În anul 1961, un european consuma pe zi 2300 de kilocalorii.

În anul 1998 s-a ajuns la

2800 de kilocalorii pe zi, iar în anul 2006 specialiştii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
reuniţi la Istanbul au estimat că în anul 2015 numărul caloriilor consumate de o
persoană în ţările europene va ajunge la 3000. Din acest motiv nutriţioniştii se află
mereu în alertă, dar „rezistenţa” consumatorilor pofticioşi le discreditează recomandările
şi semnalele de alarmă. Datorită faptului că alimentele ecologice nu conţin substanţe
chimice, ne pot ajuta să împiedicăm sau să întârziem apariţia multor afecţiuni, dar
pentru aceasta trebuie să ne cenzurăm poftele şi să aplecăm urechea la sfaturile
pertinente ale nutriţioniştilor.
Produsele ecologice: produsele obţinute în cadrul sistemului de agricultură ecologică,
conform reglementărilor Directivei CE 2092/1991, sunt produse obţinute fără utilizarea
produselor chimice de sinteză (ca fertilizanţi, amelioratori ai solului, ingrediente pentru
prepararea furajelor sau ingrediente pentru prepararea alimentelor). Organismele
modificate genetic şi derivatele lor sunt cu desăvarşire interzise. În zootehnie, principiul
suveran e respectarea bunăstării animalelor: animalele nu trebuie să fie legate, trebuie
să păşuneze în spaţii deschise şi să nu fie înghesuite.
Deşi sănătatea noastră este parţial determinată de factorii ereditari, fiecare dintre noi
este responsabil de sănătatea sa.
Şi cauza îmbolnăvirilor (sau, într-adevăr, condiţia noastră potrivită şi sănătoasă) se
datorează în mare parte modului nostru de viaţă. Cu alte cuvinte, sănătatea noastră
depinde, în mare parte, de obiceiurile noastre şi de alegerile pe care le facem când vine
vorba despre alimentaţie şi mod de viaţă (sport, exerciţiu fizic, somn, etc.). Organismul
nostru are nevoie de diferite categorii de elemente nutritive în proporţii bine definite. 
Un stil de viaţă sănătos, echilibrat, care să satisfacă aceste nevoi, necesită consumarea
de produse care protejează mediul în care trăim şi calitatea vieţii noastre.
Ecologia se referă la modul în care produsele agricole – produsele alimentare şi fibrele
– sunt cultivate şi procesate. Este vorba despre un sistem ecologic care se bazează pe
un sol sănătos, bogat, pentru a produce plante care rezistă la dăunători şi boli. Spre
deosebire de agricultura convenţională, în agricultura ecologică se interzice folosirea
chimicalelor toxice şi persistente, în favoarea practicilor inovatoare care lucrează cu
natura, şi nu împotriva ei, cum ar fi rotaţia culturilor, acoperirea culturilor prin plantare,
eliberarea de insecte benefice pentru grădină şi compost. De asemenea, acestea sunt
lipsite de contaminarea prin deşeuri industriale şi sunt prelucrate fără radiaţii ionizate
sau aditivi artificiali. În cazul şeptelurilor, nu sunt permise antibioticele sau hormonii
sintetici, folosiţi în mod obişnuit în practica convenţională. Producţia ecologică interzice,
de asemenea, folosirea organismelor modificate genetic (OMG-urilor). Practicile
ecologice înseamnă:
• Fără pesticide care să contamineze solul sau apa sau să dăuneze muncitorilor
agricoli.
• Fără îngrăşăminte chimice care prin scurgere contaminează râurile, lacurile şi
oceanele.
• Un mediu mai sănătos şi mai durabil pentru fiecare.
• Fără aditivi alimentari de sinteză (aşa numitele E-uri, pentru îmbunătăţirea gustului,
mirosului, culorii).
• Fără conservanţi decât cei permişi de legislaţia ecologică în vigoare.
• Produsele nu sunt supuse procesului de iradiere ionizantă.
Toate aceste caracteristici dezvăluie beneficiile pe care consumatorii acestui tip de
produse le resimt: alimentele ecologice au un gust mult mai bun decât cele
convenţionale, consumul de produse ecologice reduce riscul de îmbolnăviri, cum ar fi
cancer, obezitate, Alzheimer şi chiar ajută la tratarea multor afecţiuni, în timp ce
producţia de produse ecologice protejează apa, aerul, solul, animalele, mediul
înconjurător. 
Alimentaţia sănătoasă, echilibrată atât cantitativ, căt şi calitativ şi păstrarea unui mediu
general de viaţă nepoluat sunt două căi foarte importante de a ne asigura sănătatea. În
teorie, pare ceva foarte simplu şi frumos. În realitate, avantajele sunt nebănuit de mari.
Un produs ecologic alimentar poate fi compus din ingrediente a căror provenienţă este
100% ecologică. Aceste produse sunt premium şi se plasează în topul produselor bio
având un nivel al calităţii foarte înalt. Fructele ecologice sunt mult mai sanatoase decat
fructele pentru cultivarea carora s-au folosit pesticide. In plus, cantitatea de substante
minerale si vitamine este mult mai mare in cadrul fructelor si legumelor organice.
Fructele si legumele ecologice contin cu 40% mai multi antioxidanti decat cele
conventionale. 
Folosirea de ingrasaminte naturale si nu chimice, pe baza de azot, face ca fructele si
legumele ecologice sa contina cantitati mult mai mici de nitrati, substante cunoscute cu
potential cancerigen. Lactatele si ouale ecologice provin de la animale care au fost
hranite natural, cu plante obtinute fara utiliazarea de produse chimice. In plus, in
lactatele normale se regasesc urme de antibiotice care se administreaza animalelor.
Acestea ajunse in corpul uman pot produce o serie de perturbari ale metabolismului, pot
declansa alergii sau alte sensibilizari. Acestea nu se gasesc in produsele lactate
ecologice. Chiar daca au un continut mai scazut de proteine, acestea produse sunt de
calitate superioara si sunt mai sanatoase.Produsele organice contin cu minim 50% mai
multe vitamine, minerale, enzime si fitoelemente comparativ cu acelea conventionale. 
Cromul este un micronutrient deficitar in dieta moderna si se gaseste cu 78% mai mult
in alimentele ecologice. Seleniul este un antioxidant puternic care ne protejeaza de
radicalii liberi si are un nivel de concentrare in alimentele organice mai mare de patru ori
fata de cele conventionale.Calciul are biodisponibilitate cu 70% mai mare in alimentele
ecologice, iar litiu si magneziu se gasesc de asemenea in cantitati mult mai mari in
aceste produse.Dezavantajele produselor biologice sunt reprezentate in primul rand de
pretul ridicat si gama destul de restransa de alimente ecologice. Preturile crescute sunt
consecinte unei productivitati mai mici decat in cazul produselor ne-ecologice, tocmai
din cauza ca nu se folosesc stimulatori ai cresterii, inginerie genetica, protejarea de
daunatori cu pesticide si ierbicide, care au rolul de a creste productia.Alimentele
ecologice capata acest statut numai dupa ce unitatea in care sunt produse este
verificata si autorizata. Aceste produse au un certificat de calitate si poarta pe ambalaj
sigla organismului de certificare si nu orice produs despre care se spune ca este natural
este si ecologic. Pe eticheta unui produs ecologic sunt obligatorii urmatoarele mentiuni:
numele si adresa producatorului sau prelucratorului, denumirea produsului, inclusiv
metoda de productie ecologica utilizata, numele si marca organismului de inspectie si
certificare.
Chiar daca deocamdata produsele ecologice isi gasesc cu greu loc pe masa romanului,
in viitor ponderea lor va creste printre alimentele consumate, odata cu educarea
populatiei, cu cresterea nivelului de trai si cu sustinerea producatorilor care produc
ecologic. Pana cand vom putea avea o dieta cu totul ecologica, este bine sa ne
asumam lucrurile simple si care ne stau in putinta in ceea ce priveste alimentatia, si sa
incercam sa ne hranim cat mai sanatos cu produsele la care avem acces.
Exemple de produse ecologice :
Carnea
Producatorii animalelor care vor sa primeasca un certificat organic sunt obligati sa nu le
hraneasca cu hormoni de crestere si nici sa le ofere antibiotice. Animalele si pasarile
trebuie sa primeasca cereale care au fost crescute fara ingrasaminte chimice. Prin
eticheta ecologica se arata si faptul ca animalul a avut acces la aer liber o anumita
perioada pe zi.

Laptele sau zaharul din lapte, datorita bacteriilor aflate in intestin se transforma in acid
lactic cu influenta benefica asupra organismului.Laptele contine elemente minerale
importante. In afara de calciu si fosfor, laptele contine iod, astfel incat o alimentatie
bogata in acest produs poate preveni aparitia gusei. Datorita valorii nutritive ridicate si a
gradului inalt de asimilare, laptele este recomandat batranilor si convalescentilor iar
pentru copii pana la un an este considerat un aliment complet.

Valoare nutritiva si calorica a unui litru de lapte corespunde cu cea a 0,5 Kg de carne de
vaca potrivit de grasa sau a 8-9 oua. Un litru de lapte de vaca care contine 4,8%
lactoza, 3,5% proteine si 3,5% grasime ofera organismului 668 Kcal. Pentru a fi usor de
suportat si asimilat de catre unele organisme, laptele se recomanda a fi baut incet,
treptat cu inghitituri mici. In acest fel laptele ajuns in stomac, in mediu acid, precipita in
flacoane mici si va veni in contact pe o suprafata mai mare cu fermenti digestivi,
usurand procesul de digestie. Daca se da paharul de lapte peste cap, atunci se formeaz
un coagul mare, iar stomacul trebuie sa depuna un efort foarte mare pentru a-l digera.

4.Metodele de determinare a indicilor privind calitatea laptelui şi a produselor lactate.

Indicii privind calitatea laptelui dupa STAS.
Controlul calitatii laptelui
Examenul organoleptic – in cadrul acestei examen se verifica: 
• Starea ambalajului si marcarea
• Aspectul exterior al produsului(forma, suprafata)
• Aspectul interior(sectiunea)
• Culoare, miros, gust
• Consistenta(fluiditate, elasticitate)

Corespunzator STAS 2418-61. Procesul tehnologic cuprinde urmatoarele faze

principale:
Receptia calitativa si cantitativa a materiei prime. 
Filtrare. 
Racire si depozitare (facultativ). 
Curatire. 
Normalizarea laptelui se face la continutul de grasime corespunzator sortimentului
fabricat. 
Pasteurizarea in aparate cu placi. 
Racirea laptelui pasteurizat la temperatura de 3-40C. 
Depozitarea laptelui pasteurizat in tancuri. 
Ambalarea laptelui de consum se realizeaza in: bidoane de 25 l capacitate pentru
consumuri colective; butelii de sticla inchise cu capsule de aluminiu; ambalaje
nerecuperabile - pungi de polietilena sau cutii de carton complex. 

Produsele ecologice devin din ce în ce mai populare în rândul consumatorilor de

pretutindeni, iar acest lucru ar putea fi explicat în primul rând printr-un interes crescut
pentru o alimentaţie cât mai sănătoasă şi cât mai naturală iar în cel de-al doilea rând, se
pare că încep să capete contur eforturile noastre de a păstra apele curate, cerul senin şi
solul necontaminat. Acum se încearcă o inversare a proceselor prin care aerul, apa şi
solul au fost continuu contaminate cu substanţe toxice şi poluante.
Astfel rolul consumului personal în detrimentul mediului înconjurător devine o
preocupare din ce în ce mai intensă. Numeroase bunuri de consum, cum ar fi
automobilele, detergenţii, recipientele de sticlă şi de aluminium, pesticidele şi
fertilizanţii, au fost toate identificate ca fiind contributori importanţi la deteriorările de
mediu. Un factor cheie în această controversă îl reprezintă consumatorul final, cel a
cărui decizie proprie de consum poate contribui la deteriorarea sau protejarea mediului.
De fapt, ecologicul este legat strict de responsabilitate, atât de cea individuală cât şi de
cea comunitară. Cultivatorul ecologic este unul care vrea să fie responsabil în primă
instanţă pentru propria lui sănătate şi stare de bine şi totodată pentru pământul pe care
l-a luat în stăpânire şi ale cărui beneficii şi le doreşte.
Nu mai uimeşte pe nimeni afirmaţia că Pământul se deteriorează continuu şi cauza
principala o reprezintă consumul şi producţia ne-orientate spre un consum durabil. Şi
totuşi, la nivel mondial, printr-o educare şi informare intensivă, aflăm că pentru a stopa
„micşorarea” planetei trebuie să învăţăm în primul rând să folosim mai puţine resurse şi
să ne punem întrebarea sinceră: de câte lucruri avem în mod real nevoie?
Ideea este că ne-am obişnuit să cumpărăm mai multe decât avem nevoie şi prin
deciziile noastre de cumpărare să contribuim la exploatarea resurselor planetei care
sunt într-o continuă şi alarmantă scădere.
Printr-un consum responsabil putem face loc pădurilor în locul păşunilor pentru animale
care încep să ocupe o suprafaţă tot mai mare, putem contribui la stoparea procesului de
deşertificare, putem încuraja biodiversitatea şi protejarea speciilor pe cale de dispariţie,
putem micşora efectul de seră şi ceilalţi factori poluanţi, pe scurt, ne putem oferi o viaţă
calitativ mai bună.
Aşadar fiecare efort poate face diferenţa şi efortul consumatorilor finali de a alege
produsele ecologice în detrimentul celor convenţionale, poate însemna la scară largă
protejarea planetei şi a resurselor acesteia.
Astfel există o gamă variată de produse ecologice cum ar fi: cosmetice naturale,
detergenţi ecologici pentru rufe şi vase şi săpunuri naturale din plante, haine din
bumbac ecologic, lenjerie intimă, alimente ecologice: sucuri, alimente pentru copii,
dulciuri, ceaiuri, cafea, condimente, lactate, produse de panificaţie, produse din carne,
etc. Toate aceste produse sunt certificate ca fiind obţinute în sistem ecologic, fără să
conţină nici măcar urme de pesticide, ierbicide, îngrăşăminte chimice, etc., ceea ce
contribuie într-o egală măsură atât la protejarea sănătăţii noastre cât şi la protejarea
mediului înconjurător.
Existând astfel această preocupare continuă pentru mediul înconjurător şi pentru o viaţă
sănătoasă care se reflectă în alegerile consumatorilor, nici constructorii de maşini nu
puteau să stea deoparte. În urmă cu mai mulţi ani, unii dintre ei introduceau aşa-
numitele hybrid concept-cars, maşini ce păreau destul de ciudate la acea vreme, dar
care astăzi răspund nevoilor tot mai exigente ale celor care iau în serios salvarea
planetei.
În articolul de faţă ne vom ocupa îndeosebi de o categorie a produselor ecologice, una
dintre cele mai accesibile pentru eventualii consumatori: produsele alimentare
ecologice.
Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă produsele ecologice, vom încerca mai jos să le
construim o imagine de ansamblu pentru a şti ce să alegem în favoarea unei alimentaţii
naturale şi sănătoase.
Alimentele ecologice, denumite şi organice sau biologice, sunt produse de origine
animală sau vegetală care au fost obţinute fără utilizarea substanţelor chimice precum
pesticide sau ierbicide, fără adaosuri de substanţe sintetice la procesarea lor,
nemodificate genetic şi care nu au fost expuse iradierii. Beneficiile sunt deopotrivă
pentru sănătatea consumatorului dar şi pentru mediul înconjurător, care nu are de
suferit în urma proceselor tehnologice.
Odată cu educarea populaţiei asupra stilului de viaţă şi conştientizarea importanţei unei
alimentaţii corecte pentru sănătatea organismului, noile produse ecologice au început
să înlocuiască o parte dintre cele convenţionale în dieta multor persoane.
Se stie că alimentaţia nesănătoasă, ce conţine aditivi, coloranţi, amelioratori şi alte tipuri
de E-uri este frecvent implicată în apariţia unor afecţiuni grave. Produsele ecologice
sunt naturale şi nu conţin E-uri, de aceea consumul acestor alimente poate preveni boli
grave precum cancerul sau boli cardiovasculare.
Produsele ecologice au următoarele caracteristici concrete:
Ø  În procesul acestora de producţie nu s-au folosit ierbicide, pesticide, hormoni;
Ø  Nu conţin aditivi sau alte substanţe chimice de sinteză;
Ø  Nu sunt modificate genetic;
Ø  Produsele de origine animală nu conţin urme de antibiotice;
Ø  Sunt produse sănătoase, lipsite de reziduuri toxice;
Ø  Au un conţinut echilibrat de substanţe bioactive şi minerale;
Ø  Impactul negativ asupra mediului înconjurător este minim.
Fructele ecologice sunt mult mai sănătoase decât fructele pentru cultivarea cărora s-au
folosit pesticide. În plus, cantitatea de substanţe minerale si vitamine este mult mai
mare în cadrul fructelor şi legumelor ecologice. Fructele şi legumele ecologice conţin cu
40% mai mulţi antioxidanţi decât cele convenţionale.
Lactatele şi ouăle ecologice provin de la animale care au fost hrănite cu furaje
certificate ecologic din plante obţinute fără utilizarea de produse chimice. În plus, în
lactatele normale se regăsesc urme de antibiotice care se administreaza animalelor.
Acestea ajunse în corpul uman pot produce o serie de perturbări ale metabolismului,
pot declanşa alergii sau alte sensibilizări. Acestea nu se găsesc în produsele lactate
ecologice. Chiar daca au un conţinut mai scăzut de proteine, aceste produse sunt de
calitate superioară şi sunt mai sănătoase.
În linii generale, alimentaţia ecologică se referă la consumarea unor produse
diversificate, curate, sănătoase, lipsite de reziduuri, cu un conţinut echilibrat în
substanţe bioactive şi minerale şi de calitate superioară, care să contribuie la nutriţia
raţională fiziologică a organismului uman.
Asigurarea unui mediu sănătos depinde de stilul de viaţă, în cadrul căruia trebuie
promovat un mod raţional de consum din punct de vedere ecologic. De aceea, ţările
dezvoltate îşi reorientează continuu modul producţie şi consum, în vederea realizării
obiectivelor economice şi nutriţionale fără a dăuna ecologic altor naţiuni.
Pentru a fi siguri că produsele pe care le cumpărăm sub denumirea de produse
ecologice sunt într-adevăr ecologice, trebuie să ştim în primul rând că există o legislaţie
foarte clară cu privire la toate etapele prin care trebuie să treacă un produs pentru a
primi numele de „ecologic”.
Astfel accentul se pune în primul rând pe ingrediente şi anume că acestea trebuie să fie
cultivate / crescute în sistemul ecologic şi trebuie să obţină o serie de certificări pentru a
ajunge pe rafturile magazinelor noastre. Însă procesul nu se opreşte aici deoarece în
privinţa alimentelor ecologice există o politică de securitate alimentară care se
constituie prin controlul eficient al produselor obţinute agro - industrial, fiindcă în circuitul
economic se pot introduce produse de slabă calitate, murdare, nesortate şi chiar
poluate, care atentează la sănătatea şi viaţa consumatorului.
De ce să alegem produse ecologice?
În concluzie vă enumerăm câteva motive pentru care ar trebui să luaţi în calcul
posibilitatea de a trăi ecologic:
-          când intri într-un magazin devine deodată foarte greu să alegi dacă stai să te
gândeşti la opţiunile etice, sănătoase, verzi şi prietenoase cu animalele pe care trebuie
să le iei în calcul. Ei bine, în cazul produselor ecologice putem bifa liniştiţi toate
căsuţele.
-          Mulţi oameni au convingerea că alimentele ecologice sunt mai sănătoase nu
numai pentru că sunt produse fără pesticide şi aditivi alimentari dar şi pentru că există
dovezi din ce în ce mai clare în privinţa cantităţii de vitamine pe care le conţin.
-          Lactatele şi alimentele din carne ecologice provin garantat din animale şi păsări
crescute în aer liber, având acces nestingherit la iarbă verde şi aer curat;
-          Grija pentru animale: standardele ecologice interzic cu stricteţe cruzimea faţă de
animale prin neînghesuirea acestora în ţarcuri strâmte şi supraaglomerate;
-          Nu sunt modificate genetic: recoltele şi ingredientele nu conţin şi nu sunt
cultivate sub nicio formă cu ajutorul unor substanţe care să le modifice genetic;
-          Interzicerea folosirii antibioticelor în creşterea animalelor şi păsărilor;
-          Poate că încă nu este cazul la noi, dar în ţările unde folosirea produselor
ecologice se face la scară largă, acest lucru a generat foarte multe locuri de muncă şi a
revitalizat economiile rurale, încurajând totodată tinerii să se apuce de agricultură;
-          Calitatea şi gustul bun al produselor ecologice: mulţi oameni susţin că optează
pentru aceste produse deoarece au un gust semnificativ mai bun decât cele
convenţionale;
-          Un sprijin în combaterea schimbările climatice provocate de emisiile de gaze
care provin din mijloacele actuale de producţie ale alimentelor convenţionale şi a
agriculturii agresive cu mediul.
Deocamdată numărul celor care aleg să trăiască ecologic este în creştere şi putem
observa cu bucurie că din ce în ce mai mulţi oameni încep să ia în serios faptul că pot
contribui semnificativ la protejarea planetei.
Aşteptăm cu nerăbdare clipa în care tendinţa aceasta va trece din stadiul de „trend” sau
mai românescul „moft” în stadiul în care toată lumea va participa cu convingere la
salvarea mediului înconjurător, un mediu pe care să îl putem lăsa cu mândrie moştenire
generaţiilor viitoare.

Cumpara publicitate pe E-referate.ro

Dat fiind faptul ca pentru a putea exporta in tarile UE e nevoie de indeplinit o serie de
cerinte de calitate a produselor, principalele tari partenere pentru export de lactate ale
Moldovei sunt Rusia, tarile CSI cat si o parte din tarile arabe. O data cu intrarea in UE,
au aparut dificultati privind exportul de lactate in Romania, desi o mare parte din
intreprinderi depune eforturi pentru a relua exportul, in special producatorii de inghetata.

Din cauza stocurilor mari de lactate a producatorilor si a invaziei produselor de import,

pe parcursul anului 2009 a fost restrictionat importul la lactate cateva luni. Desi
producatorii s-au pronuntat contra acesteimasuri, aceasta a dus la lichidarea stocurilor
si la ameliorarea situatiei pe termen scurt.

2. Principalii jucatori pe piata

Sectorul de fabricare a produselor lactate este o ramura cu un nivel inalt de concurenta.
Actualmente pachetele de control ale majoritatii intreprinderilor din sector sunt
controlate de fonduri sau investitori straini. Investitorii straini au preluat pachetul de
control a S.A "Inlac", "Lapte Hancesti", "Fabrica de unt Floresti", "Fabrica de branzeturi
din Soroca".

Conform datelor statistice, industria de prelucrare a laptelui este reprezentata de 33 de

intreprinderi de prelucrare a laptelui, dintre care in jur de 13 activeaza. In mare parte
piata produselor lactate este asigurata de 9 companii mari.Intreprinderile de prelucrare
a laptelui sunt distribuite uniform pe tot teritoriul Moldovei. Totusi, ponderea cea mai
inalta in volumul total de productie apartine intreprinderilor situate in partea de nord a
republicii.

Principalele companii din industria lactatelor sunt:

- Grupul JLC. Din vara anului 2004 S.A. "Incomlac", S.A. "Lapte", S.A. "Frigo", S.A.
"Comlac" au inceput sa activeze sub o marca comerciala unica - "JLC". In prezent
exporta in Ucraina, Rusia si unele tari arabe. Din cadrul grupului se remarca Incomlac
care este cea mai mare intreprindere prelucratoare din Moldova. Cifra de afaceri a
acesteia in 2009 a constituit 387 mln. Lei. 

- Alba - din 2004 este parte a grupului francez Lactalis. Intreprinderea ALBA dispune de
doua branduri - "Alba" si "President" cu care concureaza pe piata. 
- Inlac (Fabrica de lactate din Cupcini). Inlac este parte a Via Lactia Moldova, iar cifra
de afaceri a acesteia in 2009 a constituit 7,4 mln. Lei.

- Lapmol (Fabrica de lactate din Calarasi si Lipcani). Initial ea a fost o companie de

distribuire a produselor lactate ale producatorilor locali, dupa care s-a ocupat de
prelucrarea laptelui. In afara de fabricarea produselor lactate.

Conform cifrei de afaceri, in ultimii ani lider al pietei este S.A. "Incomlac" cu o pondere
de 23%, care impeuna cu restul intreprinderilor din grupul JLC ocupa aproximativ 46%
din piata, pozitiile urmatoare fiind ocupate de Lactalis Alba Moldova cu 18 %, Lapmol-
12%, Inlac, Lactis -3 % si Promilk -9 % Astfel, in prezent, lui JLC ii revine aproximativ
cea mai mare parte din piata produselor lactate.

3. Consumatorii
3.1. Caracteristici economice si psihografice--Conform datelor BNS, pe parcursul anilor
2006-2009 cheltuielile de consum a populatiei RM au crescut. Cifrele sunt destul de
clare: fata de 2006, in 2009 populatia a scos din buzunare mai multi bani pentru
cheltuielile de consum, la fel si cele destinate procurarii produselor alimentare.

Desi venitul lunar disponibil inregistreaza pe parcursul anilor o usoara crestere,

constituind in 2009 -1204 lei, totusi este devansat de cresterea cheltuielilor de consum.
Astfel, cheltuielile de consum medii lunare pentru o persoana reprezinta in jur de 551
lei. Cea mai mare pondere in cadrul acestora detin cheltuielile pentru produse
alimentare, de aproximativ 40%.

Cea mai mare parte din cheltuielile consumatorilor pentru produse alimentare revin pe
seama produselor din carne (112 lei), a produselor de panificatie (86 lei), produselor
lactate si legumelor.In prezent un consumator cheltuieste in medie 62 lei lunar pentru
produsele lactate (5,1 % din cheltuieli de consum). In anii precedenti aceasta constituia
56,1 lei.

In ceea ce priveste preferintele in lactate, moldovenii sunt inca conservatori si

traditionalisti. Consumul de lapte tine de educatie, de traditie si alti factori. Sunt tari in
care se consuma foarte mult lapte, aproape dublu fata de medie, cum ar fi Norvegia,
Finlanda, Spania, Suedia si tari in care consumul de lapte este foarte redus. 

In Moldova, care are o crestere vizibila a pietei lactatelor, se observa o educare a

consumatorului care renunta la traditionalism si incepe sa fie deschis si spre noi
sortimente de branza, cascavaluri si iaurturi, apreciind si alte atribute de produs in afara
de pretul scazut: calitatea si beneficiile asupra sanatatii.
Factorii decizionali la cumpararea produselor lactate sunt:
•calitatea, 
•pretul,
•termenul de valabilitate,
•marca,
•ambalajul.

Trebuie mentionat ca nu exista un proces unic de evaluare care sa fie utilizat de toti
consumatorii si nici de un singur consumator, in toate situatiile de cumparare. Exista
doua categorii de consumatori: cei care se hotarasc in fata raftului ce produs vor
cumpara (aici fiind inclusi si cei care se hotarasc acasa ce produs vor cumpara dar se
razgandesc in magazin deoarece produsul nu este disponibil sau au gasit ceva mai
bun) si cei care au luat decizia anterior. 

Principalii consumatori ai produselor lactate sunt persoanele de la oras, cei din spatiul
rural preferand produse lactate mai ieftine ale producatorilor locali. O ultima observatie
importanta este aceea ca piata este insuficient dezvoltata in principal din cauza puterii
reduse de cumparare, dar si datorita lipsei de educatie a consumatorului. Totalitatea
populatiei adulte a crescut si si-a format gusturile si preferintele alimentare inainte de
1989.

3.2. Consumul de lactate

In ultimii ani, consumul de lactate in Republica Moldova pe cap de locuitor a crescut
semnificativ, insa este net inferior nivelului din Europa. Din 2000, in statele europene
consumul global de produse lactate a crescut in medie cu 2,5% in fiecare an. Aceasta
crestere s-a redus in 2008-2009 la 1% pe an.In prezent in RM consumul mediu de
lactate anual este 180 l pe persoana, detinand o pondere de 20,4%in total consum al
persoanelor.

YAURT ,CREMA DE IURT

2.1 Procesul tehnologic de fabricare

În condiPiile dotării tehnice actuale de la ICDBC Balotești se realizează un iaurt

cu coagul fluid, produs care se diferenPiază de iaurtul clasic prin consistenPa

fluidă, cremoasă, uniformă în toată masa (iaurtul clasic prezintă coagul ferm, cu

suprafaPă lucioasă în secPiune, cu ușoară separare de zer). FuncPie de compoziPia

culturii de bacterii lactice utilizate se poate obPine un iaurt cu un gust ușor mai

acid, apropiat de cel al iaurtului bulgăresc sau iaurt cu gust ușor dulceag,
apreciat de un anumit segment de consumatori. ConPinutul de grăsime poate

varia de la 0,05% la 8% (cremă de iaurt).

Procesul tehnologic pentru realizarea produsului iaurt cuprinde următoarele

faze :

1. RecepPia calitativă și cantitativă a laptelui materie prima

2. CurăPirea-filtrarea laptelui

3. Normalizarea – pasteurizarea –răcirea laptelui

4. Inocularea laptelui

5. Ambalarea (pentru iaurt clasic, cu coagul ferm)

6. Termostatarea iaurtului

7. Omogenizarea (mixarea) coagulului (pentru iaurtul cu coagul fluid)

8. Prerăcirea iaurtului

9. Ambalarea iaurtului (pentru iaurtul cu coagul fluid)

10. Răcirea –depozitarea iaurtului

11. Livrarea iaurtului

Sunt operaPii comune la fabricarea produselor lactate și ele sunt prezentate în

capitolul I, în descrierea procesului tehnologic de fabricare a laptelui de consum.

Capitolul 2

IAURT / CREMĂ DE IAURT

RecepPia calitativă și cantitativă a laptelui materie primă, curăPirea laptelui,

răcirea și depozitarea tampon a laptelui Manual de tehnologii Manual de tehnologii

produse de produse de niSă

1717 / / / / 343434

Normalizarea laptelui necesar obPinerii acestui produs, la conPinutul de grăsime

dorit se face prin adaosul de lapte smântânit pasteurizat în laptele integral

pasteurizat sau prin adaosul laptelui smântânit nepasteurizat in laptele integral

nepasteurizat direct în vana de preparare iaurt (1 – figura nr. 8). În cazul

fabricării cremei de iaurt (8% grăsime), în laptele integral nepasteurizat se

adaugă smântână nepasteurizată, amestecul fiind ulterior pasteurizat).

Pentru pasteurizarea laptelui, utilizat la fabricarea iaurtului, secPia este dotată cu

un schimbător de căldură (3 – figura nr. 8) prin care laptele depozitat în vana de

preparare este recirculat cu ajutorul pompei (2 - figura nr. 8), montată în flux ,

până la atingerea temperaturii de 85...95oC. MenPinerea laptelui la temperatura

de pasteurizare timp de 20...30 minute se realizează în vana de preparare iaurt

(1–figura nr. 8) în care are loc și răcirea laptelui la temperatura de 42 – 45oC, pentru
inocularea culturii de bacterii lactice specifice. Vana este prevăzută cu

manta prin care circula agentul de răcire (apa rePea).

Inocularea laptelui pentru fermentare în vederea realizării iaurtului se face cu o

cultură concentrată de bacterii lactice specifice. Inocularea are loc la o

temperatură de 42 – 45oC, funcPie de tipul de cultură utilizat și se realizează în

vana de preparare iaurt, prin adaosul direct al culturii de bacterii lactice în lapte.

Pentru personalizarea produsului se pot utiliza mai multe tipuri de culturi de

bacterii lactice concentrate. Utilizând culturi de bacterii lactice concentrate

provenite de la firme specializate, pot fi realizate caracteristici diferite ale

produsului (aciditate, consistenPă, textură), de la categoria Real strong , la Multi

mild sau Real quick. Acestea vor stabili identitatea produsului, care va avea

vâscozitate mai mare sau mai mică, gust mai dulce sau mai acid, aromă mai mult

sau mai puPin pronunPată, consistenPă cremoasă sau mai fluidă, etc.

Indiferent de caracteristicile culturii de bacterii lactice utilizate, aceasta are în

componenPă două tipuri de bacterii lactice: Streptococcus thermophilus și

Lactobacillus delbrueckii, ssp.bulgaricus. Pentru iaurtul probiotic se adaugă în

plus o cultură mixtă de bifidobacterii, Lactobacillus acidophilus și/sau

Lactobacillus casei.

Cultură concentrată de bacterii lactice se dizolvă în lapte pasteurizat, la

temperatura de minim 25 oC și se adaugă sub agitare continuă în laptele din vană.

Din aceasta vană, dacă se dorește obPinerea unui iaurt cu coagul ferm (iaurt
clasic), laptele inoculat este preluat de o pompă și dirijat în mașina de ambalare,

de unde se dozează în ambalaje. Ambalajele cu lapte inoculat cu bacterii lactice

sunt introduse apoi în camera termostat, unde are loc fermentarea laptelui.

Dupa coagularea laptelui și obtinerea pH-ului optim are loc prerăcirea si răcirea

finală a iaurtului din ambalaje, într-o cameră frigorifică.

În cazul fabricării iaurtului cu coagul fluid (iaurt de băut), fermentarea

laptelui are loc în vana de preparare iaurt timp de 2,5-3,5 ore, după care coagulul

format este omogenizat cu ajutorul agitatorului montat pe capacul vanei și

prerăcit la o temperatură de cca. 20oC. După aceasta operaPie, iaurtul fluidizat

este preluat de pompa care alimentează dozatorul mașinii de ambalat (4 –figura

nr. 8) pentru ambalarea produsului în pahare.

În funcPie de cultura de bacterii lactice utilizate, temperatura de fermentare

(termostatare) a laptelui la fabricarea iaurtului este de 42...45oC, cu menPinere la

această temperatură timp de 2,5...3,5 ore.

Termostatarea asigură condiPiile optime de dezvoltare a microflorei specifice și

fermentarea laptelui. Momentul final al fermentării este stabilit atât organoleptic

cât și analitic, prin determinarea acidităPii titrabile, care trebuie să fie cuprinsă

între 80...90oT sau prin determinarea pH-ului, care trebuie să fie cuprins între

4,65...4,70.

La fabricarea iaurtului cu coagul fluid (iaurt de băut), prerăcirea se

realizează în vana de preparare iaurt, prin introducerea apei reci în mantaua

vanei, sub agitare continuă. Dupa prerăcire iaurtul este dirijat la dozatorul mașinii de
ambalare în pahare.

În cazul fabricării iaurtului cu coagul ferm (iaurt clasic), prerăcirea produsului

preambalat până la temperatura de 18...20oC, se va realiza într-o cameră de

prerăcire și va dura cca. 30 minute. Aceasta are drept scop formarea coagulului

ferm și prevenirea separării zerului. Prerăcirea preântâmpină si acidifierea în

continuare a produsului.

Ambalarea iaurtului
Dozarea iaurtului în ambalaje se va realiza cu ajutorul unei mașini automate de

ambalare produse lactate vâscoase, la pahare, tip AMPA 8-7, prezentată în

figura numărul 9.

9.1 9.2

Figura nr. 9. Mașină de ambalat produse vâscoase, tip AMPA 8-7 montată

în linia de fabricaPie a produse acidolactice la ICDCB Balotești.

Productivitatea mașinii este de 1500 buc./h și poate doza iaurtul în pahare la

diferite gramaje.

Paharele cu iaurt se așază în navete de material plastic și se introduc în camera

de răcire pentru răcirea finală.

Răcirea propriu-zisă la temperatura de 2...8

C are loc in camera frigorifică a

secPiei (dulap frigorific). În această fază coagulul devine mai compact, aroma se

accentuează și gustul devine mai plăcut.

Iaurtul este păstrat în acest spaPiu până în momentul livrării.

Ambalarea iaurtului

Răcirea - depozitarea iaurtului

9.1 –Ansamblu mașină de ambalat produse vâscoase (acidolactice);

9.2 –Datele tehnice pentru care este proiectată mașina (detaliu imagine placuPă de

inscripPionare a mașinii). Manual de tehnologii Manual de tehnologii Si produse de

niSA produse de ni produse de nISă2020 / / / / 343434

Transportul iaurtului, din momentul ieșirii din camera frigorifică și până în

momentul ajungerii în rePeaua de distribuPie, va trebui asigurat la o temperatură

de maxim 8 oC, cu ajutorul mijloacelor de transport auto dotate cu agregate

frigorifice și termoizolate.

Linia tehnologică pentru fabricare iaurt la ICDCB Balotești este concepută

conform schemei din figura următoare:

Schema tehnologică de fabricare a iaurtului cu coagul fluid (iaurt de băut)

este prezentată in Figura nr. 10. 1.

Figura nr. 8. Linia de fabricare a iaurtului cu coagul fluid

1 - vană preparare iaurt;

2 - pompă vehiculare lapte / iaurt;

3 - schimbător căldură pentru pasteurizare lapte utilizat la

fabricarea iaurtului;

4 - mașina de ambalat iaurt la pahare.

4. Iaurt
 
Iaurtul este un produs lactat acid originar din Peninsula Balcanicã ºi Asia Micã, care s-a
rãspândit în prezent în foarte multe tari.
Se poate prepara din lapte de vacã, oaie, bivoliþã sau din amestec de lapte de la
aceste specii, integral, parþial sau total smântânit, pasteurizat, omogenizat sau nu,
concentrat sau neconcentrat.
S-a dovedit experimental cã laptele de oaie constituie o materie primã superioarã faþã
de laptele celorlalte specii de animale. În acest lapte, bacteriile specifice iaurtului se
dezvoltã mai bine, proporþia optimã dintre cele douã specii pãstrându-se un timp mai
îndelungat. Iaurtul din lapte de oaie eliminã zerul, spre deosebire de cel din lapte de
vacã.
Compoziþia laptelui ºi în special conþinutul în substanþã uscatã ºi natura sãrurilor
minerale exercitã o influenþã deosebitã asupra consistenþei iaurtului.
Pentru a obþine un iaurt de calitate superioarã cu o consistenþã densã pe o structurã
coloidalã mai legatã, care frâneazã separarea zerului se recomandã:
- sporirea conþinutului de substanþã uscatã ( densitatea 1,04 , titrul proteic 5,0 - 5,5 )
prin amestecarea laptelui de vacã cu 10 - 30 % lapte de oaie sau bivoliþã prin
concentrare sau adãugare de lapte concentrat, lapte praf smântânit 1 - 3 % sau integral;
- adaos de 10 - 15 g clorurã de calciu la 100 l lapte pentru a corecta defectul de coagul
moale ce apare în urma tratãrii termice prelungite a laptelui.
4.1. Schema tehnologicã de fabricare
Procesele tehnologice de fabricare a iaurtului se deosebesc, în anumite limite de
variaþie a parametrilor, de la þarã la þarã.
În peninsula Balcanicã ºi în Olanda este mai rãspândit iaurtul fluid, la noi în þarã se
preparã iaurtul compact, cu o consistenþã densã.
Conþinutul de grãsime al laptelui destinat fabricãrii iaurtului variazã mult. Astfel, în
Elveþia este 4 %, în Ungaria 5 %, în Olanda 2,5 %, în Franþa 1,5 %. La noi, iaurtul din
lapte de vacã se preparã sub trei tipuri: tip extra, tip gras ºi tip slab.
Regimul termic optim de tratare a laptelui pentru obþinerea unei consistenþe bune a
iaurtului este încãlzirea la 85 - 95 0 C timp de 15 - 30 minute. În aceste condiþii are loc
denaturarea proteinelor solubile care în urma acidifierii, precipitã împreunã cu cazeina.
Totodatã, crescând posibilitãþile de hidratare a cazeinei, se îmbunãtãþeºte consistenþa
produsului.
Unele procedee recomandã încãlzirea laptelui destinat fabricãrii iaurtului la 110 -
1200 C.
Pasteurizarea laptelui se face în Olanda la 85 0 C cu menþinerea de 5 minute, în
Germania la 900 C cu menþinerea 5 - 10 minute, în Franþa la 105 0 C, iar în Anglia
laptele se fierbe timp de 5 - 10 minute.
În cazul preparãrii iaurtului tip extra, laptele se concentreazã sub vid, pânã la un
conþinut de 4 % grãsime ºi 15 % substanþã uscatã.
În cazul adãugãrii laptelui praf sau în cazul concentrãrii este obligatorie operaþia de
omogenizare. Ea se efectueazã la 50 - 60 0 C ºi la o presiune de 150 - 200 at. Existã
instalaþii care realizeazã pasteurizarea, concentrarea ºi omogenizarea laptelui ( Gerbig,
Alfa Laval ).
Omogenizarea constituie unul din mijloacele cele mai eficace de îmbunãtãþire a
consistenþei iaurtului ºi chiar a gustului. Prin omogenizare, particulele de cazeinã se
aglomereazã ºi se formeazã un coagul mai moale. Iaurtul are o consistenþã finã, zerul
se eliminã mai greu ºi grãsimea nu se separã la suprafaþã în timpul termostatãrii.
S-a constatat încã cã gustul laptelui parþial omogenizat este mai bun decât a celui
complet omogenizat. De aceea, uneori se folosesc pentru fabricarea iaurtului laptele
parþial omogenizat.
Laptele pasteurizat se rãceºte la aproximativ 45 0 C ºi se însãmânþeazã cu 2 - 3 % maia
faþã de cantitatea de lapte prelucrat.
Dupã agitare, laptele este îmbuteliat ºi capsulat. Repartizarea laptelui însãmânþat în
pahare sau borcane trebuie fãcutã rapid pentru a se evita rãcirea laptelui sub
temperatura de termostatare. În acest scop, instalaþiile de umplut trebuie sã aibã
capacitatea corespunzãtoare volumului producþiei de iaurt a fabricii. Foarte
recomandabilã este încãlzirea prealabilã a borcanelor în termostate sau mai bine, prin
trecerea lor printr-un tunel de încãlzire.
Termostatarea se face în bãi de apã, dulapuri termostat sau camere termostat, la
temperatura de 42 - 450 C ºi dureazã 2 - 3 ore. Este necesar sã se urmãreascã
menþinerea unei temperaturi de fermentare cât mai constante ºi sã se evite vibraþiile
sau miºcarea recipientelor cu lapte.
În unele þãri se foloseºte un alt procedeu care constã într-o termostatare prealabilã a
ºarjei totale în vanele de însãmânþare. Fermentarea se face pânã la obþinerea unei
aciditãþi de cca. 450 T dupã care urmeazã distribuirea în recipiente mici, continuându-
se apoi fermentarea.
În ultimul timp, ia extindere un procedeu care constã în însãmânþarea ºi fermentarea
completã a laptelui omogenizat în vane ºi distribuirea coagului în ambalaje. Iaurtul astfel
preparat are o consistenþã cremoasã, asemãnãtoare cu a smântânii ºi nu separã zer.
Pentru menþinerea relativ constantã a raportului optim între cele douã specii de bacterii
din maia este necesar ca temperatura de termostatare sã se menþinã cât mai constantã
( nu se admit variaþii mai mari de 2 0 C ), iar durata de termostatare sã nu se
prelungeascã peste cea normalã. La o temperaturã apropiatã de 50 0 C ºi o duratã
prelungitã de fermentare numãrul streptococilor se reduce simþitor, iaurtul obþinut este
acid ºi lipsit de aromã. O temperaturã de aproximativ 40 0 C favorizeazã dezvoltarea
streptococilor în detrimentul lactobacililor, rezultând un produs aromat însã lipsit de
aciditate. O temperaturã prea scãzutã favorizeazã de altfel ºi dezvoltarea germenilor
strãini, prezenþi eventual.
Stabilirea momentului final al coagulãrii la care trebuie întreruptã fermentarea se poate
face organoleptic, dupã caracterul coagulului sau aciditatea produsului. Coagulul
trebuie sã fie uniform, suficient de dens, iar prin înclinarea recipientului nu trebuie sã se
desprindã de pe pereþi. De asemeni o separare de zer limpede la zgârierea suprafeþei
coagulului aratã cã este necesar întreruperea termostatãrii. Experimental s-a stabilit cã
fermentarea iaurtului trebuie opritã la o valoare a pH-ului de 4,65 - 4,7 ºi o aciditate de
80 - 900 T. Depãºirea acestor limite duce la un produs necorespunzãtor.
Pentru asigurarea calitãþii iaurtului prin întreruperea fermentãrii în momentul optim,
termostatele sunt prevãzute cu un pH-metru reglat la pH = 4,65. Electrozii pH-metrului
se introduc într-unul din borcanele în curs de fermentare ºi în momentul stingerii
acestuia se emit semnale luminoase sau acustice. Foarte utilã este dotarea
termostatelor cu dispozitive de înregistrare a pH-ului, permiþând un control sigur asupra
modului de lucru în secþie.
Dupã întreruperea termostatãrii se face rãcirea cu apã rece prin stropire sau cufundarea
iaurtului, de obicei în douã trepte: prerãcirea pânã la 20 0 sau prin deschiderea uºilor
camerelor ºi rãcirea propriu-zisã la 3 - 4 0 C în depozit frigorific.
Prerãcirea împiedicã supracoagularea ºi procesul de sinerezã. Rãcirea propriu-zisã
favorizeazã obþinerea unei consistenþe corespunzãtoare, iaurtul suferã un proces de
maturare, în care timp coagulul devine mai compact ºi se accentueazã aroma specificã.
Durata menþinerii în depozitele frigorifice trebuie sã fie cuprinsã între 12 ºi 24 ore. La
expedierea din intreprindere, iaurtul trebuie sã aibã aciditatea maximã 115 0 T ºi
temperatura sub 80 C.
Gustul unui iaurt de bunã calitate trebuie sã fie acriºor, plãcut. El este dat în special de
aciditatea lui. Lactoza din lapte nu se scindeazã complet ( aproximativ 1 - 1,3 % ).
Fermentaþia înceteazã când conþinutul în acid lactic devine 1,2 - 1,5 %. La unele specii
de bacterii lactice limita de scindare a lactozei poate fi mai mare. Astfel, Lactobacillus
bulgaricus poate forma pânã la 3 % acid lactic, adicã aproximativ de 2,5 ori mai mult
decât alte bacterii lactice.
Aroma iaurtului constituie una din însuºirile cele mai specifice ale acestuia, fiind unul din
indicii importanþi ai calitãþii. Se considerã cã aroma caracteristicã a iaurtului se
datoreºte în mare parte prezenþei aldehidei acetice produsã de bacteriile lactice în
procesul fermentãrii. S-a constatat experimental, ca o cantitate de 0,0005 % aldehida
aceticã în lapte sau chiar în apã imprimã acestora aroma specificã iaurtului.
Conþinutul în vitamine al laptelui concentrat este cu 20 - 30 % mai redus decât al
produsului din lapte obþinut.
S-au efectuat în ultimii ani încercãri de îmbogãþire a iaurtului în vitamina C. Conþinutul
natural de acid ascorbic imediat dupã fabricare este în medie 1 - 1,5 mg %. Acest
conþinut mai scade pânã ajunge la consumator cu 20 - 50 %.
S-a constat cã prin adãugarea de vitamina C ( 25 mg % ) înainte de fermentare,
microflora iaurtului descompune pânã la 50 % din aceastã cantitate apoi pierderile de
acid ascorbic în primele 24 de ore de la fabricare sunt în cca. 10 %.
Proprietãþile ºi compoziþia iaurtului. Proprietãþile organoleptice, fizico-chimice ºi
microbiologice ale iaurtului sunt reglementate prin STAS 3665-62.
 
Caracte Iaurt din lapte de vacã Iaurt
-ristici tip extra tip gras, tip din
  slab lapte
  de
Aspect Coagul de Coagul de bivoliþ Coagul de Coagul de
ºi consistenþ consistenþ ã oaie consistenþ consistenþ
consis- ã fermã ã potrivitã,   ã potrivitã ã fermã,
tenþã cremos, fãrã bule de   fãrã bule de cremos
  fãrã bule gaz, nu gaz, nu fãrã bule
  de gaz, nu eliminã zer eliminã zer de gaz, nu
eliminã zer, sau eliminã sau eliminã eliminã zer
sau eliminã maximum maximum sau eliminã
maximum 5% la 5% la maximum
2% la rupere rupere 2%, la
rupere aspect aspect rupere
aspect gra- asemãnãtor asemãnãtor aspect
lar, poros porþelanulu porþelanulu granular,
  i i poros.
     
Culoare albã de lapte sau cu nuanþã
  slabalbã-gãlbuie gãlbuie
   
Miros ºi specific de iaurt ºi
gust laptelui din care provine
  plãcut, acriºor, fãrã gust
  sau miros strãin
 

Tabel nr.
Proprietãþile organoleptice ale iaurtului
Caracteristici Iaurt din lapte de vacã Iaurt din
    lapte de
 
 
 
  tip tip gras tip slab bivoliþã oai
  extra       e
     
Grãsime [ % ] 4 µ § 3,2 µ § min. 0,1 6 µ § 6 µ § 0,1
  0,1 0,1   0,1  
       
Aciditate[ o Tmax ] 145 140 140 140 140
           
 
Tabel nr.
Caracteristicile chimice ale iaurtului
Caracteristic Iaurt din lapte de Iaurt din
i vacã lapte de
     
  tip tip tip   bivoliþã oaie
  extra gras slab      
       
Germeni lipsã
patogeni  
   
 
Bacterii coli          
forme / ml          
max.      
- în borcane 5 5 5
- în sticle 50 50 50
       
 
Tabel nr.