Calitate şi fiabilitate

http://adl.anmb.ro

Fiabilitatea elementului simplu.

Calculul fiabilităţii elementului simplu.
Fiabilitatea intrinsecă a elementului
simplu. Indicatori de fiabilitate.

Timp mediu de studiu: 2 ore

Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să:

 utilizeze şi să calculeze fiabilitatea elementului simplu

Introducere
În sensul cel mai larg ,fiabilitatea reprezintă proprietatea unui dispozitiv de a-şi
îndeplini funcţia specifică în condiţii de exploatare date. O analiză completă a fiabilităţii ne
pune în evidenţă:
- fiabilitatea precalculată, care se evaluează pornind de la concepţia dispozitivului şi a
componentelor sale;
- fiabilitatea tehnică (nominală) determinată în urma încercărilor în condiţii de fabrică;
- fiabilitatea de exploatare, determinată de condiţiile reale de exploatare, cu luarea în
considerare a acţiunii complexe a tuturor factorilor ce influenţează funcţionarea.
Fiabilitatea poate fi exprimată cantitativ prin parametrii de fiabilitate. Determinarea
lor se face în practică în urma prelucrării statistice a datelor. Cel mai frecvent utilizată este
probabilitatea funcţionării fără defecţiune într-un interval de timp.

Element simplu
Prin element (element simplu, componentă, entitate, piesă, produs) se înţelege nu
numai o parte elementară sau componentă a unui sistem, dar şi orice produs a cărui
fiabilitate se studiază independent de fiabilitatea părţilor componente.

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 1

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
Elementul este caracterizat de o anumită funcţie pe care trebuie să o
îndeplinească.
În timpul funcţionării elementul suportă o anumită solicitare care produce o
oboseală cumulativă, determinând, după o durată de timp aleatoare, apariţia defectului
aşteptat. Defectul întrerupe exercitarea funcţiei elementului considerat.
Fiabilitatea elementului simplu, conform definiţiei, reprezintă probabilitatea ca
elementul să-şi exercite funcţia cerută pe o durată de timp.
Fiabilitatea elementului simplu poate fi determinată cu două metode:
a) Metoda eşantionului
Metoda este bazată pe ipoteza analizei unui eşantion. Cu această metodă relaţiile
generale de calcul a fiabilităţii se determină considerându-se un eşantion de elemente
identice care funcţionează în aceleaşi condiţii. Numărul de defecte care apar de-a lungul
funcţionării determină variaţia fiabilităţii în timp. Fiabilitatea este definită pe baza ipotezei
eşantionului şi se numeşte în acest caz fiabilitate intrinsecă deoarece produsul este
considerat ca o cutie neagră fără să intereseze mecanismul intern de producere a
defectului, iar fiabilitatea rezultă din comportarea elementului privită din exterior.
Metoda bazată pe ipoteza unui eşantion are un caracter general. Pe această cale
se obţin toate relaţiile fundamentale ale fiabilităţii.
b) Metoda predictivă
Metoda este bazată pe mecanismul fizic al proceselor de degradare, şi constă în
analiza mecanismului procesului fizic de degradare, de apariţie a defectului şi în
modelarea stochastică.
Se consideră ca variabile aleatoare solicitările aplicate şi rezistenţa la solicitări
dependentă de durata timpului de funcţionare. Modelarea stochastică a procesului de
degradare coduce la definirea probabilităţii de apariţie a defectului elementului simplu şi
deci la definirea fiabilităţii predictive. Deoarece această metodă de determinare a fiabilităţii
se bazează pe descrierea mecanismului intern de apariţie a defectului, fiabilitatea poate fi
denumită şi fiabilitate intrinsecă.
Metoda predictivă este bazată pe solicitările aplicate considerând stările limită de
funcţionare ale elementului. Această metodă reprezintă baza în proiectarea şi
dimensionarea elementului simplu din condiţii de fiabilitate. Metoda are un caracter mai
restrâns, dependent de un volum foarte mare de informaţii preliminare, dar reprezintă
singura bază raţională de perfecţionare şi îmbunăţăţire a fiabilităţii elementului simplu.

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 2

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
Indicatori de fiabilitate
Prin indicatori de fiabilitate se înţelege o măsură cu ajutorul căreia se exprimă
cantitativ fiabilitatea sau una dintre caracteristicile acesteia.
Există un număr mare de indicatori de fiabilitate, însă, niciunul dintre aceşti
indicatori nu poate măsura complet fiabilitatea, ci, doar estimează una din caracteristicile
acesteia.
Indicatorii de fiabilitate permit desfăşurarea următoarelor activităţi:
 efectuarea de calcule de fiabilitate;
 fundamentarea cerinţelor de fiabilitate impuse produselor;
 compararea fiabilităţii diverselor produse;
 analiza influenţei diverşilor factori asupra fiabilităţii;
 fundamentarea necesarului de piese de schimb şi a organizării reparaţiilor;
 alte servicii tehnice, necesare bunei funcţionări a produselor.

Întrucât fiabilitatea unui sistem este funcţie de cea a elementelor componente, în

cadrul indicatorilor de fiabilitate se poate face următoarea clasificare:
 indicatori de fiabilitate ai elementelor;
 indicatori de fiabilitate ai sistemelor.

Analiza fiabilităţii sistemelor presupune, mai întâi, cunoaşterea indicatorilor de

fiabilitate ai elementelor. La rândul lor, elementele se împart în două categorii:
 elemente nereparabile, care nu pot fi puse în stare de funcţionare prin reparaţie;
 elemente reparabile, cărora li se pot restabili parametrii de funcţionare prin
reparaţie.

Modelul matematic al fiabilităţii

Considerăm un element nou, în bună stare de funcţionare la momentul 𝑡 = 0.
Considerăm că durata de viaţă a elementului este o variabilă aleatoare 𝑇. Presupunem că
defectul apare la momentul 𝑡. Intervalul de timp în care sistemul funcţionează fără
defecţiuni este o variabilă aleatoare care se notează cu 𝑇.
Definiţia 1 Se numeşte funcţie de fiabilitate sau reliabilitate (reliability) funcţia:
𝑅: 𝑅+ → [0,1] definită prin 𝑅(𝑡) = 𝑃({𝑇 ≥ 𝑡}).
În definiţia 1 variabila 𝑡 are semnificaţia de timp.
11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 3
© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
Se observă că 1 − 𝑅(𝑡) este funcţia de repartiţie care, în sensul fiabilităţii măsoară
probabilitatea ca până la momentul 𝑡 să apară o defecţiune. Funcţia 𝐹(𝑡) = 1 − 𝑅(𝑡) se
numeşte funcţie de nesiguranţă.
În strânsă legătură cu proprietăţile funcţiei 𝐹(𝑡), se pot enunţa proprietăţile funcţiei
de fiabilitate 𝑅(𝑡).
Lema 1 Funcţia de fiabilitate are următoarele proprietăţi:
1. 𝑅(0) = 1;
2. lim 𝑅(𝑡) = 0
𝑡→∞

3. Funcţia de fiabilitate 𝑅(𝑡) este strict descrescătoare.

4. Dacă funcţia 𝑓 este densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare 𝑇 atunci:
𝑓(𝑡) = −𝑅 ′ (𝑡).
5. 𝐹′(𝑡) = −𝑅′(𝑡).
Demonstraţie:
1. Evenimentul {𝑇 ≥ 0} este evenimentul sigur şi deci 𝑃({𝑇 ≥ 0}) = 1. Cum 𝑅(0) =
𝑃({𝑇 ≥ 0}) rezultă că 𝑅(0) = 1.
2. Evenimentul {𝑇 ≥ ∞} este evenimentul imposibil şi deci 𝑃({𝑇 ≥ ∞}) = 0 şi atunci
𝑙𝑖𝑚 𝑅(𝑡) = 0.
𝑡→∞

3. Fie 𝑡1 , 𝑡2 ∈ 𝑅+ cu proprietatea 𝑡1 < 𝑡2 . Deoarece 𝑡1 < 𝑡2 rezultă că evenimentul

{𝑇 ≥ 𝑡2 } este inclus în evenimentul {𝑇 ≥ 𝑡1 },({𝑇 ≥ 𝑡2 } ⊂ {𝑇 ≥ 𝑡1 }) şi atunci 𝑃({𝑇 ≥ 𝑡1 }) >
𝑃({𝑇 ≥ 𝑡2 }) adică 𝑅(𝑡1 ) > 𝑅(𝑡2 ), altfel spus funcţia de fiabilitate 𝑅(𝑡) este strict
descrescătoare.
4. Fie 𝐹(𝑡) funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare 𝑇 şi 𝑓 densitatea ei de
probabilitate. Rezultă că 𝐹(𝑡) = 𝑃({𝑇 < 𝑡}) = 1 − 𝑃({𝑇 ≥ 𝑡}) = 1 − 𝑅(𝑡). Deoarece 𝑓(𝑡) =
′
𝐹 ′ (𝑡) şi 𝐹 ′ (𝑡) = (1 − 𝑅(𝑡)) = −𝑅 ′ (𝑡) rezultă că are loc egalitatea 𝑓(𝑡) = −𝑅 ′ (𝑡).
′
5. Deoarece 𝐹(𝑡) = 1 − 𝑅(𝑡) rezultă că 𝐹 ′ (𝑡) = (1 − 𝑅(𝑡)) = −𝑅 ′ (𝑡) .
Se observă că la momentul iniţial funcţia de fiabilitate este maximă, iar nesiguranţa
minima şi dacă 𝑡 → ∞ se produce fenomenul invers.
Vom presupune că se poate preciza o funcţie, numită rată de defectare şi notată
𝑟(𝑡), cu proprietatea că 𝑟(𝑡) ∙ ∆𝑡 este probabilitatea ca în intervalul (𝑡, 𝑡 + ∆𝑡) să apară o
defecţiune, dacă până la momentul 𝑡, dispozitivul a funcţionat . Condiţia din definiţie este o
probabilitate condiţionată:
𝑃({𝑡≤𝑇<𝑡+∆𝑡}) 𝐹(𝑡+∆𝑡)−𝐹(𝑡) 𝑅(𝑡+∆𝑡)−𝑅(𝑡)
𝑟(𝑡) ∙ ∆𝑡 = 𝑃({𝑡 ≤ 𝑇 < 𝑡 + ∆𝑡}|{𝑇 ≥ 𝑡}) = = =− .
𝑃({𝑇≥𝑡}) 𝑅(𝑡) 𝑅(𝑡)

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 4

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
În ultima relaţie împărţim prin ∆𝑡 şi trecem la limită pentru ∆𝑡 → 0. Dacă această limită
𝑅 ′ (𝑡)
există, se obţine ecuaţia diferenţială − 𝑅(𝑡) = 𝑟(𝑡) cu condiţia iniţială 𝑅(0) = 1. Integrând

ecuaţia se obţine soluţia:

𝑡
𝑅(𝑡) = 𝑒 − ∫0 𝑟(𝜏)𝑑𝜏 (1)
Relaţia (1) poate fi dedusă şi astfel: fie 𝑛0 numărul de elemente în stare de
funcţionare la momentul 𝑡 = 0 şi 𝑛(𝑡) numărul de elemente în stare de funcţionare la
momentul 𝑡, 𝑛(0) = 𝑛0 . Presupunem că în intervalul de timp (𝑡, 𝑡 + ∆𝑡) se defectează ∆𝑛
elemente. Se poate presupune că ∆𝑛 este proporţional cu 𝑛 şi ∆𝑡 prin factorul de
proporţionalitate strict pozitiv 𝜆(𝑡). Rezultă că 𝛥𝑛 = −𝑛 ∙ 𝜆(𝑡) ∙ ∆𝑡. Semnul minus indică
∆𝑛
faptul că 𝑛 scade în timp. Rezultă că are loc egalitatea: = −𝑛 ∙ 𝜆(𝑡). Trecând apoi la
∆𝑡
𝑑𝑛
limită cu 𝛥𝑡 ⟶ 0 se obţine ecuaţia diferenţială: = −𝑛(𝑡) ∙ 𝜆(𝑡), cu condiţiile iniţiale:
𝑑𝑡

𝑛(0) = 𝑛0 şi 𝑛(𝑡) = 𝑛. Aplicând metoda separării variabilelor se obţine soluţia ecuaţiei

𝑡
diferenţiale: 𝑛(𝑡) = 𝑛0 ∙ 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏 .
𝑛
Raportul reprezintă proporţia elementelor în stare de funcţionare, sau frecvenţa
𝑛0

elementelor în stare de funcţionare la momentul 𝑡 şi este egal cu fiabilitatea 𝑅(𝑡) la

𝑡 𝑡
momentul 𝑡. Deci 𝑅(𝑡) = 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏 . Dacă se notează 𝜆 = 𝑟, se obţine că 𝑅(𝑡) = 𝑒 − ∫0 𝑟(𝜏)𝑑𝜏
adică se obţine (1). Dacă 𝜆(𝑡) = 𝜆 > 0 (constant) rezultă că 𝑅(𝑡) = 𝑒 −𝜆∙𝑡 . Evident 𝑅(0) = 1
şi 𝑙𝑖𝑚 𝑅(𝑡) = 0.
𝑡→∞

Exemplul 1
Rata de defectare a unui dispozitiv este 𝑟(𝑡) = 0.2. Cu ce probabilitate dispozitivul
funcţionează cel puţin 5 ore ?
Înlocuind 𝑟(𝑡) = 0.2 în relaţia (1) şi observând că producerea evenimentului {𝑇 ≥ 5}
5
constă în funcţionarea a cel puţin 5 ore a dispozitivului, rezultă că: 𝑅(5) = 𝑒 − ∫0 0.2𝑑𝜏 =
𝑒 −1 = 0.36. Probabilitatea ca dispozitivul să funcţioneze cel puţin 5 ore este egală cu 0.36.

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 5

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
Indicatori de fiabilitate

Densitatea de probabilitate a timpului de funcţionare

Densitatea de probabilitate a timpului de funcţionare, notată 𝑓(𝑡), se utilizează
pentru a avea o reprezentare mai clară asupra caracterului distribuţiei timpului de
funcţionare.
Prin definiţie, acest indicator reprezintă limita raportului dintre probabilitatea de
defectare în intervalul (𝑡, 𝑡 + Δ𝑡) şi mărimea intervalului, când Δ𝑡 → 0, şi are expresia:
𝑃({𝑡<𝑇≤𝑡+∆𝑡})
𝑓(𝑡) = lim (2)
Δ𝑡→0 ∆𝑡

Statistic, indicatorul densitate de probabilitate a timpului de funcţionare reprezintă

raportul dintre numărul de defectări în unitatea de timp şi numărul iniţial de elemente aflate
în experimentare.
Deoarece 𝑛(∆𝑡) reprezintă numărul de defectări care au loc în intervalul (𝑡, 𝑡 + Δ𝑡)
rezultă următoarea expresie a densităţii de probabilitate a timpului de funcţionare:
𝑛(∆𝑡)
𝑓(𝑡) = 𝑛(0)∙∆𝑡 (3)

Numărul de elemente care se vor afla în funcţionare la momentul 𝑡 este:

𝑛(𝑡) = 𝑛(0) ∙ 𝑅(𝑡) (4)

Numărul de elemente care vor lucra la momentul (𝑡 + ∆𝑡) este dat de:

𝑛(𝑡 + ∆𝑡) = 𝑛(0) ∙ 𝑅(𝑡 + ∆𝑡) (5)

Astfel, numărul de elemente care se defectează în intervalul ∆𝑡 va fi:

𝑛(∆𝑡) = 𝑛(𝑡) − 𝑛(𝑡 + ∆𝑡) = 𝑛(0) ∙ [𝑅(𝑡) − 𝑅(𝑡 + ∆𝑡)] (6)

Înlocuind valoarea lui 𝑛(∆𝑡) din expresia (6) în relaţia (3), rezultă:
𝑛(0)∙[𝑅(𝑡)−𝑅(𝑡+∆𝑡)] 𝑅(𝑡+∆𝑡)−𝑅(𝑡)
𝑓(𝑡) = =− (7)
𝑛(0)∙∆𝑡 ∆𝑡

Dacă mărimea intervalului de timp tinde către zero (∆𝑡 → 0) relaţia (7) devine:
𝑛(0)∙[𝑅(𝑡)−𝑅(𝑡+∆𝑡)] 𝑅(𝑡+∆𝑡)−𝑅(𝑡) 𝑑𝑅(𝑡)
𝑓(𝑡) = = − lim =− (8)
𝑛(0)∙∆𝑡 ∆𝑡→0 ∆𝑡 𝑑𝑡

Din Lema 1 punctul 5 şi din relaţia (8) se deduce:

𝑑𝑅(𝑡) 𝑑𝐹(𝑡)
𝑓(𝑡) = − = (9)
𝑑𝑡 𝑑𝑡
11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 6
© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
Deci, indicatorul de fiabilitate densitate de probabilitate a timpului de funcţionare
caracterizează viteza de reducere a posibilităţilor de funcţionare fără defectări ale
elementelor supuse experimentării, respectiv, viteza de creştere a defectărilor.
Proprietăţile principale ale indicatorului densitatea de probabilitate a timpului de
funcţionare sunt prezentate mai jos.

1. Orice punct de pe curba ce reprezintă densitatea de probabilitate a timpului de

funcţionare exprimă valoarea limită a frecvenţei defectărilor pe unitatea de timp. El are
semnificaţia vitezei de defectare pe toată durata de funcţionare.
2. Cunoscând funcţia de fiabilitate sau funcţia de repartiţie a timpului de funcţionare se
poate obţine funcţia densităţii de probabilitate a timpului de funcţionare prin derivare
(grafică sau analitică).
3. 𝑓(𝑡) > 0
∞
4. Integrând funcţia 𝑓(𝑡) între limitele -∞ şi ∞ rezultă: ∫−∞ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 1 .
Prin integrarea funcţiei 𝑓(𝑡) între limitele 0 şi 𝑡 se obţine expresia funcţiei de nonfiabilitate:
𝑡
𝐹(𝑡) = ∫0 𝑓(𝜏)𝑑𝜏 (10)
iar între limitele t şi ∞ expresia funcţiei de fiabilitate:
∞
𝑅(𝑡) = ∫𝑡 𝑓(𝜏)𝑑𝜏 (11)

Ţinând seama de relaţiile (8) şi (9) se poate exprima probabilitatea de defectare în

intervalul (𝑡1 , 𝑡2 )în funcţie de nonfiabilitate sau fiabilitate sub următoarele două forme:
𝑡
2 2 𝑡 1 𝑡
∫𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = ∫0 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 − ∫0 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 𝐹(𝑡2 ) − 𝐹(𝑡1 ) (12)
1

sau
𝑡
2 ∞ ∞
∫𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = ∫𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 − ∫𝑡 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 𝑅(𝑡1 ) − 𝑅(𝑡2 ) (13)
1 1 2

Medii ale timpilor de funcţionare

Media timpului de bună funcţionare, notată cu 𝑀𝑇𝐵𝐹 sau speranţa matematică a
timpului de funcţionare, reprezintă unul dintre indicatorii de fiabilitate care are o foarte
largă utilizare în practică. 𝑀𝑇𝐵𝐹 este timpul de funcţionare între două defecte succesive.
În standarde media timpului de funcţionare se notează cu MTTF (media timpului
total de funcţionare) sau MTFF (media timpului de funcţionare fără defecţiuni).
În literatura tehnică în alte limbi media timpului de funcţionare are următorele
semnificaţii:

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 7

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
 MTBF – mean time between failures;
 MTBF – moyenne des temps de bon functionnement;
 MTTF – mean time to failure;
 MTFF – mean time to first failure
Prin definiţie, media timpului de bună funcţionare MTBF reprezintă valoarea medie
a timpului de funcţionare, care, în cazul produselor nereparabile, reprezintă media timpului
total de funcţionare, adică MTTF. În cazul produselor reparabile acest indicator pune în
evidenţă media timpului de funcţionare fără defectări, MTFF. Altfel spus, are loc egalitatea:
𝑀𝑇𝑇𝐹 pentru produse nereparabile
𝑀𝑇𝐵𝐹 = {
𝑀𝑇𝐹𝐹 pentru produse reparabile
Atunci când variaţia timpului de funcţionare se exprimă printr-o formă analitică,
valoarea 𝑀𝑇𝐵𝐹 se calculează cu relaţia:
∞
𝑀𝑇𝐵𝐹 = ∫0 𝑡 ∙ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 (14)

Pentru a pune în evidenţă unele proprietăţi ale acestui indicator este util să se
integreze, prin părţi, integrala din relaţia (14), adică:
∞ ∞ ∞
𝑀𝑇𝐵𝐹 = ∫0 t ∙ 𝑓(𝑡)dt = − ∫0 𝑡 ∙ 𝑅 ′ (𝑡)𝑑𝑡 = −𝑡 ∙ 𝑅(𝑡) |∞
0 + ∫0 𝑅(𝑡)𝑑𝑡 (15)

Datorită faptului că primul termen al relaţiei (15) este egal cu zero, rezultă:
∞
𝑀𝑇𝐵𝐹 = ∫0 𝑅(𝑡)𝑑𝑡 (16)

În cazul când timpul de defectare se exprimă prin valori discrete, timpul mediu de
bună funcţionare se poate determina mai simplu. Astfel, dacă se consideră că
𝑡1 , 𝑡2 , ⋯ , 𝑡𝑛(0) sunt timpii de viaţă ai celor 𝑛(0) elemente supuse experimentării, atunci
media timpului de bună funcţionare devine:
1
𝑀𝑇𝐵𝐹 = 𝑛(0) ∙ ∑𝑛(0)
𝑖=1 𝑡𝑖 (17)

Dacă înregistrarea datelor s-a făcut pe intervale de timp de mărime ∆𝑡, în care s-au
înregistrat 𝑛𝑖 defectări, şi 𝑡𝑖 reprezintă media timpului de funcţionare corespunzător
intervalului 𝑖, 𝑖 = 1,2, ⋯ , 𝑘, atunci relaţia (17) devine:
1
𝑀𝑇𝐵𝐹 = 𝑛(0) ∙ ∑𝑘𝑖=1 𝑛𝑖 ∙ 𝑡𝑖 (18)

Între principalii indicatori de fiabilitate, analizaţi mai sus, se pot stabili o serie de
relaţii de dependenţă, redate în tabelul 1.

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 8

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.

Nr. Indicator Indicator

crt.

𝐹(𝑡) 𝑓(𝑡) 𝑅(𝑡) 𝜆(𝑡)

𝑡 𝑡
𝐹(𝑡) 1 − 𝑅(𝑡) 1 − 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏
𝐹(𝑡) ∫ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡
0
1

𝑡
𝑑𝐹(𝑡) 𝑓(𝑡) 𝑑𝑅(𝑡) 𝜆(𝑡) ∙ 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏
−
2 𝑓(𝑡) 𝑑𝑡 𝑑𝑡

∞ 𝑡
𝑅(𝑡) 1 − 𝐹(𝑡) 𝑅(𝑡) 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏
3 ∫ 𝑓(𝜏) 𝑑𝜏
𝑡

𝜆(𝑡) 1 𝑑𝐹(𝑡) 𝑓(𝑡) 1 𝑑𝑅(𝑡) 𝜆(𝑡)

∙ ∞ − ∙
4 1 − 𝐹(𝑡) 𝑑𝑡 ∫𝑡 𝑓(𝜏)𝑑𝜏 𝑅(𝑡) 𝑑𝑡

∞ ∞ ∞ ∞
𝑡
5 ∫[1 − 𝐹(𝑡)]𝑑𝑡 ∫ 𝑡 ∙ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 ∫ 𝑅(𝑡)𝑑𝑡 ∫ 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏 𝑑𝑡
𝑀𝑇𝐵𝐹
0 0 0 0

Tabelul 1 Relaţii între indicatorii de fiabilitate

𝑓(𝑡), 𝐹(𝑡), 𝑅(𝑡), 𝑇, 𝜆(𝑡)

Rata de defectare
Rata de defectare este funcţia 𝜆(𝑡). Vom prezenta diverse forme ale acesteia.
𝑡
Derivând ambii membri ai egalităţii 𝑅(𝑡) = 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏 se obţine că:
𝑑𝑅 𝑡
= −𝜆(𝑡) ∙ 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏 = −𝜆(𝑡) ∙ 𝑅(𝑡) (19)
𝑑𝑡

De aici rezultă că:

1 𝑑𝑅 1 𝑑𝐹 𝑓(𝑡)
𝜆(𝑡) = − 𝑅(𝑡) ∙ 𝑑𝑡
= 𝑅(𝑡) ∙ 𝑑𝑡 = 𝑅(𝑡) (20)

Deoarece 𝑅(𝑡) = 1 − 𝐹(𝑡) se poate rescrie:

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 9

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
𝑓(𝑡)
𝜆(𝑡) = 1−𝐹(𝑡) (21)

Din relaţia (20) rezultă că fiabilitatea se poate rescrie astfel:

𝑓(𝑡)
𝑅(𝑡) = 𝜆(𝑡) (22)
𝑡
Folosind (22) şi expresia fiabilităţii 𝑅(𝑡) = 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏 , densitatea de probabilitate a
timpului de funcţionare devine:
𝑡
𝑓(𝑡) = 𝜆(𝑡) ∙ 𝑅(𝑡) = 𝜆(𝑡) ∙ 𝑒 − ∫0 𝜆(𝜏)𝑑𝜏 (23)
Folosind relaţiile (6) – (9) rata defectărilor devine:

𝑓(𝑡) ∆𝑛 1
𝜆(𝑡) = 𝑅(𝑡) = ∙ ∆𝑡 (24)
𝑛

Relaţia (24) este expresia practică de calcul a ratei defectelor.

Interpretarea ratei de defectare cu ajutorul probabilităţilor condiţionate

Fie evenimentele:
𝐴 – Evenimentul de bună funcţionare pe intervalul (0, 𝑡)
𝐵 – Evenimentul de producere a unui defect în intervalul (𝑡, 𝑡 + ∆𝑡).

Evenimentul 𝐵 este condiţionat de evenimentul: 𝑃(𝐴 ∩ 𝐵) = 𝑃(𝐴) ∙ 𝑃(𝐵/𝐴) ceea ce

conduce la egalitatea 𝑓(𝑡) = 𝑅(𝑡) ∙ 𝜆(𝑡) sau:
𝑃(𝐴∩𝐵)
𝜆(𝑡) = 𝑃(𝐵/𝐴) = (25)
𝑃(𝐴)

Relaţia (25) are loc pentru un interval ∆𝑡 oricât de mic. Fie 𝑃(𝑡, ∆𝑡) probabilitatea
evenimentului ca elementul care a funcţionat în intervalul (0, 𝑡) să se defecteze în
intervalul (𝑡, 𝑡 + ∆𝑡). Rezultă că rata de defectare devine:
𝑃(𝑡,∆𝑡)
𝜆(𝑡) = lim (26)
∆𝑡→0 ∆𝑡

Relaţia (26) este definiţia standard a ratei instantanee de defectare (instantaneous

failure rate).

Rata medie de defectare

Rata medie de defectare 𝜆̅(𝑡1 , 𝑡2 ), (mean failure rate), se defineşte ca fiind media
ratei instantanee de defectare pe un interval de timp dat (𝑡1 , 𝑡2 ):

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 10

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
1 𝑡
𝜆̅(𝑡1 , 𝑡2 ) = 𝑡 −𝑡 ∙ ∫𝑡 2 𝜆(𝑡)𝑑𝑡 (27)
2 1 1

În calculul fiabilităţii se poate utiliza formula simplă a fiabilităţii din cazul în care rata
defectelor nu depinde de timp (𝜆(𝑡) = 𝜆 ) şi anume: 𝑅(𝑡) = 𝑒 −𝜆∙𝑡 cosiderând valoarea
medie a ratelor defectărilor pe interval succesive.
Rata de defectare este o funcţie importantă în teoria fiabilităţii. Din relaţiile (6) - (9)
se observă asemănarea structural între funcţiile 𝑓(𝑡) şi 𝜆(𝑡).

Caracteristica experimentală a ratei de defectare

Caracteristica experimentală a ratei de defectare are importanţă deosebită ȋn teoria
fiabilităţii. Curba experimentală a ratei defectărilor este prezentată ȋn figura 1. Această
curbă are ȋn general aceeaşi formă şi se numeşte caracteristica “cadă de baie”.

Figura 1 Caracteristica ratei defectelor

În general variaţia defecţiunilor unui dispozitiv se poate împărţi în trei perioade:

1. Perioada iniţială (infantilă, precoce) în care apar defecţiuni datorate erorilor de
fabricaţie şi se face rodajul (copilăria). În această etapă rata defectărilor are o valoare
ridicată şi este o funcţie descrescătoare în timp. Această etapă cuprinde defectele care

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 11

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.
 Calitate şi fiabilitate
Fiabilitatea elementului simplu. Calculul fiabilităţii elementului simplu.
http://adl.anmb.ro Fiabilitatea intrinsecă a elementului simplu. Indicatori de fiabilitate.
apar la începutul punerii în funcţiune a produsului. Ele se datorează unor defectea scunse
de fabricaţie pe care controlul oricât de riguros ar fi nu reuşeşte să le îndepărteze. Durata
acestei etape coincide cu durata cât trebuie efectuat rodajul.
2. Perioada de funcţionare care începe după rodaj, când numărul defecţiunilor scade,
rămânând practice constant (maturitatea, viaţa utilă), pentru care se poate utiliza
distribuţia exponenţială.
3. Perioada în care intensitatea de defectare creşte continuu, datorită uzurii
(bătrâneţea, uzura).

Exerciţii
1. Rata de defectare a unui dispozitiv este 𝑟(𝑡) = 0.4. Cu ce probabilitate dispozitivul
funcţionează cel puţin 10 ore ?
2. Timpul de funcţionare a unei bobine este o variabilă aleatoare repartizată după
1
legea Weibull cu parametrul de scară 𝜂 = 4, parametrul de formă 𝛽 = 3 şi parametrul de

poziţie 𝛾 = 3. Calculaţi media timpului de bună funcţionare 𝑀𝑇𝐵𝐹.

3. Timpul de funcţionare a unui condensator este o variabilă aleatoare repartizată
după legea Beta cu parametrii 𝑎 = 5 şi 𝑏 = 15. Calculaţi media timpului de bună
funcţionare 𝑀𝑇𝐵𝐹.

Rezolvări:
1. Înlocuind 𝑟(𝑡) = 0.4 în relaţia (1) şi observând că producerea evenimentului
{𝑇 ≥ 10} constă în funcţionarea a cel puţin 10 ore a dispozitivului, rezultă că: 𝑅(10) =
10
𝑒 − ∫0 0.4𝑑𝜏
= 𝑒 −4 = 0.0183. Probabilitatea ca dispozitivul să funcţioneze cel puţin 10 ore
este egală cu 0.0183.
∞
2. Din relaţia (14) rezultă că: 𝑀𝑇𝐵𝐹 = ∫0 𝑡 ∙ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 𝑀[𝑋] . Media unei variabile
𝜂 1
aleatoare continue 𝑋, repartizată Weibull, este: 𝑀[𝑋] = 𝛾 + 𝛽 ∙ 𝛤 (𝛽), pentru 𝛾, 𝛽 ≠ 0.
∞
Înlocuind numeric valorile din enunţ, se obţine: 𝑀𝑇𝐵𝐹 = ∫0 𝑡 ∙ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 𝑀[𝑋] = 3 + 12 ∙
Γ(3). Deoarece Γ(3) = 2! = 2, se obţine că: 𝑀𝑇𝐵𝐹 = 27[ℎ].
∞
3. Din relaţia (14) rezultă că: 𝑀𝑇𝐵𝐹 = ∫0 𝑡 ∙ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 𝑀[𝑋] . Media unei variabile
𝑎
aleatoare continue 𝑋, repartizată Beta cu parametrii 𝑎, 𝑏 este egală cu 𝑀[𝑋] = 𝑎+𝑏.
∞ 5
Înlocuind numeric valorile din enunţ, 𝑀𝑇𝐵𝐹 = ∫0 𝑡 ∙ 𝑓(𝑡)𝑑𝑡 = 𝑀[𝑋] = 5+15 = 0.25[ℎ].

11 September 2018 Lect. univ. Paul Vasiliu 12

© Academia Navală "MirceacelBătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMBeste strict interzisă.