Rolul analizatorului vizual 

consta in:
- diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor;
- orientarea in spatiu; mentinerea echilibriului si a tonusului cortical.

Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina.

Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la nivelul ochiului.Ochiul
este un organ pereche situat intr-o cavitate osoasa numita orbita.
Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.
I.GLOB OCULAR
Globul ocular este alcatuit din trei tunici concentrice, sistem optic si sistem
fotoreceptor.
1.Tunicile globului ocular
De la exterior catre interior sunt: tunica externa (cu rol de protectie), tunica
medie (cu rol in nutritie) si tunica interna (cu celule fotoreceptoare).
a) Tunica externa
Tunica externa este formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a tuncii externe, are
culoarea alb-sidefie si este opaca.Sclerotica are rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este avasculara si
transparenta (permite razelor de lumina sa o traverseze); cu fibre nervoase
amielinice.
b) Tunica medie
Tunica medie este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida se afla imediat sub sclerotica; este o membrana pigmentata si vasculara
cu rol in nutritia globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din fibre musculare netede
dispuse radiar si circular) si procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta
umorile).
Irisul este partea colorata a ochiului.In centrul irisului se afla un orificiu numit
pupila.Irisul este format din celule pigmentare si fibre musculare netede,
dispuse radiar si circular.
c) Tunica interna
Tunica interna este reprezentata (alcatuita) de retina.Retina este formata din
celule nervoase (celule fotoreceptoare si neuroni), celule pigmentare si celule de
sustinere.
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri si cu bastonase.
Celulele fotoreceptoare cu conuri sunt responsabile de vederea diurna si
cromatica.
Celule fotoreceptoare cu bastonase sunt responsabile de vederea nocturna, fara
detalii si fara culori.
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata
oarba.In pata galbena predomina celulele cu conuri.Prezinta o depresiune numita
foveea centralis care contine numai celule cu conuri (zona de acuitate vizuala
maxima).Pata oarba este locul pe unde iese nervul optic din retina si este lipsita
de celule  fotoreceptoare.
2.Sistem optic
Sistemul optic este format din totalitatea mediilor transparente ale globului
ocular: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.
a) Corneea
Corneea face parte din tunica externa si este portiunea anterioara a tunicii.
b) Umoarea apoasa
Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare.Se afla intre cornee si iris
(in camera anterioara) si intre iris si cristalin (in camera posterioara).Umoarea
apoasa este un lichid transparent, permite trecerea razelor de lumina.
c) Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa.Este situat in spatele irisului, intr-o capsula
elastica numita cristaloida.La extremitati se leaga de muschiul ciliar prin
ligamentul suspensor.Focalizeaza razele luminoase patrunse in pupila.
d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)
Umoarea sticloasa se afla intre cristalin si retina; este transparenta cu
consistenta de gel.Rolul corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a
ochiului.
3.Sistem fotoreceptor
Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are rolul de a transforma
energia luminoasa in influxuri (impulsuri) nervoase.
II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de protectie (gene,
sprancene, pleoape, glande lacrimale, conjunctiva) si organe de miscare (cei 6
muchi externi ai globului ocular).Conjunctiva este o membrana subtire care
captuseste fata interna a pleoapei.
Segmentele analizatorului vizual

1.Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului vizual este reprezentat de celulele
fotoreceptoare (celulele cu conuri si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri
Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de con.Sunt in numar de 5-7
milioane. Contin pigmentul numit iodopsina.Sunt sensibile la radiatiile luminoase
de mare intensitate.Sunt receptori pentru vederea diurna si cromatica.Au prag
de sensibilitate ridicat.
b) Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase au o prelungire externa sub forma de bastonas.Sunt in
numar de 125-130 milioane.Contin pigmentul numit rodopsina (purpurul
retinian).Sunt sensibile la radiatii luminoase de mica intensitate.Sunt receptori
pentru vederea nocturna, fara detalii si fara culori.Au prag de sensibilitate
scazut.
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului vizual este reprezentata de trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o dendrita)
din retina.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) este un neuron multipolar (un axon si mai
multe dendrite) din retina.Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul optic.La
nivelul chiasmei optice se incruciseaza axonii care provin din jumatatile nazale ale
celor doua retine.Din chiasma optica pornesc doua fascicule numite tracturi
optice.Fiecare tract optic conduce informatia din jumatatea temporala a retinei
de aceeasi parte si din jumatatea nazala a retinei de parte opusa.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din
metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vizual este localizat in aria vizuala din lobul
occipital, pe marginile scizurii calcarine.
Formarea imaginilor pe retina
Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea
mesajelor vizuale si formarea senzatiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza irisul si
sistemul optic.Irisul regleaza reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina,
proces numit reflex pupilar fotomotor.
Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se
micsoreaza, proces numit mioza (pupiloconstrictie)
Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mareste,
proces numit midriaza (pupilodilatatie)
Sistemul optic functioneaza ca o lentila convergenta cu rolul de a proiecta razele
de lumina direct pe retina.Razele de lumina sufera la nivelul ochiului o tripla
refractie:
1.Prima refractie:  la interfata aer-cornee
2.A doua refractie:  pe fata anterioara a cristalinului
3.A treia refractie:  pe fata posterioara a cristalinului
Ca urmare a acestei triple refractii imaginea care se formeaza in pata galbena a
retinei este reala, mai mica si rasturnata.
Ochiul emetrop
In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta perfecta intre lungimea
axului anteroposterior si puterea de convergenta a mediilor
transparente.Aceasta concordanta permite vederea clara, fara acomodare, a
obiectelor situate la o distanta mai mare de 6 m.In cazul obiectelor situate intre
punctum proximum (25 cm) si punctum remotum (6 m) vederea este clara, dar cu
acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara
a obiectelor, situate intre 25 cm si 6m.
Acomodarea presupune urmatoarele:
- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia muschilor circulari ai
irisului
- cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari
- corectarea axelor oculare prin contractia muschilor externi ai globului ocular
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in
concordanta cu lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand
diverse defecte optice: miopie, hipermetropie si astigmatism.
a) Miopia
Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului
anteroposterior sau a cuburii crescute a cristalinului.
Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)
b) Hipermetropia
Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului
anteroposterior sau a curburii scazute a cristalinului.
Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe (convergente)
c) Astigmatismul
Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau deformarii cristalinului.
Imaginea formata este neclara.
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.

Baza fotochimica a vederii

Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele
fotoreceptoare ale acesteia.La nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina
determina descompunerea pigmentilor fotosensibili.
I.Iodopsina
Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsina.
II.Rodopsina
Rodopsina din celulele cu bastonase se descompune in retinem si scotopsina.
Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea
celulelor fotoreceptoare pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune
(influxuri nervoase).
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii optici
sunt conduse la segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala
din lobul occipital, pe marginile scizurii calcarine, unde sunt transformate in
senzatie de vaz.
1.Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase sunt responsabile pentru vederea scotopica (nocturna), in
lumina difuza, cand nu se disting culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-
negru.
2.Celulele cu conuri
Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea fotopica (diurna), in lumina
intensa, necesare pentru vederea colorata.Perceperea culorilor realizata de
celulele cu conuri este explicata prin mai multe teorii.

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor fundamentale) este
cea mai cunoscuta teorie care explica perceperea culorilor.Conform acestei
teorii retina contine trei tipuri de celule cu conuri, care la randul lor contin
pigmenti pentru culorile rosu, verde si albastru.
a) Diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale
ale celor trei tipuri de celule cu conuri.
b)  Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de celule cu conuri da
senzatia de lumina alba.
c) In absenta stimularii luminoase se produce senzatia de negru.