Capitolul 2.

Proiectarea unui cuptor de DA

2.1. Date de proiectare

Să se proiecteze un cuptor paralelipipedic vertical pentru preîncălzirea țițeiului din instalația de

𝑘𝑔⁄
distilare atmosferică cu capacitatea de 220000 + 50 · 𝑛 ℎ , unde 𝑛 = 2.

Presiunea țițeiului la ieșirea din cuptor este 3,4 ata

Procentul de vaporizat la intrarea în coloană este 50%, caracteristicile vaporizatului fiind
15
𝑑15 = 0,822 și 𝐾 = 11,7
15
Țițeiul va intra în cuptor cu o temperatură de 225°C, 𝑑15 = 0,860 și 𝐾 = 11,7.
Sistemul de preîncălzire a aerului cu fascicule tubular
15
Combustibilul folosit este păcura cu 𝑑15 = 0,970
Țițeiul iese din cuptor cu temperature de 360°C
Parametri abur supraîncălzit:
𝑘𝑔⁄
 Debitul de abur este 9000 ℎ
 Presiunea aburului este de 4 ata
 Temperatura aburului la ieșire este de 350°C

2.2. Combustia

În calculul cuptoarelor tubulare, combustia interesează prin efectul ei termic, cantitatea de aer
necesar arderii, debitul şi compoziţia gazelor de ardere, valorile maximă (temperatura adiabatică a
flăcării) şi minimă (temperatura de rouă) între care se înscriu temperaturile gazelor de ardere în
cuptor [3].

Combustibilii pot conţine ca elemente chimice componente C, H, S, O şi N şi în plus umiditate

(w) şi substanţe minerale complexe (z).

Combustibilii petrolieri lichizi, de la benzină la păcură, pot fii consideraţi amestecuri de

hidrocarburi, iar compoziţia lor elementară se calculează cu ajutorul relaţiei empirice:
17
 15
𝑐 = 0,16 · 𝑑15 + 0,74 (2.1)

ℎ = 1−𝑐 (2.2)

𝑐 = 0,15 · 0,970 + 0,74 = 0,8855

ℎ = 1 − 0,8855 = 0,1145

2.3. Consumul de aer și coeficientul cantității de aer

Arderea combustibililor în cuptoare se asigură cu aer, a cărui compoziţie se admite (tehnic) a fi de

79% vol. N2 şi 21% vol. O2. Cunoscându-se consumul minim de oxigen pentru ardere şi concentraţia
oxigenului în aerul tehnic, se poate scrie următoarea relaţie pentru calcularea consumului minim de
aer[3]:

1 𝑐 ℎ 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑎𝑒𝑟⁄
𝐿𝑚𝑖𝑛 = ·( + ) 𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.3)
0,21 12 4

1 0,8855 0,1145 1
𝐿𝑚𝑖𝑛 = 0,21 · ( + ) = 0,21 · (0,0737 + 0,0286) = 4,76 · 0,1023 =
12 4

0,48 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑎𝑒𝑟⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

Deoarece arderea se face fie cu o cantitate de aer mai mare decât consumul minim de oxigen, fie cu
o cantitate mai mică decât consumul minim de oxigen este necesară introducerea unui coeficient al
cantităţii de aer (α), definit ca raportul dintre consumul practic (real) de aer (L) şi cantitatea minimă de
aer corespunzătoare[3]:

𝐿
𝛼=𝐿 (2.4)
𝑚𝑖𝑛

Consumul practic de aer pentru arderea combustibililor se poate exprima, prin intermediul lui α,
prin relaţia:

𝐿 = 𝛼 · 𝐿𝑚𝑖𝑛 (2.5)

𝛼 = 1,25

18
𝐿 = 1,25 · 0,48 = 0,6 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑎𝑒𝑟⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

2.4. Cantitatea gazelor rezultate le arderea completă

În urma arderii complete a unui combustibil, gazele rezultate din ardere pot conţine următorii
componenţi [3]:

 CO2 – provenit din arderea carbonului conţinut de combustibil;

 H2O – vapori de apă, proveniţi din arderea hidrogenului conţinut de combustibil, din
umiditatea iniţială a combustibilului, şi de aburul utilizat pentru pulverizarea
combustibilului;
 SO2 – provenit din arderea sulfului conţinut de combustibil;
 N2 –provenit din aerul utilizat pentru arderea şi din azotul conţinut de combustibil;
 O2 – provenit din excesul de aer utilizat pentru ardere.

Se poate calcula atât cantitatea molară cât şi masică a gazelor de ardere rezultate la arderea unui
kilogram de combustibil.

Cantitatea molară de dioxid de carbon rezultat la ardere se poate calcula pe baza relaţiei următoare:

𝑐 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐶𝑂2
𝑛𝑐𝑜2 = 12 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.6)

0,8855 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐶𝑂2

𝑛𝑐𝑜2 = = 0,0737 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.
12

Cantitatea molară de apă rezultată la arderea combustibilului se calculează astfel:

ℎ 𝑎 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐻2 𝑂
𝑛𝐻2 𝑂 = 2 + 18 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.7)

𝑘𝑔
Unde: a - cantitatea de abur de pulverizare, ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

0,1145 0,5 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝐻2 𝑂

𝑛𝐻2 𝑂 = + = 0,0572 + 0,02 = 0,0772 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.
2 18

Cantitatea de oxigen prezent în produsele de ardere este:

19
 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑂2
𝑛𝑂2 = 0,21(𝐿 − 𝐿min ) ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.7)

𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑂2
𝑛𝑂2 = 0,21(0,6 − 0,48) = 0,0252 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

Cantitatea de azot prezent în gazele de ardere se calculează astfel:

𝑛 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑁2
𝑛𝑁2 = 0,79𝐿 + 28 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.8)

1 𝑘𝑚𝑜𝑙 𝑁2
𝑛𝑁2 = 0,79 · 0,6 + = 0,5 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.
28

Cantitatea molară totala a gazelor de ardere este:

𝑛𝑡𝑔.𝑎. = 𝑛𝑐𝑜2 + 𝑛𝐻2 𝑂 + 𝑛𝑂2 + 𝑛𝑁2 𝑘𝑚𝑜𝑙⁄

𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.
(2.9)

𝑛𝑡𝑔.𝑎. = 0,0737 + 0,0772 + 0,0252 + 0,5 = 0,6761 𝑘𝑚𝑜𝑙⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

Cantităţile masice ale gazelor de ardere se calculează astfel:

𝑘𝑔 𝐶𝑂2
𝑚𝑐𝑜2 = 44 · 𝑛𝑐𝑜2 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.10)

𝑘𝑔 𝐻2 𝑂
𝑚𝐻2 𝑂 = 18 · 𝑛𝐻2 𝑂 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.11)

𝑘𝑔 𝑂2
𝑚𝑂2 = 32 · 𝑛𝑂2 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.12)

𝑘𝑔 𝑁2
𝑚𝑁2 = 28 · 𝑛𝑁2 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.13)

𝑘𝑔 𝐶𝑂2
𝑚𝑐𝑜2 = 44 · 0,0737 = 3,24 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

𝑘𝑔 𝐻2 𝑂
𝑚𝐻2 𝑂 = 18 · 0,0772 = 1,3896 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

𝑘𝑔 𝑂2
𝑚𝑂2 = 32 · 0,0252 = 0,8 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

𝑘𝑔 𝑁2
𝑚𝑁2 = 28 · 0,5 = 14 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

Cantitatea masică totală este:

20
 𝑘𝑔
𝑚 = 𝑚𝑐𝑜2 + 𝑚𝐻2 𝑂 + 𝑚𝑂2 + 𝑚𝑁2 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.14)

𝑘𝑔
𝑚 = 3,24 + 1,3896 + 0,8 + 14 = 19,42 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.

Se poate calcula masa molară medie a gazelor de ardere astfel:

𝑚 𝑘𝑔⁄
𝑀= 𝑘𝑚𝑜𝑙 (2.15)
𝑛

19,42 𝑘𝑔⁄
𝑀 = 0,6761 = 28,72 𝑘𝑚𝑜𝑙

Puterea calorifică a combustibilului se calculează pe baza relaţiilor empirice existente în

literatură funcţie de natura acestui combustibil. Astfel pentru combustibili lichizi reziduali (păcură) se
foloseşte relaţia care ţine seama de densitatea relativă şi parţial de compoziţia elementară [3]:

15623 𝑘𝑗
𝐻𝑖 = 15 + 24300 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. (2.16)
𝑑15

15623 𝑘𝑗
𝐻𝑖 = + 24300 = 40406,18 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.
0,970

2.5. Bilanțul termic al cuptorului

Bilanţul termic al cuptorului se face pe un contur larg, în jurul acestui utilaj:

𝑄1 + 𝑄3 + 𝑄4 + 𝑄5 = 𝑄2 + 𝑄6 + 𝑄𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖 (2.17)

Unde:

 𝑄1 - fluxul termic ce intră cu materia primă rece, 𝑘𝑊

 𝑄3 - fluxul termic ce intră cu combustibilul, 𝑘𝑊
 𝑄4 - fluxul termic ce intră cu aburul de pulverizare a combustibilului lichid, 𝑘𝑊
 𝑄5 - fluxul termic ce intră cu aerul pentru ardere, 𝑘𝑊
 𝑄2 - flux termic ce iese cu materia primă încălzită, 𝑘𝑊
 𝑄6 - fluxul termic ce iese cu gazele arse, 𝑘𝑊
 𝑄𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖 - este suma pierderilor de căldură ce se produc în diferite zone ale cuptorului.

21
 Bilanţul termic se poate face fie calculând fiecare flux ce intră în bilanţ, conform ecuaţiei de bilanţ
de mai sus, fie grupând termenii din acest bilanţ. De exemplu, 𝑄1 şi 𝑄2 pot fi grupate astfel:

𝑄𝑚𝑝 = 𝑄1 − 𝑄2 [𝑘𝑊] (2.18)

Acesta fiind fluxul termic necesar pentru încălzirea materiei prime, vaporizarea sa parţială şi de
eventualele reacţii chimice care au loc în ţiţei.

În cazul în care materia primă se încălzeşte şi se vaporizează parţial, dar fără reacţii chimice:

𝑄𝑚𝑝 = 𝑚𝑚𝑝 [𝑒𝑖 𝑣𝑡 + (1 − 𝑒)𝑖𝑙𝑡2 − 𝑖𝑙𝑡1 ] [𝑊] (2.19)

2

Unde:

 e – fracţia masică a vaporizatului,

 Indicele v se referă la vapori iar l la lichid

Entalpiile specifice ale fracţiunilor petroliere se calculează pe baza relaţiilor următoare [3]:

 Pentru starea lichidă:

15 15 2 𝑘𝑗
𝑖𝑙 = [(2,964 − 1,332 · 𝑑15 )𝑡 + (0,003074 − 0,001154 · 𝑑15 )𝑡 ] · (0,0538𝐾 + 0,3544) [ ⁄𝑘𝑔]

(2.20)

 Pentru stare vapori:

15 15 15 2
𝑖𝑣 = 532,17 − 210,61 · 𝑑15 + (1,8213 − 0,45638 · 𝑑15 )𝑡 + (0,0023447 − 0,00058037 · 𝑑15 )𝑡 +

(4,187𝑡 − 837,4) · (0,07𝐾 − 0,84) [𝑘𝑗⁄𝑘𝑔] (2.21)

Densitatea lichidului rezidual se calculează din relaţia de mai jos:

100 𝑒 𝑟
15 = 𝑑15 + 𝑑15 (2.22)
𝑑15 𝑚𝑝 15 𝑒 15 𝑟

𝑘𝑔⁄
𝑚𝑚𝑝 = 220000 + 50 · 14 = 220700 ℎ

𝑖𝑙𝑡1 = [(2,964 − 1,332 · 0,860) · 225 + (0,003074 − 0,001154 · 0,860) · 2252 ] · (0,0538 · 11,7 +
𝑘𝑗
0,3544) = 514,19 ⁄𝑘𝑔

22
𝑖𝑙 𝑡2 = [(2,964 − 1,332 · 0,822) · 360 + (0,003074 − 0,001154 · 0,822) · 3602 ] · (0,0538 · 11,7 +
𝑘𝑗
0,3544) = 946,46 ⁄𝑘𝑔

100 50 50 15
= + 15 ⇒ 𝑑15 𝑟
= 0,901
0,860 0,822 𝑑15 𝑟

𝑒𝑖𝑣𝑡 = 532,17 − 210,61 · 0,901 + (1,8213 − 0,45638 · 0,901) · 360 + (0,0023447 −

2

𝑘𝑗
0,00058037 · 0,901) · 3602 + (4,187 · 360 − 837,4) · (0,07 · 11,7 − 0,84) = 1071,5 ⁄𝑘𝑔

𝑄𝑚𝑝 = 220700[1071,5 + (1 − 0,5) · 946,46 − 514,19] = 223923349469,81 𝑊 =

223923349,46 𝑘𝑊

Se va calcula entalpia lichidului rezidual la ieşirea din cuptor ,după care se calculează căldura
preluată de materia primă în cuptor .În continuare, fluxurile termice care intră şi ies din conturul de
bilanţ vor fi raportate la 1 kg combustibil. Deci un flux termic oarecare va fi egal cu:

𝑄 = 𝐵 · 𝑖 [𝑘𝑊 ] (2.23)

𝑘𝑔
Unde:B – debitul de combustibil, [ ℎ ]

𝑘𝐽
i – entalpia fluxului respectiv raportată la 1 kg combustibil, [𝑘𝑔]

Pentru amestecul combustibil: combustibil + abur de pulverizare + aer, se calculează entalpia cu

relaţia:

𝑘𝑗
𝑖𝑎𝑐 = 𝑖𝑐𝑜𝑚𝑏 + 𝑖𝑎𝑏𝑢𝑟 + 𝑖𝑎𝑏𝑢𝑟 𝑝𝑢𝑙𝑣𝑒𝑟𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 [ . 𝑐𝑜𝑚𝑏. ] (2.24)
𝑘𝑔

𝑖𝑐𝑜𝑚𝑏 = [(2,964 − 1,332 · 0,970) · 80 + (0,003074 − 0,001154 · 0,970) · 802 ] · (0,0538 +

𝑘𝑗
0,3544) = 139,04 [ ⁄𝑘𝑔]

Chiar dacă există preîncălzire cu aer entalpia aerului se ia la temperatura atmosferică întrucât
bilanţul termic pe cuptor se face pe un contur mai larg. Entalpia aburului de pulverizare, puterea
calorică a combustibilului, entalpia gazelor de ardere se exprimă faţă de originea: temperatura 0 °C iar
apa este în fază vapori. Pentru calcularea entalpiei combustibilului se va admite temperatura
combustibilului (în jurul valori de 80 °C) ,dar fără factorul de caracterizare K (necunoscut). Pentru

23
calcularea entalpiei aerului se va proceda asemănător, mai întâi se admite temperatura aerului (în jurul
valori de 10 °C) şi apoi se va aplica formula următoare:

𝑘𝑗
𝑖𝑎𝑒𝑟 = 𝐿 · 𝐶𝑝𝑎𝑒𝑟 · 𝑡𝑎𝑒𝑟 [ . 𝑐𝑜𝑚𝑏. ] (2.25)
𝑘𝑔

𝑘𝐽
𝑐𝑝 = 29,07 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = = 1,003 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
29,07 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑘𝑔⁄
28,96 𝑘𝑚𝑜𝑙

𝑘𝑗
𝑖𝑎𝑒𝑟 = 0,6 · 1,003 · 10 = 6,018 [ . 𝑐𝑜𝑚𝑏. ]
𝑘𝑔

Pentru aburul de pulverizare se admite că se foloseşte abur saturat ci presiune absolută de 5 bar.
Formula de calcul pentru entalpie este:

𝑘𝑗
𝑖𝑎𝑏𝑢𝑟 = 𝑎(𝑖 − 𝑟𝑜 ) [ . 𝑐𝑜𝑚𝑏. ] (2.26)
𝑘𝑔

Unde:

a – cantitatea aburului de pulverizare (0,1 ….. 0,5 kg. 𝐴𝑏𝑢𝑟/𝑘𝑔. 𝑐𝑜𝑚𝑏.)

i – entalpia aburului la presiune absolută, (i = 2.749 𝑘𝑗/𝑘𝑔)

𝑟𝑜 – latenta de vaporizare a apei la 0 0C (𝑟𝑜 = 2.501 𝑘𝑗/𝑘𝑔)

𝑘𝑗
𝑖𝑎𝑏𝑢𝑟 = 0,3 · (2749𝑘𝑗/𝑘𝑔 − 2501𝑘𝑗/𝑘𝑔) = 74,4 [ . 𝑐𝑜𝑚𝑏. ]
𝑘𝑔

𝑖𝑎𝑐 = 139,04 + 6,018 + 74,4 = 219,45 𝑘𝑗/𝑘𝑔. 𝑐𝑜𝑚𝑏.

Pentru calculul entalpiei gazelor la coş, se admite temperatura gazelor arse la cos de 200°C,
considerându-se că această temperatură este cu 30 – 40 °C desupra punctului de rouă, chiar şi în cazul
unui combustibil sulfuros.

Se calculează entalpia gazelor la coş cu ecuaţia:

𝑘𝑗
𝑖𝑔𝑐 = 𝑡𝑐 ∑(ni cpi ) [𝑘𝑔 . 𝑐𝑜𝑚𝑏. ] (2.27)

40,40 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 40,40 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 0,918 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝐶𝑂2 44 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

24
 34,00 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 34,00 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 1,88 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝐻2 𝑂 18 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

29,31 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 29,31 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 1,046 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝑁2 28 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

29,94 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 29,94 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 0,93 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝑂2 32 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

𝑖𝑔𝑐 = 200 · [(0,0737 · 0,918) + (0,0772 · 1,88) + (0,0252 · 0,93) + (0,5 · 1,046)] =
kJ
151,6 ⁄kg. comb.

Randamentul termic al cuptorului se calculează în general ca raport între căldura utilă şi căldura
dezvoltată de combustibil. Căldura dezvoltată de combustibil este:

𝑄 = 𝐵 (𝐻𝑖 + 𝑖𝑎𝑐 )[𝑘𝑊] (2.27)

Unde: 𝐻𝑖 - puterea calorifică inferioară a combustibilului.

Randamentul termic al cuptorului se poate calcula şi din raportul entalpiilor, dacă acestea sunt
raportate la aceeaşi unitate: kg combustibil. Randamentul este întotdeauna subunitar, deoarece o parte
din căldura dezvoltată de combustibil se pierde cu gazele la coş iar altă parte prin pereţii cuptorului, în
diferite zone ale sale.

Se vor admite pierderile de căldură ale cuptorului, în secţia de radiaţie (3%), în secţia de
convecţie (1%), în preîncălzitorul de aer (1%), în procente din căldura introdusă şi dezvoltată în cuptor
în total 5%.

Astfel, randamentul este:

𝑖𝑔𝑐
𝜂 = 1 − 𝐻 +𝑖 − 0,05 (2.28)
𝑖 𝑎𝑐

151,6
𝜂 = 1 − 40406,18+219,45 − 0,05 = 0,9463

Randamentul unui cuptor bine construit şi exploata depăşeşte valoarea 0,85.

Debitul de combustibil se poate determina din formula:

25
 𝑄 𝑘𝑔⁄
𝐵 = 𝜂(𝐻 𝑚𝑝 [ ℎ] (2.29)
+𝑖
𝑖 𝑎𝑐 )

223923349469,81𝐽⁄𝑠 223923349469,81𝐽⁄𝑠 223923349469,81𝐽⁄𝑠 𝑘𝑔⁄

𝐵 = 0,9463(40406,18+219,35) = = = 5803,06 𝑠=
38444,03 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 38444030 𝐽⁄𝑘𝑔

𝑘𝑔⁄
20891047 ℎ

Debitul de aer se calculează astfel:

𝑘𝑔
𝐵𝑎𝑒𝑟 = 𝐵 · 𝐿 · 𝑀𝑎𝑒𝑟 [ ⁄ℎ] (2.30)

𝑘𝑔⁄
𝐵𝑎𝑒𝑟 = 20891047 · 0,6 · 28,72 = 359994522 ℎ

Debitul gazelor de ardere este:

𝑘𝑔
𝐵𝑔𝑎 = 𝐵 · 𝑚 [ ⁄ℎ] (2.31)

𝑘𝑔⁄
𝐵𝑔𝑎 = 20891047 · 28,72 = 600163190 ℎ

Debitul de abur de pulverizare se calculează cu relația:

𝑘𝑔⁄
𝐵𝑎𝑏𝑢𝑟 𝑝𝑢𝑙𝑣𝑒𝑟𝑖𝑧𝑎𝑡 = 𝐵 · 𝑎 [ ℎ] (2.32)

𝑘𝑔⁄
𝐵𝑎𝑏𝑢𝑟 𝑝𝑢𝑙𝑣𝑒𝑟𝑖𝑧𝑎𝑡 = 20891047 · 0,3 = 6267314,1 ℎ

𝑘𝑔⁄ 𝑘𝑗 𝑘𝑗
𝑄3 = 20891047 ℎ (40406,18 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. + 219,35 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏.) = 848711945734,61𝑘𝑊

𝑘𝑔⁄ 𝑘𝑗
𝑄4 = 6267314,1 ℎ · 74,4 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. = 466288161,6 𝑘𝑊

𝑘𝑔⁄ 𝑘𝑗
𝑄5 = 359994522 ℎ · 6,018 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. = 2166447033,39𝑘𝑊

𝑘𝑔⁄ 𝑘𝑗
𝑄6 = 600163190 ℎ · 151,6 ⁄𝑘𝑔 𝑐𝑜𝑚𝑏. = 90984739579,74𝑘𝑊

𝑄1 + 𝑄3 + 𝑄4 + 𝑄5 = 𝑄2 + 𝑄6 + 𝑄𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖

223923349,46 𝑘𝑊 + 848711945734,61𝑘𝑊 + 466288161,6 𝑘𝑊 + 2166447033,39𝑘𝑊 =

223923349,46𝑘𝑊 + 90984739579,74𝑘𝑊 + 𝑄𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖
26
851568604279,06𝑘𝑊 = 91208662929,2𝑘𝑊 + 𝑄𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖

𝑄𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒𝑟𝑖 = 760359941350,06𝑘𝑊

2.6. Bilanțul termic al cuptorului pe secții

Bilanţul termic al cuptorului pe secţii se face pentru a calcula unele date intermediare necesare
dimensionării acestuia şi anume, sarcinile termice ale secţiilor, acestea se vor calcula fie pe circuitul de
materie primă, fie pe circuitul de gaze arse, după cum este mai facil. Sarcina termică este fluxul termic
preluat sau cedat (după caz) de acel circuit.

În figura 2.2 se prezintă o schemă simplificată a cuptorului cu cele două circuite: circuitul de
materie primă şi circuitul gazelor arse.

27
 Figura 2.2. Schiţa cuptorului cu evidenţierea celor două circuite (materie primă şi gaze arse)
precum şi a principalelor mărimi de calcul necesare bilanţului pe secţii (fluxuri şi entalpii)

În figura 2.2 circuitul gazelor arse este reprezentat pe mijlocul cuptorului. Amestecul de combustie
′
la intrare în cuptor la temperatura aerului preîncălzit având entalpia 𝑖𝑎𝑐 . În focar, amestecul arde
rezultând gaze arse cu temperatura înaltă, care cedează căldură materiei prime, temperatura acestor
gaze este diferită în diferite puncte ale radiaţiei, pentru calculele în zona radiaţiei, considerându-se o
valoare medie 𝑡𝑚𝑓 (temperatura medie din focar). La prag (punctul de trecere a radiaţiei în convecţie),
temperatura gazelor arse 𝑡𝑔𝑝 este mai mică cu 50 – 100 °C, decât 𝑡𝑚𝑓, iar entalpia lor este notată cu 𝑖𝑔𝑝.
În convecţie gazele arse se răcesc, cedând căldură materiei prime şi părăsesc convecţia cu 𝑖𝑔𝑖. În
continuare, în preîncălzitor, gazele arse cedează căldură aerului şi ies la baza coşului cu entalpia 𝑖𝑔𝑐. Pe
circuitul de materie primă (cu temperatura de intrare 𝑡1), ţiţeiul se împarte încă de la intrare în convecţie
în două fluxuri egale. Aşadar, în convecţie există două circuite de materie primă, fiecare circulând în
câte o serpentină formată din jumatate din ţevile din convecţie. În continuare, se păstrează două circuite
şi în zona de radiaţie. Acest lucru este indicat pe figura 2.2, prin prezentarea celui de-al doilea circuit
(cel din partea dreaptă a cuptorului) cu linie punctată. Din convecţie, ţiţeiul intră în radiaţie prin tubul
de jos, cu entalpia 𝑖𝑖𝑟 urcând în serpentină şi ieşind din radiaţie cu temperatura de ieşire din cuptor 𝑡2,
pe la punctul cel mai fierbinte al cuptorului, în zona pragului. Cele două circuite de materie primă se
reunesc după ieşirea din cuptor.

Pentru calcularea bilanţului termic pe secţii se va admite temperatura gazelor de ardere la intrarea
în preîncălzitorul de aer (în jurul valorii de 𝑡𝑖 = 400 °C) şi se va calcula entalpia gazelor de ardere la
această temperatură:

𝑘𝑗
𝑖𝑔𝑖 = 𝑡𝑖 ∑(ni cpi ) [𝑘𝑔 . 𝑐𝑜𝑚𝑏. ] (2.33)

43,54𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 43,54 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 0,98 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝐶𝑂2 44 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

34,92 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 34,92 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 1,94 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝐻2 𝑂 18 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

29,69 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 29,69 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 0,965 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝑁2 28 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

𝑘𝐽
𝑘𝐽⁄ 30,90 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶 𝑘𝐽
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 30,90 𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 1,060 ⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝑂2 32 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

28
𝑖𝑔𝑖 = 400 · [(0,0737 · 0,98) + (0,0772 · 1,94) + (0,0252 · 1,060) + (0,5 · 0,965)] =
kJ
310,08 ⁄kg. comb.

Pierderile de căldură în preîncălzitorul de aer sunt date de relaţia:

𝑄𝑝𝑝 = 0,01 · 𝐵(𝐻𝑖 + 𝑖𝑎𝑐 ) [kJ⁄h ] (2.34)

kJ
𝑄𝑝𝑝 = 0,01 · 20891047(40406,18 + 219,45) = 8487119457,34 ⁄h

Căldura preluată de aer în preîncălzitor este:

kJ
𝑄𝑎𝑒𝑟 = 𝐵(𝑖𝑔𝑖 − 𝑖𝑎𝑐 ) − 𝑄𝑝𝑝 [ ⁄h ] (2.35)

kJ⁄
𝑄𝑎𝑒𝑟 = 20891047(310,08 − 151,6) − 8487119457,34 = 5176306324,78 h

[kJ⁄kg. comb.]
𝑄𝑎𝑒𝑟
𝑞𝑎𝑒𝑟 = (2.36)
𝐵

5176306324,78 kJ
𝑞𝑎𝑒𝑟 = = 247,77 ⁄kg. comb.
20891047

Entalpia aerului preîncălzit este:

kJ
𝑖𝑎𝑝 = 𝑖𝑎𝑒𝑟 + 𝑞𝑎𝑒𝑟 [ ⁄kg. comb.] (2.37)

kJ
𝑖𝑎𝑝 = 6,018 + 247,77 = 1491,07 ⁄kg. comb.

Dacă nu se cunoaşte temperatura aerului preîncălzit se va determina din formula următoare:

𝑖𝑎𝑝
𝑡𝑎𝑝 = 𝐿·𝐶 [°𝐶 ] (2.38)
𝑝𝑎𝑒𝑟

1491,07
𝑡𝑎𝑝 = 0,6·29,07 = 85,48 °𝐶

29
 Se va admite temperatura gazelor de ardere la trecerea din secţia de radiaţie în secţia de
convecţie (la prag în jurul valorii de 𝑡𝑝 = 900°C). Se va calcula entalpia gazelor de ardere la această
temperatură:

𝑘𝑗
𝑖𝑔𝑝 = 𝑡𝑝 ∑(ni cpi ) [𝑘𝑔 . 𝑐𝑜𝑚𝑏. ] (2.39)

48,99𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 48,99 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 1,113 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝐶𝑂2 44 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

37,85 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 37,85 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 2,102 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝐻2 𝑂 18 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

32,87 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 32,887 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 1,027 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝑁2 28 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

31,07 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙·°𝐶
𝑐𝑝𝑚𝑜𝑙 = 31,07 𝑘𝐽⁄𝑘𝑚𝑜𝑙 · °𝐶 = 𝑘𝑔 = 1,1096 𝑘𝐽⁄𝑘𝑔 · °𝐶
𝑂2 32 ⁄𝑘𝑚𝑜𝑙

𝑖𝑔𝑝 = 900 · [(0,0737 · 1,113) + (0,0772 · 2,102) + (0,0252 · 1,1096) + (0,5 · 1,027)] =
kJ
737,28 ⁄kg. comb.

Pierderile de căldură în secţia de convecţie se consideră egale cu pierderile de căldură din

preîncălzitorul de aer:

kJ
𝑄𝑝𝑐 = 𝑄𝑝𝑝 [ ⁄h ] (2.40)

kJ
𝑄𝑝𝑐 = 8487119457,34 ⁄h

Căldura preluată de materia primă în secţia de convecţie este:

kJ
𝑄𝑐 = 𝐵(𝑖𝑔𝑝 − 𝑖𝑔𝑖 ) − 𝑄𝑐 [ ⁄h ] (2.41)

kJ⁄
𝑄𝑐 = 20891047(737,28 − 310,08) − 8487119457,34 = 431686327,9 h

Căldura preluată de materia primă în secţia de radiaţie este:

kJ
𝑄𝑟 = 𝑄𝑚𝑝 − 𝑄𝑐 [ ⁄h ] (2.42)

30
 kJ kJ
𝑄𝑟 = 223923349469 − 431686327,9 = 223491663141 ⁄h = 62081017 ⁄s

Entalpia ţiţeiului la intrarea în radiaţie este:

𝑄 kJ
𝑡𝑖𝑟 = 𝑖2 − 𝑚 𝑟 [ ⁄kg ] (2.43)
𝑚𝑝

kJ
𝑖2 = (0,5 · 𝑖𝑙𝑡2 ) + (0,5 · 𝑖𝑣𝑡2 ) [ ⁄kg. comb.] (2.44)

kJ
𝑖2 = (0,5 · 946,46) + (0,5 · 1071,5) = 1008,98 ⁄kg. comb.

62081017 kJ
𝑡𝑖𝑟 = 1008,98 − = 727,98 ⁄kg
220700

Unde:

𝑖2 - entalpia ţiţeiului la temperatura de ieşire din cuptor. Pentru determinarea temperaturii la intrare în
secţia de radiaţie considerându-se total lichid se foloseşte formula de mai jos:

15 15 2 𝑘𝑗
𝑖𝑖𝑟 = [(2,964 − 1,332 · 𝑑15 )𝑡𝑖𝑟 + (0,003074 − 0,001154 · 𝑑15 )𝑡𝑖𝑟 ] · (0,0538𝐾 + 0,3544) [ ⁄𝑘𝑔]

(2.45)

2] (
727,98 = [(2,964 − 1,332 · 0,860)𝑡𝑖𝑟 + (0,003074 − 0,001154 · 0,860)𝑡𝑖𝑟 · 0,0538 · 11,7 +
0,3544)

𝑡𝑖𝑟 = 312,77°𝐶

Entalpia amestecului combustibil corespunzătoare aerului preîncălzit este:

′ kJ
𝑖𝑎𝑐 = 𝑖𝑎𝑝 + 𝑖𝑐𝑜𝑚𝑏. + 𝑖𝑎𝑏𝑢𝑟 [ ⁄kg. comb.] (2.46)

′ kJ
𝑖𝑎𝑐 = 1491,07 + 139,04 + 74,4 = 1704,51 ⁄kg. comb.

Căldura totală introdusă şi dezvoltată în focarul cuptorului este:

′ )[ ]
𝑄 = 𝐵 (𝐻𝑖 + 𝑖𝑎𝑐 𝑊 (2.47)

𝑄 = 20891047(40406,18 + 1704,51) = 879144536129𝑊 = 844144536𝑘𝑊

31
 2.7. Dimensionarea secției de radiație

În secţia de radiaţie a cuptorului paralelipipedic se utilizează două circuite în paralel, iar diametrul
tuburilor şi numărul de circuite se aleg astfel încât să se obţină viteza de masă sau viteza liniară pentru
materia primă în limitele recomandate. Se aleg tuburi cu următoarele dimensiuni atât pentru secţia de
radiaţie cât şi pentru cea de convecţie:

𝑑𝑒 = 168[𝑚𝑚]

𝑑𝑖 = 148[𝑚𝑚]

𝑠1 = 305[𝑚𝑚] (2.48)

𝐿𝑒 = 14,2[𝑚]

𝐿𝑡 = 14,8[𝑚]

Lungimea totală cuprinde şi coturile exterioare. În radiaţie tuburile se plasează numai pe pereţii
laterali. Se va calcula debitul volumic de ţiţei cu formula următoare:

𝑚𝑚𝑝 3
𝐷𝑣𝑡 = [ 𝑚 ⁄𝑠] (2.49)
𝜌𝑚𝑝

220700 3
𝐷𝑣𝑡 = = 256627 𝑚 ⁄𝑠
0,860

Pentru două circuite ţiţeiul rece are în tuburi următoarea viteză:

𝐷 ·4
𝑣𝑡
𝑤 = 2𝜋·(𝑑 [𝑚⁄𝑠] (2.50)
)2 𝑖

256627·4
𝑤 = 2·3,14·(0,148)2 = 1,86 𝑚⁄𝑠

Se presupune tensiunea termică în secţia de radiaţie ca fiind 42000 [𝑊⁄𝑚3 ]şi se calculează aria

de transfer de căldură necesară:

𝑄𝑟
𝐴𝑟 = [𝑚 2 ] (2.51)
𝑇𝑟

32
 223491663
𝐴𝑟 = = 528𝑚2
42300

Numărul de tuburi necesare în secţia de radiaţie este:

𝐴
𝑁𝑟 = 𝜋·𝐿 𝑟·𝑑 (2.52)
𝑒 𝑒

528
𝑁𝑟 = 3,14·14,2·0,168 = 70

Se va face verificarea tensiunii termice din secţia de radiaţie, ştiindu-se că suprafaţa exterioară a
tuburilor primeşte căldură prin radiaţie (de la flacără, de la componenţii triatomici ai gazelor de ardere
şi de la pereţi) şi prin convecţie (de la gazele de ardere). Acest lucru se face aplicând formulele:

𝐴𝑟 = 𝑁𝑟 · 𝜋 · 𝐿𝑒 · 𝑑𝑒 [𝑚2 ] (2.53)

𝑄
𝑇𝑟 = 𝐴𝑟 [𝑊⁄𝑚3 ] (2.54)
𝑟

𝐴𝑟 = 70 · 3,14 · 14,2 · 0,168 = 524,35𝑚2

223491663
𝑇𝑟 = = 423279 𝑊⁄𝑚3
528

Se va admite lăţimea secţiei de radiaţie ( 𝑙𝑟 = 4[𝑚]). Se va admite în secţia de convecţie 6

tuburi pe şir (notate cu n) care vor ocupa următoarea lăţime:

𝑙𝑐 = (𝑛 + 0,5) · 𝑠1 [𝑚] (2.55)

𝑙𝑐 = (6 + 0,5) · 0,305 = 1,98𝑚

Pentru o înclinare a umerilor secţiei de radiaţie de 450, se va calcula lungimea unui umăr ca
fiind egală cu:

𝑙𝑢𝑚 = √1 + 1 [𝑚] (2.56)

𝑙𝑢𝑚 = √1 + 1 = 1,41𝑚

Numărul de tuburi pe un umăr este:

𝑙𝑢𝑚
𝑛𝑡𝑢 = (2.57)
𝑠1

1,41
𝑛𝑡𝑢 = = 3,73
0,305

33
 Numărul de tuburi pe un perete lateral:

𝑁𝑟
𝑁𝑡𝑙 = − 𝑛𝑡𝑢 (2.58)
2

70
𝑁𝑡𝑙 = − 3,73=31
2

Înălţimea peretelui lateral se află din formula:

ℎ𝑝𝑙 = 𝑁𝑡𝑙 · 𝑠1 [𝑚] (2.59)

ℎ𝑝𝑙 = 31 · 0,305 = 9,455𝑚

Înălţimea secţiei de radiaţie:

𝐻𝑟 = ℎ𝑝𝑙 + 1 [𝑚] (2.60)

𝐻𝑟 = 9,455 + 1 = 10,455𝑚

Volumul secţiei de radiaţie este calculat pe baza formulei:

𝑙𝑟 +𝑙𝑐
𝑉 = (𝑙𝑟 · 𝐻𝑟 + · 1) · 𝐿𝑒 [𝑚3 ] (2.61)
𝑙𝑐

4+1,98
𝑉 = (4 · 10,455 + · 1) · 14,2 = 636,72𝑚3
1,98

Tensiunea volumetrică a focarului (secţiei de radiaţie) reprezintă raportul dintre căldura totală
introdusă şi dezvoltată în focar, în unitatea de timp şi volumul camerei de radiaţie:

𝑄
𝑇𝑣 = 𝑉 [𝑘𝑊⁄𝑚3 ] (2.62)

844144536
𝑇𝑣 = = 1325770 [𝑘𝑊⁄𝑚3 ]
636,72

Injectoarele sunt de diferite tipuri constructive, şi sunt mai bune cu cât realizează arderea
completă la un exces de aer cât mai mic. Injectoarele se aleg în funcţie de tipul combustibilului, astfel
pentru combustibil lichid care foloseşte aer rece debitul injectorului este de 200 kg comb./h.
Numărului de injectoare se află din raportul debitului de combustibil la debitul de injector:

𝐵
𝑛𝑗 = 200 (2.63)

5803,06
𝑛𝑗 = = 29
200
34
 Aceste injectoare se plasează intercalat, pe două linii distanţate cu 0,6 m. Iar distanţa între două
injectoare alăturate, de pe aceeaşi linie este dat de formula:

𝐿𝑒
𝑠 = 𝑛𝑗 [𝑚] (2.64)
+0,5
2

14,2
𝑠 = 29 = 0,94𝑚
+0,5
2

Distanţa între două injectoare alăturate, de pe linii diferite este dată de relaţia:

𝑠 2
𝑠 ′ = √(2) + (0, 62 ) [𝑚] (2.65)

0,94 2
𝑠 ′ = √( ) + (0, 62 ) = 0,76𝑚
2

Pentru ca flacăra să nu atingă tuburile, se recomandă distanţe minime admisibile de la axul

arzătorului până la faţa tuburilor, în funcţie de debitul de combustibil. Astfel tuburile se plasează cu
axul la e 1,4 · 𝑑𝑒 de perete.

Distanţa de la injectoare la faţa tuburilor este:

𝑙𝑟 0,6
𝑠 ′′ = − − (1,4 + 0,5) · 𝑑𝑒 [𝑚] (2.66)
2 2

4 0,6
𝑠 ′′ = 2 − − (1,4 + 0,5) · 0,168 = 1,381𝑚
2

2.8. Verificarea tensiunii termice din secția de radiație

Dacă la începutul proiectării cuptoarelor, se considera că temperatura este egală cu temperatura

gazelor de ardere la prag, în prezent se ştie că temperatura medie în focar este mai mare cu peste 100
°C decât temperatura gazelor de ardere la prag. Cu toate acestea, temperatură se calculează cu relaţia:

𝑡𝑚𝑓 = 𝑡𝑝 + (20 − 50) [°𝐶 ] (2.67)

𝑡𝑚𝑓 = 𝑡𝑝 + 20 = 400 + 50 = 420°𝐶

35
 Verificarea tensiunii termice pe unitatea de suprafaţă de schimb de căldură din secţia de radiaţie se
face cu relaţia:

𝐾 𝑠 4
𝑇𝑡 = 𝜎 · 𝐹 · 𝜋·𝑑𝑟 ·𝑛 · (𝑇𝑒4 − 𝑇𝑚𝑓 ) + 𝛼𝑐 · (𝑡𝑒 − 𝑡𝑚𝑓 ) [𝑊⁄𝑚2 ] (2.68)
𝑒 𝑠

1,1 · 0,305
𝑇𝑡 = 5,67 · 10−8 · 0,08 · · (7004 − 6934 ) + 11,37 · (700 − 693)
3,14 · 0,168 · 1
= 32373,29 𝑊⁄𝑚2

Unde:

𝜎 − constanta universală a radiaţiei (5,67 · 10−8 [𝑊⁄𝑚2 · 𝐾 4 ]) ,

𝐹 − coeficientul de radiaţie reciprocă,

𝑇𝑚𝑓 − temperatura medie în focar, [K],

𝑇𝑒 − temperatura medie a ecranului, [K],

𝛼𝑐 − coeficientul de convecţie,

𝑛𝑠 − numărul şirurilor de tuburi (= 1),

𝐾𝑟 − raportul dintre aria echivalentă a ecranului 𝐴𝑒𝑒 şi aria plană ocupată de ecran 𝐴𝑝 .

Această relaţie conţine doi termeni, primul se referă la transferul de căldură prin radiaţie şi cel de al
doilea se referă la transferul de căldură prin convecţie.

Lobo şi Evans recomandă pentru coeficientul de convecţie valoarea medie constantă, iar pentru
coeficientul de radiaţie reciprocă relaţia de calcul:

𝛼𝑐 = 11,37 [𝑊⁄𝑚2 · °𝐶 ] (2.69)

1
𝐹= 1−𝑒𝑔 (2.70)
1,111+ ·𝜓
𝑒𝑔

1
𝐹= 1−0,06 = 0,08
1,111+ ·0,7
0,06

În care:

36
𝜓 − reprezintă gradul de ecranare a secţiei de radiaţie,

𝑒𝑔 − coeficientul de emisie a gazelor din focar.

Coeficientul relativ de radiaţie depinde de numărul de şirurilor de tuburi, de poziţia ecranului şi de

valoarea relativă a pasului tuburilor şi se calculează cu următoarele relaţii, deduse analitic prin
aplicarea legii lui Lambert:

 Pentru un singur şir de tuburi plasat la perete:

𝐾𝑟 = 2𝑥 − 𝑥 2 (2.71)

 Pentru două şiruri de tuburi decalate plasate la perete:

𝐾𝑟 = 4𝑥 − 6𝑥 2 + 4𝑥 3 − 𝑥 4 (2.72)

𝐾𝑟 = 4 · 1,2 − 6 · 1,22 + 4 · 1,23 − 1,24 = 1,1

 Pentru un singur şir de tuburi plasate central:

𝐾𝑟 = 2𝑥 (2.73)

 Pentru două şiruri de tuburi decalate plasate central:

𝐾𝑟 = 4𝑥 − 2𝑥 2 (2.74)

În toate aceste relaţii x are expresia următoare:

𝑑𝑒 𝑠 2 𝑠 2
𝑥 =1− · √(𝑑 ) − 1 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 · √(𝑑 ) − 1 (2.75)
𝑠 𝑒 𝑒

0,168 0,305 2 0,305 2

𝑥 = 1 − 0,305 · √(0,168 ) − 1 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 · √(0,168 ) − 1 = 1,2

Unde arc tg se exprimă în radiani.

Coeficientul de emisie a gazelor de ardere, în secţia de radiaţie a cuptoarelor se poate calcula cu

ajutorul relaţiei:

𝑒𝑔 = 0,6344 − 0,00017 · 𝑡𝑚𝑓 + 0,1886 · 𝑙𝑛[(𝑝𝐶𝑂2 + 𝑃𝐻2 𝑂 ) · 𝑙] (2.76)

37
𝑒𝑔 = 0,6344 − 0,00017 · 420 + 0,1886 · 𝑙𝑛[(0,0016 + 0,0042) · 5,16 ] = 0,06

Unde:

𝑡𝑚𝑓 − temperatura medie în focar, [°𝐶 ],

𝑝𝐶𝑂2 , 𝑃𝐻2 𝑂 − presiunile parţiale ale CO2, H2O, (bar),

𝑙 − grosimea medie a stratului de gaze, (m).

Concluzii

În lucrarea de față este prezentat cuptorul de distilare atmosfercă. Proiectul este alcătuit din
două capitole. În primul capitol sunt prezentate noțiunile generale despre cuptoare, transferul termic,
tipurile de cuptoare și se încheie cu noțiuni despre cuptorul instalației de distilare atmosferică.

Capitolul doi denumit ”Proiectarea cuptorului de DA” cuprinde partea de calcul a proiectului.
Acest capitol debutează cu datele de proiectare, noțiunea de combustie, continuă cu bilanțul termic și se
încheie cu dimensionarea secției de radiație și verificarea tensiunii termice pe această secție.

38