societăţilor din cadrul grupului. Acesta este un element esenţial
în realizarea consolidării, deoarece stă la baza repartizării capitalurilor proprii şi
rezultatului între societatea mamă şi asociaţii minoritari (interesele minoritare).
2
Exemple:
Cazul 1:
Societatea mamă detine, direct şi indirect, participaţii în societăţile din cadrul grupului.
Societatea mamă
M1
Societatea S1 Societatea S2
Societatea S3
Societatea S4
Societatea S5
Cote – părţi deţinute:

M1 – S1 80%
M1 – S2 60%
S2 – S3 80%
S3 – S4 25%
S4 – S5 90%
3
Societatea Procentajul Metoda de Procentajul de interes
de control consolidare
S1 80% IG 80%
S2 60% IG 60%
S3 80% IG 60%*80%=48%
S4 25% PE 60%*80%*25%=12%
S5 0 - 90%*12%=10,8%
În cazul legăturilor indirecte, pentru ca societatea mamă să exercite controlul exclusive
asupra tuturor societăţilor, trebuie ca fiecare societate să fie controlată exclusiv de cea
care o precede. Societatea M1 deţine controlul exclusiv asupra societăţii S3, prin
intermediul societăţii S2. Deşi societatea S4 controlează exclusiv societatea S5, aceasta
din urmă datorită ruperii lanţului de control între societăţile S3 şi S4, nu se mai află sub
influenţa sau controlul societăţii mamă M1.
Cazul 2:
Societatea mamă detine, direct şi indirect, participaţii multiple în societăţile din cadrul
grupului.
Societatea M1

M1 – S1 80%
M1 – S2 60%
S2 – S3 20%
4
S1 80% IG 80%
S2 60%+20% IG 60%+80%*20%=
= 80% 76%
Cazul 3:
Societatea mamă detine, direct şi indirect, participaţii multiple în societăţile din cadrul
grupului.
Societatea M1

M1 – S1 37%
M1 – S2 40%
S2 – S3 20%

S1 37% PE 37%
S2 40% PE 40%+37%*20%=
47,4%
5
3.METODE DE CONSOLIDARE
Metodele de consolidare folosite sunt:

 metoda integrării globale se foloseşte în cazul controlului exclusiv;
 metoda integrării proporţionale se utilizează în cazul controlului comun;
(Ordinul nr. 1802 din 29 decembrie 2014, nu mai permite utilizarea acestei metode)
 metoda punerii în echivalenţă se are în vedere în cazul în care societatea
consolidantă are o influenţă semnificativă sau deţine investiţii strategice.
Metoda integrării globale
Conform reglementărilor legale în domeniu, aplicarea metodei integrării globale

presupune următoarele operaţiuni:
a) Elementele bilanţului şi ale contului de profit şi pierderi ale societăţii
consolidate sunt adunate linie cu linie la cele ale societăţii-mamă. Bilanţul consolidat
reia elementele bilanţului societăţii consolidate, cu excepţia titlurilor de participare
deţinute de societatea-mamă, care sunt înlocuite cu capitalurile proprii ale societăţii
consolidate.
b) Eliminarea operaţiunilor reciproce, precum şi a titlurilor societăţii consolidate,
deţinute de societăţile din grup.
c) Repartizarea capitalurilor proprii şi a rezultatului între societatea consolidantă şi
minoritari.
În cazul integrării globale apar următoarele poziţii specifice conturilor consolidate:
 rezerve consolidate, care reprezintă cota-parte ce revine societăţii-mamă în
rezervele acumulate ale societăţii consolidate;
 rezultatul grupului, care semnifică partea din rezultatul exerciţiului ce revine
societăţii-mamă;
 interese minoritare, care corespund cotei-părţi din capitalurile proprii ale
societăţii consolidate ce revine acţionarilor minoritari. Interesele minoritare
cuprind: cota-parte din capitalul social şi rezerve, precum şi rezultatul
exerciţiului aferent participaţiilor minoritare.
6
Metoda integrării proporţionale
Aplicarea metodei integrării proporţionale constă în următoarele operaţiuni:

a) integrarea în conturile societăţii consolidante (mamă) numai a cotei-părţi
corespunzătoare participării sale din valoarea elementelor bilanţului şi a
contului de profit şi pierderi ale societăţii consolidate;
b) eliminarea, proporţional cotei-părţi integrate, a operaţiunilor reciproce, a
rezultatelor interne şi a titlurilor deţinute de societatea consolidantă.
Provizioanele constituite pentru deprecierea titlurilor de participare la nivelul
societăţii consolidante se elimină;
c) punerea în evidenţă a drepturilor grupului în cadrul rezervelor şi rezultatelor
înregistrate de societatea consolidată.
În urma scăderii titlurilor de participare deţinute de societatea consolidantă din
fracţiunea corespunzătoare acestora din capitalurile proprii ale societăţii consolidate,
rezultă rezervele consolidate.
Metoda punerii în echivalenţă
Această metodă constă în următoarele operaţiuni:

a) înlocuirea costului de achiziţie al titlurilor deţinute de societatea consolidantă
cu cota-parte a capitalurilor proprii ale societăţii consolidate şi evidenţierea
drepturilor grupului în rezervele şi rezultatele înregistrate de societatea
consolidată;
b) fracţiunea rezultatelor societăţilor consolidate prin punere în echivalenţă se
înscrie distinct în contul de profit şi pierderi consolidat.
7
PREZENTAREA BILANŢULUI CONSOLIDAT ŞI A CONTULUI DE PROFIT
ŞI PIERDERE CONSOLIDAT
Bilanţul contabil consolidat se stabileşte astfel:
Din care:
Nr.
Indicatori Total: soc. soc. int.
crt. s. ech.
mamă global
0 1 2=3+4+5 3 4 5
A Active imobilizate, din care:
1. Imobilizări necorporale A+B A B -
2. Imobilizări corporale A+B A B -
3. Imobilizări financiare, din care: A’+B+C A’ B C
- Titluri puse în echivalenţă C - - C
B Active circulante, din care: A+B A B -
1. Stocuri A+B A B -
2. Creanţe A+B A B -
3. Investiţii pe termen scurt A+B A B -
4. Casa şi conturi la bănci A+B A B -
C Cheltuieli în avans A+B A B -
D Datorii: sumele care trebuie plătite într-o A+B A B -

perioadă de până la un an
E Active circulante nete/datorii curente A+B A B -

nete
F Total active minus datorii curente A+B A B -
G Datorii: sumele care trebuie plătite într-o A+B A B -

perioadă mai mare de un an
H Provizioane A+B A B -
1
I Venituri în avans A+B A B -
J Fond comercial negativ A+B A B -
K Capital şi rezerve, din care: A+B A B -
1. Capital A+B A B -
2. Prime legate de capital A+B A B -
3. Rezerve din reevaluare A+B A B -
4. Rezerve A+B’+C’ A B’ C’
5. Diferenţe din conversie A+B A B -
6. Rezultatul reportat A+B A B -
7. Rezultatul exerciţiului, din care: A+B+C" A B C"
7.1. Rezultatul grupului A+B’+C" A B’ C"
7.2. Rezultatul aferent intereselor care nu B" - B" -

controlează
L Interese care nu controlează B"' - B"' -
unde:
A – valorile din bilanţul contabil al societăţii-mamă;
B – valorile din bilanţul contabil al societăţilor integrate global;
A’ – imobilizările financiare ale societăţii-mamă corectate prin scăderea valorii titlurilor de
participare deţinute de societăţile care se integrează global la cele puse în echivalenţă.
C = Kp’ – Tpe;
Kp’ = cota-parte din capitalul propriu al societăţilor puse în echivalenţă ce revine societăţii-
mamă;
Tpe = valoarea contabilă a titlurilor de participare deţinute de societatea-mamă la societăţile puse
în echivalenţă;
C = C’ + C”;
C’ – diferenţa de valoare aferentă titlurilor de participare puse în echivalenţă alocată rezervelor;
C” – cota-parte din valoarea rezultatului exerciţiului ce revine grupului pentru acţiunile deţinute
de societatea-mamă şi puse în echivalenţă;
2
B’ – cota-parte din valorile capitalurilor şi rezultatului, în cazul societăţilor integrate global, ce
revine grupului, după scăderea valorii contabile a titlurilor de participare deţinute de societatea-
mamă;
B” – cota-parte din valoarea rezultatului, în cazul societăţilor integrate global, ce revine
intereselor care nu controlează;
B"' – cota-parte din valorile conturilor de capitaluri proprii ce revine intereselor care nu
controlează, în cazul societăţilor integrate global;
Notă: Scăderea valorii contabile a titlurilor de participare în cazul societăţilor integrate global se
face de regulă din poziţia bilanţieră „Rezerve“, urmând apoi a fi afectate celelalte poziţii de
capitaluri proprii.
Contul de profit şi pierderi consolidat se prezintă astfel:
Din care:
Nr.
Indicatori Total soc.
crt. soc.
int. s. ech.
mamă
global
0 1 2 3 4 5
1. Venituri din exploatare A+B A B -
2. Cheltuieli de exploatare A+B A B -
3. Rezultatul exploatării A+B A B -
4. Venituri financiare A+B A B -
5. Cheltuieli financiare A+B A B -
6. Rezultatul financiar A+B A B -
7. Impozit pe profit A+B A B -
8. Rezultatul exerciţiului A+B A B -
9. Rezultatul societăţilor puse în echivalenţă C" - - C"
10. Rezultatul ansamblului A+B+C" A B C"

consolidat (rd. 8 + rd. 9), din care:
11. Rezultatul grupului A+B’+C" A B’ C"
3
12. Rezultatul aferent intereselor care nu B" - B" -
controlează
unde:
A – sumele din contul de profit şi pierderi al societăţii-mamă;
B – sumele din contul de profit şi pierderi al societăţilor integrate global, fără operaţiunile
reciproce;
C" – cota-parte din valoarea rezultatului exerciţiului ce revine grupului pentru acţiunile
deţinute de societatea-mamă şi puse în echivalenţă;
B’ – cota-parte din valoarea rezultatului exerciţiului al societăţilor integrate global ce
revine grupului;
B" – cota-parte din valoarea rezultatului exerciţiului societăţilor integrate global ce revine
intereselor care nu controlează.
4
CURS 18.03.2020
PARTICULARITĂȚI ALE ANALIZEI
CIFREI DE AFACERI ÎN CAZUL
GRUPURILOR DE SOCIETĂȚI
Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor
obţinute din activităţi comerciale curente, fiind
unul dintre cei mai importanţi indicatori de
măsurare a performanţelor economice.
Indicatorul - cifră de afaceri permite

determinarea poziţiei pe piaţă, oferind
informaţii despre dinamica activităţii,
posibilităţile de extindere a afacerii sau
importanţa grupului în cadrul sectorului.
 Cifra de afaceri netă (CA) reprezintă un indicator
prezentat în contul de profit şi pierdere, format din
totalitatea veniturilor obţinute din vânzarea de bunuri,
lucrări şi servicii aflate în categoria activităţilor curente,
inclusiv subvenţiile pentru exploatare, după scăderea
reducerilor comerciale. Este indicatorul cel mai utilizat
în diagnosticarea activităţii pe baza cifrei de afaceri.
 Cifra de afaceri medie reprezintă venitul obţinut pe o

unitate de produs sau serviciu şi se determină pe baza
relaţiei:, CA = CA/Q
în care Q reprezintă volumul fizic al vânzărilor.
 Cifra de afaceri marginală (CAm) reflectă variaţia
veniturilor din vânzări generată de creşterea cu o
unitate a volumului fizic al vânzărilor:
Cam = ΔCA/ΔQ=(CA1-CA0)/(Q1-Q0)
 Cifra de afaceri critică (CAcr) evidenţiază pragul de

rentabilitate a întreprinderii şi constituie acel nivel al
veniturilor din vânzări necesar acoperirii integrale a
cheltuielilor de exploatare. Relaţia de calcul a fost
stabilită pornind de la ipoteza de bază, conform căreia
profitul este nul în momentul atingerii pragului de
rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul
de activitate se grupează în cheltuieli fixe şi cheltuieli
variabile:
CAcr = Chf/(1-Rv)
în care:
Chf – suma cheltuielilor fixe;
Rv –rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile
variabile medii la un leu cifră de afaceri, respectiv:. Rv
= Cv/CA
Analiza în dinamică a cifrei de afaceri, pentru o anumită perioadă
de timp (N-1; N), se realizează pe baza:
a) modificărilor (abaterilor) absolute cu bază fixă (BF) sau în lanţ

(BL):
CABF  CAn  CA0

sau
CABL  CAn  CAn 1

b) indicilor cu bază fixă sau în lanţ:
CAn
I CA BF   100
CA0
sau
CAn
I CA BL   100
CAn 1
c) ratelor de creştere cu bază fixă sau în lanţ:
RBF  I CA BF  100
sau
RBL  I CA BL  100
d) ritmului mediu anual de creştere:
 CAn 
R   n 1  1  100
 CA0 
Studiul cifrei de afaceri (vânzărilor) pe o perioadă mai mare de timp
oferă informaţii despre activitatea grupului şi tendinţele de
dezvoltare, prin încadrarea acesteia sau a obiectului de activitate
(produs/serviciu) în una dintre fazele ciclului de viaţă: lansare,
creştere, maturitate, declin.
Pentru a avea relevanţă în stabilirea strategiei de dezvoltare a

grupului de întreprinderi, dinamica cifrei de afaceri trebuie
comparată cu dinamica pieţei, respectiv a sectorului de activitate.
Dacă sectorul este mai dinamic decât activitatea entității analizate,
se va observa că entitatea studiată va pierde din cota de piaţă fie
datorită creşterii într-un ritm superior a volumului vânzărilor
concurenţei deja existente, fie datorită, apariţiei unor noi
concurenţi, fie urmare a interacţiunii celor două cauze.
Pentru o apreciere pertinentă a realităţii este necesară corectarea
indicatorilor nominali (valorilor statistice, curente) cu rata inflaţiei
corespunzătoare sectorului de activitate în care operează, astfel
încât, ulterior, să se poată evidenţia efortul propriu în timp.
Comparabilitatea datelor în timp se poate asigura prin deflatarea
sau inflatarea indicatorilor.
Deflatarea presupune exprimarea datelor aferente perioadei de
analiză în unităţi monetare constante, aferente primului an,
considerat bază (actualizarea se realizează în raport cu anul
iniţial). Corecţia se va efectua pe baza relaţiei:
CACRT n  m
CAR n  m 
Ipn  m
0
unde:
CAR este cifra de afaceri reală sau comparabilă;
CACRT este cifra de afaceri curentă;
Ipn-m/o reprezintă indicele preţurilor, raportat la primul an
al analizei.
Inflatarea presupune actualizarea indicatorilor valorici la ultimul
an al perioadei implicate în analiză, conform relaţiei:
CAR n m  CACRT n m  Ipn

nm
unde: Ipn/n-m reprezintă indicele preţului, raportat la ultimul an

al analizei.
Analiza structurală a cifrei de afaceri a unui grup se poate efectua
după mai multe criterii, şi anume:
- după localizarea geografică a clienţilor

- după provenienţa geografică a producţiei
- pe produse sau mărci
Structura cifrei de afaceri după localizarea geografică a clienţilor (pe

pieţe de destinaţie) are rolul de a pune în evidenţă zonele de
expansiune comercială.
Structura cifrei de afaceri după provenienţa geografică a producţiei

evidenţiază localizarea platformelor exportatoare ale grupului.
Structura cifrei de afaceri pe produse sau mărci reflectă contribuţia

acestora la creşterea grupului.

Structura cifrei de afaceri pe pieţe de desfacere şi produse are
rolul de a evidenţia contribuţia cuplurilor pieţe – produse la
creşterea sau scăderea activităţii grupului.
Informaţiile obţinute ca urmare a analizei structurale a cifrei

de afaceri corelate cu cele privind evoluţia profitului şi
cash-flow-ului din exploatare pot contribui la luarea deciziilor
legate de alocarea resurselor de investiţii în activitatea
comercială şi de producţie.
Metodologia de analiză în cazul analizei structurii cifrei de
afaceri:
a) determinarea ponderii deţinute de diferite elemente

(produse, mărfuri, piețe de desfacere, mărci..., activităţi) în
totalul cifrei de afaceri, utilizându-se mărimile relative de
structură:
gi = cai/CA
în care:
gi – ponderea deţinută de categoria „i“ în
totalul cifrei de afaceri;
cai – cifra de afaceri realizată de categoria „i“;
CA – cifra de afaceri totală.
b) utilizarea coeficientului de structură Gini-Struck – permite
efectuarea de comparaţii ale structurii activităţii economice
aferente mai multor exerciţii financiare:
2
ng i  1
G
în care:
n 1
n – numărul de termeni ai seriei;
gi – structura vânzărilor pe categorii de activităţi, grupe de
produse, unităţi operative ş.a.
Coeficientul de concentrare Gini-Struck poate lua valorile care
aparţin intervalului [0;1), semnificaţia acestora fiind:
 dacă G→1, atunci în structura activităţii întreprinderii un număr
redus de elemente componente deţine o pondere foarte
importantă în cifra de afaceri, altfel spus, gradul de concentrare
a activităţii este ridicat;
 dacă G→0, vânzările sunt repartizate relativ uniform între
categoriile de structurare a activităţii.
c) Utilizarea coeficientului de concentrare Herfindhal:
2
H  g i
În cazul coeficientului Herfindhal, limitele de variaţie sunt
incluse în intervalul [1/n;1], astfel:
 dacă H→1/n vânzările sunt repartizate în proporţii aproape

egale între activităţile, produsele sau unităţile participante la
structurarea cifrei de afaceri;
 dacă H→1 în structura activităţii întreprinderii, un număr redus
de elemente componente participă cu o pondere importantă la
cifra de afaceri, gradul de concentrare a activităţii fiind foarte
mare.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE
18.03.2020
CURS 25.03.2020
PARTICULARITĂȚI ALE ANALIZEI
CIFREI DE AFACERI ÎN CAZUL
GRUPURILOR DE SOCIETĂȚI
Partea a II-a
Metodologia de analiză în cazul analizei structurii cifrei de afaceri
– continuare -
d) Metoda ABC (legea lui Pareto sau legea 20/80).
Aceasta este folosită atunci când seriil sunt mari şi este destinată
în principal pentru cercetarea volumului vânzărilor pe produse sau
sortimente, în cadrul zonelor/piețelor de desfacere, pentru
studierea stocurilor pe sortimente, a atitudinii în raport cu clienţii
şi cu furnizorii.
Metoda ABC este rezultatul studiului comportamentului entității în

raport cu clienţii efectuat pe un număr important de unități.
Empiric s-a constatat că, în funcţie de importanţa lor, clienţii unui
grup pot fi împărţiţi în trei grupe de semnificaţie (A, B, C):
 Grupa A: 10-15 % din clienţi realizează 60-70 % din cifra de afaceri
– clienţi importanţi;
 Grupa B: 25-30% din clienţi realizează 25-30% din cifra de afaceri –
clienţi medii;
 Grupa C: 60-65 % din clienţi realizează 10-15 % din cifra de afaceri
– clienţi mici.
Zona A aparţine clienţilor foarte importanţi care participă
preponderent la realiz.cifrei de afaceri:
 în general, aceştia sunt clienţi fideli şi derulează contracte de

valori mari cu societatea analizată;
 deşi rentabilitatea unitară (pe produs) în această zonă de multe

ori este redusă datorită cond. stricte impuse de către clienţi,
grupa A realizează cea mai mare rentabilitate (pe total) prin
volumul mare de activitate derulat;
 din punctul de vedere al securităţii, această zonă este foarte

riscantă, deoarece impunerea anumitor condiţii financiare de
către întreprindere ar putea conduce la pierderea unor clienţi
importanţi şi, în consecinţă, la reducerea semnificativă a cifrei de
afaceri;
 puterea de negociere a întreprinderii în raport cu clienţii este

redusă.
Zona B, din punctul de vedere al puterii de negociere, al cifrei de
afaceri şi al rentabilităţii, reprezintă o zonă de echilibru pentru
societate.
Zona C se caracterizează prin:
 existenţa unui număr foarte mare de clienţi;
 valoarea redusă a comenzilor, fie datorită faptului că puterea

economică a clienţilor este redusă, fie pentru că nu sunt în marea
lor majoritate clienţi fideli şi întreţin relaţii de afaceri cu mai mulţi
parteneri;
 cheltuieli de exploatare aferente facturării şi livrării comenzilor mai

mari decât în zona A datorită numărului mare de operaţiuni;
 rentabilitate minimă a întreprinderii datorită raportului dintre
venituri şi cheltuieli, care nu avantajează societatea în această
zonă;
 putere de negociere foarte mare, risc minim, însă pe ansamblu

activitatea întreprinderii nu este satisfăcătoare.
Curba teoretică ABC se prezintă astfel:
Curba teoretică
(%)CA
100
90
C
60
Curba reală
B
O
10 40 100 (%)clienţi
În activitatea practică, graficul curbei reale nu se suprapune
perfect celei teoretice - curba reală poate fi plasată deasupra
sau sub curba teoretică.
De exemplu, atunci când curba reală este situată deasupra

celei teoretice, cifra de afaceri este realizată preponderent de
clienţii din zona A. Ceilalţi clienţi, din zonele B şi C, nu au o
semnificaţie economică deosebită în activitatea întreprinderii,
contribuţia lor la realizarea cifrei de afaceri fiind minimă. În
această situaţie, societatea prezintă un grad mare de
vulnerabilitate. Astfel, pierderea unui client important din zona
A, diminuează semnificativ cifra de afaceri a întreprinderii şi
poate chiar ameninţa existenţa ei. Capacitatea de negocieri a
societăţii cu clienţii zonei A este extrem de redusă. Pe termen
lung, o asemenea situaţie nu este recomandată.
Pentru reducerea vulnerabilităţii întreprinderii este necesară
orientarea negocierilor şi spre clienţii din zonele B şi C în
scopul majorării comenzilor acestora şi respectiv creşterii
cifrei de afaceri a societăţii analizate. Pentru fidelizarea
clienţilor, întreprinderea poate lua decizia aplicării unor
discount-uri financiare, prin care condiţiile de plată să devină
mai accesibile odată cu creşterea volumului comenzilor. De
asemenea, societatea poate acorda discounturi importante
pentru o anumită mărime a comenzilor. Mai mult, prelungirea
perioadei de garanţie, asigurarea de servicii post-garanţie
acolo unde activitatea o permite, asigurarea transportului până
la destinaţie etc., sunt măsuri care pot atrage şi fideliza noi
clienţi, prin renunţarea acestora la oferte concurenţiale.
Scopul analizei factoriale îl constituie determinarea aportului
diferiţilor factori de influenţă
asupra modificării cifrei de afaceri, precum şi identificarea
soluţiilor pentru redresarea activităţii
sau îmbunătăţirea performanţelor viitoare.
Evoluţia cifrei de afaceri a unui grup poate fi explicată pe seama a
două componente:
- variaţia perimetrului de consolidare
- vânzările la nivelul perimetrului de consolidare anterior.
Modelul de analiză este:
CA = CA' + CA"
CA' – cifra de afaceri aferentă noilor firme intrate în

perimetrul de consolidare, mai puţin cele puse în
echivalenţă;
CA" – cifra de afaceri a firmelor care au făcut parte din
perimetrul de consolidare al anului luat ca bază de
comparaţie, mai puţin cele puse în echivalenţă.
CA" = Σqvi ´ pi
qvi – cantitatea vândută pe tipuri de produse;
pi – preţul de vânzare pe tipuri de produse.
Grupurile de întreprinderi îşi desfăşoară activitatea într-un
mediu economic dinamic. Factori endogeni şi exogeni tind să
modifice în orice moment poziţia pe piaţă a agenţilor
economici. Evaluarea poziţiei concurenţiale a grupului de
întreprinderi este o operaţiune complexă care se realizează
prin utilizarea unui set divers de metode şi instrumente. Pe
baza utilizării indicatorului cifră de afaceri, se poate
determina poziţia concurenţială la un moment dat, folosind
indicatorul cota de piaţă.
Cota de piaţă (partea de piaţă) permite poziţionarea în cadrul

sectorului de activitate sau în raport cu concurenţii săi.
Principalii indicatori utilizaţi în analiza cotei de piaţă sunt:
a) Cota de piaţă absolută sau globală (Cabs) exprimă poziţia
întreprinderii pe piaţa (sectorul/ramura) pe care acţionează:
 CA
i 1
i
unde:
CAi – cifra de afaceri a entității analizate;
– cifra de afaceri totală a sectorului/ramurii.
Evoluţia cotei de piaţă absolute depinde, pe de o parte, de
dinamismul sectorului de activitate şi, pe de altă parte, de
satisfacţia clienţilor.
Cota de piaţă absolută (globală) a întreprinderii poate să

înregistreze aceeaşi tendinţă în conjuncturi economice
diferite.
Cabs poate creşte dacă ritmurile de creştere ale sectorului

şi întreprinderii sunt pozitive, însă dinamica cifrei de
afaceri a întreprinderii devansează dinamica cifrei de
afaceri a sectorului. În acest caz, poziţia concurenţială a
întreprinderii este una favorabilă deoarece acţionează pe o
piaţă dinamică şi cu potenţial de dezvoltare.
Cota de piaţă absolută poate să crească şi în condiţiile în
care ritmul de creştere a sectorului este negativ sau nul, iar
ritmul de creştere a întreprinderii este pozitiv sau atunci
când ambele ritmuri sunt negative, însă diferite (mai mare
pentru întreprinderea analizată). În ultimele două situaţii,
deşi întreprinderea pare avantajată, există riscul pierderii
pieţei în viitor ca efect al diminuării cererii (sector de
activitate aflat în faza de maturitate spre declin). Deciziile
strategice ale întreprinderii trebuie să fie corelate cu aceste
aspecte.
A fi dinamic pe o piaţă statică sau cu tendinţă de
scădere nu reprezintă un punct forte, ci mai curând o
vulnerabilitate. Corelarea cotei de piaţă absolute cu alte
modele de analiză a mediului concurenţial (BCG, ADL etc.)
poate oferi soluţii pentru definirea politicilor de dezvoltare
a agentului economic.
b) Cota de piaţă relativă (Crel) exprimă poziţia întreprinderii
în raport cu liderii de piaţă, prin utilizarea uneia dintre
relaţiile:
CAI CAI
Crel   100 sau
Crel  3
 100,
CAL  CA Li
i 1
unde:
CAL – cifra de afaceri a celui mai important concurent de pe
piaţă;
3
 CA
i 1
Li – valoarea vânzărilor (cifra de afaceri) a primilor trei
concurenţi de pe piaţă.
Poziţia entității este cu atât mai bună, cu cât cota de piaţă
relativă tinde spre 100%. Pentru o poziţionare corectă a
entității în mediul său concurenţial, sunt necesare informaţii
suplimentare privind:
 principalii concurenţi direcţi;
 activitatea globală a întreprinderii (performanţe,

rentabilitate, productivitate);
 situaţia cifrei de afaceri pe fiecare cuplu produs-piaţă;
 tipul de clientelă şi repartiţia cifrei de afaceri după

acest criteriu etc.
RTS GRUP
ANALIZA CIFREI DE AFACERI
Nr. Produse Cantitate Cantitate Preţ de vz. Preţ de vz. Cifra de afaceri Cifra de afaceri Cifra de afaceri
crt. N-1 (buc) N (buc.) N-1 (lei) N (lei) N-1 (lei) N (lei) recalc. (lei)
1. A 150 200 175 177
2. B 79 110 169 171
3. C 122 104 102 96
4. D 99 78 88 93
5. E 107 121 91 95
6. F 92 95 95 101
7. G 60 62 85 97
8. TOTAL 709 770 X X
Cifra de afaceri a societăţilor nou intrate în perimetrul de consolidare: 7.550 lei

Iqv = 114.27 %
Ip = 102.27 %
I infl. = 101.32 %
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE
25.03.2020
ANALIZA CIFREI DE AFACERI LA NIVELUL
GRUPURILOR DE SOCIETATI
Cifra de afaeeri refleeHi performanta eomereiaHi a grupului de intreprinderi,

respeetiv veniturile totale obtinute din operatiuni eomereiale eurente.
Problematiea analizei eifrei de afaeeri presupune:

1. Analiza dinamieii eifrei de afaeeri
2. Analiza strueturaHi a eifrei de afaeeri la nivel de grup
3. Analiza faetoriaHi a eifrei de afaeeri
4. Analiza eotei de piata
1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Pentru analiza eifrei de afaeeri in dinamiea se utilizeaza urmatoarele proeedee:

a) modifiearile absolute: CAN - CAo
CAN
b) indieii: eu baza fixa: .100
CAo
CAN
eu baza in lant:, .100
CAN-J
H~~: lIDO
medii:
In cazul existentei inflatiei, pentru 0 corecta apreciere a evolutiei In timp a
vanzarilor, se impune operarea cu cifra de afaceri In unitati monetare comparabile.
Comparabilitatea se poate asigura prin inflatare ~i prin deflatare.
Relatiile
, de calcul sunt:
- In cazul inflatarii (exprimarea In unitatea monetara a ultimului an)
(CAN-m) . IpNIN-m
- In cazul deflatarii (exprimarea In unitatea monetara a unui an precedent)
CAN
I pN/0
2. Analiza structuraHi a cifrei de afaceri la nivel de grup
Analiza structural a a cifrei de afaceri a unui grup se poate efectua dupa mai
multe criterii, ~i anume: dupa localizarea geografica a clientilor, dupa provenienta
geografica a productiei, pe produse sau marci I etc.
a) Structura cifrei de afaceri dupa localizarea geografica a clientilor (pe piete
de destinatie) are rolul de a pune In evidenta zonele de expansiune
comerciala.
b) Structura cifrei de afaceri dupa provenienta geografica a productiei
evidentiaza localizarea platformelor exportatoare ale grupului.
c) Structura cifrei de afaceri pe produse sau marci reflecta contributia
acestora la cre~terea grupului.
d) Structura cifrei de afaceri pe piete de desfacere ~i produse are rolul de a
evidentia contributia cuplurilor piete - produse la cre~terea sau scaderea
activitatii grupului.
Informatiile
, obtinute
, ca urmare a analizei structurale a cifrei de afaceri
corelate cu cele privind evolutia profitului ~i cash-flow-ului din exploatare pot
1
J. Richard ~i colab., Analyse financiere et Gestion des Groupes, Editura Economica, Paris, 2000.
contribui la luarea deciziilor legate de alocarea resurselor de investitii in activitatea
comerciaUi ~i de produqie.
Pentru a caracteriza evolutia structurii vanzarilor firmei se pot utiliza
urmatoarele procedee de analiza:
a) ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):
. CAi .
gl -
CA 1°°
in care: CA reprezinta cifra de afaceri totala; CAi - vanzarile aferente elementului

component "i".
Informatiile fumizate de acest procedeu de analiza se refera la: care sunt
principalele elemente componente ale cifrei de afaceri; cat de stabile sunt in timp.
b) coeficientul de concentrare (Gini-Struck):
n L. gi) - I
G= ,nc.2, GE [0,1)
J n -1
in care: n reprezinta numarul de termeni ai seriei luate in studiu.
Apropierea de zero a coeficientului de concentrare semnifica 0 distribuire
relativ echilibrata a vanzarilor pe elementele structurale luate in calcul.
Coeficientul este egal cu zero, atunci cand elementele componente au aceea~l
pondere in cifra de afaceri totala, concentrarea vanzarilor fiind nula.
In cazul in care coeficientul se apropie de 1, atunci se inregistreaza un numar
redus de elemente care contribuie in cea mai mare masura la obtinerea
, cifrei de
afaceri a intreprinderii.
c) Coeficientul HERFINDHAL (H):
H = L gi 2 ; H = [Un, 1]
Pot fi evidentiate
, urmatoarele situatii:
,
. H = 1, atunci cand cifra de afaceri este formata dintr-un singur element;

. H = Un, atunci cand elementele componente contribuie in aceea~i masura
la formarea cifrei de afaceri;

. cand H se apropie de 1, aceasta reflecHi un grad ridicat de concentrare a
vanzarilor, iar apropierea de 1/n reflecta 0 distributie relativ echilibrata a acestora.

d) Metoda ABC (diagrama PARETTO)
Metoda ABC se recomanda a fi aplicata indeosebi in cazul structurarii cifrei
de afaceri pe clienti ~i pe produse.
Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a condus la
urmatoarea distributie optimala2:
. zona A: 10% din clienti contribuie cu 60% din CA;
.zona B: 40% din clienti contribuie cu 30% din CA;
. zona C: 50% din clienti contribuie cu 100/0din CA.
Studierea acestei distributii teoretice permite stabilirea un or concluzii utile in

fundamentarea deciziilor privind volumul activitatii pentru securitatea ~i
rentabilitatea firmei. Astfel:
- zona A contribuie in cea mai mare masura la rentabilitatea firmei, dar are ~i
cel mai ridicat grad de risc (incapacitatea de plata a unui client important se
reflecta intr-o masura insemnata asupra situatiei financiare a firmei analizate);
- zona B asigura cel mai mare grad de stabilitate din punct de vedere al
vanzarilor ~i rentabilitatii ~i constituie un risc moderat pentru intreprindere;
- zona C se caracterizeaza printr-o rentabilitate scazuta (indicele cheltuielilor
de exploatare devanseaza indicele cifrei de afaceri) ~i printr-un risc redus.
2
D. Margulescu, M. Niculescu, V. Robu - Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, 1994, pag. 58
Reprezentarea grafiea a eurbelor ABC, se prezinta astfel:
curba teoreticaABC
El-------------------
curba rea1aABC
I
I
81 :
I
I
45% I
I
I
I
I
I
I
I
t
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
10% 50% 100%
Fig. 2.1. Reprezentarea graftcA a curbelor ABC
ox = ponderea in funetie de numarul de clienti;

OY = ponderea in eifra de afaeeri.
Pentru reprezentarea eurbei reale ABC s-au luat in ealcul urmatoarele valori:
- 10% din clienti reprezinta 45% din CA;
- 400/0 din clienti reprezinta 30% din CA;
- 50% din clienti reprezinta 25% din CA.
Studiind posibilitatile de reprezentare grafiea ale eelor doua eurbe se
eonstata urmatoarele:
- eand eurba reala este sub eurba teoretiea, seade ponderea vanzarilor din
zona A ~i ere~te ponderea vanzarilor din zone Ie B ~i/sau C;
- eand eurba reala este deasupra eurbei teoretiee, ere~te ponderea vanzarilor
in zona A (po sibil ~i in zona B) ~i seade ponderea vanzarilor in zona C.
In eazul analizei CA pe produse distributia teoretiea este:
- zona A = 10-150/0din tipurile de produse eontribuie eu 60-70% din CA;
- zona B = 25-300/0din tipurile de produse contribuie cu 25-30% din CA;
- zona C = 65-700/0din tipurile de produse contribuie cu 10-15% din CA.
Aprecierea situatiei unei intreprinderi se face in functie de fazele ciclului de
viata in care se afla produsele corespunzatoare celor trei zone (lansare, cre~tere,
maturitate sau declin).
3. Analiza factoriahi a cifrei de afaceri
Evolutia cifrei de afaceri a unui grup poate fi explicata pe seama a doua

componente: variatia perimetrului de consoli dare ~i vanzarile la nivelul
perimetrului de consolidare anterior.
Modelul de analiza este:
CA = CA' + CAli
CA' - cifra de afaceri aferenta noilor firme intrate in perimetrul de

consolidare, mai putin cele puse in echivalenta;
CAli - cifra de afaceri a firmelor care au mcut parte din perimetrul de
consolidare al anului luat ca baza de comparatie, mai putin cele puse in
echivalenta.
CAli = L:qvi pi
qvi - cantitatea vanduta pe tipuri de produse;

pi - pretul de vanzare pe tipuri de produse.
Sistemul de factori este urmatorul:
CA'
~CA-----
~ ~CA'
/~qVi
inflatie
~pi
~ . . A .
aIh, f:acton d ecat m fl aha
,
.
Modificarea cifrei de afaceri la nivelul unui grup se poate analiza astfel:

1. influenta variatiei perimetrului de consolidare:
iJPer.cons. = CA~
unde:
CA~ - cifra de afaceri realizaHi de firmele care au intrat in perimetrul de
consolidare in anul N (necomparabiHi);
2. influenta modifidirii vanzarilor la nivelul perimetrului de consolidare

comparabil:
CA"N - CAN-I
unde:
CA"N = cifra de afaceri realizata in anul N in conditiile perimetrului de
consolidare al anului N-1, din care:
2.1. influenta, modificarii volumului fizic al vanzarilor:

rCA"N - CAN-l = Lqvil pio - Lqvio pio
..
r
CA N = Lqvil pio
2.2. influenta modificarii preturilor de vanzare:

CA"N - rCA"N
din care:
2.2.1. influenta, inflatiei:

,
r
CAN" X Jp
- r CAN"
100
2.2.2. influenta modificarii preturilor pe seama altor factori decat inflatia:

r
CAN" X Jp
CAN" -
100
unde:
Ip = indicele general al preturilor.
4. Analiza cotei de piata
Grice intreprindere i~i desfa~oara activitatea intr-un mediu economic dinamic.

Factori endogeni ~i exogeni tind sa modifice in orice moment pozitia pe piata a
agentilor eCOnOmiCl. Evaluarea pozitiei concurentiale a intreprinderii este 0
operatiune complexa care se realizeaza prin utilizarea unui set divers de metode ~i
instrumente. Pe baza utilizarii indicatorului cifra de afaceri, se poate determina
pozitia concurentiala a intreprinderii la un moment dat, folosind indicatorul cota de
. v3
plafa .
Cota de piafa (partea de piafa) permite pozitionarea societatii in cadrul
sectorului de activitate sau in raport cu concurentii sai.
Principalii indicatori utilizati in analiza cotei de piata sunt:
a) Cota de piafa absoluta sau globala (Cabs) exprima pozitia intreprinderii pe
piata (sectorul/ramura) pe care actioneaza:
Cabs = nCAI x 100

ICA,
,=1
unde:
CA1- cifra de afaceri a intreprinderii analizate;
n
I;=1CA, - cifra de afaceri total a a sectorului/ramurii.
Evolutia cotei de piata absolute depinde, pe de 0 parte, de dinamismul

sectorului de activitate ~i, pe de alta parte, de satisfactia clientilor. Cota de piata
absoluta (global a) a intreprinderii poate sa inregistreze aceea~i tendinta in
conjuncturi economice diferite. De exemplu, Cabs poate cre~te daca ritmurile de
cre~tere ale sectorului ~i intreprinderii sunt pozitive, insa dinamica cifrei de afaceri
a intreprinderii devanseaza dinamica cifrei de afaceri a sectorului. In acest caz,
pozitia concurentiala a intreprinderii este una favorabila deoarece actioneaza pe 0
piata dinamica ~i cu potential de dezvoltare. Cota de piata absoluta poate sa creasca
~i in conditiile in care ritmul de cre~tere a sectorului este negativ sau nul, iar ritmul
de cre~tere a intreprinderii este pozitiv sau atunci dind ambele ritmuri sunt
negative, insa diferite (mai mare pentru intreprinderea analizata). In ultimele doua
situatii, de~i intreprinderea pare avantajata, exista riscul pierderii pietei in vii tor ca
efect al diminuarii cererii (sector de activitate aflat in faza de maturitate spre
declin). Deciziile strategice ale intreprinderii trebuie sa fie corelate cu aceste
aspecte. A fi dinamic pe 0 piata statica sau cu tendinta de scadere nu reprezinta un
punct forte, ci mai cunlnd 0 vulnerabilitate. Corelarea cotei de piata absolute cu
alte modele de analiza a mediului concurential (BCG, ADL etc.) poate oferi solutii
pentru definirea politicilor de dezvoltare a agentului economic.
b) Cota de piafa relativa (Crel) exprima pozitia intreprinderii in raport cu
liderii de piata, prin utilizarea uneia dintre relatiile:
3
Maria Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economica, Bucure~ti, 1997, pag. 67.
CAL x 100 sau Crel = 3CA'
Crel = xl 00,
CAr
I
;=1
CALI
unde:
CAL - cifra de afaceri a celui mai important concurent de pe piata;
3
I
1=\
CA", - valoarea vanzarilor (cifra de afaceri) a primilor trei concurenti de pe
piata.
Se subintelege ca pozitia intreprinderii este cu atat mai buna, cu cat cota de

piata relativa tinde spre 1000/0.In lucrarea sa Diagnostic global strategic, autoarea
Maria Niculescu evidentia faptul ca, pentru 0 pozitionare corecta a intreprinderii in
mediul sau concurential, sunt necesare informatii suplimentare privind:
1. principalii concurenti directi;
2. activitatea global a a intreprinderii (performante, rentabilitate, productivitate);
3. situatia cifrei de afaceri pe fiecare cuplu produs-piata;
4. tipul de clientela ~i repartitia cifrei de afaceri dupa acest criteriu etc.
Bibliografie - material preluat:

Coord. Gh.Valceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu - Analiza economico-
financiara, Editura economica, Bucure~ti, 2005
CURS 7 – ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ A GRUPURILOR DE SOCIETĂȚII
April 1, 2020
Studiu de caz privind analiza cifrei de afaceri
Analiza dinamică, structurală și factorială a cifrei de afaceri a grupului BMS
Tabelul 1. Situația vânzărilor grupului BMS și a sectorului de activitate

- u.m -
Nr. Piete de Vânzări grup BMS Vânzări totale sector de activitate
crt. desfacere N-2 N-1 N N-2 N-1 N
1 Zona I 25.401.713 34.136.507 58.166.506 70.560.315 100.401.490 153.069.753
2 Zona a II-a 23.237.864 28.112.417 43.504.035 122.304.547 165.367.161 241.689.084
3 Zona a III-a 7.197.152 6.201.269 8.056.303 42.336.190 41.341.790 40.281.514
4 Zona a IV-a 37.867.369 41.578.029 46.726.556 164.640.736 188.991.041 233.632.781
5 Zona a V-a 38.808.174 49.137.671 78.065.574 70.560.316 94.495.522 136.957.148
TOTAL 132.512.273 159.165.893 234.518.975 470.402.104 590.597.004 805.630.280
Pentru analiza dinamică și structurală se vor determina abaterile în mărime absolută și relativă ale
cifrei de afaceri/vânzărilor pentru grupul BMS și pentru sectorul de activitate, pe total și pe fiecare
piață de desfacere. Totdată se va determina și ponderea vânzărilor pe fiecare piață de desfacere pentru
grupul BMS/structura vânzărilor grupului BMS pe piețe de desfacere. Se vor calcula și coeficienții de
concentrare Gini-Struck și Herfindhall.
Tabelul 2. Evoluția vânzărilor grupului BMS
Nr. Indice vânzări grup BMS

crt. Piețe de desfacere Δ vânzări grup BMS (u.m.) (%)
N-1/N-2 N/N-1 N-1/N-2 N/N-1
1 Zona I 8.734.793 24.030.000 134,39% 170,39%
2 Zona a II-a 4.874.553 15.391.618 120,98% 154,75%
3 Zona a III-a (995.884) 1.855.034 86,16% 129,91%
4 Zona a IV-a 3.710.660 5.148.527 109,80% 112,38%
5 Zona a V-a 10.329.498 28.927.903 126,62% 158,87%
TOTAL 26.653.620 75.353.082 120,11% 147,34%
Conf.univ.dr. Irina Daniela Cișmașu Page 1

April 1, 2020
Tabelul 3. Evoluția vânzărilor sectorului de activitate
Nr. Piețe de desfacere Δ vânzări sector (u.m.) Indice vânzări sector (%)
crt. N-1/N-2 N/N-1 N-1/N-2 N/N-1
1 Zona I 29.841.175 52.668.263 142,29% 152,46%
2 Zona a II-a 43.062.614 76.321.923 135,21% 146,15%
3 Zona a III-a (994.400) (1.060.276) 97,65% 97,44%
4 Zona a IV-a 24.350.305 44.641.740 114,79% 123,62%
5 Zona a V-a 23.935.206 42.461.626 133,92% 144,94%
TOTAL 120.194.900 215.033.276 125,55% 136,41%
Tabelul 4. Structura vânzărilor grupului BMS; determinrea coeficientului de concentrare

Herfhindhall
Nr. Piețe de Structura vânzărilor grupului

crt. desfacere BMS (gi) % gi * gi
N-2 N-1 N N-2 N-1 N
1 Zona I 19,17% 21,45% 24,80% 0,036746 0,045998 0,061516
2 Zona a II-a 17,54% 17,66% 18,55% 0,030752 0,031196 0,034411
3 Zona a III-a 5,43% 3,90% 3,44% 0,00295 0,001518 0,00118
4 Zona a IV-a 28,58% 26,12% 19,92% 0,081662 0,068238 0,039698
5 Zona a V-a 29,29% 30,87% 33,29% 0,08577 0,095308 0,110806
TOTAL 100,00% 100,00% 100,00% 0,23788 0,242258 0,247612
Determinarea coeficientului de concentrare Gini-Struck
ng i  1
2
G
n 1
5  0,23788  1
GN  2   0,2176
5 1
5  0,242258  1
GN 1   0,2298
5 1
5  0,247612  1
GN   0,2439
5 1
Interpretare:

April 1, 2020
Analiza factorială a cifrei de afaceri

𝑛
𝑖=1 g i
× cpi
CA = 𝑉𝑧𝑡 × 𝐶𝑝 = 𝑉𝑧𝑡 ×
100
unde
CA = CAgrup = cifra de afaceri a grupului analizat
Vzt = vânzări totale sector de activitate;
𝐶𝑝 = cota medie de piață;
gi = structura vânzărilor totale/ale sectorului;
Cpi = cota de piață pe fiecare piață de desfacere;
i = elementele structurale avute în vedere la descompunerea cifrei de afaceri (piețe de
desfacere)
𝑛
𝐶𝐴𝑔𝑟𝑢𝑝 𝑖=1 g i
× cpi
𝐶𝑝 = × 100 =
𝑉𝑧𝑡 100
Tabelul 5. Calculul structurii vânzărilor sectorului de activitate și a cotei de piață – elemente

necesare pentru analiza factorială a cifrei de afaceri
Nr. Piețe de Cota de piață grup BMS (%) Structura vânzărilor totale (sector) (%)
crt. desfacere
N-2 N-1 N N-2 N-1 N
1 Zona I 36,00 34,00 38,00 15,00 17,00 19,00
2 Zona a II-a 19,00 17,00 18,00 26,00 28,00 30,00
3 Zona a III-a 17,00 15,00 20,00 9,00 7,00 5,00
4 Zona a IV-a 23,00 22,00 20,00 35,00 32,00 29,00
5 Zona a V-a 55,00 52,00 57,00 15,00 16,00 17,00
TOTAL x x x 100,00 100,00 100,00
Calculul cotei medii de piață a grupului BMS (Tabelul 6)
𝐶𝐴𝑔𝑟𝑢𝑝 𝑁−2 132.512.273

𝐶𝑝𝑁−2 = × 100 = × 100 = 28,17%
𝑉𝑧𝑡𝑁−2 470.402.104
𝑛
𝑖=1 g i N−2 × cpi N−2 15 × 36 + 26 × 19 + 9 × 17 + 35 × 23 + 15 × 55
𝒔𝒂𝒖 𝐶𝑝𝑁−2 = =
100 100
= 28,17%
În mod analog se determină și cota medie de piață a grupului BMS pentru anul N-1 și pentru anul N,
obținându-se valorile din tabelul 6.

April 1, 2020
Tabelul 6. Calculul cotei medii de piață și a cotei medii de piață recalculată – elemente necesare
pentru analiza factorială a cifrei de afaceri
Nr. Piețe de desfacere Cota medie de piața grup BMS(%) Cota medie de piața recalculată (%)
crt. rec 1 rec 2
N-2 N-1 N
1 Zona I 5,40 5,78 7,22 6,12 6,46
2 Zona a II-a 4,94 4,76 5,40 5,32 5,10
3 Zona a III-a 1,53 1,05 1,00 1,19 0,75
4 Zona a IV-a 8,05 7,04 5,80 7,36 6,38
5 Zona a V-a 8,25 8,32 9,69 8,80 8,84
TOTAL 28,17 26,95 29,11 28,79 27,53
Analiza factorială a cifrei de afaceri a grupului BMS în perioada N-1/N-2
∆CA = CA1 − CA0 = 159.165.893 − 132.512.273 = 26.653.620 u.m.

din care:
1. influența modificării vânzărilor totale
∆Vzt𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝐶𝐴
= 𝑉𝑧𝑡1 − 𝑉𝑧𝑡0 × 𝐶𝑝0 = 590.597.004 − 470.402.104 × 28,17%
= +33.858.903 𝑢. 𝑚.
2. influența modificării cotei medii de piață
∆Cp𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝐶𝐴
= 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝1 − 𝐶𝑝0 = 590.597.004 × 26,95% − 28,17% = −7.205.283 𝑢. 𝑚.
din care:
2.1.influența modificării structurii vânzărilor totale (ale sectorului de activitate)
𝑛 𝑛
𝑖=1 g i 1
× cpi 0 𝑖=1 g i 0 × cpi 0
∆𝑔𝑖 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝐶𝐴
= 𝑉𝑧𝑡1 × − = 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝𝑟𝑒𝑐 1 − 𝐶𝑝0
100 100
= 590.597.004 × 28,79% − 28,17% = +3.661.702 𝑢. 𝑚.
2.2 influența modificării cotei de piață pe piețe de desfacere

𝑛 𝑛
𝑖=1 g i 1
× cpi 1 𝑖=1 g i 1 × cpi 0
∆𝐶𝑝𝑖 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝐶𝐴
= 𝑉𝑧𝑡1 × − = 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝1 −𝐶𝑝𝑟𝑒𝑐 1
100 100
= 590.597.004 × 26,95% − 28,79% = −10.866.985 𝑢. 𝑚.

April 1, 2020
Analiza factorială a cifrei de afaceri a grupului BMS în perioada N/N-1

Utilizând aceeași metodologie de analiză, pentru perioada N/N-1 se obțin următoarele rezultate
(desigur în acest caz notația indice 0 se referă la valorile indicatorilor din anul N-1 și notația indice 1
se referă la valorile indicatorilor din anul N.
∆CA = CA1 − CA0 = 234.518.975 − 159.165.893 = 75.353.082 u.m.

din care:
= 𝑉𝑧𝑡1 − 𝑉𝑧𝑡0 × 𝐶𝑝0 = 805.630.280 − 590.597.004 × 26,95%
= +57.951.468 𝑢. 𝑚.
= 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝1 − 𝐶𝑝0 = 805.630.280 × 29,11% − 26,95% = +17.401.614 𝑢. 𝑚.
din care:
2.1. .influența modificării structurii vânzărilor totale (ale sectorului de activitate)
𝑛 𝑛
𝑖=1 g i 1
× cpi 0 𝑖=1 g i 0 × cpi 0
= 𝑉𝑧𝑡1 × − = 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝𝑟𝑒𝑐 2 − 𝐶𝑝0
100 100
= 805.630.280 × 27,53% − 26,95% = +4.672.655 𝑢. 𝑚.
2.2.influența modificării cotei de piață pe piețe de desfacere

𝑛 𝑛
𝑖=1 g i 1
× cpi 1 𝑖=1 g i 1 × cpi 0
100 100
= 805.630.280 × 29,113% − 27,53% = +12.728.958 𝑢. 𝑚.
Interpretare:

April 1, 2020
Tabelul 7. Situația vânzărilor grupului BMS pe grupe de produse, doar pentru firmele care au
făcut parte din perimetrul de consolidare al anului N-2, mai puţin cele puse în echivalenţă
Nr. Grupe de produse Vănzări grup BMS (u.m.)

crt. N-2 N-1 N
1 A 19.876.841 22.283.225 32.316.596
2 B 13.251.227 19.099.907 20.197.872
3 C 21.201.964 23.874.884 28.277.021
4 D 11.926.105 15.916.589 18.178.085
5 E 15.901.473 20.691.566 22.217.660
6 F 18.551.718 27.058.202 30.296.809
7 G 17.226.595 15.916.589 26.257.234
8 H 14.576.350 14.324.930 24.237.447
TOTAL 132.512.273 159.165.893 201.978.725
În perioada analizată, perimetrul de consolidare al grupului BMS a variat, prin intrarea în perimetrul de
consolidare a două societăți, ambele în anul N. Consolidarea acestora s-a realizat prin metoda integrării
globale. Societatea GRIM Com a avut o cifră de afaceri în anul N de 8.135.063 u.m., iar societatea
MOTORS Co a avut o cifră de afaceri în anul N de 24.405.188 u.m.Eurostat oferă următoarele
informaţii privind indicele preţurilor pentru perioada celor 3 ani (Tabelul 8).
Tabelul 8. Indicele prețurilor pentru perioada analizată
Nr. crt. Indicatori N-1/N-2 N/N-1

1 Indicele general al preţurilor (%), din care (Ipt): 102,74 104,75
Indicele inflației (%) (Ip) 101,05 102,47
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri a grupului BMS, având în vedere informațiile
financiare se va utiliza modelul de analiză:
CA = CA' + CA"
CA' – cifra de afaceri aferentă noilor firme intrate în perimetrul de consolidare, mai puţin cele
puse în echivalenţă;
CA" – cifra de afaceri a firmelor care au făcut parte din perimetrul de consolidare al anului luat
ca bază de comparaţie, mai puţin cele puse în echivalenţă.
CA" = Σqvi  pi
qvi – cantitatea vândută pe grupe de produse;

pi – preţul de vânzare pe grupe de produse.
Sistemul de factori este următorul:

April 1, 2020
CA'
ΔCA Δqvi
ΔCA" inflaţie
Δpi
alţi factori decât inflaţia

1. influenţa variaţiei perimetrului de consolidare:
Per . cons.  CAN' unde:
CA 'N – cifra de afaceri realizată de firmele care au intrat în perimetrul de consolidare în anul N
(necomparabilă);
2. influenţa modificării vânzărilor la nivelul perimetrului de consolidare comparabil:
CA"N – CAN-1
unde:
CA"N = cifra de afaceri realizată în anul N în condiţiile perimetrului de consolidare al anului N-1,
din care:
2.1. influenţa modificării volumului fizic al vânzărilor:

r
CA"N – CAN-1 = Σqvi1 pi0 – Σqvi0 pi0
r
CA"N = Σqvi1 pi0
2.2. influenţa modificării preţurilor de vânzare:
CA"N - rCA"N
din care:
2.2.1. influenţa inflaţiei:

r
CAN"  Ip r "
 CAN
100
2.2.2. influenţa modificării preţurilor pe seama altor factori decât inflaţia:

r
CAN"  Ip
CAN"  unde:Ip = indicele inflației
100

April 1, 2020
Determinarea influențelor
Interpretare

April 1, 2020
Studiu de caz privind analiza cifrei de afaceri
Analiza dinamică, structurală și factorială a cifrei de afaceri a grupului BMS
Tabelul 1. Situația vânzărilor grupului BMS și a sectorului de activitate

- u.m -
Nr. Piete de Vânzări grup BMS Vânzări totale sector de activitate
crt. desfacere N-2 N-1 N N-2 N-1 N
1 Zona I 25.401.713 34.136.507 58.166.506 70.560.315 100.401.490 153.069.753
2 Zona a II-a 23.237.864 28.112.417 43.504.035 122.304.547 165.367.161 241.689.084
3 Zona a III-a 7.197.152 6.201.269 8.056.303 42.336.190 41.341.790 40.281.514
4 Zona a IV-a 37.867.369 41.578.029 46.726.556 164.640.736 188.991.041 233.632.781
5 Zona a V-a 38.808.174 49.137.671 78.065.574 70.560.316 94.495.522 136.957.148
TOTAL 132.512.273 159.165.893 234.518.975 470.402.104 590.597.004 805.630.280
Pentru analiza dinamică și structurală se vor determina abaterile în mărime absolută și relativă ale
cifrei de afaceri/vânzărilor pentru grupul BMS și pentru sectorul de activitate, pe total și pe fiecare
piață de desfacere. Totdată se va determina și ponderea vânzărilor pe fiecare piață de desfacere pentru
grupul BMS/structura vânzărilor grupului BMS pe piețe de desfacere. Se vor calcula și coeficienții de
concentrare Gini-Struck și Herfindhall.
Tabelul 2. Evoluția vânzărilor grupului BMS
Nr. Indice vânzări grup BMS

crt. Piețe de desfacere Δ vânzări grup BMS (u.m.) (%)
N-1/N-2 N/N-1 N-1/N-2 N/N-1
1 Zona I 8.734.793 24.030.000 134,39% 170,39%
2 Zona a II-a 4.874.553 15.391.618 120,98% 154,75%
3 Zona a III-a (995.884) 1.855.034 86,16% 129,91%
4 Zona a IV-a 3.710.660 5.148.527 109,80% 112,38%
5 Zona a V-a 10.329.498 28.927.903 126,62% 158,87%
TOTAL 26.653.620 75.353.082 120,11% 147,34%

April 1, 2020
Tabelul 3. Evoluția vânzărilor sectorului de activitate
Nr. Piețe de desfacere Δ vânzări sector (u.m.) Indice vânzări sector (%)
crt. N-1/N-2 N/N-1 N-1/N-2 N/N-1
1 Zona I 29.841.175 52.668.263 142,29% 152,46%
2 Zona a II-a 43.062.614 76.321.923 135,21% 146,15%
3 Zona a III-a (994.400) (1.060.276) 97,65% 97,44%
4 Zona a IV-a 24.350.305 44.641.740 114,79% 123,62%
5 Zona a V-a 23.935.206 42.461.626 133,92% 144,94%
TOTAL 120.194.900 215.033.276 125,55% 136,41%
Tabelul 4. Structura vânzărilor grupului BMS; determinrea coeficientului de concentrare

Herfhindhall
Nr. Piețe de Structura vânzărilor grupului

crt. desfacere BMS (gi) % gi * gi
N-2 N-1 N N-2 N-1 N
1 Zona I 19,17% 21,45% 24,80% 0,036746 0,045998 0,061516
2 Zona a II-a 17,54% 17,66% 18,55% 0,030752 0,031196 0,034411
3 Zona a III-a 5,43% 3,90% 3,44% 0,00295 0,001518 0,00118
4 Zona a IV-a 28,58% 26,12% 19,92% 0,081662 0,068238 0,039698
5 Zona a V-a 29,29% 30,87% 33,29% 0,08577 0,095308 0,110806
TOTAL 100,00% 100,00% 100,00% 0,23788 0,242258 0,247612
Determinarea coeficientului de concentrare Gini-Struck
ng i  1
2
G
n 1
5  0,23788  1
GN  2   0,2176
5 1
5  0,242258  1
GN 1   0,2298
5 1
5  0,247612  1
GN   0,2439
5 1

April 1, 2020
Interpretare:
Așa cum se remarcă, în tabelele 2 și 3, am determinat evoluția vânzărilor grupului BMS,
precum și a sectorului de activitate. S-au determinat abaterile în mărime absolută și cele în mărime
relativă, adică indicii.
În perioada N-2/N-1 se constată creșterea vânzărilor grupului BMS pe 4 dintre piețele de
desfacere și scăderea acestora în zona a III-a. La nivelul grupului, în aceeași perioadă se constată o
creștere a vânzărilorcu 20,11 %. În perioada următoare, se remarcă creșteri ale vânzărilor grupului pe
toate piețele de desfacere, creșteri semnificative, concretizate le nivelul grupului într-un procent de
47,34%.
În ceea ce privește vânzările sectorului de activitate, se observă creșteri semnificative ale
acestora pe 4 dintre piețele de desfacere (zona I, zona a II-a, zona a IV-a și zona a V-a), în ambele
perioade supuse analizei. În zona a III-a se înregistrează o ușoară scădere a indicatorului analizat, pe
întregul interval de timp. Se poate constata faptul că sectorule în cadrul căruia grupul își desfășoară
activitate, este unul dinamic, în plină ascensiune.
Comparând indicele cifrei de afaceri a fiecărei zone/piețe de desfacere cu indicele vânzărilor
totale ale grupului, se pot face aprecieri privind modificarea ponderii fiecărei piețe în structura
vânzărilor grupului.
În perioada N-2/N-1:
Indice vz.grup BMS zona I = 134,39% > I vz.totale grup BMS = 120,11%
Acest lucru semnifică o creștere a ponderii vănzărilor, în perioada analizată, pe piața/zona I.
Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o creștere a ponderii zonei I în total
vânzări grup de la 19,17% la 21,45%.
Indice vz.grup BMS zona a II-a = 120,98 % > I vz.totale grup BMS = 120,11%
Acest lucru semnifică o creștere a ponderii vănzărilor, în perioada analizată, pe piața/zona a
II-a. Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o creștere a ponderii zonei a II-a
în total vânzări grup de la 17,54% la 17,66%.
Indice vz.grup BMS zona a III-a = 86,16 % < I vz.totale grup BMS = 120,11%
Acest lucru semnifică o scădere a ponderii vănzărilor, în perioada analizată, pe piața/zona a
III-a. Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o scădere a ponderii zonei a
III-a în total vânzări grup de la 5,43% la 3,90%.
Indice vz.grup BMS zona a IV-a = 109,80 % < I vz.totale grup BMS = 120,11%
IV-a. Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o scădere a ponderii zonei a
IV-a în total vânzări grup de la 28,58% la 26,12%.
Indice vz.grup BMS zona a V-a = 126,62 % > I vz.totale grup BMS = 120,11%
V-a. Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o creștere a ponderii zonei a
V-a în total vânzări grup de la 29,29% la 30,87%.
În perioada N-1/N:
Indice vz.grup BMS zona I = 170,39% > I vz.totale grup BMS = 147,34%
Acest lucru semnifică o creștere a ponderii vănzărilor, în perioada analizată, pe piața/zona I.
Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o creștere a ponderii zonei I în total
vânzări grup de la 21,45% la 24,80%.
Indice vz.grup BMS zona a II-a = 154,75 % > I vz.totale grup BMS = 147,34%

April 1, 2020

II-a. Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o creștere a ponderii zonei a II-a
în total vânzări grup de la 17,66% la 18,55%.
Indice vz.grup BMS zona a III-a = 129,91 % < I vz.totale grup BMS = 147,34%
III-a. Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o scădere a ponderii zonei a
III-a în total vânzări grup de la 3,90% la 3,44%.
Indice vz.grup BMS zona a IV-a = 112,38 % < I vz.totale grup BMS = 147,34%
IV-a. Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o scădere a ponderii zonei a
IV-a în total vânzări grup de la 26,12% la 19,92%.
Indice vz.grup BMS zona a V-a = 158,87 % > I vz.totale grup BMS = 147,34%
V-a. Determinând structura vânzărilor grupului (Tabelul 4) se remarcă o creștere a ponderii zonei a
V-a în total vânzări grup de la 30,87% la 33,29%.
Determinând coeficienții de concentrare – coeficientul Gini-Struck și coeficientul
Herfindhall – se constată că în toți cei 3 ani ai perioadei de analiză, aceștia iau valori mai apropiate de
limita inferioară a intervalului în care ei iau valori, ceea ce semnifică o distribuție relativ uniformă a
vânzărilor grupului BMS pe cele 5 piețe de desfacere.
Coeficientul Gini-Struck poate lua valori în intervalul (0,1). Se remarcă valorile determinate
pentru acest coeficient în cei 3 ani, toate valori apropiate de 0,2, deci de limita inferioară a intervalului
în care poate lua valori (0 – zero). Coeficientul Herfhindhal poate lua valori în intervalul [1/5, 1]. Se
remarcă valorile determinate pentru acest coeficient în cei 3 ani, toate valori apropiate de 0,24, deci de
limita inferioară a intervalului în care poate lua valori (1/5, adică 0,2). Toate piețele de desfacere au
ponderi apropiate în structura vânzărilor, zona a III-a înregistrând o pondere mai mică și în scădere.
Observând și tendințele sectorului de activitate, există probabilitatea ca în viitor pe această piață să nu
se mai desfacă produse sau să fie înlocuită cu o altă zonă nouă.
Analiza factorială a cifrei de afaceri

𝑛
𝑖=1 g i
× cpi
CA = 𝑉𝑧𝑡 × 𝐶𝑝 = 𝑉𝑧𝑡 ×
100
unde
CA = CAgrup = cifra de afaceri a grupului analizat
Vzt = vânzări totale sector de activitate;
𝐶𝑝 = cota medie de piață;
gi = structura vânzărilor totale/ale sectorului;
Cpi = cota de piață pe fiecare piață de desfacere;
i = elementele structurale avute în vedere la descompunerea cifrei de afaceri (piețe de
desfacere)
𝑛
𝐶𝐴𝑔𝑟𝑢𝑝 𝑖=1 g i
× cpi
𝐶𝑝 = × 100 =
𝑉𝑧𝑡 100
April 1, 2020
Tabelul 5. Calculul structurii vânzărilor sectorului de activitate și a cotei de piață – elemente

necesare pentru analiza factorială a cifrei de afaceri
Nr. Piețe de Cota de piață grup BMS (%) Structura vânzărilor totale (sector) (%)
crt. desfacere
N-2 N-1 N N-2 N-1 N
1 Zona I 36,00 34,00 38,00 15,00 17,00 19,00
2 Zona a II-a 19,00 17,00 18,00 26,00 28,00 30,00
3 Zona a III-a 17,00 15,00 20,00 9,00 7,00 5,00
4 Zona a IV-a 23,00 22,00 20,00 35,00 32,00 29,00
5 Zona a V-a 55,00 52,00 57,00 15,00 16,00 17,00
TOTAL x x x 100,00 100,00 100,00
Calculul cotei medii de piață a grupului BMS (Tabelul 6)
𝐶𝐴𝑔𝑟𝑢𝑝 𝑁−2 132.512.273

𝐶𝑝𝑁−2 = × 100 = × 100 = 28,17%
𝑉𝑧𝑡𝑁−2 470.402.104
𝑛
𝑖=1 g i N−2 × cpi N−2 15 × 36 + 26 × 19 + 9 × 17 + 35 × 23 + 15 × 55
𝒔𝒂𝒖 𝐶𝑝𝑁−2 = =
100 100
= 28,17%
În mod analog se determină și cota medie de piață a grupului BMS pentru anul N-1 și pentru anul N,
obținându-se valorile din tabelul 6.
Tabelul 6. Calculul cotei medii de piață și a cotei medii de piață recalculată – elemente necesare
pentru analiza factorială a cifrei de afaceri
Nr. Piețe de desfacere Cota medie de piața grup BMS(%) Cota medie de piața recalculată (%)
crt. rec 1 rec 2
N-2 N-1 N
1 Zona I 5,40 5,78 7,22 6,12 6,46
2 Zona a II-a 4,94 4,76 5,40 5,32 5,10
3 Zona a III-a 1,53 1,05 1,00 1,19 0,75
4 Zona a IV-a 8,05 7,04 5,80 7,36 6,38
5 Zona a V-a 8,25 8,32 9,69 8,80 8,84
TOTAL 28,17 26,95 29,11 28,79 27,53
Analiza factorială a cifrei de afaceri a grupului BMS în perioada N-1/N-2

April 1, 2020
∆CA = CA1 − CA0 = 159.165.893 − 132.512.273 = 26.653.620 u.m.

din care:
= 𝑉𝑧𝑡1 − 𝑉𝑧𝑡0 × 𝐶𝑝0 = 590.597.004 − 470.402.104 × 28,17%
= +33.858.903 𝑢. 𝑚.
= 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝1 − 𝐶𝑝0 = 590.597.004 × 26,95% − 28,17% = −7.205.283 𝑢. 𝑚.
din care:
2.1.influența modificării structurii vânzărilor totale (ale sectorului de activitate)
𝑛 𝑛
𝑖=1 g i 1
× cpi 0 𝑖=1 g i 0 × cpi 0
= 𝑉𝑧𝑡1 × − = 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝𝑟𝑒𝑐 1 − 𝐶𝑝0
100 100
= 590.597.004 × 28,79% − 28,17% = +3.661.702 𝑢. 𝑚.
2.2 influența modificării cotei de piață pe piețe de desfacere

𝑛 𝑛
𝑖=1 g i 1
× cpi 1 𝑖=1 g i 1 × cpi 0
100 100
= 590.597.004 × 26,95% − 28,79% = −10.866.985 𝑢. 𝑚.
Interpretare:
În perioada analizată (N-2/N-1) se constată o creștere a cifrei de afaceri a grupului BMS cu
26.653.620 u.m., respectiv cu 20,11%.
Cifra de afaceri a grupului este direct influențată de dinamismul sectorului de activitate, precum și de
cota medie de piață, respectiv de satisfacția clienților.
Dinamica sectorului de activitate se materializează printr-o creștere a vânzărilor cu 120.194.900 u.m.,
respectiv cu 25,55%, determinând creșterea vânzărilor grupului BMS cu 33.858.903 u.m. Cota medie
de piață înregistrează o diminuare cu 1,22%, ceea ce influențeză nefavorabil vânzările grupului,
acestea scăzând cu 7.205.283 u.m. Această influență s-a datorat în exclusivitate scăderii cotei de piață
in toate zonele de desfacere, care a scăzut în toate cele 5 zone. Structura vânzărilor totale, prin
modificarea sa în favoarea zonelor I, II și V, zone ce au înregistrat cote de piață mai mari decât cota
medie piață (zonele I și V), a influențat favorabil, în sensul creșterii cifrei de afaceri a grupului BMS
cu 3.661.702 u.m.
Analiza factorială a cifrei de afaceri a grupului BMS în perioada N/N-1

Utilizând aceeași metodologie de analiză, pentru perioada N/N-1 se obțin următoarele rezultate
(desigur în acest caz notația indice 0 se referă la valorile indicatorilor din anul N-1 și notația indice 1
se referă la valorile indicatorilor din anul N.
∆CA = CA1 − CA0 = 234.518.975 − 159.165.893 = 75.353.082 u.m.

din care:

April 1, 2020
= 𝑉𝑧𝑡1 − 𝑉𝑧𝑡0 × 𝐶𝑝0 = 805.630.280 − 590.597.004 × 26,95%
= +57.951.468 𝑢. 𝑚.
= 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝1 − 𝐶𝑝0 = 805.630.280 × 29,11% − 26,95% = +17.401.614 𝑢. 𝑚.
din care:
2.1. .influența modificării structurii vânzărilor totale (ale sectorului de activitate)
𝑛 𝑛
𝑖=1 g i 1
× cpi 0 𝑖=1 g i 0 × cpi 0
= 𝑉𝑧𝑡1 × − = 𝑉𝑧𝑡1 × 𝐶𝑝𝑟𝑒𝑐 2 − 𝐶𝑝0
100 100
= 805.630.280 × 27,53% − 26,95% = +4.672.655 𝑢. 𝑚.
2.2.influența modificării cotei de piață pe piețe de desfacere

𝑛 𝑛
𝑖=1 g i 1
× cpi 1 𝑖=1 g i 1 × cpi 0
100 100
= 805.630.280 × 29,113% − 27,53% = +12.728.958 𝑢. 𝑚.
Interpretare:
În perioada analizată (N-1/N) se constată o creștere a cifrei de afaceri a grupului BMS cu
75.353.082 u.m., respectiv cu 47,34%.
Cifra de afaceri a grupului a fost influențată favorabil atât de dinamismul sectorului de activitate,
precum și de cota medie de piață, respectiv de satisfacția clienților.
Întrucât dinamica sectorului de activitate se materializează printr-o creștere a vânzărilor cu
215.033.276 u.m., respectiv cu 36,41%, aceasta determină creșterea vânzărilor grupului BMS cu
57.951.468 u.m. Dinamica cifrei de afaceri a grupului analizat devansează dinamica sectorului de
activitate, ceea ce relevă o poziție concurențială favorabilă și confirmă potențialul de
creștere/dezvoltare a pieței de desfacere Cota medie de piață crește cu 2,16%, ceea ce influențeză
favorabil cifra de afaceri a grupului cu 17.401.614 u.m. Această influență s-a datorat celor doi factori
(indirecți) de influență – structura vânzărilor totale și cota de piață pe zone/piețe de desfacere.
Structura vânzărilor totale, prin modificarea sa în favoarea zonelor I, II și V, zone ce au înregistrat cote
de piață mai mari decât cota medie piață (zonele I și V), a influențat favorabil, în sensul creșterii cifrei
de afaceri a grupului BMS cu 4.672.655 u.m. Cota de piață pe zone/piețe de desfacere crește în 4 din
cele 5 zone (cele patru zone dețin o pondere majoritară), determinând majorarea vânzărilor grupului cu
12.728.958 u.m. și ilustrând o creștere a satisfacției clienților.

April 1, 2020
Tabelul 7. Situația vânzărilor grupului BMS pe grupe de produse, doar pentru firmele care au
făcut parte din perimetrul de consolidare al anului N-2, mai puţin cele puse în echivalenţă
Nr. Grupe de produse Vănzări grup BMS (u.m.)

crt. N-2 N-1 N
1 A 19.876.841 22.283.225 32.316.596
2 B 13.251.227 19.099.907 20.197.872
3 C 21.201.964 23.874.884 28.277.021
4 D 11.926.105 15.916.589 18.178.085
5 E 15.901.473 20.691.566 22.217.660
6 F 18.551.718 27.058.202 30.296.809
7 G 17.226.595 15.916.589 26.257.234
8 H 14.576.350 14.324.930 24.237.447
TOTAL 132.512.273 159.165.893 201.978.725
În perioada analizată, perimetrul de consolidare al grupului BMS a variat, prin intrarea în perimetrul de
consolidare a două societăți, ambele în anul N. Consolidarea acestora s-a realizat prin metoda integrării
globale. Societatea GRIM Com a avut o cifră de afaceri în anul N de 8.135.063 u.m., iar societatea
MOTORS Co a avut o cifră de afaceri în anul N de 24.405.188 u.m. Eurostat oferă următoarele
informaţii privind indicele preţurilor pentru perioada celor 3 ani (Tabelul 8).
Tabelul 8. Indicele prețurilor pentru perioada analizată
Nr. crt. Indicatori N-1/N-2 N/N-1

1 Indicele general al preţurilor (%), din care (Ipt): 102,74 104,75
Indicele inflației (%) (Ip) 101,05 102,47
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri a grupului BMS, având în vedere informațiile
financiare se va utiliza modelul de analiză:
CA = CA' + CA"
CA' – cifra de afaceri aferentă noilor firme intrate în perimetrul de consolidare, mai puţin cele
puse în echivalenţă;
CA" – cifra de afaceri a firmelor care au făcut parte din perimetrul de consolidare al anului luat
ca bază de comparaţie, mai puţin cele puse în echivalenţă.
CA" = Σqvi  pi
qvi – cantitatea vândută pe grupe de produse;

pi – preţul de vânzare pe grupe de produse.
Sistemul de factori este următorul:

April 1, 2020
CA'
ΔCA Δqvi
ΔCA" inflaţie
Δpi
alţi factori decât inflaţia

1. influenţa variaţiei perimetrului de consolidare:
Per . cons.  CAN' unde:
CA 'N – cifra de afaceri realizată de firmele care au intrat în perimetrul de consolidare în anul N
(necomparabilă);
2. influenţa modificării vânzărilor la nivelul perimetrului de consolidare comparabil:
CA"N – CAN-1
unde:
CA"N = cifra de afaceri realizată în anul N în condiţiile perimetrului de consolidare al anului N-1,
din care:
2.1. influenţa modificării volumului fizic al vânzărilor:

r
CA"N – CAN-1 = Σqvi1 pi0 – Σqvi0 pi0
r
CA"N = Σqvi1 pi0
2.2. influenţa modificării preţurilor de vânzare:
CA"N - rCA"N
din care:
2.2.1. influenţa inflaţiei:

r
CAN"  Ip r "
 CAN
100
2.2.2. influenţa modificării preţurilor pe seama altor factori decât inflaţia:

r
CAN"  Ip
CAN"  unde:Ip = indicele inflației
100

April 1, 2020
Nr. Grupe Vănzări grup BMS (u.m.)

crt. de N-2 N-1 N
produse
1 A 19.876.841 22.283.225 32.316.596
2 B 13.251.227 19.099.907 20.197.872
3 C 21.201.964 23.874.884 28.277.021
4 D 11.926.105 15.916.589 18.178.085
5 E 15.901.473 20.691.566 22.217.660
6 F 18.551.718 27.058.202 30.296.809
7 G 17.226.595 15.916.589 26.257.234
8 H 14.576.350 14.324.930 24.237.447
TOTAL 132.512.273 159.165.893 201.978.725
N-1/N rec 192819785,2

rec infl 197582433,9
42.812.832 32540251 75.353.083
n-1/n 33.653.892,2
9.158.939,8 4762648,7
4396291,1
În perioada N-1/N, cifra de afaceri a grupului BMS este influențată favorabil atât de modificarea
perimetrului de consolidare, cât și de creșterea cifrei de afaceri a firmelor existente anterior în
perimetrul de consolidare.
Creșterea totală a cifrei de afaceri a grupului BMS, a fost de 75.353.083 u.m., 43,18 % din această
majorare (32.540.251 u.m.) datorându-se extinderii perimetrului de consolidare, prin consolidarea
realizată prin metoda integrării globale a societății GRIM Com (cifră de afaceri în anul N de 8.135.063
u.m.) și a societății MOTORS Co (cifră de afaceri în anul N de 24.405.188 u.m.).
Creșterea cu 42.812.832 u.m. a cifrei de afaceri a societăților existente în perimetrul de consolidare s-a
datorat tuturor factorilor de influență, toți aceștia având influențe favorabile.
Creșterea volumului fizic al vânzărilor cu 21,14% (Iqv = 121,14%) a determinat creșterea cifrei de
afaceri a grupului BMS, în perioada analizată, cu 33.653.892,2 u.m. Creșterea prețurilor de vânzare cu
4,75% (Ip = 104,75%) a influențat favorabil – în sensul creșterii indicatorul analizat – cu 9.158.939,8
u.m. Se va reține ca influență real favorabilă, bazată pe îmbunătățirea calității produselor, creșterea
puterii de negociere...., doar suma de 4.396.291,1 u.m.

Cursurile 8 și 9
Analiză economico-financiară a grupurilor de societăţi
April 8 si 22, 2020
ANALIZA PERFORMANŢELOR GRUPULUI DE SOCIETĂŢI CU AJUTORUL VALORII

ECONOMICE ADAUGATE
Valoarea economică adăugată se determină:
E.V.A. = Profit net din exploatare – (Capital investit · Costul mediu ponderat al capitalului)
Având în vedere că obiectivul principal al oricărei întreprinderi este maximizarea valorii, folosind
ca indicator valoarea economică adăugată, acest lucru nu se poate realiza direct, ci prin influenţarea
elementelor care compun această valoare, vânzările, marja din exploatare, impozitul pe profit, investiţia în
capital de lucru, investiţia în mijloace fixe, costul mediu ponderat al capitalului).
Sintetic, se poate prezenta modul în care evoluţia componentelor influenţează valoarea economică
adăugată:
EVOLUŢIA IMPACT ASUPRA UNUI IMPACT ASUPRA VALORII

COMPONENTEI ELEMENT CONSTITUTIV ECONOMICE ADĂUGATE
AL VALORII ECONOMICE
ADĂUGATE
- creşterea valorii creanţelor - creşterea costului capitalului - scăderea valorii economice
adăugate
- creşterea valorii obligaţiilor pe - scăderea costului capitalului - creşterea valorii economice
termen scurt adăugate
- creşterea vânzărilor - creşterea profitului net din - creşterea valorii economice
exploatare adăugate
- creşterea valorii echipa- - creşterea costului capitalului - scăderea valorii economice
mentelor şi a maşinilor adăugate
- creşterea valorii investiţiilor în - - nu influenţează valoarea
derulare economică adăugată
- creşterea nivelului disponib. - creşterea costului capitalului - reducerea valorii ec.adăugate
- creşterea provizioanelor pt. - - nu influenţează valoarea
plăţi compensatorii economică adăugată
- scăderea stocurilor - scăderea costului capitalului - creşterea valorii ec.adăugate
- scăderea costurilor - creşt.profitului net din expl. - creşterea valorii ec. adăugate
Conf.iniv.dr. Cișmașu Irina Daniela Page 1

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
În mod analog, se pot analiza şi efectele deciziilor operaţionale asupra valorii economice adăugate.
DECIZIE Impact asupra unei Impact asupra unui Impact asupra valorii
OPERAŢIONALĂ componente element constitutiv al economice adăugate
valorii economice
adăugate
- acordarea de reduceri - creşterea costurilor - reducerea profitului net - scăderea valorii
comerciale din exploatare economice adăugate
- executarea de reparaţii - creşterea productivi- - creşterea profitului net - creşterea val. eco-
pt. echipam. tăţii muncii din exploatare nomice adăugate
- creşterea costurilor - scăderea profitului net - scăderea valorii
(pe termen scurt) din exploatare economice (pe termen
- angajarea de personal (pe termen scurt) scurt)
- obţinerea de profituri - creşterea profitului net - creşterea val.
suplimentare (pe termen din exploatare (pe termen economice (pe termen
lung) lung) lung)
- amânarea plăţii fac- - ca urmare a inflaţiei, se - pe termen lung creşte
turilor va reduce valoarea datoriei valoarea economică
adăugată
Elemente componente ale valorii economice adăugate

Pentru a putea realiza previzionarea valorii economice adăugate trebuie să urmărim principalele
componente ale acesteia:
a) Profitul din exploatare utilizat în calculul valorii economice adăugate, este ajustat cu valoarea
impozitului pe profit. Aşadar, mărimea utilizată este profitul net din exploatare, indicator ce reflectă
mult mai fidel realitatea economică şi reprezintă o bază solidă pentru luarea deciziei.
b) Costul capitalului reprezintă un element care nu trebuie neglijat, întrucât el are o triplă
utilitate:
- în sistemul de management bazat pe valoare;
- în evaluarea proiectelor de investiţii cu acelaşi nivel de risc ca şi activitatea curentă;

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
- în evaluarea afacerii, utilizând metode bazate pe randament.

Atât acţionarii, cât şi creditorii, în calitate de “furnizori de capital”, aşteaptă să primească o
compensaţie pentru fondurile puse la dispoziţie. Nivelul acestei compensaţii trebuie să fie cel puţin egal
cu profitul pe care l-ar fi obţinut dintr-o altă investiţie cu risc similar şi reprezintă costul capitalului
“furnizat” întreprinderii. Acest cost, privit ca rentabilitate a capitalului investit rezultă pe de o parte, din
dividendele plătite ca urmare a repartizării profitului net, şi pe de altă parte, din creşterea valorii
întreprinderii.
b1) Capitalul investit include toate activele care pot fi antrenate într-o afacere, mai puţin
provizioanele şi datoriile pentru care nu se poate imputa un cost.
Determinarea capitalului investit:
+ Imobilizări corporale/necorporale + Capitaluri proprii
+ Imobilizări financiare + Datorii pe termen lung
+/- Necesar de fond de rulment sau - Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
+ Provizioane aferente elementelor de activ +/- Ajustări (aduse capitalului investit)
+/- Ajustări (aduse capitalului investit)
= Capital investit = Capital investit
Imobilizările financiare fac parte din capitalul investit, întrucât managementul operaţional are
responsabilitatea eficienţei acestor activităţi.
Necesarul de fond de rulment se determină ca fiind:
N.F.R. = Stocuri + Creanţe + Avansuri/Plăţi anticipate – Furnizori – Cheltuieli anticipate
b2) Costul mediu ponderat al capitalului (C.M.P.C.)

Calculul costului capitalului constă în evaluarea separată, prin metode cunoscute, a costului
datoriilor şi a costului capitalului propriu. Pentru obţinerea costului mediu ponderat al capitalului se aplică
metoda cu acelaşi nume, specificând ponderea fiecărei categorii de capital (împrumutat şi propriu).
Costul capitalului reprezintă acea formă de rambursare a investiţiei:
- către creditori, prin dobânda financiară;
- către acţionari, prin dividende.
Întreprinderile, în demersul lor de a atrage capitaluri, au la dispoziţie mai multe posibilităţi:
vânzarea de acţiuni simple, vânzarea de acţiuni cu caracter preferenţial, apelarea la credite bancare, la
împrumuturi prin emiterea de obligaţiuni, la preschimbarea obligaţiunilor în acţiuni.

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
Pornind de la această enumerare, este bine ştiut faptul că ponderea cea mai importantă în
constituirea capitalurilor o deţin capitalurile proprii şi creditele bancare, motiv pentru care determinarea
costului mediu ponderat al capitalului ţine cont doar de aceste elemente.
Cost mediu
Kpr D.T .M .L.
ponderat al   Costul capitalulu i   Costul capitalulu i  (1  i)
Kperm Kperm
capitalulu i propriu imprumutat
unde: Kpr = capital propriu;
Kperm = capital permanent (Kpr + D.T.M.L.);
D.T.M.L. = datorii pe termen mediu şi lung;
i = cota de impozit pe profit.
Aşadar, în evaluarea costului capitalului trebuie să ţinem cont de cele două componente ale
acestuia:
i) costul capitalului propriu;
ii) costul datoriilor.
i) Costul capitalului propriu depinde de rata de rentabilitate aşteptată de către investitori şi se
poate determina prin două metode:
- metoda bazată pe preţul activelor;
- metoda bazată pe discount-ul dividendelor.
Prin metoda bazată pe preţul activelor, costul capitalului propriu se determină cu ajutorul
următoarei relaţii:
Cost capital = Rata rentabilităţii fără + β · prima suplimentară medie
propriu Riscuri de risc
unde: β = factorul investiţional β (ponderea acţiunilor societăţii comerciale în totalul pieţei);

prima suplimentară medie de risc = R - Rrfr;
R = rata rentabilităţii aşteptate a portofoliului de piaţă;
Rrfr = rata rentabilităţii fără riscuri.
Factorul β reprezintă măsura riscului unui anumit plasament şi evidenţiază evoluţia ratei de
rentabilitate a plasamentului comparativ cu rata rentabilităţii medii pe piaţă.
Pentru determinarea factorului β se utilizează trei posibilităţi:
- determinarea factorului β individual, pentru întreprinderile de stat;

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
- utilizarea factorului β calculat de firme specializate de consultanţă, în cazul

întreprinderilor particulare;
- utilizarea factorului β al unei întreprinderi similare (cu acelaşi profil de activitate).
Relaţia de bază existentă între factorul β, specific societăţilor finanţate cu capital străin şi factorul
β al societăţilor finanţate în totalitate pe baza capitalului propriu este:
 Datorii 
 ( soc. finant.cucapit.strain)  1  (1  ci )    ( soc. fin. pebazacapit. pr.)
 Kpr 
Cea de-a doua metodă de evaluare a costului capitalului propriu, bazată pe discount-ul
dividendelor, porneşte de la ipoteza că valoarea de piaţă a obligaţiunilor este egală cu valoarea dobânzilor
viitoare, plus valoarea tipărită; similar, valoarea acţiunilor este egală cu valoarea actualizată a viitoarelor
fluxuri de dividende. În această ipoteză, nivelul ratei de discount utilizat pentru calculul valorii prezente a
dividendelor este definit de valoarea ratei de rentabilitate a investiţiei în acţiuni. Întrucât acţiunile au
maturitatea nespecificată, dividendele ar putea fi plătite la infinit, iar valoarea de piaţă se poate determina,
ca fiind:
n
D1 D2 Dt
Va  
1  cos t capital propriu (1  cos t capital propriu) 2
 ....  
t 1 (1  cos t capital propriu)
t
unde: Va = valoarea de piaţă a activelor;

t = anul;
Dt = dividende în anul t.
Presupunând, în continuare, că acţionarii vor primi dividende fixe plătite la infinit, anuitatea
perpetuă se poate determina ca fiind:
D1 D
Va   cos t capital propriu  1
cos t capital propriu Va
Continuând presupunerea despre dividendele infinite şi estimând creşterea acestora într-un ritm
constant, valoarea acţiunilor va fi:
D1 D1 (1  rc) D1 (1  rc) 2
Va     .......
1  cos t capital propriu (1  cos t capital propriu) 2 (1  cos t capital propriu) 3
unde: rc = ritmul de creştere a dividendelor.

Pornindu-se de la aceste presupuneri şi materializându-le în ipoteze de lucru, a fost elaborat
modelul fix de creştere a dividendelor, numit modelul Gordon, conform căruia costul capitalului propriu
se poate determina cu ajutorul relaţiei:

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
D1
cos t capital propriu 
Va  rc
Utilizarea modelului Gordon necesită determinarea părţii din profit, distribuită sub formă de
dividende. Folosindu-se ca ipoteză de lucru presupunerea că dividendele plătite reprezintă un procent fix
al profitului net realizat, atunci ritmul de creştere al dividendelor va fi egal cu ritmul de creştere al
profitului net. Creşterea profitului depinde de valoarea profitului net reinvestit (care nu a fost plătit ca
dividende) şi de rentabilitatea capitalului propriu (presupusă, de asemenea, ca fiind fixă).
 D 
rc  1    rentabilit atea capitalulu i propriu
 profit pe actiune 

profitulramasla
dispozitiasocietatii
Atât acţionarii, cât şi creditorii au pus la dispoziţia întreprinderii capitaluri, expunându-le

riscurilor aferente activităţii economice specifice, aşadar, expunându-le riscului de exploatare şi riscului
financiar. Astfel, rata de rentabilitate estimată trebuie să fie mai mare decât cea oferită de o investiţie fără
risc:
Rata de = Rata investiţiei + Riscul de + Riscul
rentabilitate fără risc exploatare financiar
Acest lucru nu înseamnă, însă, că riscul şi, respectiv, rentabilitatea aşteptată de către acţionari şi
creditori sunt aceleaşi. Fluxul financiar aşteptat de creditori este strict specificat în contractele de credit
sau în contractul de achiziţie a obligaţiunilor. În acelaşi timp, acţiunile proprii nu au un interval de timp
pentru răscumpărare, capitalul propriu acumulat de către întreprindere nu este returnabil, iar plata
dividendelor, spre deosebire de plata dobânzilor, nu este obligatorie, valoarea acestora depinzând de
situaţia financiară a firmei. Incertă este şi creşterea valorii întreprinderii şi valoarea profitului rezultat ca
urmare a investirii capitalului. Aşadar, riscul la care este supus capitalul propriu este mai mare. În plus, în
cazul lichidării, acţionarii sunt satisfăcuţi la sfârşit, după onorarea tuturor creditorilor. Acţionarii, în toate
situaţiile, preiau un risc mai mare decât creditorii, dar aşteaptă o rentabilitate a investiţiei mai mare, prin
urmare, costul capitalului propriu este mai mare decât costul datoriilor.
ii) Costul datoriilor
Dacă finanţarea este asigurată prin credite bancare, costul datoriilor va fi egal cu dobânda aferentă
creditelor. Costul real al creditului este, în realitate, mai mic decât dobânda, întrucât această cheltuială
financiară aferentă împrumutului este dedusă din veniturile întreprinderii. Astfel:
Cost capital împrumutat = Costul datoriilor purtătoare (1 – ci)
de dobândă

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
Dacă finanţarea se realizează prin emisiune de obligaţiuni, costul împrumutului, se determină pe

baza dobânzii realizate până la maturitate.
Rata de rentabilitate a celor care iau obligaţiuni trebuie să compenseze toate categoriile de risc
asociate acestui împrumut. Obligaţiunile emise de către întreprinderi sunt supuse unor riscuri superioare
celor emise de stat, aşadar şi dobânda aferentă trebuie să fie mai mare decât dobânda oferită de stat.
De asemenea, pentru a atrage investitori, emisiunea de obligaţiuni trebuie să fie atractivă, să ofere
un plus de rentabilitate pentru aportorii de capital. În acest caz, rata dobânzii va fi egală:
Rd = Rdfr + Prima de emisiune, unde: Rdfr = rata dobânzii pentru obligaţiunile fără risc;
Prima de emisiune = Prima suplimentară pentru riscul de neplată + Prima suplimentară
pentru riscul de lichiditate
Riscul de neplată se referă la acea situaţie în care emitentul obligaţiunilor nu va fi capabil să
plătească dobânda la timp şi să returneze capitalul împrumutat. Cu cât este mai mare riscul emitentului, cu
atât este mai mare dobânda cerută de investitori. Calificativul acordat obligaţiunilor este în strânsă
legătură cu capacitatea emitentului de a-şi onora debitele, şi anume:
- nivel investiţional (mare), obligaţiuni cu nivel scăzut de plată;
- nivel speculativ (mic), obligaţiuni cu risc mare de neplată.
Riscul de lichiditate are legătură în mare parte cu Bursa de Valori sau cu piaţa privată de capital.
Acest risc este semnificativ mai mare pentru obligaţiuni emise de companii mici. Dacă investitorul
intenţionează să păstreze obligaţiunile până când acestea vor fi răscumpărate de emitent, atunci riscul de
lichiditate nu este esenţial. Prima suplimentară pentru riscul de lichiditate se aplică de asemenea în cazul
evaluării de către bancă a dobânzilor la creditele acordate societăţilor.
Previzionarea valorii economice adăugate
Am prezentat principalele elemente componente ale valorii economice adăugate. Pentru a putea
face operaţională în previziune această mărime este necesar să ne oprim şi asupra ajustărilor ce trebuiesc
aduse indicatorilor. Aceste ajustări se realizează asupra datelor din contabilitate, întrucât acestea nu
permit o estimare corectă a întreprinderii din punct de vedere al creării de valoare. Procesul de stabilire al
acestor ajustări, atât în cazul profitului net din exploatare, cât şi în cel al capitalului investit, trebuie
să se bazeze şi să se concentreze pe trei direcţii:
- impactul motivaţional – ajustările trebuie să influenţeze deciziile şi comportamentul;
- caracterul practic – ajustările trebuie realizate pe baza datelor disponibile;
- claritate – ajustările trebuie să aibă un caracter clar, nu neapărat complex.

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
Când se realizează calculul valorii economice adăugate, obiectivul este pe de-o parte de a
găsi cel mai bun echilibru între acurateţea economică şi simplitatea funcţională, iar pe de altă parte
de a defini o mărime pentru măsurarea creării de valoare care să poată fi înţeleasă de către toţi
utilizatorii.
Elementele asupra cărora trebuiesc făcute ajustări sunt:
1) Goodwill-ul;
2) Investiţiile în curs;
3) Elemente extrabilanţiere;
4) Leasing-ul financiar;
5) Provizioanele;
6) Interesele care nu controlează (în cazul conturilor consolidate).
1. Schema de ajustare a goodwill-ului
Amortizarea goodwill-ului nu este inclusă în profitul net din exploatare, care stă la baza calcului
valorii economice adăugate. Valoarea istorică a acestuia, înainte de amortizare, este inclusă în capitalul
investit. Goodwill-ul rezultat dintr-o achiziţie este o investiţie a cărei valoare nu se modifică în timp.
Acesta este motivul pentru care nu privim goodwill-ul ca pe o investiţie depreciabilă şi supusă
amortizării, ci ca pe o investiţie permanentă.
Reprezentând grafic, evoluţia costului capitalului în timp, evidenţiind amortizarea, situaţia se
prezintă astfel:
5 10 1 5 20 Ani
Figura nr. 1. Evoluţia costului capitalului

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
Dacă nu am fi făcut nici o ajustare şi am fi luat în calcul amortizarea contabilă, costul total pentru
goodwill ar fi fost suma dintre amortizare şi costul capitalului la valoarea netă contabilă. Costul total ar fi
atins valoarea sa maximă după achiziţie şi ar fi scăzut până când activul ar fi fost complet amortizat
(costul total ar fi tins căre zero).
Aceasta nu este în concordanţă cu nivelul rezultatului pe care în general îl dorim după achiziţie. În
mod normal, achiziţiile determină pe termen foarte scurt o scădere a rezultatului, nemaiputând fi acoperit
costul capitalului. În timp, rezultatul creşte, veniturile devenind excedentare costului de acoperire a
capitalului investit.
De aceea, dacă ne bazăm pe calculul valorii economice adăugate, în ceea ce priveşte amortizarea
contabilă vom lua în calcul costul cel mai mare atunci când previzionăm cel mai mic profit net din
exploatare. Continuând analiza, putem observa că acesta se îmbunătăţeşte în timp ce costul capitalului se
diminuează. Rezultă de aici o relaţie invers proporţională între profitul net din exploatare şi capitalul
investit.
Neamortizând goodwill-ul, obţinem o mai bună repartizare a costurilor şi beneficiilor. Ajustarea,
de asemenea evită o creştere majoră a valorii economice adăugate când perioada de amortizare se
termină, efect care nu poate fi pus pe seama creării de valoare în perioada respectivă.
Utilizând valoarea istorică a goodwill-ului, valoarea economică adăugată va deveni pozitivă atâta
timp cât profitul net din exploatare acoperă costul capitalului în care a fost inclusă valoarea goodwill-ului
înainte de amortizare. Acest aspect încurajează investiţiile eficiente descurajându-le pe cele ineficiente.
Aşadar, pentru previzionarea valorii economice adăugate, mecanismul de ajustare presupune ca în
calculul profitului net din exploatare să nu fie luată în considerare amortizarea goodwill-ului (adică,
acesta se adună), în timp ce în capitalul investit, goodwill-ul este inclus la valoarea istorică (se adună la
valoarea netă contabilă a acestuia amortizarea cumulată), considerându-se aşadar o investiţie permanentă.
Deci:
Capitalul investit ajustat = Capitalul investit + Amortizarea cumulată a
goodwill-ului
Profitul net din = Rezultat din + Amortizarea goodwill-ului - Impozit
exploatare exploatare aferentă exerciţiului curent
2. Schema de ajustare a investiţiilor în curs

Investiţiile în curs nu sunt incluse în capitalul investit.

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
Pentru a nu descuraja crearea de valoare a noilor investiţii, costului capitalului nu îi sunt imputate
cheltuielile cu imobilizările în curs atâta timp cât acestea nu sunt utilizate. În momentul dării în folosinţă a
acestora, costul capitalului se va mări cu valoarea corespunzătoare.
Pentru menţinerea legăturii dintre valoarea actuală a cash-flow-ului şi valoarea economică
adăugată, trebuie să recunoaştem valoarea imobilizărilor în curs pe parcursul timpului. Din punct de
vedere tehnic, acest lucru înseamnă că ar trebui capitalizat costul capitalului aferent perioadei de realizare
a imobilizării ca parte a investiţiei la darea în folosinţă a imobilizării respective. Având în vedere că acest
lucru este destul de greu de realizat, în calculul valorii economice adăugate nu se ia în considerare deloc
valoarea imobilizării în curs, decât în momentul efectiv al utilizării acesteia.
Deci, pentru a neutraliza impactul pe care investiţiile în curs l-ar avea asupra capitalului, se
impune diminuarea acestuia cu valoarea imobilizărilor în curs:
Capital investit ajustat = Capital investit – Imobilizări în curs
3. Schema de ajustare a elementelor specifice activităţii financiare
Aşa cum este bine cunoscut există elemente atât de natura veniturilor, cât şi de natura
cheltuielilor, aferente din punct de vedere contabil activităţii financiare care în mod real influenţează
activitatea de exploatare (respectiv, rezultatul din exploatare).
În capitalul investit, aceste elemente au fost deja luate în calcul prin metodologia de calcul, aşadar
asupra acestuia nu vom face ajustări.
Pentru a obţine o imagine cât mai elocventă a rezultatului din exploatare, este necesar să integrăm
în calculul acestuia aceste elemente, astfel:
Profitul net din exploatare ajustat = Profit net din exploatare +/- Elemente specifice
activităţii financiare
3. Schema de ajustare a elementelor extrabilanţiere
Elementele extrabilanţiere sunt incluse în capitalul investit. Teoretic rezultatul aferent elementelor
extrabilanţiere este inclus în rezultatul net din exploatare. În cazul elementelor extrabilanţiere, stocurile
presupun un risc al capitalului chiar dacă nu sunt înregistrate în bilanţ. Pentru a promova o luare de
decizie corectă, costurile asociate stocurilor supuse riscului trebuie luate în calcul. Aceasta se realizează
prin calcularea unei prime de risc aferentă elementelor extrabilanţiere ca diferenţă între costul capitalului
aferent acestor elemente şi rezultatul teoretic inclus în rezultatul net din exploatare.
Între categoriile de elemente extrabilanţiere pe care le avem în vedere, se remarcă: garanţiile,
contractele ferme, angajamentele contractuale.
Posturile neluate în considerare sunt:

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
- obligaţii care fac deja obiectul provizioanelor;

- obligaţiile care sunt de natura celor de exploatare (sunt deja incluse în costul capitalului);
- angajamentele contractuale care nu au la bază un contract (sunt doar înţelegeri între părţi).
Obligaţiile extrabilanţiere presupun un risc care este comparabil cu acela al unei investiţii deja
făcute. Cu toate acestea, obligaţiile respective nu presupun o ieşire imediată de numerar şi nu trebuie
considerate ca fiind purtătoare ale întregului cost al capitalului, ci doar al unei părţi a acestuia, cea
aferentă riscului încorporat.
Ajustarea presupune ca obligaţia extrabilanţieră să fie adăugată capitalului investit, iar costul
capitalului să fie corectat cu costul obligaţiei. Pe de altă parte, rezultatul teoretic aferent obligaţiei este
adăugat în rezultatul net din exploatare. Acest rezultat este calculat prin indexarea costului datoriei,
specific fiecărei ţări.
Astfel, se determină:
Prima de risc = C.M.P.C. + Costul datoriei brute (1 – ci)
Capitalul investit ajustat = Capital investit + Elemente extrabilanţiere (garanţii, ...)
Rezultatul net din = (Rezultatul din - Impozit) + (Rezultat aferent - Impozit)
exploatare ajustat exploatare elementelor
extrabilanţiere
4. Schema de ajustare a leasingului financiar

Valoarea actuală a leasing-ului financiar şi ratele de leasing sunt incluse în capitalul investit.
Partea financiară a ratei este adăugată în rezultatul net din exploatare. În contabilitate, leasing-ul financiar
şi chiriile sunt pur şi simplu nişte cheltuieli ce au un contract la bază. Pentru a se obţine o creştere a
venitului, ar trebui să se obţină cea mai mică rată anuală posibilă ceea ce coincide cu o perioadă mai lungă
de plată. Oricum, aceste contracte pe termen lung reprezintă un risc pentru acţionari pentru că plata
trebuie făcută în orice condiţii.
Perioada efectivă de plată a chiriilor sau leasing-ului modifică plata anuală a acestora. Cu cât
perioada este mai mare, cu atât este mai mare riscul aferent utilizatorului de imobilizare şi cu atât mai
mici sunt ratele de leasing anuale. De aceea, contractele pe o perioadă mai lungă de timp vor duce la un
rezultat de exploatare mai atractiv, chiar şi atunci când condiţiile financiare care stau la baza contractului
sunt mai puţin favorabile decât în mod obişnuit.
Ajustarea valorii economice adăugate este realizată pentru o mai bună reflectare a riscurilor şi
costurilor asociate contractelor şi pentru a trata în mod corespunzător operaţiile de leasing şi închiriere.

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
Pentru a ajusta leasingul, se calculează valoarea actuală a vărsămintelor viitoare aplicând ca rată
costul datoriei şi se include suma în capitalul investit (aplicăm costul capitalului ca rată curentă). Pe
măsură ce valoarea actuală a angajamentelor aferente leasingului financiar va fi redusă în fiecare an,
costul capitalului aferent, care va urma să fie capitalizat, va varia în timp, scăzând pe măsură ce contractul
se apropie de sfârşit.
Ratele de leasing includ o rată a dobânzii financiare care este redundantă. De aceea, trebuie să
integrăm în rezultatul net din exploatare partea de dobândă inclusă în vărsământ (înmulţim partea de
capital cu rata costului datoriei pentru a afla cheltuiala cu dobânda). Astfel, în rezultatul net din exploatare
se va regăsi valoarea ratelor de leasing la care se adaugă dobânda aferentă acestora.
Ca urmare, capitalizând leasing-ul şi adăugând dobânda la rezultatul net din exploatare, obţinem o
bază mai potrivită de calcul (în aceste condiţii leasing-ul este tratat în acelaţi mod ca o achiziţie). De fapt,
în afară de posibilele diferenţe de impozitare, valoarea actuală netă a valorii economice adăugate, prin
capitalizarea leasing-ului este aceeaşi ca în cazul contractului de achiziţie. Câteodată, contractele de
leasing sunt superioare altor instrumente de finanţare. Modelele de comparaţie trebuie folosite în a lua
decizii de achiziţie sau contractare de leasing, precum şi pentru a opta pentru contractele pe termen scurt
sau lung.
În schema de ajustare este important calculul valorii actuale a vărsămintelor viitoare la costul
datoriei şi includerea acestuia în capital. Astfel, se înmulţeşte partea de capital aferentă leasing-ului cu
rata costului datoriei pentru a determina dobânda aferentă ce va fi introdusă în rezultatul net din
exploatare.
Capitalul investit ajustat = Capitalul investit + Valoarea actuală a leasing-ului
Rezultatul net = Rezultatul + Dobânda aferentă - Impozit
din exploatare din leasing-ului
ajustat exploatare
5. Schema de ajustare a provizioanelor

Ne vom referi la acele provizioane constituite pentru fondurile de pensii înregistrate în bilanţ.
Aceste provizioane nu sunt scăzute din capitalul investit, în timp ce cheltuielile cu provizioanele se
regăsesc în rezultatul net din exploatare. Obligaţiile sunt înregistrate în bilanţ la valoarea lor actuală.
Cheltuielile de asigurare incluse în cheltuielile cu personalul presupun şi costuri financiare. Prin
sistemul valorii economice adăugate, elementele curente sunt clar separate de cele financiare. Toate
costurile financiare sunt deja incluse în costul capitalului aferent capitalului investit. Pentru a reflecta doar

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
partea de exploatare a costurilor cu asigurările, cheltuielile financiare trebuie să fie excluse din cheltuielile
cu personalul. Provizioanele pentru pensii înregistrate în bilanţ reprezintă suma netă dintre creanţe şi
datorii. Când partea de creanţe acoperă parţial obligaţiile, doar suma aferentă obligaţiilor ce o depăşeşte
pe cea a creanţelor este înregistrată în bilanţ şi este folosită pentru a calcula costul financiar cu care se va
face ajustarea. Celelalte costuri financiare care sunt incluse în cheltuielile de personal, sunt acoperite de
către veniturile anticipate prin plasamentele în active.
În cazul existenţei unui excedent, acesta nu este inclus în capitalul investit. Bugetele de pensii
trebuie să fie controlate prin încorporarea tuturor tipurilor de riscuri. De aceea, calculele detaliate surprind
impactul riscului asupra bugetului managementului de active care trebuie să fie îmbunătăţit.
Vom determina:
Capitalul investit ajustat = Capitalul investit – Provizioane
Rezultat net din exploatare = (Rezultat din exploatare + Costul financiar) – Impozit
unde: Costul financiar = provizioane · costul datoriilor.
6 Schema de ajustare a intereselor minoritare (în cazul conturilor consolidate)

Pentru companiile consolidate interesele minoritare sunt calculate şi deduse atât din rezultatul net
din exploatare cât şi din capitalul investit. Interesul minoritar este acea parte din profit şi din capital care
nu aparţine acţionarilor grupului. Interesele minoritare trebuie să fie luate în considerare pentru a reflecta
proporţia reală de deţinere a titlurilor. În contabilitatea de grup, interesele minoritare au impact asupra
profitului net şi asupra capitalului. Având în vedere că, determinarea valorii economice adăugate se
bazează pe rezultatul net din exploatare şi pe capitalul investit, interesele minoritare trebuie calculate
diferit pentru ambele structuri. Ajustările la rezultatul net din exploatare şi capitalul investit sunt făcute
pentru reflectarea realităţii economice şi pentru îmbunătăţire luării deciziilor. Calcularea intereselor
minoritare în rezultatul net din exploatare şi capitalul investit va fi premisa unei decizii corecte în cazul
intenţiei de cumpărare de acţiuni de la acţionarii minoritari. În acest caz, pe de-o parte, valoarea
economică adăugată se va schimba datorită costului de capital mai mare aferent surplusului achiziţionat,
iar pe de altă parte, proporţia intereselor minoritare incluse în rezultatul net din exploatare se diminuează,
ceea ce îmbunătăţeşte valoarea economică adăugată. Exemplu:
Indicatori Societatea Interese care nu Achiziţii (25%) TOTAL
mamă (75%) controlează
(25%)
Goodwill 400 - 150 550

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
Active nete 150 - 38 - 150

Capitalul investit (100%) 550 + 150 700
Interese care nu controlează - 38 - - -
Capitalul investit al grupului 513 - 188 900
Rezultat din exploatare 60 - 15 - 60
Interese care nu controlează în - 15 - 15 -
rezultatul net din exploatare
Rezultat net din exploatare la nivel 45 - 15 60
de grup
Costul capitalului (7%) - 36 - - 13 - 49
Valoarea economică adăugată 9 - 2 11
Interesele care nu controlează, atât în rezultatul net din exploatare, cât şi în capitalul investit
reflectă valori proporţionale şi sunt calculate după cum urmează:
Calculul capitalului investit ajustat

INDICATORI Societatea mamă Interese care nu
(75%) controlează (25%)
Goodwill 400 -
Active fixe 100 - 25
Împrumuturi 55 - 14
Capital de lucru 75 - 19
Provizioane - 100 + 25
Valoarea economică adăugată ajustată 20 -5
Capital investit înainte de interese care nu controlează 550 330
Interese care nu controlează - 38 -
Capital investit după deducerea intereselor care nu 613 -
controlează
Interesele care nu controleazş sunt calculate pentru toate posturile aferente capitalului investit, mai
puţin pentru goodwill, acesta reflectând deja partea acţionarilor în societatea mamă, deci nefiind incluse
interesele care nu controlează.
Calculul rezultatului net din exploatare ajustat

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
INDICATORI Societatea mamă Interese care nu

(75%) controlează
(25%)
Rezultatul net din exploatare înainte de deducerea 60 - 15
intereselor care nu controlează
Interese care nu controlează - 15 -
Rezultatul net din exploatare după deducerea intereselor 45 -
care nu controlează
Interesele care nu controlează sunt calculate la valoarea totală a rezultatului net din exploatare şi
sunt luate în considerare prin raportarea permanentă la portofoliul de acţiuni al grupului.
Avantajele şi limitele utilizării valorii economice adăugate comparativ cu folosirea valorii actuale
nete (obţinută în urma elaborării unei situaţii a fluxurilor de numerar)
Valoarea economică adăugată prezintă în acest sens următoarele avantaje:
 Obiectivele societăţii devin mai precise;
 Obiectivele divergente ale managementului şi acţionarilor devin integrate;
 Conflictele dintre management şi acţionari se reduc;
 Sunt create criterii clare de decizii;
 Sunt create criterii precise pentru analiza îndeplinirii îndatoririlor;
 Este alocat mai eficient capitalul către unităţile de lucru.
1. Avantajele utilizării valorii economice adăugate în comparaţie cu folosirea valorii actuale

nete, pot fi sintetizate:
- ia în calcul capitalul investit pe toate perioadele şi poate fi folosită pentru scopurile de
măsurare a performanţei şi în cazul deciziilor aferente investiţiilor, şi în alte cazuri de decizie;
- urmăreşte administrarea capitalului pe toată durata de viaţă a investiţiei, dincolo de cheltuiala
iniţială de fonduri;
- permite o abordare integrală evidenţiind contribuţia anuală care va sta la baza evaluării prin
valoarea economică adăugată;
- nu ia în considerare profiturile aferente investiţiilor în curs;
- abordează goodwill-ul ca pe o investiţie pe termen lung;

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
- relevă valoarea adăugată reală care se obţine, indiferent de artificiile contabile care se pot face
în legătură cu cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
- în cazul în care există acţionari minoritari, prin valoarea economică adăugată se elimină din
profit partea ce le revine acestora;
- deşi actualizarea valorii economice adăugate duce la acelaşi rezultat ca şi actualizarea fluxului
de disponibilităţi, abordarea prin valoarea economică adăugată (apreciază susţinătorii acestei
metode) este mai consistentă în contextul general al managementului financiar de corectă
apreciere a eficienţei şi performanţei. Valoarea economică adăugată oferă o imagine clară a
valorii anuale adăugate a proiectului, atâta timp cât costul capitalului este cuantificat şi
comparat periodic pe toată durata investiţiei, nu numai la început pentru întreaga sumă şi
pentru întreaga perioadă;
- valoarea economică adăugată permite exprimarea câştigului pe unitate monetară investită, şi
nu numai câştigul net al investiţiei, aspect foarte important atunci când avem de ales între
două sau mai multe proiecte, iar resursele sunt limitate (când ne interesează profitul pe leu
investit).
Având în vedere că valoarea contabilă a capitalului investit, la care acesta este înregistrat, nu
reflectă întotdeauna valoarea justă, şi având în vedere că, nu întotdeauna valorile absolute sunt
comparabile, ar trebui să se ţină cont de variaţia valorii economice adăugate, care reflectă modificările
acesteia de la o perioadă la alta.
Variaţia valorii economice adăugate este un indicator relevant pentru că:
- acţiunile managementului ar trebui direcţionate către viitor;
- în evaluarea oportunităţilor, creşterea valorii economice adăugate este un semnal bun;
- în stabilirea obiectivelor, variaţia valorii economice adăugate indică cea mai bună alegere;
- când se măsoară rezultatele, variaţia valorii economice adăugate furnizează o imagine
comparabilă.
În ceea ce priveşte portofoliul de acţiuni, întreprinderile se întâlnesc cu situaţii în care este
necesară luarea de decizii strategice care implică atât investirea, cât şi dezinvestirea. Întrucât costul
capitalului este înregistrat la valoarea contabilă (care nu este neapărat şi cea justă), managerii trebuie să
ţină cont de variaţia valorii economice adăugate în alegerea celui mai bun scenariu (cel care are variaţia
valorii economice adăugate cea mai mare).
Având în vedere că valoarea actualizată a valorii economice adăugate oferă o imagine mai
completă asupra profitabilităţii operaţiilor, nu doar la scara globală a unui proiect, ci şi în fiecare moment

Cursurile 8 și 9
April 8 si 22, 2020
al ciclului sau de viaţă, prin cumularea valorilor periodice generate până în acel moment, acest lucru
facilitează modificarea din mers a deciziei de continuare a investiţiei sau de oprire, de ajustare în sus sau
în jos, în funcţie de condiţiile noi apărute pe parcurs şi care nu au putut fi anticipate de la început.
2. Limitele utilizării valorii economice adăugate sunt:
- nesiguranţa previziunilor fluxurilor de trezorerie disponibile şi a valorii lor reziduale;
- folosirea costului capitalului, care conduce la etalonarea performanţelor interne ale
întreprinderii pe baza indicatorilor determinaţi pe pieţele financiare şi care sunt valizi pe un
orizont temporal mult mai mic decât cel aferent oricărei investiţii. Estimarea costului
capitalului utilizat este subiectivă, mai ales că acesta are o influenţă determinantă în ceea ce
priveşte investirea sau dezinvestirea. O proastă apreciere a acestui cost (subevaluare,
supraevaluare) duce la decizii eronate şi la o alocare ineficientă a resurselor. În ceea ce
priveşte subestimarea aceasta duce la investiţii cu o rentabilitate scăzută, şi implicit risipa
resurselor. Supraestimarea privează întreprinderile de a se dezvolta într-o manieră eficientă;
- modul de gestionare a valorii ignoră interesele divergente dintre utilizatori. Investitorii, alături
de acţionari sunt interesaţi de performanţele întreprinderii, ceea ce duce la divergenţe cu
interesele celorlaţi utilizatori;
- la calculul valorii economice adăugate nu apare sarcina de rambursare a împrumuturilor ci
doar scăderea capitalului total angajat pe măsura rambursărilor respective. Deşi acest lucru
duce la diminuarea costului capitalului, nu influenţează profitabilitatea operaţiei.

Cursul 10
April 29, 2020
Analiza formării rezultatelor la nivelul grupului de societăţi
1. Particularităţi ale contului de profit şi pierdere consolidat

Contul de profit şi pierdere consolidat prezintă anumite particularităţi în comparaţie cu cel al
societăţilor individuale.
Contul de profit şi pierderi consolidat se prezintă astfel:
Din care:
Nr.
Indicatori Total
crt. soc. soc. int.
s. ech.
mamă global
0 1 2 3 4 5
1. Venituri din exploatare A+B A B -
2. Cheltuieli de exploatare A+B A B -
3. Rezultatul exploatării A+B A B -
4. Venituri financiare A+B A B -
5. Cheltuieli financiare A+B A B -
6. Rezultatul financiar A+B A B -
7. Impozit pe profit A+B A B -
8. Rezultatul exerciţiului A+B A B -
9. Rezultatul societăţilor puse în echivalenţă C" - - C"
10. Rezultatul ansamblului A+B+C" A B C"
consolidat (rd. 8 + rd. 9), din care:
11. Rezultatul grupului A+B’+C" A B’ C"
12. Rezultatul aferent intereselor care nu B" - B" -

controlează

Cursul 10
April 29, 2020
unde:
A – sumele din contul de profit şi pierderi al societăţii-mamă;
B – sumele din contul de profit şi pierderi al societăţilor integrate global, fără operaţiunile reciproce;
C" – cota-parte din valoarea rezultatului exerciţiului ce revine grupului pentru acţiunile deţinute
de societatea-mamă şi puse în echivalenţă;
B’ – cota-parte din valoarea rezultatului exerciţiului al societăţilor integrate global ce revine grupului;
B" – cota-parte din valoarea rezultatului exerciţiului societăţilor integrate global ce revine intereselor
care nu controlează.
Contul de profit şi pierdere consolidat este construit în trei trepte:

 Prima treaptă generează diferitele rezultate ale societăţii, atunci când conturile sunt consolidate
după metoda integrării globale şi metoda integrării parţiale:
Se determină:
- rezultatul exploatării;
- rezultatul financiar;
- rezultatul exerciţiului;
- rezultatul net al exerciţiului al societăţii asupra căreia societatea dominantă exercită un
control exclusiv.
Aceste rezultate sunt deci ale unei anumite părţi din perimetrul de consolidare.
 A doua treaptă asigură trecerea între rezultatul net al societăţii integrate către rezultatul net al
ansamblului consolidat. În acest scop, se adaugă la rezultatul net al societăţii integrate cota-parte
din rezultatul diferitelor întreprinderi puse în echivalenţă. În această fază, se ţine cont de cea de-a
doua componentă a perimetrului de consolidare.
 A treia treaptă permite calculul rezultatului care revine întreprinderii dominante. Legătura între
rezultatul net al ansamblului consolidat şi rezultatul net care revine întreprinderii dominante este
făcută prin deducerea din rezultatul ansamblului a părţii de rezultat ce revine acţionarilor
minoritari.

Cursul 10
April 29, 2020
Schema simplificată a Contului de profit şi pierdere consolidat:
I.
Societăţi integrate global
Rezultatul exploatării
Rezultatul financiar
Rezultatul exerciţiului
Rezultat net al exerciţiului
II.
Societăţi puse în echivalenţă
Rezultatul net al ansamblului consolidat
III.
Acţionari care nu controlează/minoritari
Rezultatul net al întreprinderii dominante
2. Particularităţi privind analiza structurală a indicatorilor de rezultate

Indicatorul global ce exprimă măsura performanţei activităţii economice a unui grup de societăţi
este rezultatul ansamblului consolidat.
Pentru analiza acestuia se pot utiliza următoarele modele, construite pe baza contului de profit şi pierderi
consolidat:
Model I:
Rezultatul ansamblului consolidat = Rezultatul net al exerciţiului + Rezultatul societăţilor

puse în echivalenţă = (Rezultatul exerciţiului – Impozit pe profit) + Rezultatul societăţilor puse în
echivalenţă = [(Rezultatul exploatării + Rezultatul financiar + Rezultatul extraordinar) - Impozit
pe profit] + Rezultatul societăţilor puse în echivalenţă.

Cursul 10
April 29, 2020
Venituri din
exploatare
Rezultatul
exploatării
Cheltuieli
pentru
exploatare
Venituri
financiare
Rezultatul Rezultatul
exerciţiului financiar
Cheltuieli
financiare
Rezultatul
net al
exerciţiului
Rezultatul
ansamblului
consolidat
Impozit pe
profit
Rezultatul
societăţilor
puse în
echivalenţă
Figura 1. Formarea rezultatului ansamblului consolidat
Model II:
Rezultatul ansamblului consolidat = Rezultatul grupului + Rezultatul aferent participaţiilor

care nu controlează
Această modalitate de studiu al rezultatelor poate fi extinsă şi în cazul unor analize comparative ale
performanţelor pe baza indicatorilor de rezultat între grupuri. Dificultatea rezultă din faptul că nu toate
grupurile de societăţi utilizează aceeaşi clasificare a cheltuielilor. Pentru a înlătura acest neajuns, normele
internaţionale, care tind să fie din ce în ce mai mult aplicate, prevăd structurarea cheltuielilor după
destinaţie, astfel:
- costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate;
- costuri de desfacere;
- cheltuieli generale de administraţie;

Cursul 10
April 29, 2020
Un alt indicator care permite analiza rezultatelor, exprimând o informaţie concentrată, este rezultatul
pe diviziune (zonă geografică sau sector de activitate).
Analiza rezultatului pe zonă geografică permite identificarea factorilor de risc la nivelul anumitor
ţări, influenţa reglementărilor legale cu privire la rezultat, politica grupului în ceea ce priveşte extinderea
din punct de vedere geografic.
Analiza rezultatului pe sectoare de activitate permite studiul concurenţei, al factorilor specifici de
risc pentru fiecare sector, al corelaţiei dintre ponderea sectorului în activitatea globală şi rezultatul
degajat.
3. Particularităţi privind analiza rentabilităţii capitalurilor

Pentru analiza rentabilităţii capitalurilor, în cazul conturilor consolidate, se recomandă ratele:
1) Rata rentabilităţii financiare;
2) Rata rentabilităţii economice.
1) Rata rentabilităţii financiare exprimă corelaţia între rezultatul obţinut şi capitalurile investite,
în calitatea lor de surse de finanţare a activităţii. În funcţie de provenienţa capitalurilor, analiza ratei
rentabilităţii financiare se realizează din două perspective:
1.1. Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii;
1.2. Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente.
În cazul grupurilor de societăţi, dificultatea analizei constă în a asigura o bună legătură între
indicatorii utilizaţi (rezultatul şi capitalurile utilizate). Astfel, rata rentabilităţii financiare se poate
determina într-una dintre următoarele variante:
a) Dacă se reţine ca nivel de rezultat rezultatul net al societăţii integrate global, este necesar
ca la numitor să se utilizeze capitalurile proprii plus interesele care nu controlează, sumă
din care să se deducă titlurile puse în echivalenţă şi titlurile deţinute de grup în afara
perimetrului de consolidare.
Rentabilitatea
financiară a Rezultatul net al societăţii integrate global
societăţilor = × 100
integrate global Capitaluri Interese care (Titluri puse în echivalenţă + Titluri
proprii + nu – deţinute de grup în afara perimetrului de
controleaza consolidare)

Cursul 10
April 29, 2020
b) Dacă se determină rentabilitatea financiară a capitalurilor proprii pentru întreg ansamblul

consolidat, se va utiliza rezultatul net al ansamblului şi totalitatea capitalurilor proprii (inclusiv interese
care nu controleaza).
Rentabilitatea Rezultatul net al

financiară a ansamblului consolidat
ansamblului = × 100
consolidat Capitalurile proprii (inclusiv
interesele care nu controleaza)
c) Dacă analiza se realizează la nivelul societăţii dominante, atunci rentabilitatea financiară se

calculează ca raport între rezultatul întreprinderii dominante şi capitalurile proprii, exclusiv interesele care
nu controleaza:
Rentabilitatea Rezultatul net al societăţii

financiară a dominante
societăţii = × 100
dominante Capitalurile proprii (exclusiv
interesele care nu controleaza)
În cazul analizei rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente, se va aplica aceeaşi

metodologie de calcul, utilizând însă la numărător rezultatul brut, iar la numitor capitalurile permanente.
2) Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre rezultatul economic şi mijloacele
economice angajate pentru obţinerea acestuia. Uzual, pentru determinarea acestui indicator se utilizează
rezultatul exploatării şi activul total.
În cazul grupurilor de societăţi, rezultatul exploatării este format din rezultatul exploatării societăţii-
mamă, precum şi din rezultatul exploatării aferent societăţilor consolidate prin metoda integrării globale.
Activul bilanţului consolidat, utilizat în calculul ratei rentabilităţii economice la nivelul grupurilor,
porneşte de la totalul elementelor de activ din bilanţul consolidat, însă trebuie corectat cu titlurile deţinute
şi împrumuturile acordate societăţilor puse în echivalenţă şi societăţilor din afara perimetrului de
consolidare.
Rentabilitatea Rezultatul exploatării

economică a consolidat
ansamblului = × 100
consolidat Activul total consolidat corectat

Cursul 10
April 29, 2020
Studii de caz:
1. Stabiliți indicatorii care influențează rezultatul din exploatare:

Indicatori Da/Nu
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri
Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile
Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliate
Venituri din producţia de imobilizări necorporale
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
Venituri din investiţii financiare cedate
Cheltuieli cu impozitul pe profit
Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale
Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliate
Cheltuieli cu intretinerea si reparatiile utilajelor
Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi
Cheltuieli cu impozitele si taxele locale
Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante
Venituri din sconturi obţinute
Cheltuieli privind dobânzile
Cheltuieli cu studii si cercetari
2. Stabiliți indicatorii care influențează rezultatul financiar:

Indicatori Da/Nu
Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător
Venituri din servicii prestate
Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital
Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi
Venituri din acţiuni deţinute la entităţi asociate
Venituri din subvenţii pentru investiţii
Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
financiare
Venituri din fondul comercial negativ
Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
Pierderi din investiţiile pe termen scurt cedate
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
Venituri din dobânzi
Cheltuieli privind dobânzile
Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate
Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate
Cheltuieli cu tichetele acordate salariaţilor
Venituri din sconturi obţinute

Cursul 10
April 29, 2020
3. Precizați modul în care sunt influențați, de către modificările prezentate, indicatorii: rezultatul din
exploatare și rezultatul financiar. Utilizați semnul “+” pentru a indica creșterea acestora, semnul “-“
pentru a relva scăderea acestora și “0” pentru cazul în care nu sunt influențați.
Indicatori Rezultatul exploatarii Rezultatul financiar

Modificare
Creșterea vânzărilor de produse finite
Creșterea prețurilor de achiziție a materiilor prime
Diminuarea cheltuielilor din diferențe de curs valutar
Creșterea taxei pe valoarea adaugată de plată
Creșterea prețului de vânzare a produselor finite
Creșterea dobânzilor bancare plătite
Creăterea veniturilor din producția de imobilizări
necorporale
Creșterea cheltuielilor privind impozitul pe profit
Creșterea sconturilor acordate
Scăderea reducerilor comerciale primite
Creșterea pierderilor din creanțe legate de participații
4. Calculați și analizați evoluția rezultatului activității grupului Delta în anii N-1 și N, în baza următoarelor
informații preluate din Contul de profit și pierdere/Situația veniturilor și cheltuielilor – componentă a
Situațiilor financiare anuale (identificați treptele de formare a rezultatelor și analizați structural rezultatul):
Indicatori N-1 N
Rezultat din exploatare ? 215.000
Rezultat financiar -25.000 ?
Rezultat brut 100.000 -10.000
Rezultat net 60.000 -35.000
Parte a rezultatelor companiilor asociate (Rezultatele sociețăților 260 -25
puse în echivalență)
Rezultatul net al ansamblului consolidat 60.260 ?
Rezultate ce revin intereselor care nu controlează ? ?
Rezultat net al întreprinderii dominante 61.008 34.950
Grupul are sediul în România, cota de impozit pe profit este de 16%.

Seminarul 11
Mai 6, 2020 Analiză economico-financiară a grupurilor de societăţi
Analiza performanţelor în cadrul companiei OMV PETROM GROUP

Obiective urmărite:
- explicarea conceptului de performanţă a companiei;
- identificarea indicatorilor ce masoară performanţele companiei;
- analiza şi interpretarea performanţelor companiei.
Introducere
(Sursa: ZF.ro, autor: Roxana Petrescu, titlul articolului: Petrom scrie istorie: Profit de 1,091 miliarde de euro anul
trecut. Este cel mai mare câştig înregistrat vreodată de o companie din România. Rezultatul în lei este cu 22% mai
mare decât cel din anul precedent, 19 februarie 2014)
Petrom, cea mai mare companie din România, a ajuns anul trecut la un profit net de 1,091 miliarde de euro, cel
mai mare din istoria sa. Rezultatul, în lei, este cu 22% mai mare decât cel din anul precedent. Afacerile producătorului
de petrol şi gaze au ajuns în 2013 la 24,1 miliarde de lei (5,4 mld. euro), în scădere cu 8% faţă de 2012, arată rezultele
preliminare consolidate anunţate de companie.
Profitul raportat azi de Petrom este cel mai mare înregistrat vreodată de o companie din România.
„În 2013, România a înregistrat o creştere economică mai mare decât anticipat, însă consumul a rămas scăzut,
iar povara fiscală a continuat să crească. În pofida cererii scăzute din sectorul de gaze şi electricitate, a contracţiei
marjelor de rafinare şi prețurilor la electricitate, Petrom a înregistrat o performanţă financiară solidă, datorită
iniţiativelor operaţionale şi de control strict al costurilor, precum şi datorită mediului favorabil al preţului la țițeiˮ,
spune Mariana Gheorghe, directorul general executiv al companiei.
Dincolo de profitul net record anunţat azi, de 4,824 miliarde de lei (peste
1 miliard de euro), compania a anunţat şi o creştere a producţiei de petrol şi gaze din România.
Deşi creşterea este marginală, numai 0,26%, ea este un semnal pozitiv.
„În activitatea operaţională, am crescut cu succes producţia de hidrocarburi din România, compensând declinul
natural, şi ne-am angajat în parteneriate ce vizează deblocarea potenţialului onshore. În Marea Neagră, am continuat
activităţile de explorare prin finalizarea achiziţiei de seismică 3D şi am făcut pregătirile pentru reluarea campaniei de
explorare la jumatatea anului 2014. Din momentul privatizării, am asigurat dezvoltarea companiei noastre şi viitorul
producţiei de hidrocarburi, prin reinvestirea a aproximativ 85% din profiturile operaţionale, respectiv 10 miliarde de
euro cumulatˮ, a mai spus Mariana Gheorghe.
Compania a terminat anul cu 19.619 de angajaţi, cu 2.031 mai puţini faţă
de 2012.
Acestea sunt rezultatele consolidate ale companiei, care nu reflectă numai evoluţia pe piaţa din România.
Informaţii disponibile - Extras din situaţiile financiare
(toate sumele sunt exprimate în milioane RON, mai puţin unde este specificat altfel)
Indicatori 31.12.2012 31.12.2013 31.12.2014
Venituri din vânzări 26.258,13 24.185,22 21.541,26
Cheltuieli directe
(696,04) (646,20) (479,70)
de distribuţie
Costul vânzărilor (17.305,65) (15.484,69) (15.815,11)
Marja brută 8.256,44 8.054,33 5.246,45
Profit înainte
de dobânzi 5.662,00 5.957,86 3.338,30
şi impozitare (EBIT)
Profitul
4.826,26 5.698,60 2.909,18
din activitatea curentă
Profitul net al anului 3.946,10 4.824,04 2.099,67
Total active 38.144,62 40.046,87 43.124,77

Total capitaluri proprii 23.405,34 26.641,68 27.005,28
Mai 6, 2020
Nr.crt. Indicatori 2012 2013 2014 Indici % Indici %

2013/2012 2014/2013
1 CA 26258 24185 21545
1.1. CA E&P (Exploatare si 12992 13220 12889
productie)
1.2. CA G&E (Gaze si energie) 4143 4315 4375
1.3. CA R&M (Rafinare si 9123 6650 4281
Marketing)
2. EBIT 5662 5958 3338
2.1. EBIT E&P 5467 5529 3132
2.2. EBIT G&E 57 43 56
2.3. EBIT R&M 138 386 150
3. EBITD 8724 8437 7791
3.1. EBITD E&P 7521 8018 7201
3.2. EBITD G&E 450 324 49
3.3. EBITD R&M 753 95 541
4. Marja bruta 8256 8054 5246
5 Profit din act curenta 4826 5699 2909
6. Profit net din ex. fin. 3946 4824 2100
7. Profit net al societății 3953 4821 2103
dominante
Nr. Indicatori 2012 2013 2014 Indici % Indici %

crt. 2013/2012 2014/2013
1 Rata rentabilitatii financiare = Rez net
total/ Capitol propriu (inclusiv interese
care nu controlează) *100
2. Viteza de rotație a activului total
CA/At
3. Factorul de multiplicare a capitalului
propriu
At/Kp
4. Rata rentabilității nete Pn/CA
a) Calculaţi şi analizaţi performanţa companiei prin:

- Indicatorii în mărime absolută: cifra de afaceri, profit, EBIT, EBITDA, marja brută, profit net;
- Rata rentabilității financiare;
b) Identificaţi strategii de creştere a performanţelor companiei.
Bibliografie/ Surse informaţionale utilizate:

Rapoartele anuale pentru 2013 şi 2014
Articol Ziarul Financiar
Material preluat și adaptat din lucrarea Analiză și evaluare economico-financiară, Ion Anghel –coord.
Mai 13, 2020 ANALIZA GRUPURILOR DE SOCIETĂȚI
Analiza poziției financiare a întreprinderii

1. Bilanțul – sursă de informaţii pentru analiza poziției financiare a întreprinderii
2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
2.1. Analiza structururală a activului (analiza ratelor de structură)
2.2. Analiza structurală a surselor de finanțare (a pasivului)
3. Analiza activului net
4. Analiza corelației dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă
5. Analiza lichidității și solvabilității
6. Analiza vitezei de rotație a activelor circulante
1. Bilanțul – sursă de informaţii pentru analiza poziției financiare a întreprinderii

Obiectivele principale ale analizei poziţiei financiare a întreprinderii pot fi sintetizate astfel:
- caracterizarea structurii mijloacelor economice şi a surselor de finanţare;
- stabilirea activului net, ca formă de evaluare contabilă a averii acţionarilor, și explicarea
variației acestuia;
- aprecierea echilibrului financiar pe temen lung, scurt și imediat;
- stabilirea lichidităţii şi solvabilităţii firmei, care interesează, în principal, creditorii firmei;
- caracterizarea gestiunii activităţii cu ajutorul vitezei de rotaţie a elementelor patrimoniale de
activ și de pasiv;
- aprecierea stării financiare.
Conform cadrului referențial în domeniu, poziția financiară este definită de resursele economice
pe care firma le controlează, de structura financiară, de lichiditatea și solvabilitatea valorilor
economice și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care își desfășoară activitatea.
Evaluarea poziției financiare prezintă punctul de interes comun pentru toți utilizatorii informației
financiar contabile, indiferent de natura contractuală și de raportul cu firma :
- investitorii de capital sunt interesați de performanța gestiunii activelor și a politicii
financiare adoptate
- managerii urmăresc mărimea și dinamica întregului sistem de indicatori ce caracterizează
poziția financiară, în vederea fundamentării deciziilor operaționale și strategice
- creditorii comerciali sunt interesați de solvabilitatea și continuitatea activității firmei.
Sursa principală de informaţii privind poziţia financiară este reprezentată de bilanţ, așa cum
este el prezentat în OMFP 1802/2014 sau în OMFP 166/207, pentru societățile comerciale ale căror
valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
BILANȚUL cf. OMFP 1802/2014

Nr. Sold an curent la:
Denumirea elementului rd. 01.01.N 31.12.N
A B 1 2
ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
A.
1. Cheltuieli de constituire 1
2. Cheltuieli de dezvoltare 2
Conf.univ.dr. Irina Daniela Cișmașu Pagina 1

3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active

similare şi alte imobilizări necorporale 3
4. Fond comercial 4
5. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale 5
6. Avansuri (ct. 4094) 6
TOTAL (rd. 01 la 06) 7
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE
1. Terenuri şi construcţii 8
2. Instalaţii tehnice şi maşini 9
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier 10
4. Investiţii imobiliare 11
5. Imobilizări corporale în curs de execuţie 12
6. Investiţii imobiliare în curs de execuţie 13
7. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale 14
8. Active biologice productive 15
9. Avansuri 16
TOTAL (rd. 08 la 16) 17
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1. Acţiuni deţinute la filiale 18
2. Împrumuturi acordate entităţilor din grup 19
3. Acţiunile deţinute la entităţile asociate şi la entităţile controlate în
20
comun
4. Împrumuturi acordate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în
21
comun
5. Alte titluri imobilizate 22
6. Alte împrumuturi 23
TOTAL (rd. 18 la 23) 24
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 07 + 17 + 24) 25
ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI
1. Materii prime şi materiale consumabile 26
2. Producţia în curs de execuţie 27
3. Produse finite şi mărfuri 28
4. Avansuri (ct. 4091) 29
TOTAL (rd. 26 la 29) 30
B. II. CREANŢE
1. Creanţe comerciale 31
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate 32
3. Sume de încasat de la entităţile asociate şi entităţile controlate în
33
comun
4. Alte creanţe 34
5. Capital subscris şi nevărsat 35
TOTAL (rd. 31 la 35) 36

III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 37
2. Alte investiţii pe termen scurt 38
TOTAL (rd. 37 + 38) 39
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 40
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 30 + 36 + 39 + 40) 41
CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) (rd. 43 + 44), din care: 42
C. Sume de reluat într-o perioadă de până la un an 43
Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an 44
DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat
45
împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit 46
3. Avansuri încasate în contul comenzilor 47
D. 4. Datorii comerciale - furnizori 48
5. Efecte de comerţ de plătit 49
6. Sume datorate entităţilor din grup 50
7. Sume datorate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în comun 51
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările
52
sociale
TOTAL (rd. 45 la 52) 53
ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE (rd.
E. 41 + 43 - 53 - 70 - 73 - 76)
54
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 25 + 44 + 54) 55
DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat
56
împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit 57
3. Avansuri încasate în contul comenzilor 58
G. 4. Datorii comerciale - furnizori 59
5. Efecte de comerţ de plătit 60
6. Sume datorate entităţilor din grup 61
7. Sume datorate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în comun 62
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările
63
sociale
TOTAL (rd. 56 la 63) 64
PROVIZIOANE
1. Provizioane pentru beneficiile angajaţilor 65
H. 2. Provizioane pentru impozite 66
3. Alte provizioane 67
TOTAL (rd. 65 + 66 + 67) 68
VENITURI ÎN AVANS
I.
1. Subvenţii pentru investiţii (rd. 70 + 71), din care: 69
Sume de reluat într-o perioadă de până la un an 70

2. Venituri înregistrate în avans - total (rd. 73 + 74), din care: 72
3. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la
75
clienţi (rd. 76 + 77), din care:
Fond comercial negativ 78
TOTAL (rd. 69 + 72 + 75 + 78) 79
CAPITAL ŞI REZERVE
1. CAPITAL
1. Capital subscris vărsat 80
2. Capital subscris nevărsat 81
3. Patrimoniul regiei 82
4. Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare 83
5. Alte elemente de capitaluri proprii 84
TOTAL (rd. 80 + 81 + 82 + 83 + 84) 85
II. PRIME DE CAPITAL 86
III. REZERVE DIN REEVALUARE 87
IV. REZERVE
1. Rezerve legale 88
2. Rezerve statutare sau contractuale 89
3. Alte rezerve 90
J.
TOTAL (rd. 88 la 90) 91
Acţiuni proprii 92
Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii 93
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii 94
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă) 95
96
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA LA SFÂRŞITUL PERIOADEI 97
DE RAPORTARE
98
Repartizarea profitului 99
CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd. 85 + 86 + 87 + 91 - 92 + 93 -
100
94 + 95 -96 + 97-98 - 99)
Patrimoniul public 101
Patrimoniu privat 102
CAPITALURI - TOTAL (rd. 100 + 101 + 102) 103
Bilanţul contabil şi notele explicative răspund multiplelor exigenţe de ordin juridic şi contabil
fiind stabilite pe baza reglementărilor legale. Între datele furnizate de bilanţul contabil şi realitatea
economico-financiară a întreprinderii analizate pot să apară diferenţe. Din acest motiv, majoritatea
analiştilor financiari consideră că se impune operarea cu un aşa zis „bilanţ suport al analizei”1. Prin
valoarea teoretică şi utilitate practică se disting: bilanţul patrimonial (financiar) și bilanţul funcţional.
Pentru analiza activului net, structurii financiare, lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii se
folosesc informaţiile din bilanţul patrimonial (financiar), iar pentru analiza echilibrului financiar
informaţiile pot fi obţinute din bilanţul funcţional.
1.1. Bilanţul patrimonial (financiar)

Bilanţul patrimonial prezintă importanţă pentru toate categoriile de utilizatori, dar în mod
deosebit pentru investitorii actuali şi potenţiali şi creditorii financiari.
La stabilirea bilanţului patrimonial se au în vedere următoarele reguli:
- pentru activ: ordinea lichidităţii crescătoare (aptitudinea posturilor de activ de a se transforma
în numerar;
- pentru pasiv: ordinea inversă a exigibilităţii (timpul cât sursa respectivă rămâne la dispoziţia
întreprinderii).
Pentru a stabili bilanţul patrimonial pornindu-se de la bilanţul contabil se impun unele tratări
(corecţii) ale informaţiilor din bilanţul contabil:
A. În activ:
a) Eliminarea activelor de natura nonvalorilor.
Nonvalorile sunt elemente înscrise în activul bilanţului contabil dar care, din punctul de vedere
al lichidităţii nu au nici o valoare întrucât nu dau naştere unui flux de numerar. Principalele active de
această natură sunt cheltuielile de constituire şi debitorii din capital subscris şi nevărsat. Pentru
eliminarea acestor elemente din bilanţul patrimonial se procedează astfel: cheltuielile de constituire şi
debitorii din capitalul subscris şi nevărsat se scad din activ şi concomitent din capitalurile proprii.
b) Tratarea fondului comercial pozitiv, prin eliminarea lui din activele imobilizate necorporale
şi prin diminuarea, în acelaşi timp, a capitalurilor proprii.
c) Reevaluarea activelor în funcţie de condiţiile pieţei. Cu efectul reevaluării se modifică
activele şi capitalurile proprii;
d) Tratarea cheltuielilor înregistrate în avans ca imobilizări financiare (creanţe imobilizate).
e) Efectele scontate neajunse la scadenţă sunt creanţe cedate băncii pentru care s-a înregistrat o
creştere a disponibilităţilor, în consecinţă cu valoarea acestora se majorează activele circulante
(creanţele) concomitent cu majorarea creditelor pe termen scurt.
f) Valoarea înregistrată în contul de trezorerie 532 ”Alte valori„ ,care reprezintă valoarea
bonurilor valorice, timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament, tichetelor de masă etc., se va
adăuga la poziția ”Stocuri„ și se va scădea de la poziția ”Disponibilități„.
g) Avansurile de trezorerie se vor include la ”Creanțe„ și se vor scădea din ”Disponibilități„.
B. În pasiv, pe lângă modificările de răspuns la corecţiile activelor menţionate anterior, se mai

impun următoarele corecţii:
a) Veniturile înregistrate în avans, exclusiv fondul comercial negativ, în funcţie de perioada la
care se referă, se includ în datorii pe termen scurt sau datorii pe termen lung;
1
M. Niculescu, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, 1997, pag. 346
b) Datoriile fiscale latente, de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende,

cuprinse în unele posturi de capitaluri proprii şi de provizioane, se includ în categoria datoriilor pe
termen scurt sau pe termen lung, după exigibilitatea posturilor bilanţiere care le conţin.
c) Tratarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli ca datorii pe termen scurt sau lung.
d) Tratarea subvenţiilor pentru investiţii ca o componentă a capitalurilor proprii.
e) Tratarea fondului comercial negativ, prin scăderea lui din veniturile înregistrate în avans şi
prin creşterea capitalurilor proprii.
Datoriile totale ale întreprinderii se grupează în două mari categorii:

- datorii pe termen scurt sunt datoriile care au un termen de exigibilitate sub un an;
- datorii pe termen lung sunt datoriile care au un termen de exigibilitate mai mare de un an.
Structura bilanţului financiar presupune gruparea elementelor patrimoniale în cele două mari
categorii: activ şi pasiv, astfel:
ACTIV PASIV
I. Active imobilizate, din care: I. Capitaluri proprii, din care:
1. Imobilizări necorporale 1. Capital social
2. Imobilizări corporale 2. Rezerve
3. Imobilizări financiare 3. Rezultatul exerciţiului
4. Subvenţii
II. Active circulante, din care: 5. Provizioane pentru riscuri şi
1. Stocuri cheltuieli, pentru o perioadă mai
2. Creanţe mare de un an (care au caracter de
3. Investiţii financiare rezerve)
4. Disponibilităţi II. Datorii pe termen lung
III. Datorii pe termen scurt, din care:
1. Credite pe termen scurt
2. Obligaţii pe termen scurt
1.2. Bilanţul funcţional

Bilanţul funcţional are rolul de a oferi o imagine asupra modului de funcţionare din punct de vedere
economic al întreprinderii, punând în evidenţă utilizările şi sursele corespunzătoare fiecărui ciclu de
funcţionare. Ciclurile întreprinderii avute în vedere sunt: de investiţii, de exploatare, de finanţare şi de
trezorerie2.
Ciclul de investiţii cuprinde achiziţionarea de active imobilizate.
Ciclului de exploatare îi corespund fluxurile de aprovizionare, producţie şi distribuţie (vânzări)
atât sub forma unor fluxuri fizice, cât şi a unor fluxuri financiare.
Ciclul de finanţare cuprinde ansamblul operaţiunilor dintre întreprindere şi proprietarii de
capital (acţionarii şi creditorii întreprinderii).
Fluxul de finanţare permite ca întreprinderea să facă faţă decalajului dintre fluxul de lichidităţi
de intrare şi de ieşire provocat de ciclul de exploatare.
Stabilirea bilanţului funcţional se realizează avându-se în vedere următoarele reguli:
2
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Ed. Economică, 1997, pag. 377
a) activele sunt luate în calcul la valoarea lor brută; se are în vedere valoarea de intrare în
gestiune;
b) imobilizările închiriate, deţinute în leasing operațional sau în locaţie de gestiune sunt
integrate în activ şi, corespunzător, în pasiv la „Împrumuturi şi datorii asimilate” datorită faptului că
ele servesc ciclului de exploatare;
c) conceptul de activ de natura nonvalorii nu mai este operaţional;
d) cheltuielile ce privesc exerciţiile financiare următoare se asimilează activelor imobilizate;
e) Se face separarea dintre activele ciclice de exploatare şi în afara exploatării, astfel:
 active ciclice de exploatare:
- stocuri;
- creanţe aferente exploatării (clienţi şi conturi asimilate, inclusiv TVA),
 active ciclice în afara exploatării:
- creanţe diverse;
- creante fiscale (TVA de recuperat aferentă imobilizărilor).
f) În mod similar, sursele ciclice se împart în:
 Surse ciclice de exploatare:
- obligaţii către furnizori şi asimilate;
- datorii către salariaţi;
- datorii fiscale;
- venituri in avans legate de exploatare.
 Surse ciclice din afara exploatării:
- datorii legate de imobilizări;
- datorii diverse;
- datorii fiscale (impozit pe profit, impozit pe dividend etc);
- venituri în avans în afara exploatării;
- dividende de plată.
g) următoarele elemente: efectele scontate neajunse la scadenţă, debitorii privind capitalul
subscris şi nevărsat, fondul comercial pozitiv și fondul comercial negativ se tratează în acelaşi mod ca
la elaborarea bilanţului patrimonial;
h) amortizarea şi ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor,
ajustările de valoare privind activele circulante şi ajustările privind provizioanele sunt incluse în
pasivul bilanţului funcţional ca surse aciclice.
Din punct de vedere structural, bilanţul funcţional se prezintă astfel:

ACTIV PASIV
I. Active stabile (aciclice) I. Surse stabile (aciclice)
(AS) (SS)
II. Active ciclice aferente II. Surse ciclice de
exploatării (ACE) exploatare (SCE)
III. Active ciclice din afara III. Surse ciclice din afara
exploatării (ACAE) exploatării (SCAE)
IV. Trezorerie de activ (TA) IV. Trezorerie de pasiv (TP)

2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea şi urmărirea evoluţiei ponderii
elementelor patrimoniale. Metoda ratelor este recomandată în acest caz.
Ratele de structură permit o comparaţie facilă între întreprinderi de dimensiuni diferite precum
şi observarea rapidă a unor modificări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului.
O prezentare a ratelor de structură patrimonială va evidenţia o situaţie a activelor şi datoriilor în
mărimi relative (considerând totalul activelor ca fiind 100%).
Aceste situaţii sunt foarte utile în compararea unor firme de dimensiuni diferite sau pentru a
examina tendinţa de-a lungul timpului pentru o anumită întreprindere. De asemenea, ele ne permit
observarea rapidă a importanţei activelor lichide (creanţe şi disponibil) în totalul activelor.
2.1. Analiza structurii activului
Ratele de structură ale activului sunt influenţate de următoarele categorii de factori:

 factori tehnici. Specificul activităţii derulate influenţează în mod semnificativ structura
activului unei întreprinderi. De exemplu, în România industria de hoteluri şi restaurante a
înregistrat în anul 2002 o pondere a activelor imobilizate în total active de 72%, în vreme ce
comerţul cu amănuntul a înregistrat un nivel uşor peste 50%3.
 factori economici şi juridici. De exemplu, două întreprinderi similare pot înregistra situaţii
diferite ale ratelor de structură ale pasivului în funcţie de modalitatea de finanţare a activelor
imobilizate (leasing financiar, leasing operaţional, finanţare din surse proprii etc.).
Ratele de structură în cazul activelor (Rai) se determină după următoarea relaţie
generală:
Ai
Rai   100
At
unde: Ai = valoarea activului de tip „i” ;
At = valoarea activelor totale.
Principalele rate ale structurii activului sunt:
a) Rata activelor imobilizate
Activele imobilizat e
 100
Total activ
Această rată măsoară importanţa relativă a activelor pe termen lung în totalul activelor
întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilităţii financiare a firmei în măsura în care
evidenţiază componenţa de capital investit în active fixe. Dimensiunea acestui indicator este
influenţată atât de factorii generali care afectează structura activului (tehnici, economici şi juridici), cât
şi de politicile contabile ale întreprinderii (alegerea între capitalizare şi înregistrare pe costuri a unor
investiţii, sistemul de amortizare, deciziile privind reevaluarea activelor imobilizate etc.)
Ca urmare a conţinutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza următoarele
rate complementare:
Imobilizări necorporale
a1) Rata imobilizărilor necorporale   100
Total activ
Mărimea acestui indicator reflectă ponderea unor active precum brevete, licenţe, mărci, fond
comercial etc. în cadrul patrimoniului întreprinderii. Rata depinde în mod esenţial de specificul
3
I. Anghel, Analiza financiară a ramurii, comunicare ştiinţifică, ASE Bucureşti, mai 2004.
activităţii, dimensiunea întreprinderii şi de „istoria“ întreprinderii. În general, întreprinderile româneşti

au o pondere redusă a activelor necorporale, în vreme ce în ţările dezvoltate bilanţurile firmelor
evidenţiază ponderi importante ale activelor imobilizate de natură necorporală.
Imobilizări corporale
a2) Rata imobilizărilor corporale   100
Total activ
Indicatorul măsoară ponderea capitalurilor fixe corporale (terenuri, clădiri, maşini şi
echipamente) în cadrul activelor întreprinderii. De regulă, înregistrează valori ridicate în cadrul
firmelor ce necesită o infrastructură importantă sau echipamente costisitoare cum ar fi: producţia şi
distribuţia de energie, transporturile feroviare etc. De asemenea, înregistrează niveluri ridicate în
sectoare precum: industria grea, activităţi ce presupun investiţii imobiliare importante (domeniul
hotelier) sau funciare (exploataţii agricole).
Nivelul indicatorului este influenţat semnificativ de politica de amortizare, politica de investiţii
sau alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizările corporale.
Imobilizări financiare
a3) Rata imobilizărilor financiare   100
Total activ
Indicatorul evidenţiază dimensiunea legăturilor şi relaţiilor strategice şi financiare pe care o
anumită întreprindere le are cu alte entităţi economice în vederea obţinerii efectelor de sinergie sau
susţinere a creşterii externe (participaţii deţinute la alte companii, finanţări acordate etc.).
În mod firesc, indicatorul înregistrează valori ridicate în cazul holdingurilor al căror obiect de
activitate îl reprezintă gestionarea unui portofoliu de participaţii. Valori foarte reduse se pot întâlni la
întreprinderile mici şi mijlocii, la firmele ce nu dezvoltă o politică activă de investiţii financiare.
b) Rata activelor circulante
Active circulante
 100
Total activ
Această rată reflectă ponderea activelor circulante în totalul activelor întreprinderii, fiind o
măsură a flexibilităţii financiare în măsura în care evidenţiază importanţa relativă a activelor uşor de
transformat în bani.
Ca rate complementare de analiză, în acest caz se au în vedere următoarele:
Stocuri
b1) Rata stocurilor =  100
Total activ
Acest indicator înregistrează în mod normal niveluri ridicate în cazul întreprinderilor cu
activitate de producţie şi ciclu lung de fabricaţie, precum şi în cazul firmelor de distribuţie care
prin specificul activităţii înregistrează un volum ridicat al stocurilor.
De exemplu, un studiu realizat pe economia românească a evidenţiat în anul 2002 o rată a
stocurilor de circa 1% în industria de hoteluri şi restaurante, dar de aproape 36% în sectorul de
prelucrare a ţiţeiului.
Alături de această bază de comparaţie reliefată de specificul sectorului trebuie să avem în
vedere că se pot întâlni niveluri foarte ridicate sau foarte scăzute ca urmare a unui management
slab al activelor curente, în general, şi al stocurilor, în special, motiv pentru care în analiza unei
întreprinderi este necesară utilizarea şi a mediei ramurii ca bază de comparaţie.

Clien ţi şi conturi asimilate

b2) Rata creanţelor comerciale =  100
Total activ
Acest indicator evidenţiază importanţa relativă a portofoliului de creanţe comerciale în
patrimoniul întreprinderii. Şi această rată este influenţată de specificul activităţii, de puterea de
negociere a întreprinderii cu partenerii comerciali din amonte (aceasta determină perioada de efectuare
a plăţilor de către clienţi), dar şi de managementul întreprinderii.
Investitii financiare
b3) Rata investiţiilor financiare =  100
Activ total
Acest indicator reflectă ponderea instrumentelor financiare deţinute pe termen foarte scurt, care
pot fi transformate urgent în lichidităţi şi fără o pierdere importantă de valoare.
Disponibilităţi
b4) Rata disponibilităţilor =  100
Total activ
Denumită şi rata netă de asigurare cu disponibil, aceasta reprezintă o măsură a lichidităţii interne
a întreprinderii. Deşi există opinii că un nivel normal al indicatorului ar fi de 1-2%, considerăm că
puterea informaţională a acestei rate trebuie privită cu circumspecţie, deoarece variabilitatea dispo-
nibilităţilor este în mod natural ridicată de la o perioadă la alta.
2.2. Analiza structurii surselor de finanţare
Ratele de structură ale surselor de finanţare ale întreprinderii analizează importanţa relativă şi
evoluţia în timp a diferitelor surse de finanţare utilizate de către firmă.
Ratele de structură în cazul surselor de finanţare (Rsi) se calculează astfel:
Si
Rsi   100
Pt
unde: Si = suma pe categorii de surse de finanţare;
Pt = totalul surselor de finanţare (pasivului).
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
a) Rata stabilităţii financiare

Capital permanent
 100
Total pasiv
Capitalul permanent reflectă toate sursele de finanţare pe termen lung, indiferent de sursa
acestora (capital propriu şi credite pe termen lung). Acest indicator evidenţiază importanţa relativă a
surselor de finanţare pe termen lung şi trebuie corelată cu mărimea ratei activelor imobilizate.
b) Rata autonomiei globale
Capital propriu
 100
Total pasiv
Reprezintă o măsură mai conservatoare de analiză a finanţării activelor întreprinderii, evidenţiind
ponderea surselor proprii pe termen lung în totalul activelor. Aprecierea generală este că un nivel de
peste 33% reprezintă o situaţie de normalitate, însă trebuie reţinut că indicatorul este influenţat sensibil
de specificul firmei şi de politica financiară promovată de management.

c) Rata datoriilor pe termen scurt
Datorii pe termen scurt

 100
Total pasiv
Indicatorul măsoară ponderea datoriilor exigibile pe termen sub un an în totalul activelor şi

trebuie corelat cu rata activelor circulante pentru a evidenţia gradul de echilibru financiar pe termen
scurt. De asemenea, comparaţia cu media ramurii va reliefa niveluri atipice datorate unor situaţii
conjuncturale sau care pot evidenţia vulnerabilităţi ale firmei.
d) Rata datoriilor totale
Datorii totale
 100
Total pasiv
Indicatorul măsoară importanţa relativă a datoriilor indiferent de perioada de exigibilitate. Rata

este influenţată atât de specificul activităţii de exploatare, cât şi de structura de finanţare a
întreprinderii.
Prin calcularea ratelor de structură de activ şi de pasiv se obţine bilanţul patrimonial în
procente. Informaţiile obţinute în acest mod sunt, de cele mai multe ori, mai relevante decât
informaţiile rezultate în cazul folosirii valorilor absolute.
3. Analiza activului net
Sursa de date pentru stabilirea activului net este bilanţul patrimonial (financiar).
Elementele legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare a întreprinderii sunt activele,
datoriile şi capitalurile proprii.
Activul net reflectă activele întreprinderii negrevate de datorii. Activul net exprimă averea
acţionarilor stabilită pe baza bilanţului patrimonial. Acest indicator este echivalentul activului net
contabil, respectiv a capitalului propriu corectat.
Activul net se poate determina în două moduri:
a) ca diferenţă între activul total şi datoriile totale (exprimare materială a activului net);
b) ca sumă a surselor de finanţare a acestuia.

Pentru determinarea şi analiza activului net, informaţiile din bilanţul patrimonial se structurează astfel:
Nr.crt. N-2 N–1 N

1. Active imobilizate – total, din care:
1.1. Imobilizări necorporale
1.2. Imobilizări corporale
1.3. Imobilizări financiare
2. Active circulante – total, din care:
2.1. Stocuri
2.2. Creanţe
2.3. Investiţii financiare
2.4. Disponibilităţi
3. Activ total (1 + 2)
4. Datorii totale
5. Activul net (3 - 4), din care finanţat pe seama:
5.1. Capital social vărsat
5.2. Prime de capital
5.3. Rezerve (legale, statutare, din conversie, din reevaluare
etc.)
5.4. Rezultat reportat
5.5. Câştiguri (pierderi) legate de instrumentele de capitaluri
proprii
5.6. Alte surse
Notă: Pentru calcul, se au în vedere informaţiile din „Situaţia modificărilor capitalului propriu”.
SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU

la data de 31 decembrie ….
Cresteri Reduceri
Sold la 1 Total, Total, Sold la 31
Element al capitalului propriu
ianuarie din Prin din Prin decembrie
care transfer care transfer
Capital subscris varsat

Prime de capital
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve legale
Alte rezerve
Rezerve din conversie
Actiuni proprii
Castiguri legate de actiuni
proprii

Pierderi legate de actiuni proprii

Rezultatul reportat
Profit
nerepartizat
Pierdere
neacoperita
Rezultatul exercitiului financiar
Sold creditor
Sold debitor
Repartizarea profitului
Total capital propriu
Având în vedere componenţa materială a activului net, respectiv prima modalitate de calcul,
creşterea acestuia se înregistrează atunci când activele devansează datoriile totale.
Analizând sursele de finanţare a activului net se pot întâlni, de regulă, următoarele aspecte:
- dinamica cea mai accentuată o înregistrează sursele constituite pe seama rentabilităţii
întreprinderii: rezervele legale până la limita prevăzută de lege, rezervele statutare majorate pe seama
profitului net ca urmare a deciziei acţionarilor şi rezultatul reportat care poate fi profit nerepartizat (şi
atunci determină creşterea activului net) sau pierdere neacoperită (caz în care determină diminuarea
activului net);
- capitalul social se modifică doar în cazul unor noi aporturi, respectiv a unei finanţări din surse
externe (ale vechilor acţionari sau ale unor noi acţionari) şi/sau prin conversia unor datorii în capital
social (stingerea unor datorii în schimbul unui pachet de acţiuni).
De asemenea, rezultatul reportat poate proveni din aplicarea pentru prima dată a IFRS,
modificarea politicilor contabile, corectarea erorilor fundamentale, surplusul realizat din rezerve din
reevaluare.
Deci, activul net poate să crească pe seama surselor interne (rentabilitatea întreprinderii) şi pe
baza unor surse externe (aporturi, primirea cu titlu gratuit a unor active, conversia unor datorii în
capital social etc.).
4. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă
Principalii indicatori utilizaţi în analiza echilibrului financiar sunt:
 fondul de rulment;
 necesarul de fond de rulment;
 trezoreria netă.
Aceşti indicatori pot fi determinaţi în accepţiune patrimonială, pe baza bilanţului financiar, iar în
accepţiune funcţională, pe baza bilanţului funcţional.
I. În accepţiune patrimonială:
Fondul de rulment patrimonial este indicatorul care exprimă în mărime absolută lichiditatea unei
întreprinderi (pe termen scurt).
FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate = ( Capitaluri proprii + + Datorii pe termen
lung ) – Active imobilizate

sau
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Se poate observa că fondul de rulment patrimonial reprezintă acea parte a capitalului
permanent ce depășește valoarea activelor imobilizate şi este destinată finanţării activelor
circulante.
Fondul de rulment patrimonial poate fi privit, prin prisma surselor de finanţare, ca:
 fondul de rulment propriu:
FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate
 fondul de rulment împrumutat:
FRî = Datorii pe termen lung
Nevoia de fond de rulment reprezintă un element având natură de activ şi reprezintă acea parte a
activelor circulante care trebuie finanţată pe seama fondului de rulment:
NFR = (Active circulante – Disponibilităţi – Investiţii financiare) –
- Obligaţii pe termen scurt
sau
NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt)
Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune în corelaţie fondul de rulment cu necesarul de
fond de rulment şi exprimă:
 dacă este pozitivă, excedentul de numerar la sfârşitul unui exerciţiu financiar;
 dacă este negativă, nevoia de numerar la finalul unui exerciţiu financiar, acoperită pe seama
creditelor de trezorerie (pe termen scurt).
Analiza echilibrului financiar, în abordarea patrimonială, trebuie completată cu analiza
următoarelor rate financiare:
a) rata marjei de securitate4 (RMS):
FR
RMS  T
CA
Rata marjei de securitate se apreciază că trebuie să fie cuprinsă între 30 şi 90 de zile, în funcţie
de domeniul de activitate.
b) durata de rotaţie a necesarului de fond de rulment (DR):
NFR
DR  T
CA
Acest indicator este influenţat de duratele de rotaţie ale componentelor necesarului de fond de
rulment (elementele de stocuri, creanţe şi obligaţiile pe termen scurt).
c) ) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment (RFNFR):
4
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 386.
FR
RFNFR   100, cu condiţia ca FR și NFR > 0.
NFR
Dacă această rată este mai mică de 100, atunci întreprinderea înregistrează o trezorerie netă
negativă, o parte din necesarul de fond de rulment fiind acoperită pe seama creditelor de trezorerie. În
cazul în care valoarea ratei este mai mare de 100, atunci se înregistrează o trezorerie netă pozitivă.
d) rata de finanţare a activelor circulante pe seama fondului de rulment (RFAC):
FR
RFAC   100
AC
e) rata de finanţare a stocurilor pe seama fondului de rulment (RFAS):
FR
RFAS   100
St
Unde: AC= Active circulante;
St= Stocuri
II. În accepţiune funcţională
Fondul de rulment funcţional este denumit şi fondul de rulment net global (FRNG) şi reprezintă
un element de pasiv, practic, resursa de finanţare stabilă destinată să acopere activele ciclice, în special
din exploatare.
Dacă reprezentăm degajarea fondului de rulment, se poate remarca că el reprezintă indicatorul ce
caracterizează ciclul de finanţare comparativ cu ciclul de investiţii.
A P
Active stabile (AS) Resurse stabile (RS)
(aciclice) (aciclice)
FRNG = Resurse stabile – Active stabile

(aciclice) (aciclice)
Fondul de rulment net global poate fi:
a) pozitiv (FRNG > 0 ↔ RS > AS)
În acest caz, din desfăşurarea activităţii întreprinderii se degajă un surplus de resurse stabile
(permanente) care poate fi utilizat pentru finanţarea altor nevoi ale întreprinderii.
În cazul întreprinderilor industriale, cazul ideal este atunci când FRNG > 0, întrucât acestea au
active stabile (imobilizări) de valori foarte mari, fiind necesară finanţarea durabilă şi sigură a acestora.
b) negativ (FRNG < 0 ↔ RS < AS)
Este cazul când fondul de rulment poate fi denumit insuficienţă de fond de rulment.
În cazul întreprinderilor industriale, atunci când FRNG este negativ, însă această situaţie se
datorează unei activităţi investiţionale masive şi se limitează la nivelul unei perioade scurte (1-2 ani),
se poate vorbi despre o situaţie favorabilă. Investiţiile realizate determină o creştere a imobilizărilor
(deci a activelor stabile) în scopul creşterii nivelului de activitate al întreprinderii (cifrei de afaceri) şi,

implicit, a rezultatului care se va regăsi în majorarea resurselor stabile, iar în perioada viitoare, în
reconstituirea (creşterea) fondului de rulment.
Nevoia de fond de rulment (NFR) funcţională are două părţi componente:
- nevoia de fond de rulment din exploatare;
- nevoia de fond de rulment din afara exploatării.
Acest indicator reprezintă un element de activ (o nevoie de finanţare) şi caracterizează ciclul de
exploatare.
NFR = Active ciclice – Resurse ciclice

NFRE = Active ciclice din exploatare – Resurse ciclice din exploatare =
= (Stocuri + Creanţe) – Obligaţii din exploatare
În practică, se întâlnesc două situaţii:

a) NFRE > 0
Este situaţia specifică întreprinderilor industriale care au stocuri şi creanţe foarte mari, iar obligaţiile
sunt mai mici, termenul de plată a acestora fiind redus, iar valoarea lor, de asemenea (fiind înregistrate la
cost de achiziţie).
b) NFRE < 0
În acest caz, resursele exced necesarul. Este cazul întreprinderilor cu profil, distribuţie cu
amănuntul (hipermarketurile), care au creanţele care tind spre zero (plata se realizează preponderent
cu numerar), stocuri reduse (viteza de rotaţie a acestora fiind foarte accelerată) şi obligaţii foarte mari
(furnizorii acceptă condiţii contractuale drastice, întrucât au asigurată desfacerea pentru cantităţi mari,
au garantată încasarea şi rotaţia rapidă a mărfurilor).
NFRAE = Active ciclice din afara exploatării – Resurse ciclice în afara exploatării
Este foarte important să se realizeze distincţia între „din exploatare“ şi „din afara exploatării“,
pentru a putea localiza eventualele dezechilibre financiare apărute (din activitatea proprie sau din
activităţile cu caracter întâmplător-extraordinar).
TN = FRNG – NFR = TA – TP
Trezoreria netă poate fi:
a) TN > 0 – pozitivă, caz în care din activitatea întreprinderii se degajă un surplus monetar.
b) TN < 0 – negativă, caz în care întreprinderea apelează pentru finanţarea dezechilibrului la
credite de trezorerie.
Pentru a caracteriza echilibrul financiar funcţional, se recomandă folosirea următoarelor rate:
a) durata de rotaţie a necesarului de fond de rulment din exploatare (DR):
NFRE
DR  T
CA
Acest indicator este influenţat de duratele de rotaţie ale componentelor necesarului de fond de
rulment din exploatare (elementele de stocuri, creanţe şi obligaţiile aferente ciclului de exploatare).
b) rata marjei de securitate5 (RMS):
5
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 386.
FRNG
RMS  T
CA
Rata marjei de securitate se apreciază că trebuie să fie cuprinsă între 30 şi 90 de zile, în funcţie
de domeniul de activitate.
c) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment (RFNFR):
FRNG
RFNFR  100, cu condiţia ca FRNG, NFR > 0.
NFR
Dacă această rată este mai mică de 100, atunci întreprinderea înregistrează o trezorerie netă
negativă, o parte din necesarul de fond de rulment fiind acoperită pe seama creditelor de trezorerie. În
cazul în care valoarea ratei este mai mare de 100, atunci se înregistrează o trezorerie netă pozitivă.
d) rata de finanţare a activelor ciclice de exploatare (RFACE):
FRNG
RFACE  100
ACE
e) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de

trezorerie (RFNFRE):
Credite de trezorerie
RFNFRE  100
NFRE
O valoare ridicată a acestei rate, în condiţiile reducerii sau suspendării creditelor de trezorerie de
către bănci, se reflectă într-un risc important privind finanţarea activităţii.
5. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii
Lichiditatea semnifică capacitatea unei întreprinderi de a-şi plăti la scadenţă obligaţiile pe termen
scurt pe seama activelor curente. Această definiţie este cunoscută şi sub denumirea de lichiditate
internă.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a-și acoperi datoriile totale.
Analiza lichidităţii şi solvabilităţii se efectuează cu ajutorul unor rate financiare care reflectă
abilitatea unei întreprinderi (entităţi) de a-şi onora obligaţiile financiare exigibile. Ele compară datoriile
pe termen scurt (faţă de furnizori, bugetul statului etc.) cu activele curente sau cu fluxul de
disponibilităţi care va permite onorarea acelor datorii. Principalele rate de lichiditate şi solvabilitate
operaţionale în analiza financiară a întreprinderii sunt:
a) Rata lichidităţii curente (generală)
Aceasta este cea mai cunoscută rată de lichiditate, ea examinând corelaţia dintre activele curente
şi datoriile curente (pe termen scurt) pe baza următoarei relaţii de calcul:
Active curente
RLc 
Datorii curente ( pe termen scurt )

Dacă nivelul ratei este mai mic decât 1,0, aceasta indică un capital de lucru negativ. Este
important ca nivelul acestui indicator să fie comparat cu niveluri medii ale ramurii sau cu cele
înregistrate de competitori, pentru a avea o imagine corectă asupra abilităţii firmei de a-şi onora
obligaţiile curente asumate.
Dacă nivelul acestui indicator diferă semnificativ de cele medii ale ramurii, trebuie căutate şi
înţelese cauzele ce explică această diferenţă.
Aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 reprezintă un nivel asigurator al acestei rate, iar
un nivel mai mic de 1,0 poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea întreprinderii de a-şi onora
obligaţiile scadente pe termen scurt.
b) Rata lichidităţii intermediare (rapidă, redusă)
Unii dintre noi ar putea considera că nu trebuie luate în calcul toate activele curente atunci
când este măsurată abilitatea unei întreprinderi de a-şi onora obligaţiile scadente pentru că
uneori stocurile sau alte active curente nu sunt uşor de transformat în lichidităţi. Ca o
alternativă, se poate calcula o rată mai conservatoare, calculată pe baza următoarei relaţii:
Active curente  Stocuri

RLi 
Datorii curente
Această rată financiară măsoară câte unităţi monetare de active aproape lichide revin la o
unitate monetară de datorii pe termen scurt. Şi în acest caz, este util de analizat nivelul ratei în
contextul ramurii, iar atunci când este posibil, este util de obţinut date de la managementul
firmei care să permită înţelegerea corectă a situaţiei unei anumite întreprinderi.
Un nivel de 0,8 – 1,0 al acestei rate este apreciat drept corespunzător, în vreme ce un nivel
mai mic de 0,5 poate evidenţia probleme de onorare a plăţilor scadente.
c) Rata lichidităţii la vedere
Aceasta reprezintă cea mai conservatoare măsură a lichidităţii interne a unei întreprinderi, în
măsura în care se iau în considerare doar activele lichide la numărător.
Disponibil  Investiţii financiare pe termen scurt

RLv 
Datorii curente
Alături de o situaţie statică a lichidităţii interne a întreprinderii, este necesar să analizăm şi

calitatea activelor curente.
d) Rata solvabilităţii globale
Pentru a măsura gradul în care o întreprindere poate face faţă datoriilor, se utilizează şi rata
solvabilităţii globale:
Activ total
Rsg 
Datorii totale
Valoarea minimă a ratei solvabilităţii globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea minimă
a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanţare este de 30%).

În cazul în care rata solvabilităţii globale este mai mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.
e) Rata solvabilităţii patrimoniale
Băncile utilizează uneori, în studiile de analiză a bonităţii unui client, şi indicatorul rata
solvabilităţii patrimoniale
Capital propriu
Rsp 
Capital propriu  Credite bancare
În general, un nivel bun depăşeşte valoarea de 0,5, în vreme ce un nivel între 0,3 – 0,5
evidenţiază o situaţie satisfăcătoare. De regulă, o rată a solvabilităţii patrimoniale sub 0,3 este apreciată
ca riscantă de către finanţatori.
6. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante

Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator de eficienţă care corelează cifra de
afaceri sau o componentă a acesteia cu totalul activelor circulante sau un anumit element al acestora.
Viteza de rotaţie a activelor circulante poate fi exprimată ca:
- număr de rotaţii (n):
CA
n
AC
unde:
AC reprezintă soldul mediu al activelor circulante (aferente exploatării: stocuri și crențe);
- durată în zile (dz):
AC
Dz  T
CA
unde:
T – numărul de zile al perioadei analizate.
3.6.1. Analiza factorială a vitezei de rotaţie a activelor circulante

Analiza factorială a vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează pe baza modelului ca
durată (în zile).
Sistemul de factori se prezintă astfel:
CA
(1)
Dz AC
AC …
(n )
AC
(1) ( 2) (n )
AC = AC + AC + … + AC

Metodologia de analiză factorială este:
ΔDz = Dz1 – Dz0
1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:

AC 0 AC 0
CA  T T
CA1 CA0
2. Influenţa soldului mediu al activelor circulante:

AC 1 AC 0
 AC  T T
CA1 CA1
din care datorită:

2.1. Influenţei stocurilor medii St :  
St 1 St 0
 St  T T
CA1 CA1
 
2.2. Influenţei soldului mediu al creanţelor Cr e :
Cr e1 Cre0
Cr e  T T
CA1 CA1
Consecințele economico-financiare ale modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante:

Efectul direct al modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante poate fi o eliberare de capital,
în cazul accelerării, sau o imobilizare de capital, în cazul încetinirii. Relaţia de calcul este:
CA1
E ( I )  ( Dz1  Dz 0 ) 
T
Ca principale efecte indirecte determinate de modificarea vitezei de rotaţie a activelor circulante
se pot cuantifica:
a) modificarea cheltuielilor financiare cu dobânzile:
CA1
( Dz1  Dz0 )  K 0  pd 0
T
100 2
unde:
pd reprezintă rata medie a dobânzii;
K reprezintă cota medie de participare a creditelor la finanțarea activelor crculante.
b) modificarea rezultatului financiar:
CA1
( Dz1  Dz 0 )   K 0  pd 0
 T
100 2
Notă: cu aceeaşi sumă se modifică şi rezultatul curent, şi rezultatul brut al exerciţiului.

c) modificarea profitului net:

 CA1 
 ( Dz1  Dz0 )  T  K 0  pd 0   Cip 0 
   1  
  100 
2
 100
 
unde:
Cip reprezintă cota de impozit pe profit.
Analiza vitezei de rotaţie pe elemente componente ale activelor circulante6:

a) Rotaţia creanţelor
O modalitate de a măsura calitatea creanţelor (văzută în sensul de uşurinţa cu care pot fi
transformate în lichidităţi) o reprezintă calculul numărului de rotaţii în cadrul unei perioade (de regulă
un an) sau numărul de zile ale perioadei în care se încasează în medie creanţele întreprinderii. Cu cât
este mai mare numărul de rotaţii pe an sau cu cât mai scurtă este perioada de încasare, cu atât mai
rapid se recuperează sumele ce apoi pot fi utilizate în onorarea obligaţiilor ce devin exigibile.
Rotaţia creanţelor exprimată în număr de rotaţii (în decursul unei perioade, de regulă un an) se
calculează astfel7:
RCcr CA*
Rc  sau
S CR S CR
unde:
S CR – suma soldurilor medii debitoare pentru conturile de creanțe;
CA* – cifra de afaceri corectată cu TVA;
RCcr – suma rulajelor creditoare ale conturilor de creanțe.
În mod uzual, analiştii determină valoarea medie a creanţelor pe baza mediei aritmetice a valorii
acestora între începutul şi sfârşitul perioadei (anului).
O altă modalitate de exprimare a vitezei de rotație a creanțelor o reprezintă indicatorul durata de
recuperare a creanţelor (Drc), exprimată în număr de zile:
T
Drc 
Rc
unde:
T – număr de zile al perioadei (360 pentru un an, 180 pentru un semestru etc.)
Din prisma managementului, acest indicator nu ar trebui să fie mult diferit de valoarea medie
a ramurii. De exemplu, dacă valoarea medie a ramurii pentru perioada de recuperare a creanţelor
este de 30 de zile, iar în întreprinderea analizată se înregistrează 70 de zile, aceasta indică perioade
6
G.Vâlceanu, V.Robu, N. Georgescu (coordonatori) - Analiză economico-financiară, Ediţia a doua revizuită şi adăugită,
Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag.378.
7
V.Robu, I.Anghel, E.C.Șerban(coord.)-Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economica,2014, pag.459.
foarte lungi de plată ale clienţilor care majorează capitalul blocat în creanţe şi poate genera
probleme în achitarea obligaţiilor curente (apariţia plăţilor restante).
Desigur că este de preferat, din prisma acestui indicator, ca poziţia unei întreprinderi să fie sub media
ramurii. Însă o situare sensibil sub media ramurii (de exemplu 10 zile faţă de media ramurii de 30 de zile)
indică termene foarte strânse de plată pentru partenerii comerciali, o situaţie ce poate afecta cifra de afaceri, în
condiţiile în care competitorii acordă clienţilor termene mai bune de achitare.
b) Rotaţia stocurilor
Un alt activ curent ce este examinat din prisma analizei lichidităţii interne a întreprinderii
este rotaţia stocurilor. Stocurile oricărei firme necesită timp pentru a fi transformate în creanţe
şi apoi în lichidităţi.
Rotaţia stocurilor (Rs) poate fi calculată în funcție de cifra de afaceri, fie de costul bunurilor
vândute (cost of good sold). În general, este preferată rata:
Rs=Costul bunurilor vândute/Stocuri,
ca urmare a faptului că cifra de afaceri include şi componenta profit.

Ca şi în cazul perioadei de recuperare a creanţelor, şi în acest caz putem calcula perioada de
rotaţie a stocurilor (Prs) astfel:
T
Prs 
Rs
O perioadă de rotaţie a stocurilor în scădere reprezintă un semnal favorabil, dar şi în acest caz este
esenţială examinarea nivelului ratei faţă de nivelurile din ramură. Şi aici o perioadă mult mai mare decât
media ramurii reprezintă o problemă ca urmare a blocării capitalului şi ulterior dificultăţi în onorarea
obligaţiilor. În plus, aceasta poate fi un semnal privitor la existenţa unor stocuri cu mişcare lentă (stocuri
demodate sau care nu pot fi valorificate pe piaţă).
În cazul opus, când nivelul se situează mult sub media industriei, poate să apară riscul unor
niveluri inadecvate ale stocurilor ce pot afecta livrările către clienţi şi, implicit, vânzările.
Analiza vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor, corelată cu perioada de achitare a

obligaţiilor8:
O firmă acordă perioade de încasare pentru partenerii comerciali şi, în acelaşi timp, primeşte un
credit comercial (de regulă fără un cost financiar), respectiv un interval de timp, în care poate achita
obligaţiile către furnizori sau creditori.
Astfel se poate calcula indicatorul „Achitarea obligaţiilor“ (AO) (exprimat ca număr de rotaţii
într-o perioadă de timp T)9:
RD datorii CA*
AO  sau
S datorii S datorii
unde:
8
G.Vâlceanu, V.Robu, N. Georgescu (coordonatori) - Analiză economico-financiară, Ediţia a doua revizuită şi adăugită,
Editura Economică, Bucureşti, 2005, pag.379.
9
V.Robu, I.Anghel, E.C.Șerban(coord.)-Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economica,2014, pag.460.
S datorii – suma soldurilor medii creditoare pentru conturile de obligații pe termen scurt;
CA* – cifra de afaceri corectată cu TVA;
RD datorii – suma rulajelor debitoare ale conturilor de obligații pe termen scurt.
respectiv indicatorul „Perioada de achitare a obligaţiilor“ (Pao) (exprimat în număr de zile):

T
Pao 
AO
Prin corelarea vitezei de rotaţie a stocurilor, creanţelor şi obligaţiilor curente se poate calcula
indicatorul ciclul comercial (Cc).
Acest indicator reprezintă o alternativă la măsurarea tradiţională a lichidităţii interne a unei
întreprinderi ce ia în considerare atât recuperarea creanţelor, cât şi rotaţia stocurilor şi achitarea
obligaţiilor. Rata măsoară numărul de zile în care capitalul este blocat în cadrul activităţii operaţionale,
relaţia de calcul fiind următoarea:
Cc = Drc + Prs – Pao
Cu cât durata ciclului comercial este mai redusâ cu atât se întărește poziția financiară a firmei.
Bibliografie/ Suportul de curs este preluat și adaptat după:
1. V.Robu, I.Anghel, E.C. Șerban (coordonatori) - Analiză economico-financiară a firmei, Editura

Economică, Bucureşti, 2014
2. G.Vâlceanu, V.Robu, N. Georgescu (coordonatori) - Analiză economico-financiară, Ediţia a doua

revizuită şi adăugită, Editura Economică, Bucureşti, 2005
3. xxx Ordinul 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare
anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, publicat in Monitorul Oficial nr 963 din
30.12.2014

Analiza fluxurilor de trezorerie
1. Analiza situaţiei fluxurilor de trezorerie

2. Rate financiare utilizate în analiza fluxurilor de trezorerie
1. Analiza situaţiei fluxurilor de trezorerie

Sursa informaţională de bază pentru analiză este „Situaţia fluxurilor de trezorerie“, care este
întocmită conform IAS 7. În România, ca şi în ţările dezvoltate, situaţia fluxurilor de trezorerie este
considerată ca o componentă a situaţiilor financiare anuale ale întreprinderii, pe baza OMFP nr. 94/2001
pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate.
Informaţiile necesare întocmirii situaţiei fluxurilor de trezorerie sunt preluate din cadrul a două
bilanţuri succesive (pe baza cărora se determină modificarea numerarului în cursul anului), precum şi
din contul de profit şi pierdere (care prezintă informaţii privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele
aferente diverselor activităţi).
Conform Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, obiectivul Situaţiei
fluxurilor de trezorerie este de a furniza informaţii necesare adoptării deciziilor economice atât de către
utilizatori interni, precum acţionari, manageri şi angajaţi, cât şi de către utilizatori externi, cum ar fi
investitori, creditori financiari, furnizori, clienţi etc., respectiv informaţii utile privind evaluarea
capacităţii curente şi viitoare a unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului,
precum şi a necesităţilor firmei pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective, a perioadei şi
siguranţei generării lor (capacitatea de a-şi plăti angajaţii şi furnizorii, de a achita dobânzi şi de a
rambursa credite, respectiv de a remunera pe proprietarii de capital prin intermediul dividendelor).
Problematica analizei fluxurilor de trezorerie este distinctă de studierea poziţiei financiare şi
performanţei întreprinderii pe baza informaţiilor oferite de documentele componente ale situaţiilor
financiare. Situaţia fluxurilor de trezorerie (denumită şi situaţia cash-flow în literatura de specialitate)
reflectă în mod sintetic impactul activităţilor operaţionale, de investiţii şi financiare asupra mijloacelor
băneşti ale unei firme sub forma intrărilor şi ieşirilor de numerar şi echivalente de numerar, pe
parcursul unui exerciţiu financiar.
Situaţia fluxurilor de trezorerie furnizează informaţii privind modul în care întreprinderea
generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar. Conform normei contabile
internaţionale IAS 7, fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul intrărilor şi ieşirilor de numerar sau
de echivalente de numerar. Activităţile de exploatare sunt definite ca fiind principalele activităţi
producătoare de venit ale întreprinderilor, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţii
sau financiare. Activităţile de investiţii constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de
alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar, iar activităţile de finanţare reprezintă
activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor
întreprinderii.
Corespunzător abordării funcţionale a activităţilor firmei, în cadrul situaţiei fluxurilor de
trezorerie, fluxurile sunt grupate, de asemenea, în următoarele trei categorii:

1. Fluxuri generate de activităţile de exploatare (operaţionale);

2. Fluxuri generate de activităţile de investiţie;
3. Fluxuri generate de activităţile de finanţare.
Conform IAS 7 Situaţia fluxurilor de numerar, profitul şi pierderile nerealizate ce provin din
variaţia cursurilor de schimb nu sunt considerate fluxuri de numerar. Totuşi, efectul variaţiei cursului
de schimb asupra disponibilităţilor băneşti este raportat în cadrul Situaţiei fluxurilor de numerar
separat de fluxurile generate de activitatea de exploatare, investiţie şi finanţare. Astfel, în practică,
întreprinderile mari româneşti prezintă aceste elemente în cadrul Situaţiei fluxurilor de numerar, ca o
poziţie distinctă după fluxurile generate de activităţile de finanţare, respectiv sub denumirea de
„Efectele variaţiei ratei de schimb aferente numerarului şi echivalentelor de numerar“.
1. Fluxurile de numerar generate de activităţile de exploatare sunt generate de principalele
activităţi producătoare de venituri ale întreprinderii, respectiv aceste fluxuri de numerar rezultă din
tranzacţii şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete (vezi tab. 3).
Astfel, există următoarele intrări şi ieşiri de numerar determinate de activităţile operaţionale:
 Intrări de numerar şi echivalente de numerar:
- încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
- încasări în numerar din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
- încasări în numerar din restituiri ale impozitelor pe profit*.
 Ieşiri de numerar şi echivalente de numerar:
- plăţi în numerar către furnizori şi prestatorii de servicii;
- plăţi în numerar către angajaţi şi în numele acestora;
- plata în numerar ale dobânzilor pentru credite*;
- plăţi privind impozite, taxe şi vărsăminte (inclusiv impozitul pe profit).
Notă:
* Plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit sunt considerate fluxuri de numerar
din activităţile de exploatare dacă nu pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţie şi
finanţare.
Valoarea fluxurilor de trezorerie din activităţile de exploatare exprimă măsura în care activităţile
întreprinderii au generat suficient flux de numerar pentru a rambursa împrumuturile şi ratele de leasing
financiar, a menţine capacitatea de funcţionare a întreprinderii, a plăti dividende acţionarilor şi de a
face investiţii noi fără a apela la surse externe de finanţare. În plus, datorită importanţei activităţilor de
exploatare şi probabilităţii mari de realizare a acestor fluxuri, valoarea fluxurilor de numerar din
activităţile operaţionale este foarte utilă pentru previzionarea fluxurilor viitoare de numerar ale
întreprinderii.
2. Fluxuri generate de activităţile de investiţii
Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activităţi de investiţii este
importantă deoarece exprimă gradul în care plăţile efectuate au contribuit la obţinerea de
resurse menite a genera venituri şi fluxuri viitoare de numerar. Aceste fluxuri de numerar
reprezintă intrări şi ieşiri determinate în special de achiziţia şi cedarea activelor imobilizate pe
termen lung. Se pot enumera următoarele tipuri de fluxuri de numerar provenite din activităţi
de investiţii:


- încasări în numerar din vânzarea de imobilizări corporale şi necorporale;
- încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de creanţă ale
altor firme;
- încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi creditelor acordate altor părţi;
- încasări din dobânzi şi dividende.
- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale şi necorporale;
- plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau de creanţă ale
altor firme;
- avansuri în numerar şi împrumuturi acordate altor părţi.
3. Fluxuri generate de activităţile de finanţare
Fluxurile de numerar provenite din activitatea de finanţare sunt determinate de modificările
intervenite în dimensiunile capitalului total al întreprinderii, precum şi ale structurii de finanţare a
acesteia. Valoarea acestor fluxuri de numerar este relevantă pentru previzionarea fluxurilor de
numerar aşteptate de către furnizorii de capital, respectiv creditorii şi acţionarii companiei. În
cadrul fluxurilor de numerar generate de activităţile de finanţare se pot include:
- încasări în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital
propriu;
- încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor,
datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau
lung.
- plăţi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acţiunile
întreprinderii;
- plăţi în numerar ale dividendelor către acţionari;
- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;
- plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui
contract de leasing financiar.
Rezultanta finală a celor trei categorii de fluxuri de numerar este trezoreria netă, care poate fi
determinată astfel:
A) prin metoda directă, conform căreia se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar (vezi
tabelul 2);
B) prin metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu efectele
tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în
numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi cheltuieli asociate cu
fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări (vezi tabelul 1).
Deosebirea principală dintre cele două metode constă în structura fluxurilor de trezorerie
relative referitoare la activităţile de exploatare, celelalte fluxuri de trezorerie (fluxul de numerar
din activitatea de investiţii şi fluxul de numerar din activitatea de finanţare) fiind determinate

prin metoda directă. Privind selectarea metodei de calculare a trezoreriei nete, standardul
contabil internaţional IAS 7 recomandă întreprinderilor utilizarea metodei directe, deoarece
această metodă furnizează informaţii utile estimării fluxurilor viitoare de trezorerie şi care nu
sunt disponibile prin metoda indirectă. Totuşi, în practică, întreprinderile preferă metoda
indirectă datorită simplicităţii şi costurilor sale reduse.
SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR

(metoda indirectă)
Tabelul 1
- lei -
Exerciţiul
Fluxuri de numerar
financiar
Fluxuri de numerar generate de activităţile de exploatare
Rezultatul net înaintea impozitului pe profit şi a elementelor extraordinare
Ajustări privind elementele nemonetare şi alte elemente nelegate de
activităţile de exploatare
a) Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor fără incidenţă asupra trezoreriei:
+ Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele
- Venituri din provizioane
b) Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor nelegate de exploatare:
-Profit/+pierderi din cesiunea imobilizărilor şi plasamentelor financiare
+ Cheltuieli privind dobânzile
-Venituri din dobânzi şi dividende
-Venituri din reeluări de subvenţii pentru investiţii
Rezultatul din exploatare înaintea variaţiei necesarului de fond de
rulment
-Variaţia necesarului de fond de rulment
- Variaţia stocurilor
- Variaţia conturilor clienţi şi altor creanţe din exploatare
+Variatia conturilor furnizori şi a altor datorii din exploatare
+Variatia conturilor datorii cumulate
Încasări şi plăţi asociate exploatării
-Plăţi privind dobânzile
-Plăţi privind impozitul pe profit
+ Fluxul net de numerar din activităţile extraordinare (diferenţa dintre
încasări şi plăţi din activităţile extraordinare)
Fluxuri generate de activităţile de investiţii
+ Încasări în numerar din vânzarea de imobilizări corporale şi active
necorporale
+ Încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau
creanţă ale altor firme
+ Încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi creditelor acordate
altor părţi
+ Încasări din dobânzi şi dividende
- Plăţi în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale şi
necorporale

- Plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau

creanţă ale altor firme
- Avansuri în numerar şi împrumuturi acordate altor părţi
Fluxuri generate de activităţile de finanţare

+Încasări în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte
instrumente de capital propriu
+Încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a
împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor
împrumuturi pe termen scurt sau lung
-Plăţi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acţiunile
întreprinderii
-Plăţi ale dividendelor către acţionari
-Rambursările în numerar ale unor sume împrumutate
-Plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor
aferente unui contract de leasing financiar
Efectele variaţiei ratei de schimb valutar aferente numerarului şi
echivalentelor de numerar
Fluxuri totale de numerar şi echivalente de numerar
(Creşterea sau descreşterea netă a numerarului şi a echivalentelor de
numerar)
Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei
Numerar şi echivalente de numerar la sfârşitul perioadei
De asemenea, legislaţia naţională în domeniul contabilităţii precizează că situaţia fluxurilor

de numer ar trebuie să prezinte elementele enumerate într-unul dintre formatele situaţiei
fluxurilor de numerar (metoda directă sau metoda indirectă), prevăzute de IAS 7. Totuşi, trebuie
menţionat că IAS 7 nu impune obligativitatea utilizării unei anumite metode, ci doar exemplifică
aplicarea ambelor metode de întocmire a situaţiei fluxurilor de numerar.

SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

(metoda directă)
Tabelul 2
- lei -
Indicatori Exerciţiul
financiar
I. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DIN EXPLOATARE
Încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii
Încasări în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte
venituri
Plăţi în numerar către furnizori de bunuri şi servicii
Plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor, plăţi efectuate de angajator în
legătură cu personalul
Taxa pe valoarea adăugată plătită
Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate plătite
Numerar generat de exploatare
Dobânzi plătite
Impozit pe profit plătit
Fluxuri de numerar nete din activităţi de exploatare
II. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII
Încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi
echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung
Încasări şi plăţi în numerar di alte activităţi de investiţii
Plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active
necorporale şi alte active pe termen lung
Dividende încasate
Dobânzi încasate
Fluxuri de numerar nete din activităţi de investiţie
III. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE
Încasări din împrumuturi pe termen lung/rambursări
Încasări din împrumuturi pe termen scurt/rambursări
Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar
Achiziţionarea de acţiuni
Dividende plătite
Fluxuri cu numerar nete din activităţi de finanţare
Efectele variaţiei ratei de schimb aferente numerarului şi echivalentelor de
numerar
Fluxuri de numerar – TOTAL
Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei
Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei
Datorită structurii şi metodologiei de întocmire a situaţiei fluxurilor de trezorerie, acest document
permite utilizatorilor situaţiilor financiare să estimeze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidităţi, în
special din activitatea de exploatare, să previzioneze necesităţile de lichidităţi, precum şi să compare rezul-

tatele întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor politici contabile (metode de amortizare a
imobilizărilor, metode de evaluare a stocurilor etc).
Deşi oferă informaţii utile despre performanţa şi poziţia financiară a firmei, fiind mult mai
relevant decât indicatorii de echilibru financiar, respectiv fondul de rulment, nevoia de fond de rulment
şi trezoreria netă, situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă anumite limite legate de definirea şi rolul
trezoreriei, conţinutul funcţiei de exploatare şi modul de calcul al fluxurilor asociate acesteia, evaluarea
performanţelor prin intermediul fluxurilor de trezorerie, precum şi insuficienţa acestuia de a aprecia şi
previziona evoluţia poziţiei financiare pe termen lung a unei firme.
2. Rate financiare utilizate în analiza fluxurilor de trezorerie

Pentru aprecierea corectă a performanţei şi a riscului financiar asociat activităţii firmelor, se
poate calcula o multitudine de rate pe baza informaţiilor oferite de situaţia fluxurilor de numerar.
Aceste rate financiare se determină pe baza informaţiilor privind sursele şi utilizările de numerar, fiind
folosite în analiza lichidităţii şi riscului întreprinderii deoarece acestea exprimă abilitatea firmei de a
genera suficient numerar astfel încât să permită achitarea datoriilor şi reînnoirea activelor corporale.
În literatura şi practica naţională şi internaţională se recomandă utilizarea următoarelor rate
financiare relevante:
a) Rata de acoperire a datoriilor financiare totale (în engl. Total Debt Ratio sau Cash-flow to
Total Debt) semnifică capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile sale financiare viitoare şi se
determină cu ajutorul formulei:
CF exp l
R CF / DFT 
exp l DFT
unde:
CFexp l – cash-flow din activitatea de exploatare;
DFT – datorii financiare totale.
Această rată exprimă durata de timp necesară pentru rambursarea datoriilor financiare totale.
Datoriile financiare totale includ atât datoriile financiare pe termen scurt, cât şi cele pe termen lung.
Informaţiile privind nivelul acestei rate a întreprinderii comparativ cu firme similare din aceeaşi
industrie interesează în special instituţiile de credit.
b) Rata de acoperire a dobânzii (în engl. Cash Interest Coverage – CIC) exprimă abilitatea
companiei de a plăti dobânda aferentă datoriilor financiare şi se calculează pe baza următoarei formule:
CF exp l  Dob  Im p
R CFexp l / Dob 
p p
Dob
p
unde:
Dobp – dobânda plătită;
Im pp – impozitul pe profit plătit.

Dobânda plătită include atât dobânzile pentru datoriile financiare pe termen scurt, cât şi pentru
cele pe termen lung. Întreprinderile cu un grad de îndatorare ridicat înregistrează un nivel scăzut al
acestei rate, în timp ce întreprinderile care-şi finanţează activitatea predominant pe baza surselor
proprii de capital deţin un nivel bun al ratei respective. Un nivel al acestui indicator mai mic decât 1
indică un risc financiar alarmat pentru investitori şi analişti. Spre deosebire de rata de acoperire a
dobânzii calculată pe baza profitului net, acest indicator este mult mai relevant, indicând capacitatea
reală de plată a dobânzii pe baza numerarului disponibil.
c) Rata de acoperire a datoriilor financiare curente (în engl. Cash Curent Debt Coverage –
CDC) se calculează ca raport între fluxurile nete de numerar din activitatea de exploatare, rămase la
dispoziţia întreprinderii, şi datoriile financiare curente, conform formulei:
CF exp l  Div p
R CF / DFC 
exp l DFC
unde:
Divp – dividende plătite;
DFC – datorii financiare curente.
Datoriile financiare curente de la numitorul ratei includ toate rambursările de credite şi alte
împrumuturi din cursul exerciţiului financiar. Această rată reflectă gradul de confort în rambursarea
datoriilor financiare curente ale întreprinderii. Cu cât nivelul ratei este mai ridicat, cu atât mai facilă
este restituirea sumelor împrumutate. Ca şi celelalte rate construite pe baza cash-flow, valoarea ratei
variază în funcţie de domeniul de activitate al firmei.
d) Rata cash-flow operaţional (în engl. The Operating Cash-flow Ratio – OCF) reprezintă raportul
dintre fluxul net de numerar generat de activitatea de exploatare şi datoriile curente totale:
CF exp l
R CF 
exp l DC
unde:
DC – datorii curente totale.
Rata cash-flow operaţional semnifică capacitatea întreprinderii de a genera resurse financiare

necesare pentru acoperirea obligaţiilor sale curente. Valoarea acestei rate financiare depinde de
industria în care activează firma analizată, dar indiferent de sector, trebuie să înregistreze un nivel
minim de 2. Astfel, companiile din domeniile intensiv capitalizate generează un flux net de numerar
semnificativ din activitatea de exploatare, respectiv au un nivel ridicat al acestei rate. Totuşi, această
rată nu are o relevanţă ridicată în analiza lichidităţii firmei deoarece conţine şi datoriile curente
nepurtătoare de dobândă.

e) Rata de finanţare a activelor imobilizate (în engl. Capital Expenditure Ratio):
CF exp l
R CF / ANIm  ANIm
exp l
unde:
ANIm – achiziţii nete de active imobilizate.
Se apreciază că valoarea acestei rate trebuie să fie cât mai mare, dar interpretarea acesteia trebuie
făcută cu precauţie. Astfel, pe de o parte, dacă firma achiziţionează active corporale de o valoare
semnificativă, atunci rata va scădea, iar reducerea acestei rate poate fi considerată normală.
Dimpotrivă, când întreprinderea manifestă o tendinţă prelungită de scădere a ratei, probabil că se
realizează investiţii superioare posibilităţilor financiare proprii, iar firma va apela la împrumuturi mai mari,
ceea ce va conduce la creşterea riscului său financiar. Pe de altă parte, reducerea achiziţiilor de active
corporale determină diminuarea riscului financiar şi, implicit, a ratei de finanţare a activelor corporale. Deşi
aparent pozitivă, evoluţia ratei poate semnala deteriorarea competitivităţii firmei pe termen lung prin
reducerea achiziţiilor de active corporale.
f) Gradul de adecvare a cash-flow (în engl. Cash-flow Adequacy Ratio – CFA) se calculează ca
raport între EBITDA (profitul înainte de amortizare, cheltuielile cu dobânzile şi impozitul pe profit),
din care se scad dobânzile plătite, impozitul pe profit plătit şi cheltuielile de capital, şi media anuală a
maturităţilor planificate pentru următorii cinci ani, corespunzător următoarei formule:
EBITDA  Dob p  Im p p  ANIm

RA 
CF MaRp
unde:
Dobp – dobânda plătită;
Im pp – impozitul pe profit plătit;
ANIm – achiziţii nete de imobilizări;
MaRp – media anuală a rambursărilor planificate pentru următorii cinci ani.
Ratele financiare calculate pe baza cash-flow oferă informaţii utile pentru analiza lichidităţii
întreprinderilor. Aşa cum am menţionat anterior, interpretarea acestor indicatori trebuie să fie făcută cu
prudenţă, luând în considerare nivelul mediu al ratelor înregistrate de firmele concurente, respectiv
valorile medii la nivelul industriei respective.
Preluare si prelucrare – cap.8 Analiza economico-financiara, coord. Vasile Robu, Gheorghe Valceanu, Nicolae
Georgescu

Particularităţi privind analiza poziţiei financiare a unui grup de societăţi
La nivelul unui grup de societăţi considerăm că poziţia financiară poate fi

caracterizată îndeosebi pe baza patrimoniului net, lichidităţii şi solvabilităţii, precum şi a
gradului de îndatorare.
1. Analiza patrimoniului net (situaţiei nete) al unui grup

de societăţi
Patrimoniul net al unui grup de societăţi reflectă activele grupului negrevate de

datorii (o formă a averii acţionarilor societăţii-mamă calculată din punct de vedere
contabil).
Poziţia financiară a unui grup de societăţi se stabileşte la modul general în acelaşi
fel ca şi în cazul întreprinderilor individuale, şi anume ca diferenţă între activele totale şi
datoriile totale, cu menţiunea că valoarea titlurilor de participare deţinute la societăţile
din perimetrul de consolidare este înlocuită cu cota parte din capitalurile proprii ale
acestor societăţi deţinută de societatea-mamă.
Relaţia de calcul este următoarea:
Png = [(Atsm – Tppc) – Dtsm] + Cppc = (Atsm – Dtsm) +
+ (Cppc – Tppc) = (Atsm – Dtsm) + [(Cpig – Tpig) +
+ (Cppe – Tppe)] = Pnsm + ∆Vtpig + ∆Vtppe
Tppc = Tpig + Tppe
Cppc = Cpig + Cppe

unde:
Png – patrimoniul net al grupului de societăţi;
Atsm – activul total al bilanţului societăţii-mamă;
Dtsm – datoriile totale din bilanţul societăţii-mamă;

Tppc – titlurile de participare ale societăţii-mamă la societăţile din perimetrul de

consolidare;
Tpig – titlurile de participare ale societăţilor integrate global;
Tppe – titlurile de participare ale societăţilor puse în echivalenţă;
Cppc – cota-parte din capitalul propriu al societăţilor din perimetrul de consolidare
deţinute de societatea-mamă;
Cpig – cota-parte din capitalul propriu al societăţilor integrate global deţinute de
societatea-mamă;
Cppe – cota-parte din capitalul propriu al societăţilor puse în echivalenţă deţinute
de societatea-mamă;
∆Vtpig – modificarea valorii titlurilor integrate global;
∆Vtpe – modificarea valorii titlurilor puse în echivalenţă.
Rezultă că modificarea patrimoniului net al unui grup de societăţi este influenţată

de:
 Variaţia patrimoniului net al societăţii-mamă, care la rândul său este influenţat
de rentabilitatea acesteia, plusurile sau minusurile de valoare latente ale
activelor şi de capacitatea de a atrage noi capitaluri prin emisiunea de acţiuni.
 Modificarea de valoare a capitalurilor proprii, la nivelul filialelor, care în esenţă
este influenţată de aceiaşi factori ca şi în cazul societăţii-mamă.
 Tendinţa capitalurilor proprii, inclusiv a rezultatelor societăţilor puse în
echivalenţă. Evoluţia rezultatelor societăţilor puse în echivalenţă, precum şi
potenţialităţile neevidenţiate în capitalurile proprii pot să constituie argumente
pentru mărirea cotei de participare la capitalul social al acestor firme.
Pe baza patrimoniului net al unui grup de societăţi poate fi stabilit indicatorul
„valoarea contabilă a unei acţiuni emise de societatea-mamă“ (Book Value per Share).
Relaţia de calcul este:

Png Pnsm  Vtpig  Vtppe

Vctb  
Na Na
unde:
Na – numărul de acţiuni al societăţii-mamă.
Diferenţa dintre valoarea de piaţă a unei acţiuni şi valoarea contabilă a acesteia se
reflectă în valoarea adăugată de piaţă (MVA = Market Value Added).
2. Analiza echilibrului financiar la nivelul unui grup de societăţi
Analiza clasică a echilibrului financiar pe baza corelaţiei dintre fondul de rulment,

necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă este mai puţin relevantă în cazul unui
grup de societăţi.
Acestei analize clasice i se preferă analiza modernă care se bazează pe trei
concepte: activ economic, fonduri proprii şi îndatorarea netă4).
Analiza echilibrului financiar al grupului de societăţi poate fi apreciată pe baza:
 variaţiei activului economic (active imobilizate nete + nevoia de fond de
rulment), care exprimă o nevoie de finanţare în cazul creşterii sau o resursă în
cazul descreşterii;
 capacităţii de acumulare de fonduri proprii;
 nivelului dorit al îndatorării nete (nevoia de diminuare a îndatorării sau
capacitatea de reîndatorare).
Analiza echilibrului financiar la nivelul unui grup de societăţi este axată pe
importanţa şi limitele îndatorării financiare.
Pentru aprecierea echilibrului financiar în cazul grupurilor se recomandă
următoarele rate1:
1
J. Richard, Analyse financière et gestion des groupes, Editura Economica, Paris, 2000,
pag. 356.
a) rata îndatorării financiare:
Î ndatorarea netă
<1
Capitaluri proprii
Această rată trebuie să fie mai mică decât 1, caz în care datoriile financiare totale
sunt acoperite pe seama capitalurilor proprii.
Îndatorarea netă = Îndatorarea brută – (Investiţii financiare + Disponibilităţi)
Îndatorarea brută este reprezentată de datoriile financiare pe termen scurt, mediu şi
lung, care presupun plata unei dobânzi;
b) durata medie de rambursare a datoriilor financiare:
Î ndatorarea netă
Capacitate a de autofinan ţare
Această rată reflectă perioada în care datoriile financiare pot fi rambursate în cazul
în care întreaga capacitate de autofinanţare, formată în principal din profitul net şi
amortizare, este alocată acestui scop. Mărimea normală a duratei medii de rambursare a
datoriilor financiare este cuprinsă între trei şi cinci ani, în funcţie de intensitatea
capitalizării sectorului de activitate.
c) ponderea cheltuielilor financiare cu dobânzile în excedentul brut al exploatării
(EBE):
cheltuieli cu dobânzile
100
EBE
În cazul acestei rate, se consideră că o valoare mai mică de 33% este normală.
Un alt indicator care capătă o importanţă majoră în viaţa grupurilor este denumit
„Capacitatea de mobilizare a resurselor (CMR) “, numit şi „trezoreria de război“.
CMR = Capitaluri proprii – Îndatorarea netă

Indicatorul CMR reflectă suma datoriilor financiare care poate fi împrumutată

pentru finanţarea activităţilor. Grupurile au o mai mare capacitate de a atrage
împrumuturi decât o întreprindere, de asemenea o capacitate de a mări capitalurile
proprii prin emisiunea de noi acţiuni care au un grad ridicat de lichiditate pentru că
societăţile-mamă sunt în cea mai mare parte a cazurilor cotate la bursă.
Particularităţi privind analiza fluxurilor de trezorerie la nivelul unui grup de

societăţi
Analiza fluxurilor de trezorerie la nivelul grupurilor de societăţi presupune
construirea tabloului fluxurilor de trezorerie consolidat, care se elaborează pornind de la
bilanţurile consolidate.
Fluxul net de trezorerie are, şi în cazul societăţilor de grup, aceeaşi structură ca în
cazul unei întreprinderi:
- fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare;
- fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii;
- fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare.
Fluxul net de trezorerie din activităţi de exploatare se poate determina astfel:

1. Rezultatul net consolidat (al grupului)
2. Rezultatul net aferent participaţiilor minoritare
3. Dividende primite de societăţile puse în echivalenţă
4. (+) Cheltuieli cu amortizări şi provizioane
5. (-) Venituri din reluări de provizioane
6. (+) Cheltuieli privind cesiunea de imobilizări
7. (-) Venituri din cesiunea de imobilizări
8. (+) Scăderea, (-) creşterea nevoii de fond de rulment
Fluxul net de trezorerie din activităţi de investiţii se determină astfel:

1. Achiziţii de imobilizări nefinanciare

2. Cesiune de imobilizări financiare
3. Incidenţa variaţiei perimetrului de consolidare
4. Variaţia creanţelor şi datoriilor din imobilizări
Fluxul net de trezorerie din activităţi de finanţare se determină astfel:

1. Creşteri de capital
2. Emisiune de obligaţiuni
3. Datorii financiare noi
4. Rambursări de împrumuturi
5. Dividende vărsate
Suma celor trei categorii de fluxuri, corectată cu incidenţa diferenţei de conversie,
generează fluxul net de trezorerie egal cu variaţia trezoreriei de activ (trezoreria la sfârşitul
exerciţiului - trezoreria la începutul exerciţiului).
Prin analiza fluxurilor de trezorerie se urmăreşte exercitarea unui control
permanent asupra intrărilor şi ieşirilor de numerar pe parcursul unei perioade, se explică
cauzele ce au generat anumite fluxuri de lichidităţi şi se identifică activităţile cărora
acestea le aparţin, se pot face aprecieri asupra strategiei de dezvoltare, precum şi a
viabilităţii grupului.
Analiza tabloului fluxurilor de trezorerie are un important caracter previzional,
întrucât permite evaluarea capacităţii grupului de a produce lichidităţi de exploatare, de
a plăti dividende şi, totodată, permite fundamentarea deciziilor de finanţare şi de
investiţii.

Analiza Cursuri Merged

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Cursuri Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

GRUPUL DE SOCIETATI – ELEMENTE GENERALE

1. Definirea conceptului de “grup de societati”. Paralela intre sistemul contabil anglo-saxon,

1. Definirea conceptului de “grup de societati”. Paralela intre sistemul contabil anglo-saxon,

Grupul de societati reprezinta un ansamblu de societati, independente din punct de vedere

Caile prin care se poate realiza aceasta crestere sunt :

Avantajele apelarii la o asemenea strategie sunt :

Dezavantajele apelarii la cresterea interna sunt urmatoarele :

b) rezolvarea problemelor de agentie si gestiune ineficienta

c) satisfagerea orgoliului si motivelor personale ale managerilor

d) obtinerea de avantaje fiscale

Cresterea externa poate fii de mai multe tipuri :

2) de tip vertical : a) se preia controlul unui furnizor (integrare in

3) de tip conglomerat - din domenii diferite , diversificarea portofoliului de activitati, astfel se

In contextul globalizarii pietelor financiare, o caracteristica dominanta a vietii economice o

Consecintele juridice ale grupului

Consecinte fiscale ale grupului

Consecinte contabile ale grupului de societati

Grupurile de societati se pot grupa dupa mai multe criterii si anume :

a) Tipologia grupurilor in functie de structura juridica

FILIALA 1 FILIALA 2 FILIALA 3

SUBFILIALA 1 SUBFILIALA 2 SUBFILIALA 3 SUBFILIALA 4 SUBFILIALA 5 SUBFILIALA 6

FILIALA 1 FILIALA 2 FILIALA 3

ACTIVITATEA 1 ACTIVITATEA 2 ACTIVITATEA 3

Ca exceptie sunt situatiile urmatoare :

c) Tipologia grupurilor in functie de localizarea geografica a activitatilor

- cu organizare concentrata din punct de vedere geografic

Organizarea se face dupa cum urmeaza :

Deosebit interes in aceasta clasificare prezinta grupurile multinationale.

Definirea grupurilor multinationale reprezinta o problema delicata, in literatura de specialitate,

Conform reglementărilor acestui ordin, în țara noastră, în funcție de criteriile de mărime,

1. În planul de conturi general se regăsesc câteva conturi aplicabile doar în cazul

În creditul contului 1033/1038 se înregistrează:

În debitul contului 1033/1038 se înregistrează:

În creditul contului 107 "Diferențe de curs valutar din conversie" se înregistrează:

În debitul contului 107 "Diferențe de curs valutar din conversie" se înregistrează:

Soldul contului reprezintă interesele care nu controlează.

Contul 2071 "Fond comercial pozitiv" este un cont de activ.

În debitul contului 2071 "Fond comercial pozitiv" se înregistrează:

În creditul contului 2071 "Fond comercial pozitiv" se înregistrează:

Soldul contului reprezintă valoarea fondului comercial pozitiv existent.

În creditul contului 2075 "Fond comercial negativ" se înregistrează:

În debitul contului 2075 "Fond comercial negativ" se înregistrează:

În creditul contului 264 "Titluri puse în echivalență" se înregistrează:

Cu ajutorul contului 2807 "Amortizarea fondului comercial" se ține evidența amortizării

În creditul contului 2807 "Amortizarea fondului comercial" se înregistrează:

În debitul contului 2807 " Amortizarea fondului comercial " se înregistrează:

Soldul contului reprezintă amortizarea fondului comercial.

2. Particularităţile situațiilor financiare consolidate

Bilanţ simplificat S.C. X

Bilanţ consolidat simplificat S.C. (X + Y)

* Titluri puse în echivalenţă:

*** Rezultat consolidat:

Titlurile puse în echivalenţă figurează în bilanţul consolidat, ca o poziţie distinctă în

b) în contul de profit şi pierdere ‐ exprimarea veniturilor şi a cheltuielilor la cursul mediu. Când

Cursul de închidere este cursul de schimb de la data întocmirii bilanțului.

2.1.4. Interese care nu controlează (interese minoritare/participaţii minoritare)

*** Interese care nu controlează:

2.1.5. Impozitele amânate

2.2. Particularităţi ale Contului de profit şi pierdere consolidat

2.2.2. Alte particularităţi

2.3. Particularităţi ale tabloului fluxurilor de trezorerie consolidat

Dacă dorim să calculăm rentabilitatea capitalurilor proprii pentru întreg ansamblul

1.METODOLOGIA ÎNTOCMIRII CONTURILOR CONSOLIDATE