Clasificare tulburarilor bipolare

Tulburările bipolare implică prezența și/sau istoric de episoade maniacale, mixte sau
hipomaniacale acompaniate de regulă de prezența sau un istoric de episoade depresive majore.
Se împart în:
 tulburare bipolară I
 tulburare bipolară II
 tulburare ciclotimică
 tulburarea bipolară fără nicio altă specificație.
1. Tulburarea bipolară I se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau
mixte,
acompaniate de regulă de episoade depresive majore.
2. Tulburarea bipolară II se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade
depresive
acompaniate de cel puțin un episod hipomaniacal.
3. Tulburarea ciclotimică se caracterizează prin cel puțin 2 ani de numeroase perioade de
simptome
hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un episod maniacal și numeroase
perioade de
simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.
4. Tulburarea bipolară fără nicio altă specificație se referă la tulburările cu elemente bipolare
care nu satisfac criteriile pentru niciuna din tulburările bipolare specifice

TULBURĂRILE BIPOLARE
Definiție
PMD cunoscută în termeni medicali ca tulburare afectivă bipolară, este cea mai dramatică
formă de suferință afectivă.
riază de la o persoană la altă persoană.
ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE PMD
Asemeni altor afecțiuni severe, PMD poate determina autosubestimare, alterarea relațiilor cu
cei din jur, în special cu soțul sau familia. În absența tratamentului boala are un prognostic
grav,
putând duce la dezintegrare socială și profesională, chiar suicid. Totuși, pacienții cu PMD pot
beneficia de psihoterapie. Pacientul și medicul conlucrează pentru restabilirea relațiilor
sociale, a
stării de sănătate, a imaginii proprii.
De cele mai multe ori, este nevoie de sprijinul psihiatrului pentru colaborarea pacientului la
tratament. Această boală poate afecta în mod serios relațiile de familie. Membrii de familie
trebuie
să învețe să imite strategia psihiatrului și să fie o parte activă în echipa de tratare a bolnavului.
COMORBIDITATE
Există o suprapunere considerabilă cu simptomatologia tulburărilor anxioase. Simptomele
care caracterizează anxietatea pot precede depresia, se pot manifesta în timpul episodului
depresiv
sau pot continua un episod depresiv. Există un risc crescut pentru consum abuziv de alcool
sau
medicamente; de multe ori, pacientul încearcă să-si amelioreze starea în acest mod, știut fiind
faptul
că alcoolul are și un efect anxiolitic. O serie de boli somatice de tipul afecțiunilor cerebrale,
cardiovasculare, endocrine apar cu o frecvență crescută la persoanele cu tulburare
afectivă.
Simptomatologia depresivă are un impact negativ asupra evoluției acestor afecțiuni. Pe de altă
parte, un episod depresiv poate fi precipitat de complicații somatice.
SIMPTOMELE FAZEI MANIACALE
uvinte, calambururi, onomatopee, asociații prin asonanță, rimă; se poate
ajunge și la un limbaj destructurat fonetic si semantic.
Lingvistic – nu se evidențiază dezorganizări severe de tip structural, lexical = stil telegrafic,
numai prenume si verbe, în faze severe stil ludic.
4) fugă de idei sau experiența subiectivă că gândurile sunt accelerate;
5) distractibilitate (adică, atenția este atrasă prea ușor de stimuli externi fără
importanță sau
irelevanți, îi distrage orice stimuli);
6) capacitatea de judecată – superficială, formală, situațională, noncauzală; consideră că știe
totul,
cunoaște totul, se angajează în consecință în diverse acțiuni;
7) imaginația și capacitatea creativă este scăzută și deturnată;
8) creșterea activității, care devine multiplă, dezordonată, inițiatică și incoerentă =
polipragmazie,
(la serviciu sau la școală, ori din punct de vedere sexual) ori agitație psihomotorie;
9) implicare excesivă în activități plăcute care au un înalt potențial de consecințe nedorite (de
ex.,
angajarea în cumpărături excesive, indiscreții sexuale ori investiții în afaceri nesăbuite);
10) sistem pulsional dezinhibat – plan erotic, sexual, alimentar;
11) sociofilie, disponibilitate de relaționare – intruziv, solicitant, indecent; prietenos,
stabilește
imediat relații, gratifică partenerul de discuție
12) trăirea timpului, pacientul devorează prezentul, trăiește numai prezentul, boală a
prezentului;
13) psihomotricitate exacerbată, de la excitație motorie moderată până la hiperkinezie
nestăpânită
(furor maniacal, dezlănțuire motorie), manifestări clastice și agresive (comutare a polarității),
deci
manie coleroasă și violentă.
Elemente facultative:
1. idei delirante concordante cu dispoziția:
– de supraestimare, supraevaluare;
– de grandoare, putere, relație, filiație;
2. idei delirante incongruente – idei de persecuție, urmărire, prejudiciu;
3. manifestări halucinatorii;
4. manifestări catatonice;
5. sentimente de derealizare și depersonalizare.
Netratată, faza maniacală poate avea o durată de până la 3 luni.
SIMPTOMELE FAZEI DEPRESIVE
- sentimente de inutilitate, de lipsă de speranță, de neajutorare;
- indiferență față de orice;
- sentimentul de vină nejustificată;
- tristețe prelungită, accese inexplicabile de plâns, irascibilitate sau iritabilitate;
- activitățile agreabile, contactele sociale, munca sau sexul care altădată îi făceau plăcere, nu-i
mai trezesc interesul;
- imposibilitatea de a se concentra sau de a-și aminti detalii;
- gânduri de moarte, încercări de suicid;
- pierderea apetitului sau apetit exagerat;
- fatigabilitate persistentă, letargie;
- insomnie sau nevoie crescută de somn;
- dureri, constipație sau alte afecțiuni somatice cărora nu li se poate determina o cauză
obiectivă.
Diagnosticul episodului depresiv major se poate face dacă există următoarele simptome,
având o intensitate clinică particulară, după cum urmează:
oate aspectele existenței;
– estetic, erotic.
b). Pierderea plăcerii – corelate cu 1:
Nu mai are plăcere:
- de a aprecia din punct de vedere gustativ – alimente, băuturi;
- pentru activitatea sexuală;
- de a călători, de a cunoaște, nu îl mai bucură nimic;
- este indiferent față de orice;
- hobbyurile anterioare nu îi mai fac plăcere, nu îi mai trezesc interesul.
3) Inapetență corelată cu pierderea plăcerii, pierdere semnificativă în greutate, deși nu ține
dietă, ori
câștig ponderal (pot exista și situații atipice cu apetit exagerat și creștere ponderală);
4) Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi; superficializarea somnului (pacienții
depresivi
au un somn redus și superficial, iar această superficialitate le conferă impresia că nu au
dormit);
5) Lentoare psihomotorie (mai rar agitație psihomotorie) = bradikinezie, scădere
a ritmului,
amplitudinii, supleței mișcărilor motorii, creștere a latenței răspunsurilor și
reacțiilor motorii
aproape în fiecare zi (oservabilă de către alții, nu numai senzațiile subiective de neliniște sau
de
lentoare);
6) Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi;
7) Bradipsihie – scăderea ritmului și fluxului ideativ, scăderea forței de
reprezentare și a
capacităților imaginative – diminuarea capacității de a se concentra, de a-și aminti detalii sau
indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatarea subiectului, fie observată de alții);
8) Scăderea elanului vital;
9) Sentimente de inutilitate, incapacitate, autodepreciere cu lipsă de speranță, trăiri de
neajutorare
care aparțin spectrului depresiv;
10) Idei delirante de vinovăție excesivă ori inadecvată (nu numai autoreproș sau culpabilitate
în
legătură cu faptul de a fi suferind);
11) Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideație suicidară recurentă fără
un plan
anume, ori o tentativă de suicid sau elaborarea un plan anume pentru comiterea suicidului.
1. TULBURAREA BIPOLARĂ I
Epidemiologie
e episoade în viitor
- aproximativ 60-70 % din episodele manicale survin înainte sau după un epiod depresiv
major
- majoritatea indivizilor cu tulburare bipolară I revin complet la nivelul anterior de funcționare
între
episoade, iar 20-30 % continuă să prezinte labilitate afectivă și dificultăți
interpersonale și
profesionale
Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea bipolară I, episod maniacal unic
A. Prezența numai a unui singur episod maniacal și niciun fel de episoade depresive în trecut
Notă: Recurența este definită, fie ca o schimbare în polaritate de la depresie, fie ca un interval
de cel
puțin 2 luni fără simptome maniacale.
B. Episodul maniacal nu este explicat mai bine de tulburarea schizoafectivă și nu este
suprapus
peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea psihotică fără altă specificație.
Criteriile de diagnostic pentru Tulurarea bipolară I, cel mai recent episod hipomaniacal
A. Actualmente (sau cel mai recent) în episod hipomaniacal
B. Anterior a existat cel puțin un episod maniacal ori un episod mixt
C. Simptomele afective cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul
social,
profesional ori în alte domenii importante de funcționare
D. Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea
schizoafectivă
și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea
delirantă sau
tulburarea psihotică fără altă specificație
Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea bipolară I, cel mai recent episod maniacal
A. Actualmente (sau cel mai recent) în episod maniacal
B. Anterior a existat cel putin un episod depresiv major, un episod maniacal ori un episod
mixt
C. Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea
schizoafectivă
și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea
delirantă sau
tulburarea psihotică fără altă specificație
Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea bipolară I, cel mai recent episod mixt
A. Actualmente (sau cel mai recent) în episod mixt
B. Anterior a existat cel puțin un episod depresiv major, un episod maniacal ori un episod
mixt
C. Episoadele afective de la criteriile A si B nu sunt explicate mai bine de tulburarea
schizoafectivă
și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea
delirantă sau
tulburarea psihotică fără altă specificație
Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea bipolară I, cel mai recent episod depresiv
A. Actualmente (sau cel mai recent) în episod mixt
B. Anterior a existat cel puțin un episod depresiv major, un episod maniacal ori un episod
mixt
C. Episoadele afective de la criteriile A și B nu sunt explicate mai bine de tulburarea
schizoafectivă
și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea
delirantă sau
tulburarea psihotică fără altă specificație
Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea bipolară I, cel mai recent episod nespecificat
A. Criteriile, cu excepția duratei, sunt satisfăcute actualmente (ori au fost foarte recent) pentru
un
episod maniacal, hipomaniacal, mixt ori depresiv major
B. Anterior a existat cel puțin un episod maniacal ori mixt
C. Simptomele afective cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul
social,
profesional ori în alte domenii importante de funcționare
D. Simptomele afective de la criteriile A și B nu sunt explicate mai bine de
tulburarea
schizoafectivă și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă,
tulburarea
delirantă sau tulburarea psihotică fără altă specificație
E. Simptomele afective de la criteriile A și B nu sunt datorate efectelor fiziologice directe ale
unei
substanțe (de ex. un drog de abuz, un medicament ori alt tratament) ori ale unei condiții
medicale
generale (de ex. hipertiroidismul)
Diagnostic diferențial
Tulburarea cu care se face dignostic diferențial
Indici de diferențiere
Tulburări afective datorate unei condiții medicale generale
Acest diagnostic poate fi indicat datorită unei condiții medicale generale, dacă perturbarea
afectivă este considerată a fi consecință fiziologică directă a unor anumite
condiții medicale
generale (de ex. scleroza multiplă, ictus, hipotiroidism)
Tulburare afectivă indusă de o substanță
al și perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile simptomatologice
și de durată pentru un episod depresiv major. Tulburarea bipolară I se distinge de
tulburarea
ciclotimică prin prezența unuia sau mai multor episoade maniacale sau mixte
Tulburările psihotice
Diagnosticul diferențial poate fi dificil (mai ales la adolescenți) deoarece aceste tulburări pot
aves în comun un număr de simptome (de ex., idei delirante de grandoare și de
persecuție,
iritabilitate, agitație și simptome catatonice), în special pe secțiune transversală și
precoce în
evoluția lor
Tulburările bipolare fără altă specificație
Acest diagnostic poate fi pus pe lângă diagnosticul de schizofrenie, tulburare delirantă sau
de tulburare psihotică fără altă specificație când sunt satisfăcute complet criteriile (sau
simptomele
au o semnificație clinică particulară)
Tulburarea depresivă majoră și tulburarea distimică
Se disting de tulburarea bipolară I prin istoricul existenței a cel puțin un episod maniacal sau
mixt
2. TULBURAREA BIPOLARĂ II
(Episoade depresive majore recurente cu episoade hipomaniacale)
Evoluția și prognosticul tulburării
- aprox. 60-70 % din episoadele hipomaniacale survin înainte sau după un episod depresiv
major;
- 15 % continuă să prezinte labilitate afectivă și între episoade;
- dacă apare un episod maniacal sau mixt în timpul tulburării, diagnosticul se schimbă în
tulburare
bipolară I;
- episoadele hipomaniacale, la fel ca și cele depresive pot fi precipitate de modificări
semnificative
în ritmul somn-veghe.
Criteriile diagnostice – DSM IV
A. Prezența (sau istoricul) unuia sau a mai multor episoade depresive majore
B. Prezența (sau istoricul) a cel puțin un episod hipomaniacal
C. Nu a existat niciodată un episod maniacal ori un episod mixt
D. Simptomele afective de la criteriile A și B nu sunt explicate mai bine de
tulburarea
schizoafectivă și nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă sau
tulburarea
psihotică fără altă specificație
E. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcționare
Diagnostic diferențial
Tulburarea cu care se face dignostic diferențial
Indici de diferențiere
Tulburare afectivă datorată unor condiții medicale generale
Acest diagnostic poate fi indicat datorită unei condiții medicale generale, dacă perturbarea
afectivă este considerată a fi consecința fiziologică directă a unor anumite
condiții medicale
generale (de ex. scleroza multiplă, ictus, hipotiroidism)
Tulburare afectivă indusă de o substanță
Se distinge de episoadele hipomaniacale sau depresive majore care survin în tulburarea
bipolară II prin faptul că o substanță (de ex. un drog, un medicament sau expunerea la un
toxic) este
considerată a fi etiologic în relație cu perturbarea afectivă
Tulburarea depresivă majoră și tulburarea distimică
Se disting de tulburarea bipolară II prin istoricul existenței a cel puțin un
episod hipomaniacal în cursul vieții.
soade depresive majore
Tulburările psihotice
Schizofrenia, tulburarea schizoafectivă și tulburarea delirantă sunt caracterizate toate prin
perioade de simptome psihotice care survin în absența unor simptome afective notabile
3. TULBURAREA CICLOTIMICĂ
Ciclotimia este o formă mai puțin severă a tulburării bipolare caracterizată prin alternarea
unor episoade depresive cu episoade expansive, hipomaniacale, fără elemente psihotice. Deși
și-a
câștigat autonomia nosografică, există însă, sub aspect clinic, o similaritate
simptomatologică.
Pentru a putea pune acest diagnostic trebuie să nu fi existat un episod depresiv maniacal sau
episod
depresiv major în primii doi ani de boală.
Ciclotimia prezintă următoarele caracteristici:
- simptomatologia este insuficient de severă ca intensitate pentru a putea fi diagnosticată ca
tulburare bipolară
- fazele din ciclotimie nu sunt continuarea unei remisiuni a unui episod afectiv din boală
bipolară
- tabloul clinic nu cuprinde elemente psihotice, respectiv ideația delirantă,
halucinații,
tulburări de constiință
Scurtă prezentare clinică
Faza depresivă
- dispoziție depresivă a cărei manifestare esențială este scăderea sau pierderea interesului sau
plăcerii față de toate aspectele existenței care îl interesau anterior
- cel puțin 3 simptome din următoarele:
scăderea eficienței și creativității în plan profesional și școlar;
4. somn redus, superficial sau hipersomnie;
5. hipoprosexie;
6. retragere și evitare socială;
7. reducerea activității sexuale;
8. sentimentul de culpabilitate pentru activități din trecut;
9. bradipsihie;
10. neîncredere;
11. catharsis afectiv facil.
Faza hipomaniacală
- dispoziție expansivă sau iritabilă.
- cel puțin 3 simptome din următoarele:
1. creșterea energiei și inițiativei;
2. creșterea stimei de sine;
3. creșterea eficienței și creativității;
4. reducerea nevoii de somn;
5. hiperprosexie;
6. sociofilie care conduce la căutarea interlocutorilor;
7. implicarea excesivă în activități cu numeroase consecințe negative și cu mari riscuri;
8. creșterea activității sexuale;
9. tahipsihie;
10. optimism nefondat.
Ciclotimia poate avea multiple complicații, mai ales din cauza:
- perturbării relațiilor socioprofesionale cu severe dificultăți de integrare și armonizare socială
- toxicomaniilor sau alcoolismului
- boli afective bipolare.
Ciclotimia poate cunoaște mai multe posibilități de evoluție:
- poate persista de-a lungul întregii vieți
- se poate opri din evoluție printr-o vindecare fără recidive
- o treime din bolnavi pot dezvolta o boală afectivă bipolară de-a lungul întregii vieți.
poate sugera o tulburare afectivă datorată unei condiții medicale generale
- are de regulă un început insidios și o evoluție cronică
Criteriile diagnostice – DSM IV
A. Timp de cel puțin 2 ani, prezența a numeroase perioade de simptome hipomaniacale și
a
numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod
depresiv
major. Notă: La copii și la adolescenți, durata trebuie să fie de cel puțin 1 an
B. În cursul perioadei de 2 ani de mai sus (1 an pentru copii și adolescenți) persoana nu s-a
aflat
fără simptomele de la criteriul A pentru mai mult de 2 luni odată.
C. Nici un episod depresiv major, episod maniacal ori episod mixt nu a fost prezent în cursul
primilor 2 ani ai perturbării.
Notă: După cei 2 ani inițiali de tulburare ciclotimică (1 an la copii și adolescenți), pot fi
suprapuse
episoade maniacale sau mixte (caz în care pot fi diagnosticate atât tulburarea bipolară II, cât și
tulburarea ciclotimică.
D. Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă și nu
sunt
suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă ori
tulburarea
psihotică fără altă specificație.
E. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex. un drog,
un
medicament) ori ale unei condiții medicale generale (de ex. hipertiroidismul)
F. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social,
profesional ori în alte domenii importante de activitate.
Diagnostic diferențial
Tulburarea cu care se face diagnostic diferențial
Indici de diferențiere
epresiv major, maniacal sau mixt, având în vedere faptul ca specificantul „cu ciclare
rapidă” cere să fie prezente episoade afective complete
Tulburarea de personalitate borderline
Este asociată cu oscilații marcate de dispoziție care pot sugera tulburarea ciclotimică. Dacă
sunt satisfăcute criteriile pentru fiecare tulburare, pot fi diagnosticate, atât tulburare de
personalitate
borderline, cât și tulburarea ciclotimică
4. TULBURAREA BIPOLARĂ FĂRĂ ALTĂ SPECIFICAȚIE
Categoria tulburării fără altă specificație include tulburări cu elemente bipolare care nu
satisfac criteriile pentru nicio tulburare bipolară specifică.
1. Alternarea foarte rapidă (în decurs de câteva zile) între simptome maniacale
şi simptome
depresive care satisfac criteriile de prag pentru simptom, dar nu satisfac criteriile de durată
minimă
pentru un episod maniacal ori pentru un episod depresiv major.
2. Episoade hipomaniacale recurente, fără simptome depresive intercurente.
3. Un episod maniacal sau mixt suprapus peste tulburarea delirantă, schizofrenia reziduală ori
tulburarea psihotică fără altă specificaţie.
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-oradea/psihologia-
educatiei/essays/proiect-tulburarile-afective/3167765/view