Sunteți pe pagina 1din 11

Vlah Oxana S1902 Prevenția si anestezia în stomatologie si ăn chirugia OMF

Elaborarea metodică Nr. 2


( anul II, semestrul III )

Tema: Anatomia chirurgicală (topografică) a capului și gâtului


Întrebări de control:
1. Etajele şi regiunile superficiale și profunde ale feţei.
Limitele:
superior-baza craniului medial-apofiza pterigoida a osului sfenoid
si tuberozitatea maxilei;
lateral –partea medial a ramurei mandibulei;
anterior-tuberozitatea maxilei,rafeul pterigomandibular;
posterior-foița profunda a fasciei parotidiene,procesul
stiloid,art.temporomandibulara

Continut:.pterigoidieni:mediali si laterali; m.temporal;


*Intre m.pterigoidieni se gaseste aponevroza interpterigoidiana;
2. Oasele ce formează scheletul facial. De desenat
Viscerocraniul este alcătuit din 14 oase, dintre care şase sunt
perechi: maxila, zigomaticul, nazalul, lacrimalul, palatinul şi
cornetul nazal inferior, şi două impare – mandibula şi vomerul.
Oasele perechi sunt astfel grupate şi articulate încât dau naştere
cavităţilor orbitale, nazale şi bucale, fiind sediul organelor de simţ
şi a celor ce constituie porţiunea iniţială a sistemului respirator şi
digestiv.
3. Mușchii și fasciile capului. De desenat
Fasciile capului
Fascia temporală prezintă o lamelă fibroasă compactă, care,
acoperind muşchiul omonim, superior de arcul zigomatic, se
separă în lamela superficială, ce se fixează pe faţa externă a
arcului, şi lamela profundă – pe faţa lui internă. Între aceste lame
se află un spaţiu umplut cu ţesut adipos, vase şi nervi.
Fascia maseterică, fascia masseterica, acoperă muşchiul omonim
şi se inseră superior pe arcul zigomatic, inferior pe marginea
mandibulei, iar anterior şi posterior pe ramurile mandibulei.
Fascia parotidă, fascia parotidea, este bine dezvoltată şi formează
pentru glanda parotidă o capsulă.
Fascia bucofaringiană, fascia bucopharyngea, acoperă muşchiul
buccinator şi continuă în peretele lateral al faringelui.
4. Spațiile sau lojele osteo-faciale și intermusculare ale capului.
Spatiile intermusculare ale capului- interpterigoidian (fisura
triunghiulara) si temporopterigoidian (fisura sagitala)
Spatiul masetero-mandibular -situat între muşchiul maseter şi
ramura mandibulei.
Comunicari: superior cu spatial temporo-pterigoidian;
Continut:tesut celulo-adipos,vase ,nervi.

Spaţiul suprapterigoidian -delimitat de capul superior al muşchiul


pterigoidian lateral şi faţa infratemporală a aripii mari a
sfenoidului.
*Conţine vase sangvine, nervi şi comunică cu spaţiile vecine
Spaţiul pterigo-mandibular -delimitat de m.pterigoidian medial şi
ramura mandibulei.
Comunicări:spaţiile vecine, conţine nervul alveolar inferior şi
vasele omonime.
5. Mușchii mimici (clasificarea și funcția acestora). De desenat
În funcţie de repartiţia lor deosebim patru grupe de muşchi:
- muşchii din jurul orbitei;
- muşchii din jurul orificiului nazal;
- muşchii din jurul orificiului bucal;
- muşchii din jurul conductului auditiv extern.
I. Muşchiul orbicular al ochiului, m. orbicularis oculi, format din
fascicule musculare preponderent semicirculare şi mai puţin
circulare, este alcătuit din trei părţi: palpebrală, orbitală şi
lacrimală. Partea palpebrală, pars palpebralis, este cuprinsă în
grosimea pleoapelor, ale căror fascicule musculare se interţese în
regiunea unghiului lateral al ochiului. Partea orbitală, pars
orbitalis, este aşezată pe aditus orbită, fasciculele musculare
groase având originea pe circumferinţa orbitei. Partea lacrimală,
pars lacrimalis, reprezintă o parte desprinsă din porţiunea
palpebrală, luând naştere de pe creasta lacrimală şi de pe peretele
dorsal al sacului lacrimal.
Acţiune. Muşchiul orbicular al ochiului are un rol important în
apărarea bulbului ocular şi în distribuirea şi drenarea lacrimilor.
Porţiunea palpebrală apropie pleoapele în condiţii normale,
închizând fanta palpebrală, ca în somn sau clipit. Porţiunea
orbitală contribuie la închiderea fantei palpebrale în scopul
apărării bulbului ocular. Contracţia acestor două porţiuni
determină împrăştierea lacrimilor pe suprafaţa corneei şi
acumularea lor în lacul lacrimal din regiunea unghiului medial al
ochiului. Porţiunea lacrimală, dilatând punctele lacrimale şi sacul
lacrimal, favorizează scurgerea lichidului lacrimal. Porţiunea
orbitală, prin contracţie şi scurtare circulară, determină apariţia
unor cute radiale ale pielii de la nivelul unghiului lateral al ochiului
cu aspect de riduri.
Muşchiul sprâncenos, m. corrugator supercilii, pleacă de la arcul
superciliar şi se inseră pe pielea sprâncenei respective. Este
acoperit de muşchiul frontal şi de orbicularul ochiului.
Acţiune. Prin contracţia sa, trage pielea infero-medial, formând
cute verticale ce exprimă mânie, durere.
II. Muşchiul nazal, m. nasalis, are o porţiune transversală şi alta
alară care merge pe cartilajul aripei nasului şi pe sept.
Acţiune. Partea transversală determină constricţia orificiului
nazal, iar cea alară realizează dilatarea acestui orificiu.
Muşchiul depresor al septului nazal, m. depressor septi nasi, intră
în componenţa părţii alare a muşchiului nazal şi se inseră pe
partea cartilaginoasă a septului nazal.
Acţiune. Trage septul nazal în jos
Muşchiul piramidal al nasului, m. procerus, este un muşchi
subţire cu originea pe osul şi cartilajul nazal şi inserţia în pielea
frunţii.
Acţiune. Contracţia lui determină formarea cutelor transversale la
nivelul pielii rădăcinii nasului. Exprimă emoţii dureroase,
ameninţare. În jurul orificiului bucal sunt dispuşi muşchi circulari,
care închid orificiul, şi muşchi radiari ai deschiderii bucale. Din toţi
aceşti muşchi numai orbicularul gurii realizează constricţia
orificiului bucal, restul au un rol important în mimică şi diverse
acte fiziologice.
III. Muşchiul orbicular al gurii, m. orbicularis oris, este dispus în
profunzimea buzelor, constituind un inel eleptic ce înconjoară
orificiul bucal; este format din două porţiuni: labială şi marginală.
Înălţimea acestui muşchi este identică dimensiunilor verticale ale
coroanelor incisivilor maxilei şi mandibulei. Partea labială, pars
labialis, mai îngustă, ocupă marginea liberă a buzelor. Fasciculele
musculare se întind de la un colţ al gurii la celălalt unde
interţesându-se formează comisura labială, comissura labiorum.
Partea marginală, pars marginalis, este formată din fascicule de
fibre ce aparţin muşchilor dispuşi radiar în jurul orificiului bucal.
Acţiune. Porţiunea labială închide orificiul bucal, iar când intervine
şi porţiunea marginală are loc o închidere forţată a acestuia.
Acţiunea simultană a acestor două porţiuni intervine în: sugere,
prehensiune, masticaţie, articularea vocalelor “O”, “U” şi
articularea consoanelor; intervine de asemenea în suflat, fluierat,
cântatul la instrumentele de suflat. Împreună cu ceilalţi muşchi din
jurul orificiului bucal modifică astfel această regiune încât conduce
la exprimarea necazului, durerii fizice, deciziei şi în genere la
determinarea fizionomiei.

Muşchiul ridicător al buzei superioare, m. levator labii superioris,


are origine pe marginea infraorbitală a maxilei şi se termină în
tegumentul plicii naso-labiale.
Acţiune. Ridică buza superioară şi contribuie la formarea şanţului
nazolabial.
Muşchiul depresor al buzei inferioare, m. depressor labii
inferioris, cu originea pe baza mandibulei şi inserţia în pielea şi
mucoasa buzei inferioare.
Acţiune. Coboară buza inferioară, exprimând ironia.
Muşchiul ridicător al unghiului gurii, m. levator anguli oris, are
originea în partea superioară a fosei canine şi se inseră în
comisura labială.
Acţiune. Este ridicător al comisurii labiale şi buzei superioare,
exprimând agresivitatea.
Muşchiul depresor al unghiului gurii, m. depressor anguli oris, are
originea pe faţa externă a bazei mandibulei; fasciculele musculare
converg către comisura labială.
Acţiune. Coboară comisura labială, lungeşte şanţul nazolabial,
exprimând tristeţe, dispreţ, dezgust.
Muşchiul buccinator, m. buccinator, este cel mai profund muşchi
pielos, contribuie la formarea obrajilor, având originea pe creasta
buccinatorie a mandibulei, pe apofiza alveolară a maxilei, ce
corespunde dinţilor molari, de unde fibrele sale converg spre
comisura labială, unde fibrele inferioare se încrucişează cu cele
superioare şi trec în buze. La nivelul celui de al doilea molar
superior muşchiul este străbătut de canalul glandei parotide. Între
mm. buccinator şi maseter se găseşte o masă de grăsime, care
formează corpul adipos al obrazului (corpul Bichat).
Acţiune. Apasă obrazul la dinţi, iar împreună cu orbicularul gurii,
exercită presiuni asupra alimentelor în timpul masticaţiei. Când
cavitatea bucală este plină cu aer, el îl comprimă şi îl expulzează
cu forţa, astfel participând la fluierat şi cântatul cu instrumentele
de suflat, de unde şi numele de “muşchi ai trompetiştilor”.
Muşchiul mental, m. mentalis, porneşte de la proeminenţele
alveolare ale incisivilor şi caninilor, de unde coboară iradiind în
pielea gropiţei bărbiei. Prin contracţia sa participă la propulsarea
buzei inferioare înainte.
Muşchiul zigomatic mic, m. zygomaticus minor, pleacă de pe osul
zigomatic, de unde fasciculele sale cu direcţie infero-medială se
întreţese în pielea colţului gurii şi a buzei superioare.
Acţiune. Contribuie la ridicarea buzei superioare, formarea
şanţului nazolabial şi la exprimarea dispreţului.
Muşchiul zigomatic mare, m. zygomaticus major, are aceeaşi
origine şi inserţie ca şi precedentul, contribuind prin contracţia sa
la provocarea râsului, dând feţei expresia veseliei. Împreună cu
zigomaticul mic ridică buza superioară.
Muşchiul rizoriu, m. rizorius, este un muşchi subţire inconstant,
are originea în pielea obrazului şi fascia maseterică şi se inseră la
comisura labială.
Acţiune. Este responsabil de gropiţa din obraji şi prin contracţia sa
măreşte diametrul transversal al fantei bucale, exprimând veselie,
râs. IV. Muşchii din jurul pavilionului urechii la om sunt puţin
dezvoltaţi. Sunt în număr de trei: m. auricularis anterior; m.
auricularis superior; m. auricularis posterior. Ei pleacă de pe
planurile osoase şi aponevrozele vecine şi se inseră pe cartilajele
urechii.
Acţiune. Fiind subdezvoltaţi, au o influenţă redusă asupra
pavilionului urechii.
6. Topografia gâtului
Gâtul, cervix, este împărţit în regiunea posterioară, regio
cervicalis posterior sau regio nuchae, şi anterioară, regio cervicalis
anterior, frontieră între care serveşte marginea anterioară a
muşchiului trapez.
Regiunea anterioară a gâtului este împărţită de către muşchiul
sternocleidomastoidian în trei regiuni: regiunea
sternocleidomastoidiană, care corespunde proiecţiei acestui
muşchi, şi două triunghiuri: cervical lateral şi medial.
Triunghiul cervical lateral, trigonum colli laterale, este delimitat
anterior de muşchiul sternocleidomastoidian, posterior de
muşchiul trapez şi inferior de claviculă. Prin intermediul
omohioidului, care trece oblic de sus în jos şi înapoi, acest triunghi
se împarte în două triunghiuri: omotrapezoid şi omoclavicular.
Triunghiul omotrapezoid, trigonum omotrapezoideum, este
delimitat anterior de muşchiul sternocleidomastoidian, posterior –
de muşchiul trapez şi inferior – de venterul inferior al muşchiului
omohioid.
Triunghiul omoclavicular, trigonum omoclaviculare, este
delimitat inferior de claviculă, superior de venterul inferior al
omohioidului şi anterior de marginea posterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian.
Mai profund, în regiunea inferioară a triunghiului lateral al gâ
tului, între muşchii scaleni, distingem spaţii triunghiulare prin care
trec nervii şi vasele sangvine ale membrului superior.
Spaţiul interscalen, spatium interscalenum, ce se află între
muşchii scaleni anterior şi mediu, iar inferior delimitat de coasta I;
prin el trec artera subclavie şi plexul brahial.
Spaţiul antescalen, spatium antescalenum, delimitat anterior de
mm. sternotiroidian şi sternohioid, iar posterior de muşchiul
scalen anterior. Prin el trec vena subclavie şi nervul frenic.
Triunghiul medial al gâtului, trigonum coli mediale, posterior este
conturat de muşchiul sternocleidomastoidian, anterior – de linia
mediană a gâtului şi superior – de marginea inferioară a
mandibulei. În limitele acestui triunghi, prin intermediul
venterului superior al omohioidului şi venterelor digastricului, se
formează trei triunghiuri mici: omotraheal, carotid şi
submandibular.
Triunghiul omotraheal, trigonum omotraheale, este delimitat
postero-inferior de muşchiul sternocleidomastoidian, postero-
superior – de venterul superior al omohioidului, anterior – de
trahee.
Triunghiul carotid, trigonum caroticum, este delimitat posterior
de muşchiul sternocleidomastoidian, antero-inferior de venterul
superior al muşchiului omohioid, antero-superior de venterul
posterior al muşchiului digastric.
Triunghiul submandibular, trigonum submandibulare, este
delimitat inferior de venterele muşchiului digastric, superior de
marginea mandibulei. În acest triunghi se află glanda salivară
submandibulară.
În limitele triunghiului submandibular se conturează triunghiul
lingval, trigonum linguale, sau triunghiul Pirogov. Este delimitat
anterior de marginea posterioară a milohioidului, posterior de
venterul posterior al muşchiului digastric şi superior de nervul
hipoglos. Prin el trece artera linguală.
Postero-superior triunghiul submandibular continuă cu fosa
retromandibulară, fossa retromandibularis, în care se află glanda
salivară parotidă, vase sangvine şi nervi. Ea este delimitată
anterior de ramura mandibulei; posterior – de apofiza
mastoidiană şi muşchiul sternocleidomastoidian; superior – de
meatul auditiv extern; medial – de apofiza stiloidă a temporalului
şi muşchii ce se inseră pe el (stilohioid, stiloglos, stilofaringian).
7. Mușchii și fasciile gâtului (PNA și Șevkunenko). De desenat
Muşchii superficiali ai gâtului: - m. platisma; - m.
sternocleidomastoidian(SCM).
Muşchii înseraţi pe osul hioid
 Muşchii suprahioidieni: - m.digastric; - m.milohioidian; -
m.geniohioidian; - m.stilohioidian.
 Muşchii infrahioidieni: - m. sternohioidian; - m.
sternotiroidian; - m. tirohioidian; - m. omohioidian.
 Muşchii profunzi ai gâtului
Laterali;
Prevertebrali.
Muşchii laterali ai gâtului: - m. scalen anterior; - m. scalen mediu; - m.
scalen posterior.
Muşchii prevertebrali: - m. lung al gâtului; - m. lung al capului; - m.drept
anterior al capului; - m. drept lateral al capului.
Fasciile-Reprezintă manşoane fibroase care învelesc muşchii, viscerele,
vasele sangvine şi nervii gâtului; Formează pentru o parte din muşchii
gâtului teci fasciale; Reflectă topografia organelor, situate în regiunea
gîtului; Acest sistem conjunctiv permite mobilitatea organelor gâtului;
Constituie planuri de clivaj şi de propagare a diferitor procese supurative.
Au o provenienţă diferită:
I-a fascie • Reprezintă perimisium m.platisma;
II-a şi a V-a • Sunt de origine obişnuită;
III-a fascie • Reprezintă reminescenţe ale muşchiului redus
(m.cleidohioideus);
IV-a fascie • Reprezintă produsul solidificării ţesutului celular, care
înconjoară organele

După Şevkunenko se disting cinci fascii:


I.Fascia cervicală superficială • Reprezintă o foiţă subcutanată subţire; •
Este situată în ţesutul adipos; • Conţine m.platisma. Importanţa fasciei
cervicale superficiale • Nu permite puroiului din carbuncule şi furuncule să
pătrundă în profunzimea gâtului
II.Foiţa superficială a fasciei cervicale proprii • Acoperă toată regiunea
gâtului; • Formează cîte o teacă pentru mm.SCM,trapez, glanda salivară
submandibulară; • La nivelul apofizelor transversale ale vertebrelor
cervicale lansează o prelungire fascială care separă gâtul propriu zis de
ceafă; • Formează linia albă a gîtului.
• Inserţia superioară : - marginea mandibulei; - arcul zigomatic ; - linia
nucală superioară; • Inserţia inferioară: - partea anterioară a manubriului
sternal şi a claviculei; - acromion şi spina scapulei;  Importanţa foiţei
superficiale a fasciei proprii • Separă gâtul propriu zis de ceafă și localizează
procesele supurative din aceste regiuni.

III.Foiţa profundă a fasciei cervicale proprii (Aponevrosa omoclaviculară


Richet) • Este pronunţată numai în regiunea mijlocie a gâtului; • Este
extinsă pe un spaţiu triunghiular, cuprins între osul hioid (superior), partea
posterioară a manubriului sternal şi a claviculei ( inferior) şi
mm.omohioidieni (lateral); • Formează teci pentru mm.infrahioidieni; •
Este penetrată de venele gâtului.  Importanţa foiţei profunde a fasciei
cervicale proprii • Favorizează circulaţia venoasă la baza gâtului.

IV. Fascia endocervicală • Este constituită din două foiţe: - parietală; -


viscerală. Foiţa parietală: • Cuprinde toate viscerele în întregime; •
Formează teacă pentru mănunchiul vasculonervos al gâtului, ale cărui
elemente sunt separate prin septuri conjunctive.
Foiţa viscerală: • Acoperă fiecare organ în parte: - laringele; - traheea; -
glanda tiroidă; - faringele; - esofagul. Importanţa fasciei endocervicale •
Foiţa parietală solidarizează viscerele la nivelul gîtului. • Foiţa viscerală le
permite mobilitate şi protecţie.

V. Fascia prevertebrală • Trece nemijlocit pe faţa anterioară a coloanei


vertebrale; • Se întinde de la baza craniului pînă la vertebra toracică Th3; •
Lateral se inseră pe procesele transversale ale vertebrelor cervicale. •
Formează teci pentru mm.scaleni şi prevertebrali;  Fascia prevertebrală
continuă în cavitatea toracică cu fascia endotoracică;

Fasciile gâtului,după PNA


• Reprezintă trei lamele conjunctive concentrice.
• Sunt legate de trei pături musculare, cărora le formează teacă.

I.Lamela superficială a gâtului - formează teacă pentru m.SCM şi m.trapez.


II. Lamela pretraheală - formează teci pentru mm. infrahioidieni;
III. Lamela prevertebrală - formează teci pentru mm.scaleni şi prevertebrali.