Botezul Ortodox

- ca schimbare lăuntrică a omului -

„Adevărat, adevărat zic ție,

de nu se va naște cineva
din apă și din duh, nu va putea
să intre întru împărăția lui Dumnezeu.”
(Ioan 3, 5)

Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în apă în numele Sfintei
Treimi, cel ce se botează se curățește de păcatul strămoșesc și de toate păcatele
făcute până la botez, se naște la o viață spirituală nouă și devine membru al
Trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui Hristos.1

Cuvântul „Botez” este puternic impregnat de tradiția creștină și de aceea

este aproape permanent echivalat cu expresia „botez creștin”. Deoarece există și
în alte religii ritualuri purificatoare cu apă, trebuie ca termenul „botez”, să poată
fi folosit doar cu prudență deosebită pentru curățirile sau spălările rituale cu apă
din exteriorul creștinismului.

Au fost diferite sugestii cu privire la originea botezului creștin: spălările

ceremoniale evreiești, ritualurile de purificare de la Qumaran, botezul
prozeliților și botezul lui Ioan. Cel mai probabil candidat este ultimul dintre
acestea și anume actul ritual care i-a dat lui Ioan acest „titlu” de Botezătorul din
pricină că boteza lumea și mai târziu pe Însuși Dumnezeu : după cum Ioan este
un premergător al lui Iisus, tot așa botezul lui are un caracter premergător
botezului creștin.2

Sfânta Taină a Botezului a fost prefigurată încă din Vechiul Testament

prin circumciziunea fiilor lui Israel, ca semn al legământului lor cu Dumnezeu
(Deuteronom 30, 6; Coloseni 2, 11). Neeman, căpetenia oștirii regelui Siriei
care era bolnav de lepră, s-a cufundat de șapte ori în apele Iordanului împlinind
porunca proorocului Elisei pentru a-și vindeca boala și a recâștiga curăția

1
Cleopa, Ilie, Arhim. , „Călăuză în credința Ortodoxă”, ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1991, p.136
2
Douglas J. D. , „Dicționar Biblic”, ed. „Cartea Creștină”, Oradea, 1995, p.164

1
trupească (IV Regi 5, 1 – 16). Proorocul David amintește atât de o curățire
interioară de păcate prin stropirea cu isop cât și de o spălare a trupului care au ca
efect direct, după cum lasă să se înțeleagă versetul 8 al Psalmului 50, iertarea
efectivă a păcatelor.

În Talmud este prescrisă obligativitatea unei spălări rituale pentru

refacerea curăției, iar începând cu a doua jumătate a primului secol creștin există
dovezi despre un așa-numit botez al prozeliților.

Primul botez menționat în Noul Testament este botezul lui Ioan. Botezul
efectuat de Ioan avea loc în apa Iordanului și presupunea o mărturisire a
păcatelor și o pocăință interioară având ca scop iertarea păcatelor (Matei 3, 16 ;
Marcu cap. 1 ; Luca cap. 3).

Botezul din apă și din Duh

Botezul din apă și din Duh îsi are prefigurarea în proorociile Vechiului
Testament, Domnul nostru Iisus Hristos venind să împlinească tot ce s-a
proorocit în Lege și în prooroci (Matei 5, 17) . Începându-și lucrarea Sa
mesianică, Mântuitorul Hristos a făcut o mulțime de semne și minuni
dumnezeiești, tămăduind bolile și scoțând demonii din cei ce Îl rugau.

Sfânta Scriptură ne spune că între farisei era un om cu numele Nicodim,

un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: „Învățătorule,
știm că ești învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele
pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el”. Drept răspuns Iisus i-a zis:
„Adevărat, adevărat zic ție, de nu se va naște cineva de sus nu va putea să vadă
Împărăția lui Dumnezeu”. Nicodim I-a zis: „cum poate un om bătrân sa se mai
nască din nou? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să
se nască?” iar Iisus i-a raspuns: „Adevărat, adevărat zic ție, de nu se va naște
cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre întru Împărăția lui Dumnezeu.
Căci ce e născut din trup, trup este...”(Ioan 3, 1-6). Deci, nașterea a doua
înseamnă -nu a intra din nou în pântecele maicii- ci a avea botezul din apă și din
Duhul Sfânt pe care l-au primit și îl au Apostolii Domului cărora le-a zis
Domnul după Învierea Sa: „Mergând în toată lumea propovăduiți Evanghelia la
toată făptura. Cine va crede și se va boteza se va mântui, dar cine nu va crede,

2
se va osândi”(Marcu 16, 15-16) și: „Botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și
al Sfântului Duh învățandu-i să păzească toate câte am poruncit vouă; și iată,
Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului. Amin!”(Matei 28, 19-
20). Așadar Botezul este o Taină și nu un simbol, care se săvârșește „spre
iertarea păcatelor ”(Fapte 2, 28), iertare care se dă prin curățirea și sfințirea
nevăzută a Sfântului Duh.

Botezul este o necesitate pentru fiecare om ca sa se poată mântui,

deoarece fiecare om se naște cu păcatul strămoșesc (Romani 5, 12), iar cei
întinați cu acest păcat nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu. Numai Botezul
Ortodox, cu apă și Duh, poate șterge acest păcat, făcând omul vechi făptură
nouă, potrivit cuvântului Mântuitorului din convorbirea cu Nicodim(Ioan 3,3-7).

Cel ce se botează trebuie să se pocăiască de toate păcatele săvârșite și să

creadă în Iisus Hrisos ca în Dumnezeu și ca în Mântuitorul lumii, cum îndeamnă
Sfântul Apostol Petru pe viitorii creștini: „Pocăiți-vă și să se boteze fiecare
dintre voi în numele lui Iisus Hristos, pre iertarea păcatelor voastre și veți primi
darul Sfântului Duh”(Fapte 2, 38). Sfinții Părinți Apostolici „poruncesc, ca cel
ce are să se boteze să postească o zi sau două înainte”3.

Botezul muceninciei

În afară de Botezul cel din apă și din Duh, mai există și Botezul
muceniciei sau al sângelui, după cum mărturisește Sfânta Scriptură sau Sfânta
Tradiție.4 „Tot cel ce va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi
și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”(Matei 10, 32). „Căci
cine va voi sa-și scape sufletul său îl va pierde,iar cine își va pierde sufletul
pentru Mine, îl va afla ”(Matei 16, 25). Sfinții Părinți recunosc Botezul sângelui
și-l socotesc egal cu cel din apă și din Duh, ba uneori chiar mai de preț decât
acesta. După ce enumeră Botezul lui Moise, pe al lui Ioan și pe al lui Iisus,
Sfântul Grigorie Teologul adaugă : „Cunosc și al patrulea Botez, cel prin
mucenicie și sânge, cu care S-a botezat și Hristos și care e mai prețios decât
altele, cu cât el nu se mai întinează cu alte necurății”.

3
Părinți, Apostolici, Scrieri, Partea I, colecţia PSB, Ed. IBMBOR Bucureşti 1979, p. 28

4
„Învățătură de Credință Ortodoxă”, ed. Doxologia, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, 2009, p. 150

3
 Rânduiala Sfântului Botez -
Semnificaţie teologică și existențială

Rânduiala de astăzi a slujbei Sfântului Botez este puțin deosebită de cea

din Biserica veche. Ea a păstrat, spre deosebire de alte slujbe, pecetea
creștinismului primar, precum și rituri, ceremonii și rugăciuni proprii perioadei
străvechi. După cum bine cunoaștem cu toții rânduiala botezului propriu-zis este
precedată de rânduiala catehumenatului, adică, înainte de a fi botezat candidatul
la botez este făcut catehumen (treapta intermediară dintre starea de necreștin și
creștin). Rânduiala de astăzi a catehumenatului reprezintă o prescurtare sau un
rest din ritualul solemn și mult mai complicat de odinioară, prin care păgânii
erau primiți în rândul catehumenilor și în urma căruia însuși episcopul îi
examina putându-i alege doar pe aceia care erau suficient de pregătiți pentru o
așa de mare Taină5.

Botezul propriu zis se face, după cum bine ştim, cu formula: Se botează
robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin și al Fiului, Amin și al
Sfântului Duh, Amin. Această întreită afundare, pe de-o parte, arată că temeiul
credinței noastre este Sfânta Treime, iar pe de altă parte, închipuie cele trei zile
cât a stat Domnul în mormânt; prin afundare în apă închipuim moartea noastră
pentru viața în păcat și îngroparea noastră împreună cu Hristos, iar prin
scoaterea din apă închipuim Învierea noastră împreună cu El, pentru viața cea
nouă, viața în Hristos6. Astfel cristelnița și apa Botezului sunt pentru noi și
mormânt de viața făcător și maică duhovnicească, născându-ne pentru viața în
Hristos și ținând locul pântecelui celui curat al Fecioarei Maria, din care s-a
născut Mântuitorul7. Botezul fiind socotit o trecere a noastră din lumea
întunericului, unde stăpânește diavolul, la Împărăția luminii, unde Domn este
Dumnezeu (Ioan 8, 12), In acest moment candidatul la Botez sau nașul primește
o lumânare aprinsă tocmai pentru a simboliza lumina interioară a harului
împărtășit prin botez și candela faptelor bune de care cel nou botezat se va
îngriji să nu se stingă niciodată, ba mai mult să aibă suficient untdelemn pentru a
fi întreținută făclia aprinsă.
5
Braniște Ene, Liturgica specială, ed. Lumea credinței, București, 2005, p. 297.
6
Ibidem, p. 302.
7
Ibidem.

4
 Mirungerea legată de Botez se săvârșește separat de actul Botezului numai
în cazurile de primire a celui botezat deja valid; în toate celelalte cazuri ea se
săvârșește după actul inițierii creștine. Unitatea domnește și în ceea ce privește
modul săvârșirii Tainei: fruntea, ochii, nasul, gura, urechile, pieptul, mâinile
celui botezat sunt unse în chipul Crucii cu Sfântul Mir pregătit și sfințit de
regulă de întâi-stătătorul fiecărei Biserici locale autocefale. De fiecare dată
preotul spune: Pecetea darului Duhului Sfânt, Amin. Astfel, prin Taina
Mirungerii se împărtășește Însuși Duhul Sfânt celui nou botezat, aceasta fiind
mai mult decât simpla împărtășire a unei harisme8. După teologul laic Alexei
Homiakov pentru cel botezat mirungerea este un fel de hirotonie, care îl așează
în starea preoției universale a poporului lui Dumnezeu. După pr. Schmemann
Mirungerea este inițierea în cele trei slujiri ale lui Hristos: comunicarea
demnității Sale împărătești, a preoției Lui și a slujirii profetice 9. Prin aceasta
Schmemann vrea să mențină preoția instituțională și, în același timp, să se opună
scindării Bisericii în preoți și laici. Una peste alta Botezul și Mirungerea
formează o unitate și despre fiecare în parte este valabil întregul, care stă să
comfirme importanța deosebită a intrării în creștinism și în Biserica lui
Dumnezeu, stâlp și temelie a adevărului.

În Ortodoxie, Botezul constă de fapt din două, dacă nu chiar trei taine:
Botezul propriu-zis, Mirungerea și prima Împărtășanie. Iată cele trei Sfinte
Taine cu care Biserica, Trupul tainic al Domnul, ne întâmpină pe fiecare dintre
noi. În orice caz pruncul nou botezat este socotit îndreptățit să se împărtășescă
imediat după Botez și Mirungere. În concepția ortodoxă nu există nici un motiv
pentru a li se refuza Euharistia creștinilor botezați care nu împărtășesc nicio
învățătură greșită și stau în comuniunea Bisericii.

8
Schmemann Alexander, „Din apă și din duh, Un studiu liturgic al Botezului”, ed. Sophia, Bucureşti, p. 80.
9
Ibidem, p. 80 – 106.

5
 Concluzii

Botezul Creștin-Ortodox este o Taină Sfântă, iar nu un simbol, deoarece

Mântuitorul a numit Botezul „naștere de sus”, în urma căruia omul se curățește
de păcate și se sfințește(Ioan 3, 3-7). Sfântul Apostol Pavel îl numește „înoire” a
vieții (Romani 6, 3-5) făcută prin lucrarea Sfântului Duh (Tit 3, 5). Sfântul
Apostol Petru spune și mai lămurit că Botezul este împărtășit spre iertarea
păcatelor(Fapte 2, 38) și că nu este numai un simbol sau o spălare a trupului,
cum li s-ar parea unor eretici, ci este o naștere adevărată. Botezul „vă mântuiește
astăzi și pe voi nu cu ștergere a necurăției trupului, ci cu deschiderea cugetului
bun către Dumnezeu”(I Petru 3, 21).

Pentru că suntem în perioada Sfântului și Marelui Post, aș dori în câteva

cuvinte să înțelegem legătura deosebită ce exista înainte între Botez și Învierea
Domnului. Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață că între taina
morții și taina Învierii lui Hristos și Taina Botezului creștinilor este o legătură
spirituală sfântă și de viață făcătoare. Lumina și puterea Învierii lui Hristos sunt
lumina și puterea Sfântului Botez. De aceea în Biserica primelor veacuri,
botezul creștinilor adulți se săvârșea în noaptea de Paști, fiind numit luminare,
iar ce se botezau se numeau luminați; ei purtau haine albe în toată săptămâna de
după Paști, numită Săptămâna Luminată. Dovada clară în acest sens sunt
ecteniile pentru cei ce se pregătesc de Sfânta luminare, care se rostesc din a doua
jumătate a Postului Mare, în cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite.
Locul botezului catehumenilor erau apele curgătoare sau locașuri special
construite numite baptisterion, adică luminător. Baptisteriile hexagonale și
octogonale aminteau dimensiunea pascală a Sfântului Botez ca participare la
moartea și Învierea lui Hristos, Care a murit în ziua a șasea (vineri) și a înviat în
ziua a opta (duminică). Fântâna din baptisteriu avea adesea formă de Cruce,
pentru că Sfânta Cruce este deodată simbolul Paștelui și al Sfintelor Patimi ale
lui Hristos. De aceea Biserica exclamă în fiecare Duminică la Utrenie: [...] prin
Cruce a venit bucurie la toată lumea!. Taina Botezului în dimensiunea sa
pascală a fost prefigurată în Vechiul Testament atât prin Noe, care a fost salvat
de potop prin corabie, simbol al Bisericii, cât și prin ieșirea poporului ales din

6
robia egipteană, trecerea prin Marea Roșie și apoi trecerea prin Iordan și intrarea
în Țara Făgăduinței.

Înțelesul adânc și tainic al Botezului creștin ca moarte și înviere împreună

cu Hristos este tema întregii vieți creștine pentru că „toţi câţi în Hristos Iisus ne-
am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El, în
moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava
Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; Căci dacă am fost altoiţi pe
El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui,
Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca
să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci Cel
care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos,
credem că vom şi vieţui împreună cu El” (Rom. 6, 3 – 8).

7
 Bibliografie

Izvoare:

 Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a

Prea Fericitului Părinte Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu
aprobarea Sfântului Sinod, Editura IBMBOR, București, 1968.

Cărți:

 Părinți, Apostolici, „Scrieri”, Partea I, colecţia PSB, Ed. IBMBOR

Bucureşti 1979.
 „Învățătură de Credință Ortodoxă”, ed. Doxologia, Mitropolia Moldovei și
Bucovinei, 2009.

 Cleopa, Ilie, Arhim. , „Călăuză în credința Ortodoxă”, ed. Episcopiei

Dunării de Jos, Galați, 1991.

 Douglas, J. D. , „Dicționar Biblic”, ed. „Cartea Creștină”, Oradea, 1995.

 Braniște, Ene, „Liturgica specială, ed. Lumea credinței, București, 2005.

 Schmemann, Alexander, „ Din apă și din duh, Un studiu liturgic al

Botezului”, ed. Sophia, București, 2009.