În cadrul sistemului de învățământ din România curriculum-ul operant este

Curriculumul National, constituit din: curriculum nucleu si curriculum la decizia școlii.

Conceptul de curriculum, implica ideea centrării pe necesitățile educabilului, pe care cele
două componente ale Curriculum-ului National o permite, asigurând proiectarea parcursurilor
pedagogice, luând în considerare dreptul la șanse egale în educație, realizarea unei educații
generale, dar și a nevoii personalizării curriculum-ului, prin dezvoltarea unor rute educative
individuale, în funcție de nevoile și interesele educaților, precum și de cerințele mediului
social și economic specific. În prezent se impune adoptarea unui demers didactic centrat pe
competente, pentru a-l pregăti pe adultul de mâine să facă fată provocărilor și schimbărilor
rapide, să activeze pe o piață a muncii care va solicita profesii diferite, învățând pe tot
parcursul vieții. Stabilirea obiectivelor cadru și de referință, a competentelor generale și
specifice pe care dorim să le formăm prin disciplina opțională propusă, a temelor/
conținuturilor, activităților de învățare în mod adecvat obiectivelor majore și finalităților
ciclurilor curriculare este deosebit de important. Un opțional nu este o activitate extrașcolară.
Din momentul în care opționalul a fost ales, el devine obligatoriu, ca orice disciplină din
trunchiul comun și presupune achiziții pe care elevii le dobândesc, precum și evaluarea
nivelului acestora.
În vederea aprobării și derulării unui curs opțional, profesorul propunător trebuie să
realizeze o programă avizată de Inspectoratul Școlar. Programa de opțional este un document
școlar de proiectare curriculară (integrat curriculumului național) care se elaborează după
modelul de proiectare pe competențe al programelor școlare de „trunchi comun”, în vigoare
pentru clasa respectivă, și are aceeași structură cu respectivele programe școlare de „trunchi
comun”.
Programa de opțional se elaborează după modelul de proiectare pe competențe al programelor
de trunchi comun în vigoare pentru clasa respectivă și are aceeași structură cu respectivele
programe de trunchi comun.
Structura care se utilizează pentru elaborarea programelor de opțional include: notă de
prezentare; competențe generale; competențe specifice și exemple de activități de învățare;
conținuturi; sugestii metodologice; bibliografie
Între vechea programă de opțional și cea nouă există anumite aspecte convergente, dar și
unele divergente.
Aspecte convergente
 Nota de prezentare/Argument descrie disciplina opțională, argumentează structura
didactică adoptata, vine cu o serie de recomandări considerate semnificative, motivând
 alegerea opționalului (exemplu: nevoi ale elevilor, formarea unor competențe de
transfer). Acest argument este foarte important ca mesaj atât pentru elevi, cat și pentru
cei care vor decide-părinții.
 Competentele generale/specifice/ care reprezintă rezultatele așteptate ale învățării și
urmăresc progresia în formarea de capacități și achiziția de cunoștințe ale elevului de
la un an de studiu la altul.
 Competentele specifice vor fi formulate după modelul celor din programa de limba și
literatura româna (al materiilor de trunchi comun), dar nu vor fi reluări ale acestora.
 Activitățile de învățare sunt construite astfel încât să pornească de la experiența
concretă a elevului și să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor
variate de învățare.
 Conținuturile sunt mijloace prin care se urmărește atingerea competențelor generale și
a celor specifice propuse.
 Evaluarea poate fi: interna, externa, formativa și sumativa, prin metode tradiționale,
prin metode alternative, prin alcătuirea portofoliului elevilor (cartea de vizita).
Aspecte divergente
Vechea programă de opțional Noua programă de opțional
- Valori și atitudini; -Flexibilitate în curriculum;
- Rigurozitate în alegerea conținuturilor - Centrarea pe competențe –cheie;
- Izolarea, oarecum, a disciplinei într-un -Aplicarea programei prin metode predominant
compartiment ermetic ; activ-participative;
- Centrarea CDȘ-ului pe informații; - Asumarea de noi roluri de către profesor și elev
- Utilizarea, în special, a metodelor pentru a crește implicarea elevilor și eficacitatea
tradiționale, mai puțin alternative; învățării, profesorul asumându-și rolul de
- Evaluarea , sub toate formele ei, este facilitator, mediator;
centrată pe rezultat. - Utilizarea metodelor interactive și a tehnicilor
moderne;
- Utilizarea metodei proiectului care stimulează
implicarea elevului;
- Diversitatea situațiilor de învățare, sarcini
variate;
- Evaluarea poate fi gândită ca o modalitate de a
dezvolta capacitatea de autoevaluare, dar și a
competenței a învăța să înveți;
- Evaluarea se poate face prin proiecte, portofolii,
fiind centrată pe munca elevului, nu pe rezultat.