Film

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Portal Film

 Film este
termenul utilizat pentru desemnarea, în accepțiune mai largă, a produsului final
al artei și industriei cinematografice.
Arta și industria cinematografică în vorbirea curentă sunt cunoscute sub denumirea
de cinematografie. La rândul ei industria cinematografică se împarte în două sectoare
distincte: producția de film și difuzarea lor în săli de cinematograf sau televiziuni, blu-
ray, DVD-uri sau descărcându-l de pe internet (vizionare la cerere - on demand (en)).
Un pasionat de film, care merge la cinematograf frecvent se numește „cinefil”, iar
valoarea filmului este stabilită de criticul de film, cu ocazia apariției producției de
film sau în cazul prezentării lui la diferite festivaluri de film.
Festivalurile de film sunt manifestări consacrate, unde jurii formate din cineaști și critici
de prestigiu ai cinematografiilor mondiale, după niște criterii stricte premiază producțiile
de film ale cinematografiilor naționale participante. La astfel de manifestații
cinematografice a participat și participă și cinematografia românească, obținând premii
importante pentru filmul românesc.

Cuprins

 1Istorie
 2Arta cinematografică
 3Curente cinematografice
 4Clasificarea filmelor
 5Filmul românesc
 6Industria cinematografică
o 6.1Tehnica de turnare a unui film
o 6.2Tehnica proiecției cinematografice
 7Note
 8Bibliografie
 9Bibliografie suplimentară
 10Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Prima proiecție cinematografică publică a unui film, cu aparatul Fraților Lumière, are loc
la 28 decembrie 1895, la Paris, în salonul Indian al restaurantului „Grand
Cafe”, Boulevard des Capucines. Filmul proiectat e intitulat „La Sortie de l'Usine
Lumière à Lyon” ("Ieșirea din Uzinele Lumière din Lyon"). Un alt film foarte important a
fost „L'Arrivée d'un Train en Gare de La Ciotat” ("Sosirea unui Tren în Gara La Ciotat"),
care a rulat, imediat după premiera franceză, și la București.
Astfel, data de 28 decembrie 1895 marchează nu numai prima proiecție
cinematografică ci și nașterea unei noi arte, „arta cinematografică”, „cea de-a șaptea
artă” cum mai este cunoscută, și a unei noi industrii, „industria cinematografică”.
Filmul a fost multă vreme socotit ca un amuzament de bâlci, tratat cu dispreț de oamenii
serioși. Mulți din cei care au contribuit la temelia acestei noi forme de exprimare, și-au
început activitate exploatând câte un „nickel odeon” (în traducere liberă „templu al artei
de doi bani"), cinematograful de mai târziu.
Primul promotor al noii arte și industrii, se poate spune că a fost Louis Lumière. El
realizează primele filme alegându-și diferite subiecte hazlii din însăși fabrica lor
de aparate de fotografiat. Astfel au fost realizate pelicule ca „Tâmplarul”, „Fierarul”,
„Dărâmarea unui Zid”. Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viața de familie: „Dejunul
unui Bebeluș”, „Borcanul cu Peștișori roșii”, „Ceartă între Copii”, „Baia de Mare”,
„Partida de Carți”, „Partide de Table”, „Pescuitul Crevetelor”. Fratele său Auguste
Lumière, filmează câteva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea
tatălui lor, una dintre ele numindu-se „Femei care ard Ierburi”.
Louis Loumière a fost primul operator de „actualități”. În iunie 1895, când proiecția
cinematografică se făcea numai sub titlu de experiență, el filmează cu ocazia
„Congresului de fotografie”, sosirea participanților coborând din vapor la Neuville-sur-
Saône. Succesul obținut de frații Lumière cu prima proiecție cinematografică, îi
determină pe aceștia să angajeze operatori care să înregistreze pe peliculă aspecte din
viața cotidiană. Aceștia sunt cei care au făcut posibilă apariția „jurnalului de actualități”,
„documentarului”, „reportajului”, precum și primele „montaje de film”. Primul „montaj de
film” îl realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre
„activitatea pompierilor” (ieșirea cu pompa, punerea în baterie, atacul focului și
salvarea).
Frații Lumière, pun la punct pentru prima dată un sistem de film color, unde colorarea
fotogramelor alb negru se făcea manual, cadru cu cadru. Aceste filme erau mai degrabă
„filme colorate” decât filme color.
Primul regizor de film a fost Georges Méliès. Era un om bogat, conducea teatrul „Robert
Houdin”, un teatru care prezenta printre altele și numere de prestidigitație. Văzând
proiecțiile cinematografice „Lumière”, își dă seama ce înseamnă noua descoperire
pentru industria divertismentului. Cumpără și el un aparat din Anglia, cumpără peliculă
și începe să filmeze. Primele filme nu se deosebesc ca idee de cele „Lumière”.
Dar întâmplarea, este descoperitorul trucajului cinematografic. Filmând un omnibuz
trecând pe stradă, aparatul se blochează. Repornind-l pentru a continua filmarea, acum
prin acel loc trece un dric. Developând apoi filmul și proiectându-l efectul este
spectaculos, „un omnibus se transformă brusc într-un dric”. Acesta este
primul trucaj cinematografic. Trebuie remarcat faptul că mișcarea aparatului în spațiu la
acea dată nu era folosită, imaginea obținută fiind un fel de „plan general”, mai bine zis o
scenă a unui teatru unde personajele intră spun ceva și ies.
Primul film pe care-l realizează Méliès folosind „trucajul”, a fost „Dispariția unei
Doamne” în octombrie 1896. Aceste „dispariții”, combinate ulterior cu „apariții”, devin
un laitmotiv în filmele Méliès. El dezvoltă sistemul „lanterna magică”, aplicându-l în
producția „Voiajul în Lună” (1902), prin crearea de „iluzii optice” deosebite.
Georges Méliès, este și primul creator de „film politic” prin creația sa, „Afacerea
Dreyfus” (1899). Filmările se făceau afară la lumina soarelui, cu decoruri pictate pe
pânză. Fiind tributar teatrului realizările lui se fac fără mișcarea aparatului și nefolosind
montajul pentru schimbarea planurilor.
Între anii 1896-1912 Méliès realizează circa 500 de filme. Se remarcă în afară de
„Afacerea Dryfus”, „Voiajul în Lună” (1902) de care am vorbit mai sus, „Le Sacre
d'Edouard (1902)” și „Cendrillon” ("Cenușăreasa") (1899)”.
"Filmul Méliès”, este un film ordonat pe tablouri, nu secvențe, ci așa cum se prezintă
acțiunea unei piese de teatru. Méliès în filmele sale pentru o mai mare atracție folosește
procedeul de „film colorat” al fraților Lumière, atunci când această nouă industrie intră în
impas numărul spectatorilor scăzând. Acest lucru îl determină pe Méliès să crească
producția de filme artistice mai lungi ca metraj (200–300 m), pe unele chiar colorându-
le, îndepărtând-se de miniaturile hazlii de bâlci.
Méliès nu a mai putut face față marilor companii de producție apărute după 1910, fapt
ce a dus la dispariția lui de pe piața noii industrii, „industria filmului”. Însă în
anul 1931 guvernul francez își aduce aminte de contribuția lui în cotextul cultural al
republicii și-i acordă „Legiunea de Onoare”. Henry Langois, cel care creează arhiva de
filme și „Cinemateca Franceză”, îi salvează marea majoritate a filmelor.
Nu putem vorbi despre începuturile cinematografului fără a aminti și de un alt francez
contemporan cu Frații Lumiére și Méliès, un pasionat al noii arte și industrii, Leon
Goumont, producător de aparate de filmat și proiecție, cercetător în domeniul adaptării
sunetului și culorii filmului și nu în ultimul rând producător de filme. În compania sa de
producție s-a realizat primul desen animat de către Emil Cohl[1] și a activat unul din cei
mai buni regizori francezi ai epocii Louis Feuillade. Goumont a realizat în timp o
colaborare cu Metro Goldwyn dând naștere la compania Goumont Metro Goldwyn. Se
cunosc două filme realizate împreună : „Ben Hur” (versiunea film mut) și „Napoleon”.
Mărirea duratei de proiecție și apariția subiectelor bine determinate cu un mesaj clar
face ca numărul spectatorilor interesați de noua artă să crească, apărând o rețea de
săli, numite cinematografe.
În ceea ce privește aceste locații, amintim că Leon Goumont a cumpărat Hipodromul
din Paris construind o sală de 3400 de locuri.
Dar filmul nu a rămas în vechiul continent. Devenind o afacere bănoasă, încet, încet,
începe să treacă oceanul. Face o escală în Marea Britanie, unde George Albert
Smith, regizor de film, îl „îmbogățește” cu prim planul și John Willianson cu decupajul
regizoral. Ajunge pe noul continent unde găsește cele mai propice condiții pentru
dezvoltare.
Un proiecționist, Edwin S. Poter, preia compania de producție a filmelor proprietate a
lui Edison în anul 1901. Trece la realizarea de filme de ficțiune. Nou este că acestea
sunt cadre legate narativ. Reprezentativ este producția „The Great Train
Robbery” (1903) care transformă filmul într-un spectacol comercial. Acesta se remarcă
prin schimbari rapide de locații, acțiuni cu tren în mișcare. Pleacă de la compania lui
Edison la compania „Famous Players” (apoi „Paramount”), unde metoda sa regizorală
este depășită și se va întoarce la vechea sa meserie, proiecționist (1916).

David Wark Griffith

Afiș color pentru „Nașterea unei Națiuni”

În 1908 apare pe firmamentul industriei cinematografice unul din cei mai de seamă

regizori ai cinematografului american, numit și părintele filmului american, David Wark
Griffith. Griffith, actor de profesie, începe să joace în film la compania de
producție „American Mutascope and Biograph” (1908). Devine apoi regizor la
„Biografh”, realizând 450 de filme. La acest lucru contribuie și echipa de profesioniști
cum sunt acrițele Mary Pickford, Surorile Gish, Mabel Noemand, Mae Marsh, precum și
regizori ca Mark Sennet și Erich von Stroheim, iar ca operator, renumitul epocii, Billy
Bitzer. După anul 1913, pleacă de la „Biograph” la „Reliance-Majestic”, apoi
devine independent. Realizează astfel „Judith of Bethulia” (1914), controversatul „The
Brith of a Nation”(Nașterea unei națiuni) (1915) și „Intolerance” (Intoleranță) (1916),
filme care-l fac cel mai mare producător american de film.
Vorbind despre filmele The Brith of a Nation (Nașterea unei națiuni)
și Intolerance (Intoleranță), acestea sunt strâns legate între ele privind realizarea și
prezentarea lor publicului.

Intoleranță

Primul apare cu o reclamă care i-a făcut pe mulți să-l acuze pe Griffith de rasism. Afișul
filmului prezintă un personaj care este membru al Ku-Klux-Klan-ului, fapt ce a dus la
proteste de stradă și la cenzurarea filmului. Griffith nu este de acord cu poziția oficială
și-n următorul an produce Intolerance ca un răspuns dur celor care au făcut
atâta zgomot.
Griffith, împreună cu actorii Douglas Fairbank, Mary Pickford și Charlie Chaplin, au
fondat în anul 1920, compania „United Artist Corporation”, unde a realizat filmele
mute Brochen Blossoms (Muguri zdrobiți)-1919, Way Down East-1920, The Orphans of
the Strom-1922, America-1924, Battle of Sexcs-1928 și filmele sonore Lady of the
Pavements-1929 (cântat), Abraham Lincoln-1930 și The Struggle-1931.

Arta cinematografică[modificare | modificare sursă]

În loc de motto:
„Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viața de
jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viața de
sus, au început să creadă în viața ca-n filme.
Starul a fost întruchiparea unui eden
intermediar, unde Eva poartă bikini, merii cresc în piscine,
iar șarpele își petrece vacanța pe un iaht personal.
Bine sau rău - așa a fost.
Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost întradevăr o
uzină care produce vise, conserve de vise. La început,
vise sepia. Pe urmă technicolore, iar spre dimineață,
înainte de ora trezirii - coșmaruri...”(Ecaterina Oproiu -
critic de film)
Dacă filmul este o artă sau o industrie, a fost o
mare întrebare a multor oameni din lumea culturii,
a intelectualității spirituale în general. Oare unde
se termină industria și unde începe arta? S-au
căutat răspunsuri, și iată la ce s-a ajuns.
Filmul este o industrie deoarece în el este
investit capital pentru a fi realizat, este
investit capital pentru exploatarea lui în săli de
spectacole, care la începuturi nu erau cu
mari „pretenții”, dar cu timpul publicul
se „emancipează” având pretenția ca și „nikel-
odeonul” să devină un templu, un templu a celor
ce vin în el nu numai pentru distracție, ci și la un
spectacol deosebit, de artă, un spectacol a celei
de-a șaptea arte.
Pentru începuturile cinematografului acele vederi
mișcătoare, făcute de frații Lumière, dar care
deschid drumul documentarului, apoi
acele comedioare, gen grădinarul stropit, făcute tot
de către părinții săi, pentru care nu le trebuiau un
scenariu, o organizare regizorală, erau de ajuns.
Dar iată că în această activitate
de bâlci apare Georges Méliès, Georges Méliès
care își dă seama că pentru fiabilitatea
cinematografului este nevoie de crearea
unui scenariu pentru a se realiza o producție,
un film, pe care publicul să-l caute.
Deci, el este cel care-și dă seama că din atracția
de bâlci se poate face o artă, și nu orice artă, ci
o artă profitabilă din care se pot scoate venituri
frumoase. Iar filmul său, „Voiajul în lună” (Voyaje
dans la lune) va demonstra acest lucru.
Legat de acest film a lui Méliès, nu putem trece cu
vederea de faptul că acesta, mai bine zis rețeta de
casă obținută cu proiecția lui în Statele Unite ale
Americii, este cea care duce la apariția primei săli
specializate, cinematograful, într-un cartier al Los
Angelesului numit Hollywood(lemn sfânt). Acel
cartier plin de verdeață și soare, care peste câțiva
ani, chiar dacă frumusețea sa nu este dată de
vreun lemn sfânt, va fi „raiul pe pământ” al noii
arte, cea de a șaptea artă. Va deveni „fabrica de
vise”, vise totdeauna neapărat frumoase pentru
milioane de visători ai sălii întunecate. Zeul Film se
întrupează și se încoronează pe acest mirific loc,
cu un nume parcă predestinat „hollywood” (lemn
sfânt), loc de unde-și va începe domnia. A fascinat
și continuă să ne fascineze, să ne facem să râdem
sau uneori să și plângem, de ce nu?, dar
totdeauna Zeul Film ne-a scos câtuși de puțin din
cotidian, ne-a remontat pentru ziua de mâine, ne-a
făcut viața mai ușoară.
Și, încet, încet, acesta își extinde aripile
atotcuprinzătoare asupra mapamondului.
Profiturile obținute de noua artă devin pe zi ce
trece tot mai mari.
Concluzia este că în lumea
cinematografului, arta și industria pot conlucra și
ceeace este mai important, se completează total,
autosusținându-se. Totul depinde de cel sau cei
care le folosesc: cel care investește capital să se
orienteze către un scenariu acceptat de public
pentru nevoia lui, iar cel care folosește scenariu
pentru ca producțiea să se ridice prin realizarea ei
la cerința aceluiași beneficiar, publicul. El este cel
care în întunericul sălii poate fi vrăjit de lumina
ecranului privind filmul, apreciindu-l sau nu.
El publicul este cel care visează sau își vede
împlinit visul, în alb-negru sau color. El, publicul
este cel care judecă în ultima instanță munca și
strădania sutelor de oameni angajați în turnare
filmului, de la scenarist, regizor, actori, până la cel
care așază bobina de film în cutia pentru difuzare.
Și ce este mai important, filmul devine mai
profitabil prin vedete. Nu este o descoperire numai
a noii arte apărute, se cunoștea acest lucru de
la Thalia. Însă pentru lumea cinematografului,
vedeta este cea care aduce fani în sala de cinema.
Ea, vedeta este cea care face ca fanul său să o
considere nu un model, ci un idol, un idol care îl
face să viseze la o lume pe care el nu o va atinge
nici în visurile sale cele mai frumoase.
Sărbătoarea importantă a filmului mondial are loc
în fiecare an când se decernează premiile Oscar,
ale Academiei Americane de Film, dar există și
festivaluri internaționale de film la fel de
prestigioase cum sunt cele de
la Cannes cu premiul Palme
d'Or, Veneția cu premiul Leul de
Aur, Berlin cu premiul Ursul de Argint, și altele.
În România se țin o serie de manifestări pentru
promovarea filmului cum sunt: Festivalul
internațional de film Transilvania, la Cluj-Napoca,
un altul cu producțiile noilor, mai bine
spus anonimilor regizori ai celei de-a șaptea artă
din lumea largă, organizat de cine alt cineva decât
de Fundația Anonimul în localitatea Sfântu
Gheorghe, din Delta Dunării, județul
Tulcea și Festivalul de film
internațional „DaKino” la București, festivalul de
asemeni al tinerilor realizatori.
Cu prilejul acestor festivaluri sunt reliefate mesajul
filmului adresat publicului, arta interpretativă a
unor actori, scenariul și scenaristul, tehnici folosite
în exprimare, regizorul filmului.
Succesul de „box-office” este determinat, așa cum
arătam mai sus, de scenariu, regizor, distribuție,
subiect, de evaluarea producției de film de către
critica de film și ultimul determinant este publicul.
El, măria sa publicul este cel care-și spune
cuvântul la intrarea în sală pentru a viziona sau nu
un film. El este cel care „dictează” ce vrea să
vadă.
Însă, nu trebuie uitat că filmul prin mesajul său mai
mult sau mai puțin voalat, a constituit și constituie
și un puternic mijloc de influențare a maselor, mai
bine spus un mijloc de propagandă a clasei
conducătoare. A fost folosit de oricare clasă
politică aflată la putere. Dar se remarcă printr-o
agresivitate sporită în manipularea
maselor orânduirea
sovietelor în Rusia și nazismul lui Adolf
Hitler în Germania. Producțiile realizate, erau o
mistificare totală a realității, în special
prin documentare și jurnale de actualități.
Nici filmele de ficțiune nu erau scutite de această
formă de influențare, subiectele abordate
fiind adaptate cerințelor ideologiei. Numai
diplomația în exprimare a realizatorilor, scenariști
și regizori, a făcut posibilă realizarea unor filme de
un înalt nivel artistic sub niște dictaturi ca cele ale
lui Stalin și Adolf Hitler.
Așa a fost posibilă realizarea unor filme
ca: Crucișătorul Potemkin (Serghei
Eisenstein, 1915), Mama (Eisenstein, 1925), Ceap
aev ( Vasiliev, 1934, Alexandru Nevsky (Eisenstein
și D. Vasiliev, 1938), Suvorov (Pudovkin și
Doller, 1940), Amiral
Nahimov (Pudovkin, 1946), Tânăra
Gardă (Gherasimov, 1948), Al 41-lea (Grigori
Ciuhrai, 1956), Tăunul (A.
Frințimer, 1955), Zvăpăiata (Samsonov, 1958), Idi
otul (Pîrîev, 1958), Zboară
Cocorii (Kalatozov, 1958), în Rusia Sovietică.
În Germania nazistă, unde Fritz Lang cu a lui
capodoperă Metropolis, sau Der müde
Tod („Moartea obosită”), promite o cinematografie
națională germană, care s-ar fi putut impune în
lume, datorită politicii naziste, alege calea
emigrației spre America. Cu el a mai plecat o serie
importantă cum au fost Willhelm Pabst, Pommer și
alții. Joseph Goebbels, șeful propagandei naziste
a găsit însă pe regizoarea Leni Riefenstahl, care
prin filmul Triumph des Willens („Triumful Voinței”),
reușește să răspundă din plin cerințelor acestuia.
Mai încearcă Die Olympiade („Olimpiada”), celebru
de astfel în străinătate. Însă rămâne celebră doar
prin materialul documentar filmat a acelor vremuri
de tristă amintire.
Vorbind de filmul românesc, nici acesta nu a fost
scutit de o asemenea influență din partea clasei
politice aflată la putere (vezi Filmul românesc după
1948).
Se remarcă în prezent o diminuare a filmului de
artă din cauza unor costuri ridicate de producție, în
favoarea filmelor
de divertisment, aventură, porno, SF, ușor de
realizat atât artistic, cât și material.[necesită  citare]
Cu toate acestea, cele două tendințe de realizare
a unui film, de „artă” sau „divertisment”,
conviețuiesc și fiecare se afirmă în modul său de
exprimare.
Chiar în „uzina de vise” a Hollywoodului, regizori
ca Woody Allen, Robert Altman, Stanley
Kubrick, Martin Scorsese... etc., n-au uitat că filmul
este o „artă” și trebuie realizat ca atare.
[judecată  de  valoare]

Printre regizorii români contemporani s-au făcut

remarcați Liviu Ciulei, Mircea Mureșan, Sergiu
Nicolaescu, Lucian Pintilie, Dan Pița, Mircea
Daneliuc, Geo Saizescu, Malvina Urșianu, Nae
Caranfil, și mulți alții.
Nu trebuiesc uitați însă nici pionierii filmului
românesc, și anume Grigore Brezeanu, Jean
Georgescu, Jean Mihail și Jean Negulescu
(cunoscut sub numele de Jean Negulesco), care
cu multe privațiuni au făcut remarcată cea de-a
șaptea artă în cultura românească interbelică, fiind
ctitorii cinematografiei românești.

Curente
cinematografice[modificare | modificare
sursă]
Ca și în cazul celorlaltor arte, cinematografia se
supune, mai mult sau mai puțin unei clasificări
pe curente: Noul Val - Franța, Neorealism
italian, Noul val suedez, Free cinema sau The
Angry Young Men Movement, New American
Cinema, Cinema Nôvo sau Cinematograful lumii a
treia, Expresionismul German, Filmul
românesc, Filmul sovietic (până în 1992) și altele.
 Clasificarea
filmelor[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clasificarea filmelor.

Filmul
românesc[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Filmul românesc.
Articol principal: Filmul românesc de animație.

Industria
cinematografică[modificare | mo
dificare sursă]
Prin intermediul a trei articole, cu niște
cunoștințe de nivel mediu
de fizică, optică, electrotehnică, electro
nică și chimie, încerc să vă fac să
înțelegeți acest fenomen, artă și
industrie, care ne ocupă destul timp
liber pentru destindere după o activitate
stresantă și tumultoasă.
Articolele au ca scop inițierea în
problemele de bază ale tehnicii
cinematografice, crearea unei priviri în
ansamblu asupra diverselor domenii
care concură la realizare filmului și
prezentarea lui spectatorului.
Tehnica de turnare a unui
film[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Tehnica producției de filme.
Articol principal: Procesul de producție a unui film.
Tehnica proiecției
cinematografice[modificare 
| modificare sursă]
Articol principal: Tehnica proiecției cinematografice.

Note[modificare | modificar
e sursă]

1. ^ Fantasmagorie, povestea
primului film de desene
 animate, 25 decembrie
2011, Ionuț
Fantaziu, Evenimentul zilei,
accesat la 12 februarie
2011

Bibliografie[modificare 
| modificare sursă]

 Momente din trecutul

filmului românesc, Ion
Cantacuzino, 1965.
 Istoria
cinematografului, George
s Sadoul, 1965.

Bibliografie
suplimentară[modifica
re | modificare sursă]

 Dicționar universal de
filme, ediția a III-a, Tudor
Caranfil, Editura Litera,
2008
 Istoria cinematografiei în
capodopere. Vârstele
peliculei (5 vol., 2009-
2012), Tudor Caranfil,
Editura Polirom

Legături
externe[modificare | modi
ficare sursă]

 ro  /  en  The Internet

Movie
Database: http://imdb.co
m/ (bază de date de film
pe Internet)

[ascunde]
 m

 Filme după ani
 Anii
1870 • 1871 • 1872 • 1873 • 1874 • 1875 • 1876 • 1877 • 1878 • 1879
1870
Anii
1880 • 1881 • 1882 • 1883 • 1884 • 1885 • 1886 • 1887 • 1888 • 1889
1880
Anii
1890 • 1891 • 1892 • 1893 • 1894 • 1895 • 1896 • 1897 • 1898 • 1899
1890
Anii
1900 • 1901 • 1902 • 1903 • 1904 • 1905 • 1906 • 1907 • 1908 • 1909
1900
Anii
1910 • 1911 • 1912 • 1913 • 1914 • 1915 • 1916 • 1917 • 1918 • 1919
1910
Anii
1920 • 1921 • 1922 • 1923 • 1924 • 1925 • 1926 • 1927 • 1928 • 1929
1920
Anii
1930 • 1931 • 1932 • 1933 • 1934 • 1935 • 1936 • 1937 • 1938 • 1939
1930
Anii
1940 • 1941 • 1942 • 1943 • 1944 • 1945 • 1946 • 1947 • 1948 • 1949
1940
Anii
1950 • 1951 • 1952 • 1953 • 1954 • 1955 • 1956 • 1957 • 1958 • 1959
1950
Anii
1960 • 1961 • 1962 • 1963 • 1964 • 1965 • 1966 • 1967 • 1968 • 1969
1960
Anii
1970 • 1971 • 1972 • 1973 • 1974 • 1975 • 1976 • 1977 • 1978 • 1979
1970
Anii
1980 • 1981 • 1982 • 1983 • 1984 • 1985 • 1986 • 1987 • 1988 • 1989
1980
Anii
1990 • 1991 • 1992 • 1993 • 1994 • 1995 • 1996 • 1997 • 1998 • 1999
1990
Anii
2000 • 2001 • 2002 • 2003 • 2004 • 2005 • 2006 • 2007 • 2008 • 2009
2000
Anii
2010 • 2011 • 2012 • 2013 • 2014 • 2015 • 2016 • 2017 • 2018 • 2019
2010
Anii
2020
2020
[arată]
v • d • m
Liste de filme după gen
[arată]
v • d • m
Genuri cinematografice
[arată]
v • d • m
Cele șapte arte
BNE: XX4576234
 
BNF: cb120451373 (data)
 
GND: 4017102-4
 
Informații
LCCN: sh85088084
bibliotecare
 
LNB: 000173597
 
NARA: 10631732
 
NDL: 00561772
Categorie: 
  Film
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
În alte limbi
 Български
  Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 156
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 iunie 2021, ora 18:45.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și
distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți
detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie