UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

DUMITRU STĂNILOAE

Activități extracurriculare
și rolul lor în formarea caracterului religios-moral al
elevilor

- Lucrare de seminar la disciplina

DIDACTICA SPECIALIZĂRII RELIGIEI -

Coordonator:
Prof. Dr. Carmen Bolocan
Susținător:
Sandu A. Mădălin-Florian

IAȘI
2021
 Introducere
Deseori am putut citi sau auzi emisiuni în care se vorbea despre fanatismul religios,
prozelitismul sau îndoctrinarea care ,,se face’’ azi în școală. Când profesorul de religie se
rezumă doar la transmiterea de cunoștințe, fără să completeze acest proces educativ prin
practica exemplului viu, constructiv, de a fi ,,pedagog către Hristos’’ ( Galateni 3, 24 ) și prin
activități extracuriculare.
Un bun profesor nu este acela care este tributar standardelor pedagogice, acela care
proiectează lecția perfect, sau aproape perfect din punct de vedere psihopedagogic, ci cel care
face din meseria sa o misiune, cel ,,care robotizează didactica, și este împotriva standardelor
didactice’’1, iar din procesul instructiv-educativ face o artă de comunicare și comuniune cu
alți semeni, transmițând educatului o parte din personalitatea proprie, cel care concepe o
experiență realizabilă pragmatic, cel care se străduiește el mai întâi pe calea desăvârșirii și în
final imprimă acest lucru elevilor săi.
Admosfera pe care trebuie să o creăm pentru copil sau tânăr trebuie să fie plăcută și
interesantă; relația dintre professor și elev trebuie să fie adaptată permanent în funcție de
permisivitatea situațiilor psihologice, profesorul încercând să se apropie cât mai mult de
sufletul copilului atât prin conținut, cât și prin limbaj; dascălul având nevoie de prezența
mereu vie a icoanei Mântuitorului Hristos, în centrul activității sale.
Ca professor de religie trebuie să simți întotdeauna că este necesară implicarea în
realizarea unor acțiuni complementare activității de învățare cum ar fi: organizarea de
cateheze, de tabere de vară, de simpozioane, participarea la sesiuni de comunicare ale elevilor
ș.a.m.d.
Așadar, aceasta educația prin intermediul activităților extracuriculare urmărește
identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talent, cultivarea unui stil
de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Mai mult decât atât, profesorul trebuie să țină cont și de libertatea individului deoarece
,,practicarea religiei constă, prin însăși natura sa, în primul rând în acte interioare voluntare și
libere prin care omul se îndreaptă direct spre Dumnezeu: astfel de acte nu pot fi nici impuse,
nici interzise de o putere pur omenească”2.

1
Prof. Univ. Dr. Emil Păun, Sociologia educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004, p. 23.
2
Pr. Dr. Ilie Ivan, Îndrumător catehetic, Editura Conphys, Râmnicul-Vâlcea, 2001, în Conciliul II Vatican, p,
172.

2
 Drept urmare, aducem în discuție aceste activități extracuriculare și vorbim despre
scopul și importanța lor în formarea caracterului religiod-moral al creștinului din zilele
noastre.

Activitățile filantropice

Fiecare om, prin structura sa rațională, este propriul său creator. Acesta, prin atitudinea
și acțiunile sale, își construiește propriul drum care duce la mântuirea sufletului. Toate aceste
activități care ne ajută să ne mântuim sufletele, au un singur temei care este iubirea față de
Dumnezeu și din această iubire, izvorăsc toate.
Chiar dacă nu dispunem de o sursă financiară bună cu al cărui jutor să putem satisface
nevoile trupești ale semenilor noștri, putem ajuta cu un sfat, o vorbă bună, o încurajare,
ajutându-l sufletește. Mâna de ajutor pe care o putem oferi nu se limitează doar la bunuri
materiale și financiare.
Dintre toate virtuțile morale, milostenia se poate arăta doar cu ajutorul faptelor căci
,,Poți iubi în inima ta pe toți oamenii, poți gândi la bunătate, ești smerit, fără a spune acesta,
dar nu ești milos decât făcând milostenie...”, căci așa după cum spune Sfântul Apostol
Iacob: ,,Credința fără fapte, moarte este.” ˝( Iacob 2, 20 )3
În lumea contemporană, în care oamenii au drept zeu suprem banul, este nevoie de mai
multă iubire și comuniune între oameni. Această iubire o putem face cunoscută cu ajutorul
milosteniei prin diferite acte de caritate. În acest sens vreau să amintesc toate asociațile
ASCOR, ATOR, ATOF dar si toate eparhiile în care se fac diferite acte de caritate și sunt un
exemplu pentru noi.
Încă de la început, Biserica Creștină, îl are ca model pe Hristos, Cel care a îndeplinit
pe lângă rolul său sfințitor și educativ și o misiune filantropică, care se continuă și astăzi.
Cunoscută mie ca practicantă a acestor activități filantropice îmi este Episcopia
Hușilor, condusă de PS Ignatie. În acest sens pot aminti cel mai recent proiect intitulat ,,De
Paști, aducem ÎMPREUNĂ lumină în suflete” pentru 2000 de persoane. Acest proiect
filantropic a fost dedicat celor aflați în nevoi, în special copiilor sau oamenilor în vârstă,
izolați sau suferinzi cu scopul ca si aceștia să simtă dragostea semenilor și bucuria Învierii.

3
Conf. Dr. Carmen-Maria Bolocan, Didactica predării religiei la ciclurile primar și gimnazial, Editura Sf. Mina,
Iași, 2020, p. 170.

3
 Toate aceste activități filantropice, au un puternic impact asupra sufletelor copiilor,
care provin din diferite contexte sociale mai puțin avute sau susținute , în mod tragic, de
afecțiunea și caldura părintească.

Plan de activitate extracuriculară

Titlul: Caravana ,,Dar de Crăciun”
Tipul de activitate: Vizită - activitate filantropică, concert de colinde
Domeniul: Activități extracurriculare desfășurate în: centre de zi pentru copii
*Subcomponenta: - Educația moral-religioasă;
-Educație pentru timp liber
Obiective:
1. - să manifeste interes față de acțiunile filantropice;
2. - să-și dezvolte sentimentul de solidaritate cu semenii din categorii sociale
defavorizate, participând alături de preoții din parohie la acțiunile de întrajutorare;
3. - să aplice exemplul Samarineanului milostiv ˝( Hristos ) în relațiie cu ceilalți
nevoiași;
4. – să se antreneze în colecte și să participe la viața comunității prin activități
caritative.
Scopul: Educarea sentimentului de solidaritate și compasiune față de semenii aflați în
suferință și stimularea laturii filantropice în vederea formării caracterului religios-
moral.
Participanți: elevii care intră în componența centrului de zi, cadrele didactice de la
centru, preotul parohiei.
Perioada de desfășurare: În vacanța de iarnă, din preajma sărbătorii Sfântului Ierarh
Nicolae, până în Ajunul Nașterii Domnului.
Strategia didactică:
1. – Metode și procedee: lucru în echipă, exercițiu moral, deprinderi morale
2. – Mijloace de învățământ: repertoriu de colinde, clopoței, pachețele pentru copii cu
3
3. Locația: - Asezământul social ,,Sfântul Stelian” din Boțești
- Așezământul social ,,Sfântul Gheorghe” din Ghermănești
4. Aparatură:- stație pentru concertul de colinde
- aparat foto/ video
Modalități de evaluare:
- aprecieri verbale;
- evaluarea morală prin aprobare/ dezaprobare;
- răsplată prin intermediul cadourilor;
- observarea reacției publicului.
Descrierea activităților:
1. – Metoda deprinderilor morale și a exercițiului moral

4
 Deprinderile morale sunt faptele și virtuțiile creștine, care cu ajutorul Harului
Divin, îl duc pe om la mântuire. Aceste deprinderi sunt: practicarea postului,
săvârșirea milosteniei, participarea la Sfintele slujbe, citirea cărtilor de teologie etc.
Aceste activități, le oferă elevilor șansa să-și dea seama de suferințele pe care
le îndură aproapele când este în nevoie. Totodată, le este oferită șansa de a-și da seama
dacă pot pune în practică și să cultiva acele virtuți despre care au învățat la ora de
religie.