ETICA IN AFACERI

1 Definirea notiunii de etica in afaceri

'Dictionarul explicativ al limbii romane', prin editia sa din 1975 defineste etica ca fiind: 'stiinta
care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorica, cu continutul lor
de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare
unei anumite clase sau societati’.

Etica in afaceri este o disciplina situata la granita dintre filosofia moralei si management. Ea
propune un set de instrumente de decizie utile in stabilirea strategiilor companiei, in rezolvarea
conflictelor dintre grupurile care interactioneaza intr-o afacere: angajati si angajatori, manageri si
actionari, companie si comunitate locala, institutii ale statului etc. Ca principii generale de
conduita sau coduri etice, etica este aplicata in managementul resurselor umane, in
managementul situatiilor de criza, in comunicarea de marketing in toate formele ei: branding,
relatii publice, publicitate. Premisa de la care se porneste e aceea ca managementul etic este
profitabil pe termen mediu si lung.

In lumea noastra grabita si agitata, din ce in ce mai multi oameni sunt ahtiati dupa noutate, din
care unii fac un etalon de prim rang al valorii tuturor lucrurilor. Din acest punct de vedere, „stam
bine”. Etica in afaceri este un domeniu academic si un subiect de dezbatere publica recent. Etica
in afaceri are o varsta prea frageda ca sa putem vorbi deja despre fondatori, clasici, moderni,
contemporani, postmoderni si hipermoderni.

Ca mai toate noutatile din ultimul secol, si business ethics  este o inventie americana. Pentru unii,
originea transatlantica a noii discipline este o garantie de calitate, seriozitate si performanta;
pentru altii, dimpotriva, orice vine de peste ocean trebuie sa fie ceva teribil de rudimentar,
superficial si – neaparat –„imperialist”. Entuziasmanta sau detestabila, etica in afaceri a luat
rapid amploare in spatiul nord-american, de unde s-a raspandit apoi in toata lumea „civilizata”,
mai exact in tarile in care se poate vorbi cu temei despre economie de piata si stat de drept. Cu
britanicii in frunte, europenii s-au „contaminat” si ei de interesul crescand fata de etica in afaceri
abia in anii de dupa 1980. In Romania, acest interes abia este pe cale sa se nasca.

Prin comportament intelegem ansamblul de actiuni al fiintelor (indivizi si grupuri) orientate spre
satisfacerea unor trebuinte sau spre realizarea unor anumite scopuri.Desi eficienta
comportamentului unei persoane este legata in mai mare masura de aptitudini ea nu poate fi
complet detasata de caracter si temperament. Totodata si personalitatea are un rol important in
manifestarea comportamentului.
De multe ori definitiile formale au efectul nedorit de a face ca sensul clar al unor termeni sa
devina obscur. La prima vedere, este usor de inteles ca „etica in afaceri” este un domeniu care
urmareste sa clarifice problemele de natura morala ce se ridica in mod curent in activitatea
agentilor economici dintr-o societate capitalista, fiind definita  drept „perspectiva etica, fie
implicita in comportament, fie enuntata explicit, a unei companii sau a unui individ ce face
afaceri”.

In managementul resurselor umane, conceptul de etica a fost ori neglijat, ori a capatat o
dimensiune preponderent teoretica, si prin aceasta, prea putin operationala. S-a conceput mai
mult o filosofie a lui  ar fi bine sa . care a tins mai degraba sa discrediteze acest aspect decat sa-i
confere importanta reala.

Miscarea ethical investment, promovand „investitiile morale”, sanctioneaza companiile a caror

conduita in afaceri ridica semne de intrebare, prin refuzul sustinatorilor ei de a investi in actiunile
acestora, oricat de tentante ar fi dividentele pe care s-ar putea sconta. Si atat in Statele Unite, cat
si in Marea Britanie, investitorii institutionali au inceput, la randul lor, sa nu mai sustina firmele
cu proasta reputatie. Micii actionari nu se mai multumesc sa protesteze prin vanzarea actiunilor
pe care le detin la companiile dubioase, ci vor sa se implice tot mai activ in deciziile
manageriale, prin dreptul lor de veto fata de acele decizii care nu li se par etic corecte sau chiar
prin dreptul lor de concediere a echipelor manageriale a caror conduita in afaceri este criticabila.
O data cu expansiunea capitalului lor in afara Statelor Unite, marile corporatii americane exporta
si grija lor mereu sporita fata de etica in afaceri, astfel incat firmele de pretutindeni sunt din ce in
ce mai mult evaluate dupa criteriul calitatii morale a strategiilor comerciale si a stilului
managerial.

Cresterea interesului fata de etica in afaceri este determinata si de schimbarea naturii insesi a
afacerilor in contextul ultimelor decenii, in care a luat o amploare evidenta procesul de
globalizare, caruia ii vom acorda o atentie speciala in a doua sectiune a manualului. Firmele
comerciale devin tot mai transfrontaliere, mai complexe si mai dinamice decat au fost vreodata
pana acum. In consecinta, apar probleme noi, iar certitudinile valoric-normative ale mediilor de
afaceri locale sunt inlocuite de relativitatea unui context multinational si multicultural, in care
criteriile corectitudinii morale difera si se modifica rapid. Drept urmare, chiar si problemele mai
vechi devin tot mai greu de solutionat, iar afacerile trebuie sa repuna in discutie anumite principii
si valori considerate pana de curand a fi de la sine intelese.

Cresterea importantei acordate eticii in afaceri se explica si prin modificarile suferite de

strategiile si structurile corporatiilor. Curente recente in teoria si practica manageriala,
precum total quality management, ca si procesele de restructurare si redimensionare a firmelor de
top au condus la abandonarea multor practici traditionale de conducere a proceselor economice.
Ierarhiile manageriale stufoase si rigide s-au aplatizat considerabil.

In consecinta, autoritatea si raspunderea decizionala s-au dispersat din ce in ce mai mult in cadrul
firmei: decizii importante sunt luate la niveluri ierarhice tot mai joase si de catre tot mai multi
angajati.
Iata de ce se impune ca fiecare salariat, nu numai top managementul sa inteleaga cat mai bine
complexitatea problemelor de natura etica; toti membrii unei firme trebuie sa cunoasca valorile si
telurile esentiale ale organizatiei si cum trebuie sa se reflecte acestea in conduita practica a firmei
in mediul economic.

Dar pentru ca etica in afaceri sa se disemineze in toate ungherele unei firme, ea trebuie sa fie mai
intai inteleasa. Intelegerea criteriilor morale de conduita in afaceri este deosebit de importanta,
deoarece noile structuri organizationale dau nastere unor noi complicatii, (legate de circulatia
informatiilor si administrarea informatiilor in cadrul diferitelor colective de lucru si al intregii
organizatii), pentru care nu exista precedente traditionale. Pentru ca „imputernicirea” angajatilor
sa aiba succes, o intelegere temeinica a eticii in afaceri este absolut necesara.

In mai toate universitatile din Europa s-au introdus in ultimii ani cursuri de etica in afaceri;
numarul articolelor publicate in presa pe teme de business ethics a crescut enorm; pe Internet se
pot gasi in acest moment peste 20.000 de web pages si circa 1.200 de carti dedicate exclusiv
eticii in afaceri. Se poate chiar vorbi despre o noua „industrie” in domeniu: in corporatiile
moderne exista deja directori pe probleme de etica (corporate ethics officers); a crescut numarul
consultantilor independenti in materie de etica afacerilor; sunt tot mai viguroase si prezente pe
pietele de capital trusturile de ethical investment; de mare autoritate si influenta se bucura
activitatile de audit, monitorizare si evaluare etica, de curand initiate si dezvoltate de firme
prestigioase, precum KPMG, McKinsey, PriceWaterhouseCoopers si altele.

O dovada a vitalitatii eticii in afaceri este si faptul ca, in pofida scurtei sale istorii de pana acum,
acest domeniu a cunoscut in numai ultimele doua decenii evolutii tematice si conceptuale
sesizabile, mai ales sub influenta efectelor procesului de globalizare si a noului concept
de sustenabilitate. Eticii in afaceri i se poate prevedea un viitor notabil atat in mediul academic,
cat mai ales in evolutia previzibila a firmelor si corporatiilor angrenate in tumultul economiei de
piata.

Cu toate acestea, nu toata lumea este convinsa de seriozitatea si de oportunitatea eticii in afaceri.
Exista inca destui sceptici si adversari redutabili care contesta fie capacitatea, fie dreptul eticii in
afaceri de a se pronunta cu folos asupra conduitei agentilor economici.

2 Teorii ale eticii in afaceri

In mare, putem identifica doua puncte de vedere privind raportul dintre etica si afaceri. Intai de
toate, teza incompatibilitatii dintre etica si afaceri; de pilda, teoria lui Albert Carr, conform careia
“afacerea, ca intreprindere competitiva, nu are nimic de a face cu etica ce guverneaza principiile
morale ale vietii de zi cu zi; deci, in afaceri nu exista responsabilitati morale”.

Teza incompatibilitatii dintre etica si afaceri

Teza: Nu exista responsabilitati etice in afaceri; nu exista etica in afaceri. Etica tine de viata
personala a indivizilor, ea nu trebuie confundata cu regulile pe care le urmeaza oamenii de
afaceri in domeniul lor profesional.
Argument: analogia jocului – afacerile ca joc, in speta joc de poker; astfel, afacerea este
considerata drept joc competitiv si drept joc de strategie.
“Imaginea jocului de poker asupra eticii este diferita de idealurile etice ale relatiilor interumane
civilizate. Jocul indeamna la neincredere fata de ceilalti participanti. El ignora ideea de prietenie.
Nu amabilitatea si sinceritatea, ci viclenia si ascunderea atuurilor si intentiilor sunt vitale in
poker. Nimeni nu va considera ca din acest motiv pokerul este rau. Si nimeni nu va considera ca
jocul afacerilor este rau pentru faptul ca standardele sale privitoare la corect si gresit sunt diferite
fata de traditiile morale dominante in societate.”

Putem vorbi de un set de reguli dupa care joaca participantii intr-un domeniu de afaceri; putem
numi un astfel de set de reguli “etica” a afacerilor; insa aceasta nu are nici o legatura cu etica sau
morala dupa care ne ghidam in viata de zi cu zi, in relatiile personale. Afacerea este o
“intreprindere competitiva”, asemanatoare mai degraba cu jocul de poker decat cu relatiile
obisniute dintre oameni.“Scopul jocului este de a castiga, si, atat timp cat cineva joaca dupa
regulile acceptabile ale jocului, reguli complet diferite de regulile etice ce sustin cooperarea si
grija fata de ceilalti, comportamentul sau este corect.”Daca etica relatiilor personale ar putea fi
construita pornind de la principiul Fa celorlalti ceea ce ai dori ca ei sa iti faca tie (Regula de aur)
atunci domeniul afacerilor, ca joc competitiv, ar trebui sa se bazeze pe un principiu a jocului de
poker: Fa celorlalti ceea ce nu ai dori sa iti faca ei, inainte ca ei sa iti faca tie acest lucru.

Carr extinde aceasta analogie a jocului la nivelul intregii sfere sociale. Pentru el, jocul nu e doar
o metafora a mediului de afaceri, ci a intregii societati moderne. Daca initial se refera doar la
mediul de afaceri,“Oricine este de acord ca, in vietile lor private, oamenii de afaceri, in
majoritate, nu sunt indiferenti fata de etica. Ideea mea este ca, la birou ei inceteaza a mai fi
persoane private; ei devin jucatori care trebuie sa se conduca dupa un set de standarde diferite.
Regula de aur, indiferent de valoarea ei ca ideal pentru o societate, nu este eficienta, pur si
simplu, in afaceri. Adesea, omul de afaceri incearca sa faca celorlalti ceea ce spera ca ei nu ii vor
face lui.” Ulterior, el aplica metafora jocului de poker la nivelul relatiilor sociale generale.

“Traim in, probabil, cea mai competitiva dintre societatile civilizate. Obiceiurile noastre
incurajeaza un grad inalt de agresivitate in urmarirea aspiratiilor personale spre succes. Afacerile
reprezinta principala arena de competitie, iar ele au fost ritualizate intr-un joc de strategie.
Regulile de baza ale jocului au fost stabilite de catre guvern, care incearca sa depisteze si sa
pedepseasca afacerile frauduloase. Insa, atat timp cat o companie nu incalca regulile jocului
stabilite prin lege, ea are dreptul legal de a-si alcatui strategia fara a urmari nimic altceva in afara
profiturilor. Daca urmareste o strategie a profiturilor pe termen lung, compania va pastra relatii
amicale cu partenerii de afaceri atat timp cat va fi posibil. Un om de afaceri inteligent nu va
cauta avantaje acolo unde ar putea genera ostilitate din partea angajatilor, competitorilor,
consumatorilor, guvernului ori a publicului in general. Insa astfel de decizii sunt, in cele din
urma, decizii de strategie si nu de etica.”

In al doilea rand, putem vorbi despre teorii ce sustin compatibilitatea dintre etica si afaceri. Aici
avem de a face fie cu teorii mai slabe din punct de vedere etic, precum teza lui Milton Friedman,
dupa care “singura responsabilitate a afacerii este de a face profit; intr-o companie privata,
responsabilitatea sociala a managerilor este de a creste profitul, fara a utiliza in mod ilegitim
resursele companiei”; fie cu teorii mai tari, precum asa-zisa “abordare maximalista a
responsabilitatii sociale a afacerilor”.

Teze ale compatibilitatii dintre etica si afaceri

Abordari minimaliste

Teza: Intr-o societate libera “exista o singura responsabilitate sociala in afaceri – aceea de a
utiliza resursele afacerii si de a o angaja in activitati desemnate sa sporeasca profiturile atat timp
cat sunt respectate regulile jocului; adica, angajarea intr-o competitie deschisa si libera, lipsita de
inselatorie si frauda.”
Argument: Scopul unei afaceri este de a se angaja in activitati concepute pentru a-i spori
profiturile. Daca acest scop al afacerii este dezirabil, atunci toti cei care lucreaza intr-o afacere au
obligatia de a contribui la indeplinirea sa.

“Intr-o intreprindere libera, bazata pe un sistem al proprietatii private, administratorul este un

angajat al proprietarilor afacerii. El are o responsabilitate directa fata de angajatorii sai. Aceasta
responsabilitate consta in conducerea afacerii conform dorintelor angajatorilo, dorinte care, de
regula, vor fi acelea de a face cat mai multi bani posibil, in acord cu regulile de baza ale
societatii; ambele responsabilitati sunt cuprinse atat in lege cat si in normele etice de
comportament. Desigur, in anumite cazuri, angajatorii pot aavea un obiectiv diferit. Un grup de
persoane poate constitui o corporatie intr-un scop caritabil – de pilda, un spital sau o scoala.
Managerul unei astfel de corporatii nu va avea ca obiectiv obtinerea profitului financiar ci
realizarea anumitor servicii.
In orice caz, ideea centrala este ca, prin rolul sau de administrator al companiei, managerul este
agentul persoanelor care detin corporatia sau institutia caritabila, iar principala sa
responsabilitate este fata de acestia.”

Abordari maximaliste

Conform acestora, responsabilitatea in afaceri presupune mai mult decat realizarea de profit.
Avem in vedere, de pilda, teoria stakeholders si teoria responsabilitatii sociale corporatiste.
Aceste din urma puncte de vedere par a fi devenit majoritare in ultimele decenii in mediile
occidentale de afaceri, indeosebi in SUA. Cele doua teorii exprima, de fapt, o modificare de
paradigma in modul de a face afaceri si in discursul filosofic privind afacerile. Asupra acestei
schimbari doresc sa insist in incheierea acestui scurt eseu.

Este vorba de o noua idee de companie, despre un nou concept de proprietate privat. Undeva, in
primele decenii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in SUA se intampla ceva ce nu a fost
inca bine explicat: se schimba conceptul de proprietate privata. Pe de o parte, apare o distanta, o
ruptura tot mai pronuntata intre proprietate si decizie: proprietarii nu mai dispun dupa vointa lor
de proprietate; desigur, ca actionari, ei beneficiaza de profiturile companiei, insa nu ei sunt cei
care decid in ceea ce priveste actiunile si politicile economice ale companiei. Proprietatea se
instraineaza, intr-o anumita masura, de proprietarul ei. Pe de alta parte, proprietatea se difuzeaza;
compania nu mai este atomara; din mai multe puncte de vedere, al managementului, financiar
etc., firma nu mai are granite clare. Firmele nu mai sunt niste insule despartite net de suprafete de
apa si legate intre ele de linii maritime care asigura schimbul. Firma este prinsa intr-o retea.
Firma e dependenta de retea. Firma se deschide; si, o data cu asta, se deschide si proprietatea. Se
trece de la modelul shareholders sau stockholders de management si de proprietate (dupa care
actionarii si doar ei dispun de proprietatea lor) la modelul stakeholders. Conform acestuia,
proprietatea nu mai este doar a celor care o detin la modul propriu, a celor care investesc in ea
capital, ci a tuturor celor care participa in mod esential la obtinerea profitului; proprietatea este a
tuturor celor care investesc in ea capital, munca, loialitate, risc, timp, creativitate.

Este straniu ca sistemul acesta de interdependenta este rezultat al pietei libere, este autoimpus.
Poate, oare, aceasta crestere a gradului de dependenta, aceasta delegare a puterii de decizie sa fie
vazuta drept progres? Externalizarile, comunicarea de marketing in toate dimensiunile ei
(publicitate, branding si PR), delegarea deciziei catre structuri ierarhice de management
profesionalizat, impartirea puterii de decizie cu toti participantii in jocul liberului schimb - ei
bine, toate acestea modifica insusi conceptul de proprietate. Unde vor duce toate acestea? Este
evident ca modificarea conceptului de proprietate, schimbarea statutului dreptului de proprietate
privata, de la drept natural, innascut, la un drept pozitiv, mai bine zis la un privilegiu oferit de
catre societate si garantat de institutiile statului, modificarea tipului de schimb economic, (una
din relatiile fundamentale care incheaga o comunitate umana), vor modifica societatea insasi.
Paradoxal, ea nu va deveni tot mai insulara, asa cum se spune, ci dimpotriva, tot mai integrata.
Societatea umana va lua chipul comunitatii virtuale a web-ului: retea care ofera indivizilor gradul
maxim de libertate, in masura in care le pune la dispozitie instrumentele necesare maximizarii
potentialului lor de abilitati; dar, in egala masura, retea care isi tine indivizii prinsi intr-un sistem
de interdependente care nu lasa la indemana prea multe alternative. Indivizii sunt noduri ale
retelei; ca noduri, ei sunt vitali pentru transmiterea informatiei in toate sensurile in retea; dar,
totodata, ca noduri ei pot fi oricand inlocuiti atunci cand nu mai fac fata performantei cerute de
retea. Reteaua e performanta si eficienta; pentru a functiona, ea trebuie sa ramana performanta si
eficienta; din asta se hraneste ea; din aceasta inertie; nu-si poate permite sa nu fie perfecta;
societatea-retea ne va invata ca nu suntem singuri, ca suntem importanti, dar ca nu suntem
indispensabili, ca trebuie sa fim buni pentru a putea supravietui. Acest tip de mediu de afaceri,
construit pe premisele rationalitatii si actiunii in propriul interes si functionand in noul mediu
comunicational, produce etica. Functionand intr-o piata libera si beneficiind de noile instrumente
ale mediului modern de afaceri, homo oeconomicus redescopera valorile etice si recreeaza
rationamentul etic. Etica in afaceri ne face constienti de aceste lucruri. Piata libera creeaza etica.
Noile instrumente ale pietei libere creeaza noi forme de etica.

3 Necesitatea eticii in afaceri

Intre componentele culturii organizatiei, sistemul de valori reprezinta un element esential. Din
acest punct de vedere, organizatia insasi poate fi definita ca un sistem de valori, conceptii, norme
de conduita stabilite pentru membrii sai. Sistemul de valori al firmei, generat de elita
manageriala, isi pune amprenta asupra eticii, particularizand la domeniul afacerilor, regulile si
principiile care definesc conduita corecta in afaceri. Complexitatea vietii economice, politice si
sociale face uneori extrem de dificila aprecierea a ceea ce este corect si incorect. Evaluarea
conduitei morale, in termeni generali, este dependenta de standardele specifice, acceptate de
societate. Cum insa societatea este supusa in anumite momente unor schimbari buste, este posibil
ca, sub presiunea unor factori conjuncturali, pe perioade mai lungi sau mai scurte, sistemele de
valori sa includa si elemente care in situatii obisnuite sunt considerate nonvalori.

Intre sistemul de valori al organizatiei si etica in afaceri exista o corespondenta care vizeaza in
principal :

imaginea firmei - importanta acordata onestitatii in relatiile de afaceri, respectiv standardelor

eticii

salariatii – interesul firmei fasa de climatul de munca, utilizarea normelor eticii in angajarea,
promovarea, transferurile, schimbarile din functii, demiterile, sanctiunile personalului, integritate
si respect in raporturile dintre salariati, responsabilitate si corectitudinein solutionarea
conflictelor

clientii – responsabilitatea firmei fata de angajamentele privind calitatea si pretul produselorsi

serviciilor, informarea corecta asupra continutului produsului si asupra pretului, cinstea in
vanzari si in practicile de marketing, onestitatea in domeniul contractarii si livrarii produselor

proprietarii – corectitudinea in stabilirea si impartirea profiturilor, onestitate in utilizarea

capitalului societatii, probitate si comportament moral in cazul esecului si in asumarea cotei de
risc

comunitate – asumarea responsabilitatii fata de protectia mediului, sprijin banesc si material

pentru serviciile de sanatate, educatie, invatamant, cultura

Transferul codurilor eticii in afaceri in realitatea vietii firmei solicita asimilarea lor in mediul
cultural, in compartimentele culturale printr-o serie de actiuni initiate de manageri, cum ar fi :

 formularea cat mai clara a codului de conduita in afaceri si apelarea lui in diverse situatii,
in scopul incurajarii comportamentuli moral al angajatilor
 initierea unor programme de pregatire in spiritul normelor etice promovate de firma in
afaceri
 definirea clara a obiectivelor individuale, astfel incat acestea sa nu nasca ambigiutate sau
sa solicite angajatilor sarcini imposibile, situatii care i-ar impinge spre comportamente
lipsite de moralitate
 mentinerea unei inalte etici in comportamentul managerilor ca exemple pentru angajatii
firmei
 promovarea eticii in procesele de evaluare a performantelor personalului
  dezvoltarea unor mecaniisme de comunicare si motivationale care sa incurajeze angajatii
in promovarea conduitei corecte in afaceri

In acest fel etica in afaceri se va regasi in componentele culturale, influentandu-se si chiar creand
simboluri noi: sloganuri care sa contina mesajul onestitatii in relatiile cu partenerii si clientii,
ceremonii de consolidare a unor achizitii pe plan moral in afaceri, crearea unor eroi ca
personajele centrale ale unor mituri rationaliste sau antieroi regasiti in ceremoniile de marcare a
frontierelor organizatiei.

Factorii care influenteaza etica in afaceri

Perenitatea valorilor si structurilor etice promovate in afaceri depinde insa nu numai de factorii
intraculturali ai firmei, ci si de o serie de factori care tin de formalizarea relatiilor
organizationale, individ, mediul ambient.

Factorii cu evidenta influenta asupra conduitei in afaceri sunt:

 cadrul legislativ. Numarul si calitatea reglementarilor legale, gradul de concordanta cu

starea domeniului vizat, concordanta cu alte domenii sunt elemente care pot favoriza sau
obstructiona comportamentele imorale in afaceri
 factori conjuncturali. Standardele etice referitoare la adevar, bine, frumos, libertate pot fi
interpretate in functie de regimul politic, economic, religie, gradul de civilizatie etc.
Firmele de renume sau elaborat coduri ale eticii in afaceri care converg spre valori
universale si care s-au constituit in adevarate carti de vizita ale imaginii lor pozitive
 caracteristici ale indivizilor. Fiecare persoana invata sa distinga inca din copilarie binele
de rau, ceea ce este corect de incorect, dezvoltandu-si propriul set de valori. Acesta este
insa influentat de persoanele din jur (familie, prieteni, profesori), de evolutia valorilor
culturale nationale si internationale. Structura psihica a individului, ca si sistemul de
educatie, au o puternica influenta asupra stabilitatii setului de valori individuale
 documentele de formalizare a structurii organizatorice. Prevederile si regulamentele
interne, ca mecanisme de oficializare a pozitiei ocupate in interiorul firmei, pot si trebuie
sa promoveze valorile pe care se construieste etica in afaceri. Calitatea acestor
instrumente ale managementului este hotaratoare pentru crearea si consolidarea
comportamentelor oneste in cadrul firmei si in afara ei
 conceptia managementului de nivel superior privind responsabilitatea sociala a firmei si
raportul cu profitabilitatea. In situatii normale de functionare a economiei, firma care face
dovada unei inalte responsabilitati sociale si, in consecinta, a unei moralitati ridicate in
afaceri va beneficia de increderea angajatilor, clientilor, partenerilor si societatii in
ansamblu. Efectul pe planul profitabilitatii este direct proportional cu etica in afaceri.
Artizani ai sistemelor de valori si ai conduitei in afaceri, managerii isi definesc pozitia fasa de
normele eticii, legi, motivatie si strategia profitabilitatii contribuind la o anumita dezvoltare
morala a frimei. Privite prin prisma evoltiei morale, firmele pot fi :

 imorale - lipsite de respect fata de normele eticii, legi, ignorand responsabilitatile sociale,
urmarind exclusiv castigul
 orientate spre respectarea prevederilor legale - preocupate mai mult de evitarea
pedepselor, decat de etica
 responsabile – promoveaza idea responsabilitatii sociale, adesea ca urmare a nevoii de a
schimba imaginea nefavorabila generata de unel actiuni imorale din trecut
 orientate spre respectarea eticii – preocupate de gasirea si promovarea echilibrului profit-
responsabilitate
 etice – promoveaza un real echilibru intre profit si responsabilitate

Studiile privind etica in afaceri arata ca nu toate organizatiile parcurg toate etapele dezvoltarii
morale. Exista organizatii care se cantoneaza intr-un anumit stadiu perpetuat de structuri
invechite, mentalitati rigide, respingerea schimbarii. Practica releva faptul ca o organizatie isi
poate incepe activitatea in orice stadiu. Ea poate debuta ca o firma etica, involuand pe parcurs,
sub actiunea factorilor mentionati, catere tipul imoral. Trecerea dintr-un stadiu in altul al
evolutiei morale nu este conditionata de parcurgerea unei durate determinate. Expusa influentelor
factorilor conjunctuali, firma poate trece relativ brusc de la un stadiu superior al dezvoltarii
morale catre stadii inferioare si invers.

Pentru firmele romanesti confruntate cu dificultatile ce decurg din tranzitia de la o societate la

alta, in fond, de la un sistem de valori la altul, etica in afaceri este nu numai o problema noua, ci
si una foarte importanta. A realiza echilibrul intre etica si profitabilitate intr-o societate in care
cursa spre acumularea de capital si bogatie pune in miscare forme aflate in evidenta contradictie
cu morala, se dovedeste adesea o problema spinoasa. Daca insa sanatatea morala a unei societati
depinde de sanatatea morala a indivizilor care o compun, Romania are sansa pe care un popor cu
reguli milenare despre Adevar, Bine, Frumos, le poate oferi unei tari .

Nivelurile de aplicare ale eticii manageriale

De cele mai multe ori, nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate in codurile
etice. Chiar daca nu au definitivat coduri de conduita sau coduri etice, inca de acum mai bine de
doua decenii, multe din marile corporatiile au instituit programe etice si au incadrat functionari
care sa monitorizeze comportamentele etice in organizatii.
Initial, codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice si
abia apoi, s-a inregistrat o explozie a acestora in cadrul organizatiilor. Specialistii argumenteaza
ca acest lucru a fost, practic, posibil deoarece fara un program si o activitate cu caracter formal,
nu pot fi incurajate practicile etice. In consecinta, prin codurile etice se incearca rezolvarea unor
conflicte de interese in mediul intern si in relatiile externe ale organizatiei respectiv, statuarea
unor principii si cerinte care sa-i faca pe manageri mai sensibili la problemele etice. Ele nu
contin precepte pur teoretice, ci stabilesc semnificatii practice, utile pentru toti membrii
organizatiei. Aceasta nu inseamna ca un cod de etica asigura automat un comportament moral
sau ca poate acoperi toate situatiile intalnite in viata organizationala. Limita de actiune a
codurilor etice consta in formularea lor in termeni generali tocmai pentru ca, la inceput,
managerii si subordonatii lor se afla in incapacitatea de a identifica toate problemele etice care
pot aparea. Modul in care codul etic este transpus in practica ramane, pana la urma, la latitudinea
managerilor si a subordonatilor. Codul etic ramane valabil daca toti membrii organizatiei il
respecta; cand managerul nu acorda importanta acestuia, cu siguranta nici angajatii nu vor urma
prevederile sale.

Interesul pentru un comportament etic in afaceri nu este atat de nou, dar abia acum se fac
remarcate preocupari intense pentru actiuni morale in scopul pastrarii competitivitatii si a
increderii publicului in activitatile desfasurate. Deosebit de relevante pentru cei care sunt
receptivi fata de problemele responsabilitatii sunt cateva cai ce pot fi folosite in incurajarea
comportamentului etic :

publicarea unui cod etic propriu, conform cu standardele si valorile social recunoscute;

instruirea managerilor pe probleme de etica in afaceri;

elaborarea unor programe de rezolvare a conflictelor de natura etica;

institutionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic;

acordarea unor recompense si sanctiuni adecvate.

In conditiile in care organizatiile constientizeaza ca au obligatii si fata de societate nu mai mira

pe nimeni ca instituirea codurilor etice s-a facut intr-un ritm atat de rapid.

Codurile etice detin anumite functii, care explica de ce s-au bucurat de un interes atat de mare
din partea managerilor si, deopotriva, a membrilor organizatiilor, si anume:

 conduita si inspiratie – codurile pun la dispozitie un stimulent pozitiv pentru conduita

etica si recomandari cu privire la principalele obligatii;
 suport – codurile ofera sprijin pozitiv pentru cei care cauta elemente de comportare etica;
 disciplina – codurile pot constitui forma legala pentru investigarea unor comportamente
ne-etice;
 educatie si intelegere reciproca – codurile etice pot fi utilizate la scoala sau in alte locuri
pentru a promova discutii si reflectii pe marginea unor probleme morale;
 crearea imaginii profesiei in randul publicului – codurile pot prezenta o imagine pozitiva
catre public cu privire la o profesie;
 protejarea statutului profesiei – codurile pot stopa anumite dezacorduri care pot aparea la
nivelul celor care exercita o anumita profesie;
 promovarea interesului in afaceri.