NOȚIUNI DE BAZĂ

A. IMPEDANŢA VIDULUI

Viteza undelor electromgnetice în vid este:

1
c= , ε0 = 8,854 x 10-12 F/m [ε0 ]= F / m = A·s /V (1)
ε 0 μ0
μ0 = 4π·10-7 N / A [μ0]= N / A2
Caracteristici importante ale undelor electromagnetice (EM):

- undele sunt transversale (E şi H sunt perpendiculare pe direcţia de propagare

a undelor şi perpendiculare unul pe celălalt),
  
- există un raport bine precizat între E şi B: E = c  B = c  μ H
0
- undele se propagă cu viteză finită şi constantă: c

Densitatea de energie (energia pe unitate de volum – W/m3) a undelor EM:

1 1 2
w = ε E2 + B
2 0 2μ0
(2)
1 1
w = ε E2 + μ H2
2 0 2 0

E ε
Din relaţiile: B = = ε 0 μ0 E s au H= 0 E , rezultă:
c μ0

w = ε E2 = μ H2 (3)
0 0
care arată că într-o undă densitatea de energie asociată cîmpului E este egală cu cea a
cîmpului H. Se poate scrie de asemenea:

E μ
 0 =( 120 ) = 377Ω , care este impedanţa vidului. (4)
H ε0

Deoarece câmpurile E şi B înaintează în timp spre regiuni în care iniţial nu erau cîmpuri ,
este clar că unda transportă energie dintr-o regiune în alta. Acest transfer este de fapt o energie
transmisă în unitatea de timp pe unitatea de arie, suprafaţă situată perpendicular pe direcţia de
propagare a undei. Aceasta se mai numeşte densitate de putere, se notează cu S sau PD, fiind
descrisă de relaţia ( [PD]= [w] ·m /s=[ε0]·[E2]·m /s=F/m ·V2/m2 ·m ⁄ s=A ⁄ m ·V ⁄ m=[E]·[H] ) :
 ε0 2 E2
S =P = E = E H= ,
D μ0 377
(5)
VA W J
S  = E  H = =
2
=
2
mm m s m

  
iar S =E×H se numeşte vectorul Poynting, direcţia lui coincizînd cu direcţia de propagare a
undei. Pe de altă parte, densitatea de putere se mai poate scrie:

PT
P = (6)
D 4π D2
unde PD reprezintă puterea emisă (transmisă) iar D este distanţa faţă de emiţător.

B. CONVERSIA : INTENSITATEA CÂMPULUI - PUTERE

Trecerea de la unităţi de câmp la unităţi de putere (la măsurătorile cu analizorul de

spectru) presupune următoarele ipoteze:

- radiaţiile sunt emise izotropic,

- semnalul este radiat într-o sferă,
- puterea este egal radiată pe suprafaţa sferei,
- eficienţa radiatorului este unitate.

Din relaţiile (4), (5) şi (6) şi exprimînd pe E în µV/m rezultă:

4 π D2  E 
P = (7)
T 377  110
 6 

şi in dBm (P este în W, E în µV/m iar D în m):

 4 π D2  E 
P  dBm  =10 log   6   +30 (8)
T
 377  
110 

ecuaţie care, în formă simplificată devine:

P( dB )= 20 log  DE  -104.7713 (9)

T m

C. CIFRA DE ZGOMOT (NOISE FIGURE)

Un semnal poate fi decelat cind este mai mare sau egal cu puterea de zgomot:

Ps + Pn
Ps=Pz sau =2 (10)
Pn
unde: Ps= puterea semnalului
Pz= puterea zgomotului

In acest caz, Ps+Pz este de 2 (doua) ori mai mare ca puterea zgomotului sau cu 3dB
deasupra acestuia.
Impedanţa de intrare a oricarei retele (amplificator, receptor, analizor de spectru) introduce
si ea putere de zgomot, de fapt zgomotul termic. Pe o impedanta Z=R+jX la temperatura T
apare o tensiune de zgomot:

en2 = 4kTBR unde

k = constanta lui Boltzman: 1,374 x10-23joule/oK

T = temperatura absoluta oK
R = partea rezistiva a impedantei de intrare
B = banda de frecventa

Daca impedanta Z = R + jX este adptata la impedanta de sarcina, adica Z = Z* , atunci va

avea loc transferul maxim de putere de zgomot. Puterea de zgomot Pz disipata pe RL datorita
tensiunii de zgomot generata de R va fi:

( e n /2)2 e 2 4kTBR
Pz = = n = (11)
RL 4R L 4R L

Deoarece avem tensiuni de zgomot egale pe sursa si sarcina cind R = RL putem scrie:

Pz = kTB (12)

La temperatura camerei puterea de zgomot generată intr-o bandă de frecvenţă de 1 Hz

este:

Pz = (1,38 x 10-23 J) x (294 oK) x (1Hz) = 4,057 x 10-21 W = 4.057 x 10-18 mW

sau:

(Pz )1Hz/T=294 K = - 174 dBm

0
(13)

Ecuatia (13) defineste puterea de zgomot disponibila de la sursa.

Factorul de zgomot F al unei retele poate fi definit ca:
 PS1/PZ1 PS1 PZ2
F= = (14)
PS 2 /PZ2 PZ1 PS 2

unde:

PS1= puterea semnalului de intrare

PZ1= puterea zgomotului de intrare
PS2 = puterea semnalului de iesire
PZ2 = puterea zgomotului de iesire

Deoarece PS2 = PS1G (G fiind cîştigul reţelei), rezulta:

PZ2
F= (15)
PZ1G

• Daca reteaua este fara zgomot, zgomotul de iesire va fi egal cu zgomotul de intrare.
Cu alte cuvinte, PZ2 = PZ1G si F = 1.
• Cind F  1, apare o degradare a raportului semnal / zgomot la intrare. Puterea de
zgomot de iesire PZ2, de la o retea zgomotoasa va fi compusa din 2 (doi) termeni:

- primul datorat amplificarii puterii de zgomot de intrare, PZ1G

- al doilea este cantitatea de putere de zgomot generata de reteaua zgomotoasa si este
egala cu: PZ2 – PZ1= (F – 1) PZ1G. Rezultă:

PZ2 = PZ1G + (F –1) PZ1G = FPZ1G

Am vazut ca PZ1 este puterea de zgomot de intrare sau puterea de zgomot disponibila,
adica PZ1 = kTB: prin urmare rezulta ca:

PZ2 = kFTB (16)

Fig. 1
 Puterea de zgomot a sursei de semnal(tensiune de zgomot în serie cu rezistenţa sursei –
fig.1) este definită ca:

P = k  T B
z in 0 , (17)

unde T0 este temperatura de referinţă (2940 K), B este banda de frecvenţă, Vs tensiunea sursei de
zgomot, Rs rezistenţa sursei, k constanta lui Boltzman.
Puterea de zgomot de ieşire pentru un port fără zgomot este:

Pz = k  T  B  Ga (18)
out 0

iar semnalul de ieşire:

Ps = Ps  Ga (19)
out in

Zgomotul intern al portului este înlocuit cu un port fără zgomot şi un generator de

zgomot conectat la intrarea portului.Puterea zgomotului adăugat ( Pza ), datorat surselor interne
ale portului este:

Pz = (F - 1)  k  T0  B (20)
a

unde F este factorul de zgomot al portului. La ieşirea portului zgomotul rezultat va fi:

Pz = (Pz + k  T0  B)  Ga = F  k  T0  B  G a (21)
out a

Fig.2
 Cifra de zgomot (NF, noise figure) şi factorul de zgomot (F) cuantifică degradarea
raportului semnal atunci cînd un semnal trece printr-o reţea (fig.2). Diferenţa dintre cele două
noţiuni (Ts=T0=2940K) este specificată mai jos:

Ps /Pz P
F= in in = zout
(22)
Ps /Pz Ga  Pz
out out in

 Ps /Pz 
NF = 10log(F) = 10log  in in
 Ps /Pz  s
 in in  
 = 10log  P /Pz  - 10log P
sout /Pzout  (23)
 out out 

În cazul unor porturi în cascadă, formula generală pentru F este:

F -1 F -1 Fn - 1
FT = F1 + 2 + 3 + ..... +
G1 G1G 2 G1G 2 ...G n-1
NF1/10 NF /10 (24)
F1 = 10 ....Fn = 10 n
GdB /10 GdB(n-1)/10
G1 = 10 1 ...G = 10
n-1

D. SEMNALUL MINIM DETECTABIL

Relaţia (21) reprezintă zgomotul de fond la ieşirea sistemului. Scrisă sub formă logaritmică
pentru o temperatură de referinţă de 2940K, în dBm, rezultă:

 B 
10log(Pz ) = 10log  k  T0  (1Hz)  ( )  (F)  (Ga )  = -174dB m + 10logB + NFSYS + GdB
out  1Hz 
(25)

unde: kT0 ×(1 Hz) este puterea zgomotului termic într-o bandă de 1 Hz la 2940K,
B este banda echivalentă de zgomot.
Ecuaţia (25) este echivalentă cu puterea unui semnal PSout livrat la ieşire egal cu puterea
zgomotului de ieşire. Ea defineşte semnalul minim detectabil (minimun detectable signal –
MDS) şi se referă la ieşire.
 Fig.3

Zgomotul de fond la intrare rezultă prin eliminarea din puterea de zgomot de la ieşire (rel.25) a
cîştigului sistemului:

MDS = -174dBm + 10logB + NFsys (26)

MDS reprezintă prin urmare nivelul semnalului de la intrarea receptorului care determină pe
sarcina de ieşire un semnal echivalent puterii de zgomot de ieşire. Conform rel. (17) :

10logPz = -174dBm + 10logB , deci MDS mai poate fi scris:

in

MDS =  Pz  + NFsys (27)

 in dBm

E. SENSIBILITATEA

Se defineşte ca nivelul de semnal necesar pentru obţinerea unei anumite calităţi a informaţiei
recepţionate. La receptoarele digitale calitatea este măsurată de rata de erore a biţilor (BER).
Sensibilitatea reprezintă nivelul absolut de putere care determină un anumit raport semnal /
zgomot (C/N). Deci, sensibilitatea (S) raportată la intrare se defineşte:

SdB = MDSdB + C/N = -174dB m + 10logB + NFsys + C/N (28)

m m