Capitolul 8 – În fiecare vară, un copil murea înecat în apele Morii. Anul
acesta, ei au fost martori la ridicarea corpului de acolo. Auzind clopotele care
băteau pentru acel suflet, băieții se gândeau cum ar fi să fi mort.
Capitolul 9 – La 1 semptembrie 1902, băiatul era din nou în clasă, dar de
data aceasta la Sebeș. Copiii erau așezați în bănci după nivelul lor la învățătură.
Băiatul a ajuns din ultima bancă în prima, și a rămas acolo un an intreg. Cu toate
că era interzis, Lucian pleca săptămânal să-și viziteze părinții.
Capitolul 10 – La vârsta de 10 ani, băiatul își dă seama de dragostea lui
pentru religie. Cu toate că mama sa era preoteasă, aceasta nu se ducea prea des
la biserică. Doar de două ori pe an, de Paște și de Crăciun. Cu toate acestea,
băiatul îndrăgea foarte mult religia. După un an, el nu mai era atât de credincios.
Capitolul 11 – Într-o zi, împlinindu-se 100 de ani de la moartea lui Schiller,
copiii primesc cărți și broșuri despre viața acestuia. Lucian este foarte impresionat
de viața lui și îi plăcea să deseneze casa în care Schiller s-a născut.
Capitolul 12 – Datorită faptului că era întotdeauna bolnav, Tatăl lui Blaga
hotărăște să petreacă câteva săptămâni la Bistra în munții Sebeșului.
Trece prin mai multe sate până ajunge la Bistra, dar este fascinat de locurile pe
care le vede. Leagă prietenii, deși de scurtă durată. Acesta se îndrăgostește de
fata unui ungur, Erji. De asemenea, își dorește să se întoarcă în acele locuri. Nu s-a
mai întors acolo niciodată, totuși, fiind chemat de alte meleaguri.
Capitolul 13 – În anul 1904, începe o secetă cum nu se mai pomenise până
atunci. Dogoarea secase râurile și lăsase holdele pustii. De fiecare dată când
zăreau un nor pe cer, ieșeau la poartă și se rugau să plouă. Într-o zi, se
răspândește vorba că au sosit transporturi de porumb din America. Vestea aceea
îl bucura pe Blaga, care, de atunci, a considerat America un semn al speranței.