Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
DIDACTICA MAGNA - 21
CUPRINS
• O LUME FĂRĂ ROMÂNIA de MUNTEAN MARICICA pag. 4
• ROLUL FEMEII ÎN ARMATĂ „Don’t ask, don’t tell” - II - de ALEXE ILEANA pag. 31
3
DIDACTICA MAGNA - 21
4
DIDACTICA MAGNA - 21
5
DIDACTICA MAGNA - 21
Bibliografie:
• Terra în cifre şi date – Ed. Teora, 1995;
• Dicţionar Explicativ Ilustrat – Editura Cartier, 1999
• www. oblon. com.
• www. inventions. org.
• wwwinventionconvention.com.
• www.gnm.org.
• www youtube. com
6
DIDACTICA MAGNA - 21
LOCUL ŞI ROLUL
JANDARMERIEI ROMÂNE
ÎN MANAGEMENTUL
SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
1. Consideraţii introductive
Intensificarea, în ultimii ani, a dezastrelor naturale (inundaţii, alunecări de
teren, secete prelungite, tornade etc.), precum şi a unor activităţi umane scăpate
de sub control (accidente chimice, nucleare, industriale, rutiere, aeriene, feroviare,
depozitări de deşeuri periculoase etc.), a adus în atenţia opiniei publice româneşti
şi a factorilor cu responsabilităţi în domeniul protejării fiinţei umane necesitatea
intervenţiei prompte şi de specialitate în astfel de situaţii, cu forţe şi mijloace
adecvate.
Problematica situaţiilor de urgenţă (a dezastrelor) preocupă din ce în ce mai
mult oamenii de ştiinţă, dar mai ales instituţiile cu atribuţii în domeniu.
7
DIDACTICA MAGNA - 21
8
DIDACTICA MAGNA - 21
9
DIDACTICA MAGNA - 21
10
DIDACTICA MAGNA - 21
11
DIDACTICA MAGNA - 21
masă prin asigurarea securităţii şi pazei perimetrului zonelor de carantină prin pro-
ceduri specifice;
- asigurarea protecţiei persoanelor cu funcţii de conducere din instituţiile
fundamentale ale statului în locurile în care acestea vor fi evacuate şi a pazei noilor
sedii de lucru, precum şi a reşedinţelor puse la dispoziţie, evacuarea valorilor de
tezaur, evacuarea valorilor culturale importante şi a bunurilor de patrimoniu, secu-
ritatea şi paza zonelor evacuate, evacuarea fondului arhivistic naţional;
- localizarea şi stingerea incendiilor;
- neutralizarea efectelor materialelor periculoase şi evacuarea populaţiei
existente în interiorul perimetrului de securitate;
În cazul intervenţiei în situaţii de urgenţă, structurile de jandarmi acţionează
pentru:
- stabilirea şi comunicarea, prin efectivele aflate în serviciu, a primelor
date şi informaţii privind efectele situaţiilor de urgenţă produse în zona de
competenţă, precum şi evaluarea posibilităţii de producere a efectelor secundare în
zona afectată şi transmiterea datelor şi informaţiilor către autoritatea competentă
de gestionare a situaţiei;
- participarea cu forţele şi mijloacele disponibile la limitarea şi înlăturarea
efectelor situaţiei de urgenţă, îndeosebi la salvarea persoanelor şi transportul aces-
tora spre punctele de acordare a asistenţei medicale, înlăturarea unor obstacole,
transportul de materiale şi bunuri de prim ajutor.
- restabilirea ordinii publice când aceasta a fost tulburată prin orice fel
de acţiuni sau fapte care contravin legilor în vigoare şi ulterior menţinerea acesteia
prin proceduri specifice;
- paza sau protecţia şi apărarea obiectivelor, a bunurilor şi valorilor de
importanţă deosebită, stabilite de Guvern, inclusiv a documentelor din Fondul
Arhivistic Naţional şi a obiectivelor aparţinând M.A.I. şi intensificarea activităţilor
de pază şi protecţie a obiectivelor din competenţă;
- organizarea dispozitivelor de blocare a zonei afectate pentru interzice-
rea pătrunderii autovehiculelor şi persoanelor, în scopul diminuării pierderilor;
- participarea, cu efectivele aflate în misiuni de ordine publică, la îndru-
marea populaţiei spre cele mai apropiate adăposturi, în funcţie de situaţia creată;
- participarea la evacuarea populaţiei (fluidizarea circulaţiei, paza zonelor
evacuate şi a celor în care se face evacuarea populaţiei, menţinerea ordinii în raio-
anele de evacuare);
- asigurarea pazei şi apărării unor căi de comunicaţie şi transporturi de-
venite importante în situaţia creată;
La solicitarea autorităţilor administraţiei publice locale, structurile de jan-
12
DIDACTICA MAGNA - 21
13
DIDACTICA MAGNA - 21
14
DIDACTICA MAGNA - 21
Bibliografie:
• Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române;
• Legea nr. 481 din 08.11.2004, privind Protecţia Civilă;
• Legea nr. 15 din 28.02.2005, pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 21 din
15.04.2004, privind Sistemul Naţional de Management al Situaţilor de Urgenţă;
• Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 21 din 15.04.2004, privind Sistemul Naţional de Management al
Situaţilor de Urgenţă;
• Hotărârea nr. 2288 din 09.12.2004, pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care
le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale, privind prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă;
• Hotărârea nr. 547 din 09.06.2005, pentru aprobarea Strategiei Naţionale de Protecţie Civilă;
• Lt.col. Emanoil Tucă, „Locul şi rolul structurilor jandarmeriei în desfăşurarea acţiunilor de limitare şi
înlăturare a efectelor situaţiilor de urgenţă”, B.I.D. M.A.I., nr. 3/2006, pag. 209-214;
15
DIDACTICA MAGNA - 21
VIOLENŢA ÎN SPORT
O PROBLEMĂ A LUMII
CONTEMPORANE
Violenţa este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Presa,
scrisă sau audio-vizuală, informează în permanent cu privire la manifestări di-
verse ale acestui fenomen. De la formele cele mai agresive, precum războaie ori
crime terifiante, bătăi, violuri, furturi, distrugeri de bunuri şi până la cele mai
puţin şocante (dar nu mai puţin nocive), cum ar fi violenţele verbale, toate aces-
tea susţinute de o abundenţă de imagini violente, se perindă zilnic în faţa ochilor
noştri. In acest context, apariţia diferitelor forme de violenţă pare aproape o fatali-
tate şi devine, adesea, un lucru obişnuit, cu care semenii coexistă fără măcar a se
mai sesiza asupra pericolului. Chiar dacă reprezintă o problemă delicată, luarea
în stăpânire a fenomenului violenţei nu se poate face decât dacă îi sunt cunoscute
cauzele, originile, formele de manifestare şi posibilităţile de prevenire. Problema
violenţei poate şi trebuie să devină o temă de reflecţie pentru toţi cei implicaţi în
actul educaţional. In ceea ce priveşte înţelesul asociat conceptului de violenţă, tre-
16
DIDACTICA MAGNA - 21
17
DIDACTICA MAGNA - 21
18
DIDACTICA MAGNA - 21
19
DIDACTICA MAGNA - 21
20
DIDACTICA MAGNA - 21
21
DIDACTICA MAGNA - 21
22
DIDACTICA MAGNA - 21
Bibliografie:
• Popescu - Neveanu Paul, Dicţionar de psihologie, Editura „albatros” Bucureşti. 1978;
• Legea nr. 4 din 9 ianuarie 2008privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a
jocurilor sportive publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 11 ianuarie 2008;
• Ordinul nr. 269 din 6 iunie 2008 privind obligaţiile aflate în sarcina organizatorului de competiţii sau jo-
curi sportive desfăşurate în eşaloanele inferioare, precum şi pentru sporturile la care participă un număr
redus de spectatori şi care de regulă nu sunt generatoare de violenţă.
23
DIDACTICA MAGNA - 21
CARIERA ŞI
MANAGEMENTUL CARIEREI
„Oamenii care au ţeluri izbândesc, fiindcă ei ştiu
încotro se îndreaptă”
Earl Nightingale
Trăim într-una dintre cele mai frumoase epoci din istoria omenirii. Niciodată
oamenii ambiţioşi n-au avut mai multe oportunităţi şi posibilităţi de a-şi atinge
obiectivele din carieră şi din viaţa privată ca în prezent.
Cariera, denumire care provine din limba franceză, este înţeleasă în limba
română ca profesie, ocupaţie, iar prin extensie, fie ca situaţie bună, fie ca poziţie în
societate. Ea se deosebeşte de carierism, perceput ca tendinţa de a parveni cu orice
preţ şi prin orice mijloace. Dicţionarul englez de resurse umane o defineşte drept
slujbă pentru care ai fost pregătit şi pe care te aştepţi să o faci toată viaţa.
Înţelesul curent al conceptului de carieră este pus în legătură cu ideea de
evoluţie sau de avansare a unui individ într-un anumit domeniu de activitate cu
scopul de a obţine mai mulţi bani, o responsabilitate mai mare, mai mult prestigiu
24
DIDACTICA MAGNA - 21
25
DIDACTICA MAGNA - 21
26
DIDACTICA MAGNA - 21
sunt dezordonaţi, emotivi, nepractici. Cele mai probabile sunt grafica şi reclama.
Tipul realist presupune implicarea în activităţi de manipulare fizică a obi-
ectelor. Calităţile pozitive caracteristice sunt: spontaneitatea, stabilitatea, simţul
practic. Părţile mai puţin bune sunt: timiditatea, conformismul, lipsa de intuiţie.
Domeniile compatibile cu acest tip de persoana sunt cele în care se cer puţine
prestaţii sociale, negocieri, persuasiuni.
Tipul opus celui realist este tipul social. Persoanele aparţinând acestui gen
se implică în activităţi ce presupun informare, ajutorare, dezvoltarea altora. Sunt
persoane sociabile, prietenoase, amabile, diplomatice, de aceea este puţin probabil
să se simtă bine în medii profesionale ordonate, sistematizate, cu reguli rigide şi
activităţi structurate, previzibile. Domeniile cele mai potrivite pentru astfel de per-
soane sunt: marketingul, vânzările, instruirea, sistemul militar.
Cariera este un aspect important al vieţii multor oameni. Ea este influenţată de
tipurile de nevoi, interese şi preocupări asociate cu evoluţia vieţii adulte. Există o
legătură între stadiile carierei şi stadiile vieţii adulte. Fiecare etapă din carieră duce
la un nivel superior de înţelegere de sine, ca urmare a succeselor sau eşecurilor,
iar fiecare experienţă de viaţă modifică atât aspiraţiile, preferinţele, cât şi dorinţele
individului privind cariera.
Donald Super (1957) a identificat patru faze ale debutului în carieră. Iată cum
le-a văzut şi definit acesta:
1. explorarea atât a sinelui, cât şi a lumii profesiunilor pentru a clarifica con-
ceptul de sine şi pentru a identifica ocupaţiile ce i se potrivesc. Vârstele, când întâl-
nim această căutare, sunt între 15 şi 24 de ani.
2. fixarea asupra unei cariere, poate după unul sau două începuturi nereuşite,
persoana realizând eforturi în a-şi dovedi valoarea carierei alese. Vârstele la care
au loc acestea sunt între 25 şi 44 de ani.
3. păstrarea profesiei pentru care a optat. Acest lucru poate fi o cerinţă
considerabilă, în special în faţa schimbărilor tehnologice şi a competiţiei riguroa-
se din partea personalului muncitor tânăr. Vârstele la care se manifestă această
tendinţă sunt între 45 şi 64 de ani.
4. detaşarea, caracterizată prin scăderea implicării în muncă, tendinţa fiind
aceea de a fi mai degrabă un observator decât un participant. Vârsta la care se
declanşează acest fapt este de la 65 de ani înainte.
După D.Hall, 1976, principalele stadii ale carierei sunt:
• 16 – 28 ani – explorarea; individul explorează diferite roluri
ocupaţionale şi testează o identitate ocupaţională iniţială. Pentru mulţi, acesta este
primul serviciu după terminarea studiilor şi are o influenţă persistentă asupra cari-
erei. Probabilitatea ca influenţa să fie pozitivă creşte, dacă subiectul îndeplineşte
27
DIDACTICA MAGNA - 21
28
DIDACTICA MAGNA - 21
Îndatorirea de bază este câştigarea unui sens al identităţii. Pericolele sunt fie de a
rămâne nesigur în legătură cu conceptul de sine sau, la polul opus, de a-şi dezvolta
o identitate rigidă şi inflexibilă.
2. prima tinereţe - vârstele ce reprezintă această fază sunt cuprinse între
25 şi 34 de ani. Aici, datoria şi preocuparea majoră sunt de a manifesta o anumită
intimitate şi de a avea o legătură cu o altă persoană, cu o organizaţie sau o cauză.
Pericolele sunt pe de o parte de a rămâne singur şi izolat în cazul nereuşitei şi,
pe de altă parte, de a-şi pierde propria individualitate din cauză că va apărea o
dependenţă prea mare faţă de o altă persoană sau de alţi oameni.
3. vârsta adultă - vârstele ce reprezintă această fază sunt între 35 si 64 de
ani. Principala preocupare în cadrul acestei faze este de a realiza ceva de valoare
care să reziste , de preferat şi după decesul persoanei în cauză. Pericolul principal
este aici de a nu realiza nimic care să dureze.
4. vârsta maturităţii - vârstele ce reprezintă această fază sunt de la 65 de
ani în sus. Ideea de bază este să te simţi satisfăcut cu viaţa pe care o ai, cu alegerile
şi cu acţiunile tale. Pericolul principal este acela de a avea prea multe regrete în
legătură cu lucruri pentru care este prea târziu să fie schimbate.
În mod clar, există unele paralele între Erikson şi Super. Amândoi au per-
ceput sfârşitul adolescenţei şi vârsta de 20 de ani ca o perioadă de explorare şi de
clarificare a conceptului de sine, a identităţii. Amândoi au perceput anii ce urmează
după vârsta de 20 de ani ca fiind o perioadă când oamenii se împotmolesc şi devin
indispensabili. Dar, există şi diferenţe. Super a văzut perioada de împotmolire ca
orientată spre realizare, în timp ce Erikson s-a gândit mai mult la implicare. Părerea
lui Super legată de vârsta mijlocie se bazează esenţial pe păstrare, în timp ce Erik-
son a subliniat lupta creativă.
Unele cercetări au examinat dacă preocupările oamenilor în legătură cu car-
iera, chiar se potrivesc stadiilor lui Super (Veiga, 1983; Isabella, 1988). Rezultatele
sugerează unele distincţii între stadii, dar acestea nu sunt foarte clare. Hall (1986)
a arătat că este dificil să identifici în ce stadiu a carierei se află o persoană, mai ales
dacă, de exemplu, aceasta îşi începe cariera relativ târziu în viaţă. De asemenea,
schimbarea rapidă a carierelor face mult mai dificilă relaţia stadiilor cu vârstele.
De fapt, Super (1980, 1990) şi-a dat seama de acest lucru şi a dezvoltat un cadru
mult mai flexibil pentru a realiza o hartă a carierei şi a vieţii unei persoane. El a
identificat şase roluri pe care oamenii şi le asumă în societăţile vestice: gospodină,
muncitor, cetăţean, fără ocupaţie, elev şi copil. Importanţa fiecărui rol în viaţa unei
persoane poate oscila în importanţă de-a lungul timpului. De asemenea, oricând,
o persoană se poate afla în diferite stadii, având în acelaşi timp diferite roluri. Cu
alte cuvinte, stadiile carierei au devenit acum priorităţi, griji pe care un individ le
29
DIDACTICA MAGNA - 19
21
poate avea în orice moment al vieţii sale de adult. Aceste analize nu creează ele
însele o teorie, dar îi ajută pe oameni să îşi ia în considerare vieţile în mod siste-
matic (Super, 1990).
Bibliografie:
• Dicţionar enciclopedic, vol. I, A-C, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1993,Mathis, R.L., Nica, P.C., Rusu,
C.,
• Managementul resurselor umane, Bucureşti, Editura Economică, 1997,
• Armstrong, Michael, Managementul resurselor umane: manual de practică, Bucureşti, Editura CODECS,
2003,
• Klatt, L.A., Murdich, R.G., Schuster, F.E., Human Resource Management, Charles E. Merrill Publishing,
A Bell Howell Company, Columbus, Toronto, London, Sydney, 1985,
• Parkinson, Mark, Ghidul carierei, Bucureşti, Editura All Beck, 2002,
• Holdevici, I., Psihologia succesului, Editura stiintifica si tehnică, Bucuresti, 1999
• Ralea, M., Hariton, T., Sociologia succesului, Editura ştiinţifică, Bucuresti, 1996
• Revista de psihologie nr. 1 si 4/1993, p. 14 si 22
• Schein, E., Sa învatam sa ne construim o cariera, apud Vlasceanu, M., Managementul carierei, Comuni-
care. R
• Sillamy, N., Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, 1995
• Zamfir, C., Vlasceanu, L., (coordonatori), Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993
28
30
DIDACTICA MAGNA - 21
19
LIBIA
Libia este singura ţară islamică
care le permite femeilor să facă parte
din armată. Astfel, colonelul Kadafi are
o unitate militară formată din femei in-
struite pentru a fi bodyguard-ul lui per-
sonal. Această unitate este denumită
„Green Nuns” sau „The Amazonian
Guard”.
29
31
DIDACTICA MAGNA - 21
Kadafi1 are mai multă încredere în femei, considerând că este mult mai puţin
probabil ca acestea să îl trădeze sau să fie mituite. Folosirea femeilor drept gărzi
este un obicei străvechi în Africa. Pentru o astfel de „slujbă”, loialitatea este mai
importantă decât puterea fizică. O armată formată din astfel de femei poate că nu
se va descurca foarte bine într-o luptă pe teren deschis, dar în palat şi în apropierea
acestuia, femeile instruite pot fi mortale pentru inamici.
NEPAL
Peoples Liberation Army, forţa armată a partidului comu-
nist din Nepal, este formată din femei în proporţie de 30%.
Armata nepaleză consideră că o dezvoltare multi-
dimesională a ţării este posibilă doar dacă bărbaţii şi femeile
beneficiază de oportunităţi egale şi, de aceea, armata nepaleză
recrutează femei de 40 de ani.
Cel mai mare grad deţinut de o femeie (doctor) este de
general de brigadă.
NORVEGIA
În timpul celui de-al doilea război mondi-
al, unele femei, ofiţeri şi soldaţi, şi-au servit ţara
făcând parte din toate structurile armatei. Totuşi,
în 1947, schimbările politice au adus modificări,
în sensul că femeile au putut face parte din armată
doar ca civili, nu şi în calitate de cadru militar.
În 1995, Norvegia a devenit prima ţară care le-a permis femeilor să muncească
pe submarine şi au avut chiar şi o femeie comandant de submarin.
Femeile între 18 şi 20 de ani au posibilitatea de a fi recrutate. Guvernul
din Norvegia şi-a propus ca 15 % din armată să fie formată din femei până la finele
anului 2008.
În Norvegia, în 1999, în funcţia de ministru al apărării a fost numită o femeie
(foto) şi de asemenea tot în acelaşi an o femeie a fost ridicată la gradul de colonel.
OLANDA
Aproximativ 4.000 de femei reprezintă 7,2% din armata olandeză. În ultimii
ani, forţele navale au promovat prima femeie în gradul de căpitan şi prima femeie
___________________________
1
1969: Lt. Col. Moammar Kadafi, în vârstă de 27 de ani, preia puterea;
1979: administraţia Carter plasează Libia pe lista statelor care sponsorizează terorismul;
1998: Libia devine prima ţară care emite un mandat de arestare pe numele Osama bin Laden;
2004: preşedintele Bush ridică majoritatea sancţiunilor împotriva Libiei.
32
DIDACTICA MAGNA - 21
POLONIA
Încă din timpul războaielor împotriva lui Napoleon femeile
au luat parte la bătăliile pentru independenţă. În timpul ocupaţiei
naziste, între 1939-1945, femeile au făcut parte din mişcarea de
rezistenţă denumită „armata de acasă”. Nemţii au fost obligaţi să
stabilească tabere speciale pentru prizonierii de război femei.
În aprilie 1938, legea care prevedea serviciul militar obliga-
toriu pentru femei a inclus serviciul militar voluntar pentru femei în cadrul serviciu-
lui medical, artilerie şi comunicaţii. Un an mai târziu a fost înfiinţată Organizaţia
de Pregătire a Femeilor din Armată sub comanda Mariei Wittek (foto).
În aprilie 2004, s-a stabilit prin lege ca toate femeile care au diplomă de soră
medicală sau de veterinar trebuie să se înregistreze pentru serviciul militar.
În anul 2007, erau 800 de femei în armată dintre care 471 erau ofiţeri. În plus,
225 de femei se aflau în şcoli militare.
PORTUGALIA
Femeile reprezintă aproximativ 5% din forţele armate portugheze. Femeile
fac parte din forţele navale portugheze începând cu 1993, dar încă le este interzis
accesul în unităţile combatante.
RUSIA
În prezent, femeile reprezintă 10% din puterea militară
a Rusiei.
În timpul primului război mondial, înfrângerile masive
au dus la pierderea a milioane de soldaţi ruşi. În mai 1917,
a fost ordonată crearea Batalionului de Femei care, după 3
luni de luptă, a rămas cu 250 de persoane din 2.000, ceea ce a dus la dizolvarea lui.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a avut o armată
compusă dintr-un milion de femei. Totuşi, foarte
puţine dintre acestea erau promovate ca ofiţeri.
În 1942, au fost create 3 regimente de femei
piloţi pentru a zbura pe timp de noapte pentru a bom-
barda Germania. Regimentul, cunoscut germanilor
drept „vrăjitoarele nopţii” a efectuat peste 24.000 de
zboruri şi a câştigat 23 de medalii de „erou al Uniunii
Sovietice”. Cele mai talentate femei pilot au primit
33
DIDACTICA MAGNA - 21
misiuni pe timp de zi. “Lily” Litvak şi Katya Budanova au fost desemnate cele mai
bune aviatoare, într-un clasament alături de bărbaţi.
În acelaşi timp, la sol, Lyudmila Pavlichenko (foto) a ucis 309 inamici dintre
care 36 erau lunetişti. Ea a fost unul dintre lunetiştii femei ai armatei sovietice.
În 1967, legea privind serviciul militar a precizat că femeile au constituit o
mare sursă de soldaţi în timpul perioadelor de mobilizare la scară mare.
Anual, în armata rusă se desfăşoară concursul de Miss Armata Rusă pentru
soldaţii ruşi de sex feminin.
S.U.A.
Prima femeie soldat american a fost Deborah Sampson din Massachusetts.
Ea s-a înrolat sub numele „Robert Shurtlief”. Ea a servit timp de 3 ani în armată
şi a fost rănită de 2 ori; şi-a îndepărtat singură un glonţ din partea dorsală pentru
ca doctorii să nu descopere că este femeie. La finalul ostilităţilor, secretul ei a fost
descoperit, totuşi, George Washington i-a asigurat o lăsare la vatră onorabilă. Ea a
devenit o luptătoare pentru drepturile femeii.
Corpul Auxiliar de Armată al Femeilor a fost creat în Statele Unite în 1941.
Totuşi, presiunile politice au împiedicat implicarea activă a femeilor în armată.
Acestea au fost implicate în luptă în timpul celui de-al doilea război mondial ca
asistente medicale. Rezerva Navală a Femeilor şi Rezerva de Femei a Corpului
Maritim au fost de asemenea create în timpul acestui conflict. În iulie 1943, prin-
tr-un act normativ a fost îndepărtat termenul „auxiliar” din Corpul Auxiliar de
Armată al Femeilor. În timpul războiului, 67 de asistente medicale din armată şi 16
din marină au fost capturate şi şi-au petrecut 3 ani în închisori japoneze. 350.000
de femei americane şi-au servit ţara în timpul celui de-al doilea război mondial
şi 16 au murit în misiune; în total, femeile au câştigat 1.500 de medalii, citări şi
mulţumiri. După război majoritatea femeilor s-au întors la viaţa civilă.
Prin legea 625 din 1948, Preşedintele Truman le-a permis femeilor să
servească în forţele armate în timp de pace, doar Corpul de Armată al Femeilor
rămânând o unitate distinctă formată din femei.
Între 1950–1953, în timpul războiului coreean, 12.000 de femei au servit în
Coreea.
În războiul din Vietnam, 600 de femei au făcut parte din Forţele Aeriene
împreună cu 500 de membre ale Corpul de Armată al Femeilor şi 6.000 de femei
care compuneau personalul medical şi auxiliar.
200 de femei au luat parte indirect la participarea Americii în Grenada în
1983 şi alte câteva sute au participat la operaţiunile din Panama în 1989, din nou,
nu în roluri combatante.
34
DIDACTICA MAGNA - 21
Colonel Kelly Hamilton, pilot, a spus despre războiul din Golf din 1991:
„conflictul a fost o trezire pentru oamenii din Statele Unite. Aceştia au realizat
dintr-o dată că erau multe femei în armată”. Peste 40.000 de femei serveau în
toate posturile pe care armata le putea oferi.
Sergent Leigh Ann Hester (foto) a fost prima femeie
care a primit Steaua de Argint (a treia decoraţie americană,
ca importanţă, pentru acţiuni de război). Deşi, surori medi-
cale au mai primit acestă decoraţie, Hester a fost prima fe-
meie care a primit decoraţia pentru participarea directă la
luptă.
Cea mai mare problemă privind femeile în poziţii de luptă este că femeile nu
au aceeaşi putere fizică şi psihică precum bărbaţii, ceea ce le-ar pune în dezavantaj
atunci când se luptă cu aceştia. Sistemul scheletic al femeii este, de asemenea, mai
puţin dens decât al bărbatului ceea ce înseamnă că se rupe mai uşor. Există temerea
că, în aviaţie, corpul femeii nu este adaptat pentru a manipula forţele gravitaţionale.
Mulţi bărbaţi consideră că nu pot avea încredere într-o femeie aşa cum ar avea în-
credere şi s-ar baza pe partenerul lor de luptă, bărbat. Există şi temerea că se vor
înfiripa relaţii romantice între bărbaţii şi femeile aflate în linia întâi ceea ce va
duce la ruperea capacităţii de luptă a unităţii deoarece multe femei ar putea rămâne
însărcinate. O altă idee este că femeia nu este mental suficient de puternică pentru
a ucide soldaţi inamici. De asemenea, dacă sunt capturate, există posibilitatea să fie
torturate şi agresate sexual şi să cedeze presiunilor mai rapid decât bărbaţii. Într-
un Raport al Comisiei Prezidenţiale, se precizează că, în timp ce bărbaţii capturaţi
au fost întotdeauna abuzaţi psihic, femeile capturate au fost apropape întotdeauna
abuzate şi fizic. Maior Rhonda Cornum a fost chirurg în 1991 în Irak; i s-a ce-
rut, aşa cum a recunoscut mult mai târziu, să nu recunosacă că a fost molestată
în timpul captivităţii. Totuşi, femeile care sunt în poziţii non combative sunt ex-
puse riscului să fie capturate şi abuzate sexual, deşi nu au nici armamentul şi nici
pregătirea adecvată pentru a se apăra (aşa cum sunt echipate şi pregătite cele care
desfăşoară activităţi combative); în plus, femeile care sunt în armată sunt în mod
sigur conştiente de aceste riscuri şi le acceptă.
Mulţi văd excluderea femeilor din poziţiile combative ca pe ultimul bastion
al discriminării sexuale. Mulţi consideră că femeile nu-şi pot servi patria în aceste
roluri numai din cauza modului tradiţional de a vedea armata doar pentru bărbaţi.
În cartea „On Killing: The Psychological Cost of Learning to Kill in War and
Society” lt. col. Dave Grossman menţionează că militarii islamişti foarte rar, dacă
nu chiar niciodată, se vor preda unei femei soldat. Totuşi, în războaiele moderne,
unde inteligenţa este mai importantă decât pierderile umane inamice, orice factor
35
DIDACTICA MAGNA - 21
36
DIDACTICA MAGNA - 21
primit Steaua de Argint deoarece a salvat soldaţi răniţi în Afganistan, făcând scut
din trupul său pentru a-i proteja.
Mary V. Bender care a decedat în 2002 a servit timp de 10 ani în armată, in-
clusiv în Vietnam. Ea a fost rănită în timp ce interoga un prizonier al cărui corp a
explodat. Ea a continuat să muncească până când a rămas însărcinată în 1972 şi a
fost trecută în rezervă. Datorită activităţii sale, în 1968, biroul de spionaj din Sai-
gon nu a fost preluat de inamic. A primit drept răsplată o scrisoare de mulţumiri
în care se spunea „acţiunile dvs. sunt demne de Steaua de Argint dar pentru că
sunteţi femeie nu pot să v-o acord”.
În 1988, Firestone şi Richard J. Hurns au realizat un studiu privind hărţuirea
sexuală şi discriminarea împotriva femeilor în armata S.U.A. Conform studiului
51.8 % dintre bărbaţi şi 74.6% dintre femei au raportat că au avut experienţe pri-
vind hărţuirea sexuală sau că au cunoştinţă despre acest comportament printre co-
legi. Dintre femeile intervievate, 70.1% au avut parte de „conversaţii sau com-
portamente de natură sexuală care au creat un mediu de muncă ofensiv, ostil sau
intimidant”. 36.9% dintre bărbaţi au dat acelaşi răspuns. Procentul femeilor care
sunt hărţuite sexual este mai mare decât cel al bărbaţilor. Deşi acest tip de compor-
tament nu este tolerat, el există în pofida consecinţelor.
În 1994, „Ancheta anuală privind personalul din marină” a inclus pentru pri-
ma dată întrebări privind rolul femeii în armata S.U.A. 65% dintre ofiţeri şi 50%
dintre cei înrolaţi au răspuns că femeile nu sunt acceptate complet în activităţile
de luptă. În timp ce aproape 80% au precizat că hărţuirea nu este tolerată sub co-
manda lor aproape 50% au fost de acord că nu toată lumea este tratată egal privind
promovarea şi avansarea.
Caracteristicile fizice şi psihice ale femeilor sunt
considerate necorespunzătoare pentru unele activităţi
militare. De exemplu, se consideră că o femeie nu este su-
ficient de puternică pentru a căra echipament greu sau un
coleg rănit sau că nu poate să realizeze astfel de activităţi
pe o perioadă îndelungată de timp. De asemenea, se
consideră că o femeie nu poate să realizeze activităţi
energice şi obositoare în mod rapid, cum ar fi exemplu
să încarce proiectile într-o armă, iar lupta nu este pentru
cei slabi şi lenţi.
Hărţuirea sexuală este în creştere însă trebuie să se Lt. Col. Eileen Collins a devenit
prima femeie pilot al unei
ţină cont şi de faptul că multe acţiuni de acest gen rămân navete spaţiale Discovery, în
neraportate. Este o ruşine faptul că femeilor le este frică februarie 1995. Fotografie
să raporteze cazurile deoarece se tem să nu fie date fără NASA
37
DIDACTICA MAGNA - 21
din armată sau pur şi simplu nu ştiu cui să se adreseze sau ce să facă în astfel de
situaţii. Femeile au senzaţia că nu pot avea încredere în nicio persoană care face
parte din comanda militară deoarece 99% dintre comandanţi sunt bărbaţi şi pen-
tru că este mult mai probabil ca un bărbat să ajute un bărbat decât o femeie. Într-
un raport al Pentagonului se precizează că deşi hărţuirea sexuală este în scădere
totuşi este un fenomen comun care implică mai mult de jumătate dintre femeile din
armată. Începând cu scandalul Tailhook2 se fac eforturi majore pentru a se stopa
hărţuirea sexuală şi pentru a se asigura oportunităţi egale de instruire pentru am-
bele sexe deoarece fiecare persoană este valoroasă pentru armată.
***
„Am fost în marină timp de 4 ani. A fost iadul pe pământ pentru mine. Am
fost tratată atât de rău încât aproape că am avut o cădere nervoasă. Nu am mai
putut suporta abuzurile, hărţuirea şi avansurile sexuale. Am plecat şi astfel am
reuşit să-mi menţin mintea sănătoasă”.
„M-am alăturat marinei sperând să am o cariară şi tot ce am primit a fost
hărţuire şi tortură. Multă. Mi-a plăcut foarte mult munca dar am fost în locul ne-
potrivit într-un moment prost şi am fost violată, iar întreaga comandă s-a purtat de
parcă era vina mea. După 13 luni şi jumătate de anchete şi transferuri am ajuns
la curtea marţială şi a fost achitat în baza faptului că a spus că nu s-a întâmplat
nimic. În acelaşi timp au fost împrăştiate zvonuri că mă vând şi că mă culc cu
oricine. Am ajuns chiar să mă obişnuiesc cu aceste zvonuri deşi la început era
foarte dificil să le fac faţă. Am realizat că armata nu este pregătită pentru femei.
Pot să predice despre hărţuire cât vor dar asta nu va schimba punctul de vedere al
unui bărbat faţă de femeia alături de care munceşte în armată şi care are aceleaşi
___________________________
2
- aprilie 1992: Inspectorul general şi Serviciul de Investigaţii navale emit un raport de 2000 de pagini în care descriu detaliat o
scenă de beţie care a avut loc la Tailhook ‘91 unde o duzină de femei au fost acostate şi molestate sexual;
- august 1992: Inspectorul general al Pentagonului emite un raport extrem de critic privind Marina în care precizează că şefii Mari-
nei au subminat în mod deliberat ancheta proprie pentru a evita publicitatea negativă şi au ignorat participarea ofiţerilor superiori la
Tailhook;
- aprilie 1993: Inspectorul general al Pentagonului emite un nou raport privind 140 de ofiţeri pasibili de sancţiuni disciplinare pentru
expunere indecentă, atac, comportament neadecvat pentru un ofiţer, incapacitatea de a acţiona ca un lider; 51 de persoane au fost
descoperite că au dat declaraţii false în timpul anchetei; niciuna din cele 140 de persoane nu a ajuns în faţa instanţei; aproximativ
jumătate au „scăpat” din lipsă de dovezi, ceilalţi primind penalităţi severe în ceea ce priveşte cariera.
Cariera a aproape 14 amirali şi aproape 300 de aviatori navali a fost compromisă de către acest scandal. A fost implementată o
politică a Marinei astfel încât orice ofiţer care trebuie să fie avansat să semneze o declaraţie privind participarea sa sau a unei per-
soane din subordinea sa la Tailhook ‘91. Dacă răspunsul este „da”, promovarea candidatului este amânată şi se realizează o evaluare
specială.
38
DIDACTICA MAGNA - 21
responsabilităţi ca şi el. Sigur, îmi lipseşte munca mea, dar nu aş putea să mai trec
iar prin asta. Sper ca armata să înveţe să se poarte mai bine cu femeile”.3
SRI LANKA
Aviaţia a fost primul serviciu care a acceptat recruţi femei, începând cu 1972.
Sunt câteva restricţii privind participarea femeilor în armată, referitoare mai ales la
forţele speciale sau unităţile combatante.
Având în vedere escaladarea violenţelor în timpul războiului civil multe fe-
mei au murit sau au fost rănite.4
În 2008, erau 3 femei cu grad de general maior şi o femeie comandor.
SUEDIA
Începând cu anul 1989 nu mai există discriminări de gen în armata suedeză
femeile având acces la orice poziţie în cadrul armatei şi oricare tip de instruire.
TAILANDA
Tailanda a început de curând să recruteze şi să
instruiască femei. Un comandant a spus că atunci când
femeile protestează „este mai bine ca o femeie militar să
vorbească. Militarii bărbaţi arată dur şi agresiv. Atunci
când vorbeşte o femeie militar oamenii au tendinţa
să fie mai relaxaţi”.
TURCIA
Sabiha Gökçen (foto) a fost prima femeie pilot
de luptă din lume şi, în acelaşi timp, prima femeie
turcă aviator. Ea a fost unul dintre cei 8 copii adoptivi
___________________________
3
pentru mai multe mărturii privind viaţa femeilor în armata americană accesaţi http://www.militarywoman.org/harass2.htm
4
În timpul guvernelor conduse de Solomon Bandaranaike (1956 - 1959), apoi de către propria soţie, Sirimavo Bandaranaike (1960
- 1965 şi 1970 - 1977), sunt iniţiate o serie de reforme radicale iar noua constituţie, adoptată la 22 mai 1972, proclamă republica Sri
Lanka (noul nume al ţării) şi rupe legăturile instituţionale cu Londra.
Adâncirea disensiunilor interetnice între singhalezi (circa 75% din populaţia insulei, în majoritate covârşitoare budistă) şi tamili,
grupaţi în nord şi est (de religie hindusă, care solicită crearea unei provincii autonome, şi chiar a unui stat independent), degenerează,
după 1978, într-un sângeros război civil de o rară cruzime, soldat până la sfârşitul anului 2000 cu peste 60.000 de victime.
După un armistiţiu propus în decembrie 2000 ostilităţile sunt reluate de ambele părţi, în aprilie 2001, cu o înverşunare sporită, fără
a se întrevedea o soluţie militară a conflictului.
Alegerile prezidenţiale din decembrie 1999 o reconfirmă pe Chandrika Kumaralunga (fiica lui Sirimavo Bandaranaike), pentru un
nou mandat de 6 ani, în funcţia de şef al statului. Reluarea în 2002 a tratativelor de pace cu rebelii tamili sub mediere norvegiană, pe
fondul unui armistiţiu de încetare a focului de ambele părţi, aduce după 19 ani de confruntare, speranţa unui final al războiului civil.
Speranţa se va dovedi însă iluzorie. Rebelii tamili renunţă la proclamarea unui stat independent propriu în schimbul autonomiei
regionale.
În 2008 confruntările continuă.
39
DIDACTICA MAGNA - 21
ai lui Mustafa Kemal Atatürk (foto). Pe parcursul carierei în cadrul aviaţiei turce
ea a zburat pe 22 de tipuri diferite de avioane. Ea a fost singura femeie selectată
pentru posterul celor „cei mai mari 20 aviatori din istorie” publicat de către Aviaţia
Statelor Unite în 1996.
Bibliografie:
• Archives of Family Medicine. “Women Veteran’s Experiences with Domestic Violence and with Sex-
ual Harassment While in the Military.” Vol.4. May 1995
• Capital Online. “Survey Finds Sexual Harassment in the Navy and Other Services Declines”. July 3,
1996
• Military Women Profile. “Military Women by the Numbers.” September 30, 1995
• DoD Marks 50th Year of Military Women’s Integration By Staff Sgt. Alicia K. Borlik, USA, American
Forces Press Service WASHINGTON, June 17, 1998
• NATO Military Women Share Views By Linda D. Kozaryn, American Forces Press Service
• http://userpages.aug.com/captbarb/pregnancy.html
• Military Women Take 200-Year Trek Toward Respect, Parity By Rudi Williams
• http://www.dtic.mil/afps/American Forces Press Service
• http://www.defenselink.mil/news/newsarticle.aspx?id=43226
• http://www.nato.int/issues/women_nato/index.html
• hhttp://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/navy/tailhook/disc.html
• http://www.nepalarmy.mil.np/index.php
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Sri_Lanka
• http://www.realitatea.net/sri-lanka--92-de-rebeli-si-3-militari-au-fost-ucisi-in-luptele-din-nordul-in-
sulei_148601.html
• http://www.militaryphotos.net/forums/showthread.php?t=61201
• http://www.strategypage.com/htmw/htmurph/articles/20051105.aspx
40
DIDACTICA MAGNA - 21
41
DIDACTICA MAGNA - 21
hologic deosebit.
Am putea afirma fără să greşim că, pe perioada acestui curs are loc o simbioză
între „forţa şi inteligenţa” de la Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri de la Roşu şi
„repetiţia este mama învăţăturii” de la Centrul de Pregătire şi Perfecţionare Jan-
darmi Ochiuri. Are loc o îmbinare constructivă între studiu şi practică, ceea ce nu
poate fi decât în avantajul cursanţilor, ca jandarmi şi ca ofiţeri.
Când vorbim de noţiunile de jandarm şi de ofiţer, vorbim de profesionalism,
loialitate şi principii solide bine conturate puse în slujba cetăţeanului, aceasta fiind
pentru jandarm pe lângă faptul că este contribuabil şi un partener activ de dialog
social.
Cred că acum, pe perioada acestui curs, conştientizăm mai bine ca oricând că
pregătirea jandarmului nu este o noţiune lipsită de sens în contextul realităţilor, ea
a devenit o necesitate, un imperativ atât la nivelul militarului jandarm cât şi la cel
al instituţiei noastre.
Nici o clipă nu trebuie să ne lăsăm depăşiţi de realitate, să fim nepregătiţi
în misiune. Aici intervine rolul instituţiilor de pregătire din cadrul Jandarmeriei
Române, aşa cum este Şcoala de Aplicaţie pentru Ofiţeri „Mihai Viteazul”.
Cunoştinţele sunt transmise într-un flux permanent, practic şi asimilabil, de-
pinzând numai de atitudinea cursanţilor de a şi le însuşi şi pune mai apoi în practică
la unităţile unde îşi desfăşoară activitatea.
Din această scurtă argumentaţie rezultă o concluzie: Dublu sau Nimic!
Înţelegem că nu putem să fim adevăraţi profesionişti fără să avem cumulativ atât
pregătirea teoretică cât şi deprinderile practice. Pentru noi sunt indisolubile şi vi-
tale.
42
DIDACTICA MAGNA - 21
SISTEMUL DE LUPTĂ
UNIFIGHT
UNIFIGHT (prescurtarea de la universal fighting), un sistem de luptă mai
puţin cunoscut în peisajul sportului românesc, a fost inventat de războinicii ruşi
care au luptat în Afganistan în anii 1972-976. În anii ’80, Serghei Novicov, deţinător
a patru titluri de campion olimpic la Judo a pus bazele unui sistem de luptă ce
reunea îndemânarea, rezistenţa, forţa şi în acelaşi timp, inteligenţa, competiţia,
presupunând o mare încordare de natură fizică şi psihică. Sportivii participanţi la
competiţia de unifight practicau artele marţiale şi erau sportivi de luptă (karate,
judo, box, kick-boxing, lupte libere şi greco-romane).
Deşi competiţiile internaţionale de unifight au apărut abia după anul 2000,
disciplina unifight a căpătat rapid popularitate şi a atras mii de adepţi, majori-
tatea fiind deja practicanţi ai altor arte marţiale. Pregătirea lor era complexă şi se
desfăşura în sistem unifight.
Fiind, în primul rând, vorba de o disciplină militară, doar 20% dintre sportivi
vin din rândul civililor, restul sunt angajaţi ai trupelor armate sau de poliţie, de
43
DIDACTICA MAGNA - 21
44
DIDACTICA MAGNA - 21
45
DIDACTICA MAGNA - 21
SUCCESUL ÎN CARIERA
MILITARĂ
Ghidul carierei personalului M.A.I. defineşte conceptul de carieră drept „suc-
cesiunea posturilor şi funcţiilor de-a lungul activităţii profesionale prin care trece
personalul M.A.I., potrivit actelor normative în vigoare, regulilor stabilite prin
Ghid şi opţiunile individuale, în raport de cunoştinţele, aptitudinile, abilităţile,
experienţa şi motivaţiile profesionale şi personale”.
Potrivit acestui ghid putem afirma următoarele:
a) managementul carierei reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de
Ministerul Administraţiei şi Internelor în vederea asigurării planificării şi dezvoltării
carierei profesionale a personalului instituţiei;
b) planificarea carierei este activitatea desfăşurată individual de către fiec-
are poliţist/cadru militar/funcţionar public/personal contractual/militar angajat pe
bază de contract în vederea dezvoltării propriei cariere profesionale;
c) regulile de evoluţie în carieră reprezintă condiţiile minime obligatorii, pre-
cum şi punctele obligatorii de trecere, stabilite de Ministerul Administraţiei şi In-
ternelor pentru intrarea şi evoluţia în cariera profesională a personalului propriu;
46
DIDACTICA MAGNA - 21
47
DIDACTICA MAGNA - 21
este o activitate comodă, întrucât scopul urmărit este acela de a forma luptători,
presupune exigenţă, ordine, disciplină, precum şi condiţii care să solicite la maxi-
mum rezistenţa fizică şi psihică specifice modurilor de acţiune.
Modelele comportamentale au, alături de norme şi valori, un rol important
în obţinerea succesului profesional. Indivizii supuşi socializării sunt de multe ori
pregătiţi de persoane care au deja statutul pe care nou-veniţii urmează să-l câştige.
Pe de o parte, folosirea modelelor de rol ale cadrelor didactice militare duce
la obţinerea unor comportamente asemănătoare actualilor cursanţi. Când modelele
de rol sunt percepute ca fiind competente şi de succes, jandarmii-cursanţi le vor
copia atitudinea şi comportările.
Pe de altă parte, se vehiculează tot mai des ideea conform căreia profesia de
jandarm este „o slujbă ca oricare alta” şi se abandonează ideea „profesiei militare
ca vocaţie”. Dacă se verifică ipoteza conform căreia există o specificitate a valo-
rilor militare, valori ce asigură o funcţionare eficientă a organizaţiei militare, atunci
răspunsul la această problemă este că, într-adevăr, valorile militare pot fi transfer-
ate cel mai eficient candidaţilor la profesia militară în cadrul instituţiilor militare
de învăţământ, instituţii relativ închise şi separate de societatea civilă dominată de
alte valori.
Un grad mai mare este asociat unei experienţe profesionale mai ridicate,
conferă posibilitatea accesului la o funcţie mai mare, implică o recunoaştere a unei
activităţi de durată desfăşurată în slujba organizaţiei militare. Dacă accesul la un
grad superior este, în esenţă, o chestiune de timp, dobândirea unei funcţii super-
ioare este, în schimb, mai dificilă, fiind condiţionată îndeosebi de existenţa unor
calităţi profesionale deosebite.
Mulţi oameni definesc succesul prin capacitatea de a înfrânge obstacole
imposibile, de a soluţiona probleme nerezolvabile sau de a câştiga în faţa unor
oponenţi extrem de puternici. Pentru unii aceasta înseamnă, de exemplu, căutarea
unor slujbe în care să se simtă confruntaţi cu dificultăţi din ce în ce mai mari.
Atleţii profesionişti, managerii îşi definesc carierele în sensul unei lupte cotidiene
sau al unei competiţii în care „a câştiga” înseamnă totul.
Pentru militarii jandarmi însă, provocarea este definită în termenii relaţiilor in-
terpersonale şi ai competiţiei. Astfel, atât ofiţerii cât şi subofiţerii percep competiţia
ca fiind capacitatea de a fi pregătiţi pentru o confruntare decisivă cu „inamicul”.
Într-o astfel de confruntare „războinicii” îşi dovedesc lor înşişi, dar şi celorlalţi,
superioritatea în condiţii de competiţie.
De altfel, aplicarea Legii 80 privind statutul cadrelor militare, precum şi a
Ghidului carierei personalului M.A.I., a avut efecte benefice atât în ceea ce priveşte
starea moralului, cât şi în reconsiderarea atitudinii personalului Jandarmeriei faţă
48
DIDACTICA MAGNA - 21
Bibliografie:
• Colectiv de autori, Noţiuni ale managementului în Ministerul de Interne – Editura Ministerului de In-
terne, 1998;
• Costică Voicu, Ştefan Prună, Managementul organizaţional al Poliţiei, Editura Mediauno, 2007;
• Semnificaţia succesului personal în cariera militară - Psiholog Elena Langa, psiholog Cornelia Nicoles-
cu, asistent universitar drd. Claudiu Langa;
• Jigau, Mihai, Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucureşti, 2001;
• Managementul organizaţiilor militare, în Buletinul Învăţământului Militar, Bucureşti, 1966, an. III;
• Moldovan - Scholz, Maria, Iosif, Gheorghe, Psihologia muncii, Ed. Didactica si Pedagogica, R.A., 1996;
• Julie Jansen, Managementul carierei, Editura Polirom, 2007;
• Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare;
• Ghidul carierei personalului M.A.I.
49
DIDACTICA MAGNA - 21
CE SPORT VI SE
POTRIVEŞTE?
IV.
YOGA
Pe glob există aproape 100.000.000 de practicieni de yoga.
Nu vom discuta în acest articol despre MISA, Gregorian Bivolaru, intervenţia
jandarmilor şi ceea ce aceştia au găsit în aşa-numitele ashram-uri. Ceea ce ne
interesează este yoga din punctul de vedere al exerciţiului fizic.
Yoga este o tradiţie spirituală extrem de complexă, care are o istorie de mai
mult de cinci mii de ani, o literatură foarte bogată şi o cuprindere exhaustivă.
Yoga autentică implică o confruntare cu misterele fascinante ale propriei no-
astre naturi microcosmice, cu eternele întrebări: Pentru ce m-am născut şi de ce?
De unde vin? Pentru ce trăiesc? Ce se va petrece cu mine după moarte? Cine sunt
eu cu adevărat?
Ca orice domeniu cu o asemenea vechime, yoga are foarte multe şcoli, care
50
DIDACTICA MAGNA - 21
51
DIDACTICA MAGNA - 21
52
DIDACTICA MAGNA - 21
53
DIDACTICA MAGNA - 21
Bibliografie:
• http://www.ziua.ro/
• http://www.yoga-club.ro/
• http://www.gnspy.org/incursiune_in_yoga
• http://www.sfaturiortodoxe.ro/yoga/arsenie-yoga.htm
• http://www.eva.ro/
• http://www.e-sana.ro/
• http://www.holism.ro/yoga
54
DIDACTICA MAGNA - 21
COMPETENŢA
PROFESIONALĂ A
EDUCATORILOR
Competenţa reprezintă capacitatea cuiva de a soluţiona corespunzător o
problemă, de a lua decizii potrivite, de a îndeplini o misiune sau de a practica o pro-
fesie în bune condiţii şi cu rezultate recunoscute ca bune. Aceasta se probează prin
cunoştinţe teoretice, prin priceperea şi abilitatea de a se folosi de ele în desfăşurarea
unei anumite activităţi (profesionale, sociale, culturale, sportive etc.) şi de a obţine
rezultate apreciate de cei din jur (colegi, şefi ierarhici, spectatori, cititori, membri
ai unei organizaţii sau colectivităţi umane în general).
Competent este considerat omul bine informat, recunoscut pentru capacitatea
de a face ceea ce face aşa cum trebuie, de a emite păreri şi aprecieri (despre un
obiect, fenomen etc.) în cunoştinţă de cauză, demn de luat în seamă.
De educatorii (profesori, învăţători şi educatoare) care reuşesc să se impună
prin anumite calităţi şi mai ales prin rezultatele obţinute de elevii lor pe parcur-
sul orelor de şcoală şi mai târziu în cariera profesională şi în viaţă, ne amintim
55
DIDACTICA MAGNA - 21
56
DIDACTICA MAGNA - 21
57
DIDACTICA MAGNA - 21
1 - Calităţi senzoriale:
- văz (acuitate vizuală);
58
DIDACTICA MAGNA - 21
5-Calităţi intelectuale:
- reprezentări;
- memoria (vizuală, auditivă, memorie imediată, de durată, promptitudine în
recunoaştere şi reactualizare).
- gândire (flexibilitate mentală, raţionament abstract, capacitate de analiză şi
sinteză, priceperi de organizare, gândire creativă, capacitate de ordonare si siste-
matizare).
59
DIDACTICA MAGNA - 21
Când aptitudinile unor educatori sunt de nivel înalt (calitativ şi sub aspectul
productivităţii), se spune că aceştia au talent pentru profesia de cadru didactic.
Talentul pedagogic, asociat cu ansamblul capacităţilor care determină
competenţa profesională, poate conduce la măiestrie pedagogică - presupune un
şir de măsuri vizând selecţionarea, pregătirea iniţială şi pe parcurs a personalului
didactic, dar si o motivare materială si morală mai puternică a personalului didac-
tic.
Bibliografie:
• Jinga Ioan, Manual de pedagogie, 1998 – All Educational
• Mânzat Mihai, Psihopedagogia instruirii, Editura „Pro Transilvania” 2000
60
DIDACTICA MAGNA - 21
61