DIDACTICA DOMENIULUI ȘI

DEZVOLTĂRI ÎN DIDACTICA
SPECIALITĂŢII

Conceptual și teoretic în
Curs 1
Didactică

© Gabriel Gorghiu, Laura Monica Gorghiu, Pompiliu Alexandru,

2020
Conceptual și teoretic în Didactică

Didactica relevă un demers prin intermediul căruia sunt

reflectate atât strategiile de acţiune, cât şi comportamentele
actorilor educaţionali (cadru didactic – elev / student) în
cadrul procesului de învăţământ.

Prin didactică, teoreticul este transpus în practică, în acest

mod generându-se un model didactic pe baza căruia sunt
reflectate sensul şi semnificaţia activităţior iniţiate şi primite
la nivel conceptual-teoretic.

Printr-o abordare didactică a structurilor cognoscibile, se

urmăreşte operaţionalizarea obiectivelor propuse şi
dobândirea de competenţe generale şi specifice, prin
intermediul cărora să fie reflectate, pe de o parte,
performanţa educaţională, iar pe de altă parte, cunoştinţe şi
abilităţi personale ale actorilor implicaţi în acest demers.
Conceptual și teoretic în Didactică
Etimologie
 didaskein (gr.) - a învăţa (pe alţii)
 didactike (gr.) - arta învăţării
 didactikos - instrucţie, instruire
 didasko - învățământ, învățare
 didactica (lat.) - ştiinţa învăţării

Semnificaţia termenului didactike (Comenius) - distincţia

mathetica-didactike:
Mathetica reprezintă arta de învăţa (modalitate de
învăţare);
Didactike ar însemna arta de a învăţa pe altul.
Prin urmare, etimologia termenului didactică subliniază
legătura celui care educă şi a celui educat cu
dimensiunea procesului de predare - învăţare.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Termenul de didactică apare menţionat în
lucrarea Didactica sive ars docendi (1621) -
Elias Bodinus (1600-1650) şi în lucrarea
Aphorismi didactici paecipui (1629) a lui
Wolfang Ratich (1571-1635) - cunoscut sub
numele de Ratke ori Ratichius.
 Consacrarea termenului s-a realizat în
lucrarea Didactica Magna (1632 lb. cehă,
1657, lb. latină) - Jan Amos Komensky,
cunoscut sub numele de Comenius (1592-
1670).
 Omnes omnia docendi artificium - arta
universală de a-i învăţa pe toţi totul
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Termenul în sine de didactică, dar şi sensurile şi
semnificaţiile acestuia le regăsim în Arta
Didactică (Ars didactica), în cadrul căreia
ideile/prezentările devin mai “specializate”.
 Înţelesul pe care îl avea termenul de didactică
în acel moment evidenţia rolul şi utilitatea
acestuia la nivelul la care se realiza educaţia în
şcolile din perioada respectivă.
 Ars Didactica reprezintă capitolul X din Novissima
linguarum methodus (Cea mai nouă metodă a
limbilor). Prin Novissima linguarum methodus s-a
urmărit să dezvolte capitolul XXII din lucrarea
Didactica Magna.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 John Locke (1632-1704) - abordează teme legate de
educaţie, în lucrarea Un eseu privind înţelegerea educaţiei
umane (An Essay Concerning Human Understanding ) - 1690,
şi în lucrarea Câteva idei asupra educaţiei (Some Thoughts
Concerning Education) - 1693.
 Jean Jacques Rousseau (1712-1778) - în lucrarea Emil sau
despre educaţie, elaborează ideea unei educaţii naturale.
 Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827) - în varii lucrări:
Leonhard şi Gertruda (unde este vizibilă organizarea unei
„şcoli noi”), Cum îşi învaţă Gertruda copiii sau Metodica,
încearcă să elaboreze primele metodici pe baza unor
principii psihologice, punând bazele şcolii elementare.
 Dimensiunea istorică a didacticii dobândeşte valoare
practică şi ştiinţifică în condiţiile în care în centrul
preocupărilor sunt evidente concepte şi teorii de natură
pedagogică / psihologică. În acest context, sunt evidente
lucrările unor mari pedagogi, psihologi, sociologi cum ar fi: J.
Fr. Herbart (1776-1841), Peter Petersen (1884-1952).
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Dimensiunea educaţională caracteristică didacticii
trimite, pe de o parte, la metode specifice de lucru,
iar pe de altă parte, la o organizare clară şi concretă
a procesului de învăţare.
 Spre deosebire de dimensiunea educaţională a
didacticii, dimensiunea educaţională a pedagogiei
presupune modalităţi specifice de luare în
considerare a principiilor generale ale educaţiei.
 Relaţia dintre cele două dimensiuni vizează, mai
degrabă, aspecte care au în vedere componenta
aplicativă, metodologică a procesului didactic,
comune (nu neapărat identice) pentru toate
disciplinele, raportate la ceea ce are specific fiecare
arie curriculară.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
Didactica tradițională vs. Didactica modernă

Sursa: adaptare după M. Ionescu şi I. Radu, Didactica modernă, Editura Dacia,

Cluj-Napoca, 2001, p. 36
 Conceptual și teoretic în Didactică
Perspectivă comparativă - Etape
Etapa Etapa Etapa
Didacticii Didacticii moderne Didacticii
tradiţionale - de tip postmoderne
- de tip psihocentrist/sociocentrist - de tip curricular
magistrocentrist
(sf. sec. XIX - înc. sec. XX) (sec. XX - XXI)
(sec. XVII - XIX)
- accent pe - accent pe activitatea - accent pe
activitatea de de predare-învăţare; activitatea
predare; complexă de
predare-
- percepţia ca învăţare-
- curentul psihocentrist evaluare;
sursă principală a sau sociocentrist;
cunoaşterii; - curentul
- dirijarea tehnocentrist;
- dirijarea psihologică - autodirijarea
autoritară a sau socială a învăţării.
învăţării. învăţării.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 În didactica tradiţională (de tip clasic),
aparţinând sec. XVII-XIX, demersul instructiv se
axează cu preponderenţă pe o anumită
cantitate de informaţie care trebuie asimilată
printr-o predare autoritară.
 Reprezentanţi de seamă ai acestei perioade
sunt: Elias Bodinus, Wolfang Ratich (Ratke sau
Ratichius), Jan Amos Komensky (Comenius),
Johann Friedrich Herbart (1776-1841), Friedrich
Fröbel (1782-1852).
 Didactica tradiţională are un caracter
magistrocentrist şi chiar filosofic.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 În didactica modernă (sfârşitul sec. al XIX-lea şi
începutul sec. al XX-lea), un rol prioritar l-a avut
procesul de predare-învăţare, pe baza
explicaţiilor psihologice şi sociologice.
 Reprezentanţi de seamă ai acestei perioade
sunt: John Dewey (1859-1952), David Émile
Durkheim (1858- 1917).
 Didactica modernă are un caracter
psihocentrist / sociocentrist şi chiar experimental.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 În didactica postmodernă (sec. XX - sec. XXI), sunt
evidente relaţiile didactic-pedagogice dintre
predare-învăţare-evaluare.
 Reprezentanţi de seamă ai acestei perioade sunt:
Jean Piaget (1896-1980), Lev Vîgotski / Lev
Semyonovich Vygotsky (1896-1934), Aleksei
Nikolaevich Leontiev (1903-1979), Piotr Galperin
(1902-1988), Robert Mills Gagné (1916-2002),
Jerome Seymour Bruner (1915-2016), David Paul
Ausubel (1918-2008), Floyd Grant Robinson (1931-
...).
 Didactica postmodernă are un caracter
tehnocentrist şi chiar ştiinţific.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Trecerea de la perioada filosofică la cea experimentală şi
ştiinţifică mai este cunoscută în literatura de specialitate ca
trecerea de la un demers normativ-deductiv la un demers
descriptiv-inductiv.
 Printre reprezentanţii importanţi ai noii educaţii / noilor
educații, pot fi amintiţi: Erich Meumann (1905-1960) -
oferă, din perspectiva mediului universitar, o bază ştiinţifică
legilor didacticii, W. Lay - conferă reprezentativitate
propriilor rezultate ştiinţifice, dar din perspectiva activităţii
didactice desfăşurate la clasă, Peter Petersen (1884-1952) -
pedagog ce propune o metodă didactică prin care se
înregistrează literal întreg procesul ce se desfăşoară în acest
sens.
 Este vizibil în acest context un dinamism al procesului de
cunoaştere, prin intermediul căruia este pus în evidenţă
nivelul gradual al educaţiei. Astfel, flexibilitatea teoretică şi
conceptuală permite o remodelare a strategiilor
educaţionale asumate în procesul de învăţământ.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Din perspectiva fiecărei arii curriculare, didactica dobândeşte
sens şi semnificaţie aparte pentru actorii implicaţi în procesul
de predare- învăţare-evaluare.
 Didactica evidenţiază un câmp de activitate dependent de
formele de manifestare ale actorilor implicaţi în procesul
instructiv-educativ -dimensiunea relaţiilor intepersonale,
respectiv modul de desfăşurare a activităţilor educaţionale
implică un proces de modelare, de adaptare, în funcţie de
implicaţiile psihosociale care se regăsesc în sistemul de
învăţământ.
 Referitor la obiectul didacticii, se consideră că trebuie avute în
vedere, pe de o parte, conceptele care au fost împrumutate
din alte discipline înrudite (de exemplu, pedagogia), respectiv
care au fost împrumutate altor câmpuri disciplinare (de
exemplu, metodologia didactică), iar pe de altă parte, sfera de
aplicare a acestora în teoria şi practica educaţională.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Gradul de conceptualizare (absolută/ relativă) nu face decât
să pună în evidenţă ceea ce în istoria ştiinţei este cunoscut
sub numele de paradigmă.
 În consecință, o fundamentare metodologică/ştiinţifică îşi
găseşte pe deplin justificările în măsura în care
particularităţile acţiunilor conjugate în activitatea educaţională
materializează performanţa şi competitivitatea în diferenţieri
evaluative.
 Totuși, didactica este când delimitată strict de pedagogie,
când identificată cu aceasta, când percepută drept parte
componentă a pedagogiei. Perspectiva delimitării totale a celor
două discipline relevă ideea conform căreia, potrivit didacticii,
specificitatea conţinuturilor are un rol determinant în
abordarea structurilor cognoscibile, în timp ce pedagogia se
concentrează pe de o parte, pe relaţiile dintre elevi, iar pe de
altă parte, pe relaţiile dintre cadru didactic şi elevi.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Identificată cu pedagogia, sau percepută ca ramură a
acesteia, sau privită ca metodică pură (manual al
profesorilor), sau pusă în relaţie de identitate cu teoria
educaţiei intelectuale, ori cu disciplina ce are ca obiect de
studiu educaţia inteligenţei, didactica este explicitată, pe de o
parte, ca teorie, iar pe de altă parte, ca ştiinţă.
 Didactica privită ca teorie, asigură o bază descriptiv-
prescriptivă a structurilor cognoscibile.
 Înţeleasă ca ştiinţă, didactica presupune o strategie exactă,
construită pe metode care generează conţinuturi
argumentabile/ demonstrabile.
 Ideea unei didactici epistemologice (epistemologizări a
didacticii), îşi găseşte validitatea în condiţiile în care strategiile
de abordare reclamă un profund caracter ştiinţific (empiric).
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 În literatura şi practica de specialitate, didactica este
percepută ca având un caracter general (didactică generală),
şi unul particular (didactica specialităţii).
 Caracterul general al didacticii este dat de faptul că aceasta
este percepută ca o disciplină teoretic-ştiinţifică prin care sunt
puse bazele procesului de învăţământ, iar în acest caz mai
este denumită didactică generală. Este vorba despre o
înţelegere a rolului important pe care îl au principiile de
conduită generală în procesul de învăţare.
 Didactica generală este demersul metodologic prin care
însuşirea cunoştinţelor se realizează în perspectivă globală.
 Atunci când furnizează şi coordonează activităţi specifice
demersului de predare-învăţare-evaluare, didactica are un
caracter profund metodologic, iar în această situaţie este
cunoscută sub denumirea de didactica specialităţii.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Didactica generală are rolul de a furniza şi de a coordona
activităţile specifice didacticii specialităţii (forme de didactică
specială).
 Didactica specialităţii (metodica) reprezintă acea disciplină
prin care procesul de învăţământ este analizat ca un tot
unitar. Didactica specialităţii mai este cunoscută şi sub
denumirea de metodica specialităţii, deoarece în unele lucrări
de specialitate este privită ca o ramură a pedagogiei şi, mai
mult, ca rezultat al experienţei didactice dintr-un anumit
domeniu.
 Totuși, în unele lucrări de specialitate, se precizează că
metodicile nu trebuie confundate cu didacticile disciplinelor
şcolare. Un pragmatism educaţional la nivel contextual,
caracteristic ideii de didactică, necesită o implicare a actorilor
educaţionali (elev - profesor) în activităţile şi asumarea
activităţilor instructive.
 Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
Aspecte comparative între didactica specialităţii şi metodica specialităţii
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Relaţia dintre didactica generală şi didactica specialităţii este
una de corespondenţă reciprocă şi poate fi explicitată astfel:
în timp ce didactica generală relevă perspectiva pe care
trebuie să o parcurgă cadrul didactic în procesul de predare-
învăţare-evaluare, didactica specialităţii reflectă strategii de
acţiune particularizate pe fiecare disciplină în parte.
 În acest sens, se vorbeşte în literatura şi practica de
specialitate despre o didactică a economiei, didactică a
filosofiei, didactică a psihologiei, didactică a sociologiei,
didactică a istoriei, didactică a geografiei, didactică a
matematicii, didactică a informaticii etc. De asemenea, se
vorbeşte în literatura şi practica de specialitate despre o
didactică a unui domeniu care înglobează anumite domenii
disciplinare: de exemplu, didactica disciplinelor socio-umane
cuprinde aspecte din didacticile specifice economiei, filosofiei,
psihologiei etc. -, sau despre o didactică specializată pe un
anumit nivel de instruire - didactica învăţământului superior.
Conceptual și teoretic în Didactică
Conceptual și teoretic în dimensiunea
istorică a didacticii
 Totodată, se poate aminti ȋn acest context și ideea de
didactică a nivelurilor de școlarizare: didactică a
învățământului (pre)primar, didactică a învățământului
gimnazial, didactică a învățământului liceal, didactică a
învățământului universitar (didactică universitară).
 Deci, stabilirea unor conexiuni între diferite niveluri ale
realităţii educaţionale nu reprezintă decât o arhitectonică
instructiv-educativă, menită să susţină dimensiunea spiritual-
pragmatică din cadrul procesului de învăţământ.
 Relaţia dintre didactica generală (înţeleasă ca pedagogie) şi
didactica specialităţii (înţeleasă ca metodică) este evidentă
prin faptul că transmiterea conţinuturilor informaţionale de la
nivel teoretic la nivel practic se realizează în urma unui întreg
proces instructiv-educativ, construit pe anumite principii
educaţionale şi care trebuie să respecte anumite cerinţe
metodologice.
Conceptual și teoretic în Didactică
Definiții ale Didacticii
 ... ştiinţă sau teorie a procesului de învăţământ;
 ... ştiinţă sau teorie a predării şi învăţării în toate formele şi pe toate
treptele învăţământului;
 ... teoria conducerii procesului de predare-învăţare sau teorie generală
a instruirii (I. Cerghit);
 ... parte a teoriei generale a educaţiei care se ocupă cu procesul de
învăţământ (L. Ezechil);
 ... o ramură complexă a Ştiinţelor Educaţiei care studiază şi
fundamentează ştiinţific analiza, proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea
predării şi învăţării, ca proces de instruire şi educare, cât şi prin
autoinstruire în şcoli şi/sau în alte instituţii (M. Ionescu);
 ... ştiinţă pedagogică fundamentală care defineşte şi analizează
conceptele de bază, stabilizate epistemic la nivelul unei teorii a instruirii
care este o subteorie a teoriei despre educaţie (E. Noveanu);
 ... ştiinţa instrucţiei prin învăţământ sau ştiinţa educaţiei prin instrucţie
(I. Bontaș).
 ... ştiinţa care se preocupă de mecanismele interne ale procesului de
învăţământ, care asigură acestuia un echilibru şi o finalitate
pedagogică, în concordanţă cu cerinţele sociale şi cu cele mai noi
cuceriri ale psihologiei (I. Nicola).
Conceptual și teoretic în Didactică
Didactica
 ... studiază, într-un ansamblu coerent
componentele procesului de învăţământ:

 esenţa procesului de învăţământ

 conţinutul procesului didactic
 principiile (legităţile) didactice
 metodele didactice
 mijloacele de învăţământ
 formele de activitate didactică (organizare
a procesului de învăţământ)
 evaluarea cunoştinţelor.
Conceptual și teoretic în Didactică
Didactica generală
 Realizează analiza situaţiei de plecare, a intrărilor
privind procesul instructiv-educativ;
 Realizează analiza procesului instructiv-educativ şi
a normativităţii acestuia;
 Introduce și exploatează Teoria obiectivelor;
 Introduce și exploatează Teoria conţinuturilor;
 Introduce și exploatează Teoria strategiilor
didactice şi a metodologiei;
 Introduce și exploatează Teoria evaluării;
 Introduce și exploatează Teoria abordării lecţiei:
tipologie, proiectare, forme de organizare, design
instrucţional, managementul clasei.
Conceptual și teoretic în Didactică
Didactica generală
 este o parte a teoriei pedagogice;
 are ca obiect de studiu procesul de învăţământ
analizând componentele acestuia: predare-
învăţare-evaluare;
 oferă didacticilor speciale o teorie generală a
procesului de învăţământ;
 orientează didacticile speciale spre descoperirea
şi rezolvarea unor probleme specifice, legate de
predarea-învăţarea-evaluarea achiziţiilor specifice
unui obiect de învăţământ.
Conceptual și teoretic în Didactică
Didactica / didactici
speciale / specializate
 aplică principiile didacticii generale la predarea
unui domeniu sau unei anumite discipline de
învăţământ;
 constituie pentru didactica generală importante
surse de experienţe care pot conduce la
generalizări teoretice.
 Raport de interdependenţă
DIDACTICA DIDACTICI
GENERALĂ SPECIALE
Conceptual și teoretic în Didactică

VĂ MULȚUMIM!
© Gabriel Gorghiu, Laura Monica Gorghiu, Pompiliu Alexandru,
2020