Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
STUDII DE MASTERAT
NUTRIȚIA ȘI ALIMENTAȚIA ANIMALELOR
PROIECT
LA DISCIPLINA
METODE DE CONSERVARE ȘI PREPARARE A
NUTREȚURILOR COMBINATE
Coordonator,
Şef lucr. dr. Cristina Gabriela Radu-Rusu
Masterand,
Alexandra- Maria DOBRINCU
2021
CUPRINS
Introducere.................................................................................................................
Bibliografie...............................................................................................................
INTRODUCERE
Maximizarea producţiilor animaliere este dependentă într-o mare măsură de modul cum
sunt produse şi depozitate furajele. Valoarea nutritivă şi implicit calitatea acestora este
determinată de însuşirile fizico-chimice şi biologice pe care acestea le posedă. Diversele metode
de preparare şi conservare a nutreţurilor au drept scop modificarea sau menţinerea acestor
însuşiri fizico-chimice şi biologice care nu corespund mereu necesităţilor animalelor. Odată ce
plantele au fost recoltate, pierderile în substanţe nutritive pot apărea prin simpla nerespectare a
felului cum acestea sunt depozitate.
Însilozarea reprezintă una din metodele cele mai eficiente de conservare a nutreţurilor
suculente, precum şi a celei mai mari părţi din produsele secundare şi subprodusele cu destinaţie
furajeră. Nutreţurile însilozate asigură furajarea animalelor mai ales în perioada de stabulaţie.
Această tehnologie este folosită în majoritatea ţărilor lumii, însă în mod special în cele din
emisfera nordică, unde condiţiile pentru producerea fânurilor nu sunt favorabile.
1.TIPURI DE SILOZURI
Termenul de siloz provine din grecescul siros (σιρός), definit în antichitate ca groapă pentru
deţinerea cerealelor, iar în ziua de azi ca structură pentru depozitarea materiilor prime în vrac.
Silozurile sunt folosite în agricultură pentru depozitarea cerealelor (fig.1) şi pentru fermentarea
nutreţurior murate (fig.2). Silozurile sunt grupte în trei mari categorii:
silozuri de suprafaţă;
silozuri îngropate;
silozuri semiîngropate.
În gospodării se mai utilizează un tip de siloz, unul foarte simplu de forma unei stive (fig.5).
Acest tip de siloz se clădeşte sub formă paralelipipedică sau trunchi de piramidă, dimensiunile
acestuia depinzând de cantitatea de nutreţ ce se însilozează (lungime 20-40 cm, lăţime 6-12 m,
înălţime 3-5 m).
Figura 5.
Siloz tip stivă
Conservarea furajelor prin însilozare ocupă un loc important în cadrul tehnologiilor moderne
de pregătire a furajelor. Obţinerea unui furaj calitativ cât şi diminuarea pierderilor de substanţe
nutritive este dependentă de respectarea strictă a verigilor tehnologice de producere a acestei
categorii de nutreţuri. O tehnologie corectă presupune respectarea următoarelor etape tehnologice
(fig. 9).
4. METOA DE ÎNSILOZARE:
4. Metode de însilozare
În funcţie de conţinutul plantelor în glucide solubile şi în apă, precum şi în funcţie de
posibilităţile fermierului se pot practica mai multe metode de însilozare: însilozarea la cald, la
rece, prin folosirea de aditivi şi însilozarea cu umiditate scăzută.
a) Însilozarea la cald. Este o metodă puţin utilizată ce prezintă următoarele
dezavantaje: pierderile de substanţe nutritive sunt de 20-30 %, datorită temperaturii
ridicate (> 300) se dezvoltă bacteriile de fermentaţie butirică.
b) Însilozarea la rece (cea mai utilizată). Tehnologia presupune recoltarea plantelor
cu combine speciale, care execută taierea şi mărunţirea cât mai fină, iar produsul
rezultat în final final se aşează în siloz în straturi succesive. Odată cu aşezarea se face
nivelarea şi tasarea pentru eliminrea aerului din masa însilozată. Temperatura din
siloz este de 25-30 0C iar pierderile faţă de însilozarea la cald sunt mai mici cu 12-17
%.
c) Însilozarea prin folosirea aditivilor. Este o metodă practicată în cazul furajelor ce
au un conţinut în glucide solubile scăzut. Tehnologia este la fel ca cea obişnuită cu
deosebirea că în masa nutreţurilor însilozate se adaugă aditivi furajeri (zahar furajer;
melasă; uruieli de porumb, orz, ovăz), chimici ( acid formic, propionic, clorură de
sodiu, formiat de sodiu, Microacid) sau biologici ( Lactosil, Biocons). Utilizarea
acestora are drept rezultat creştere conţinutului în zaharuri fermentescibile şi scăderea
acidităţii din masa însilozată.
d) Însilozarea cu umiditate scăzută. Este o metodă modernă ce presupune reducerea
umidităţii prin ofilire şi este practicată în cazul nutreţurilor bogate în proteine dar cu
un conţinut redus în glucide fermentescibile. Prin această metodă se obţin semisilozul
şi semifânul. Principala deosebire în metoda de preparare a celor două este timpul
necesar de ofilire, respectiv 4-28 de ore pentru semisiloz şi 24-48 de ore pentru
semifân.
3.APRECIEREA VALORII NUTRITIVE A NUTREŢURILOR MURATE
5. Conţinut în
acizi
1. Frederiksen H., Daniel D., Măşinistru M., Greculescu A., 2010. Sisteme pentru
depozitarea furajelor, standarde de fermă. Editura Danish Agricultural Advisory
Service, Aaarhus, Danemarca
2. Pop M. I., Halga P., Avarvarei T., 2006. Nutriţia şi alimentaţia animalelor, volumul
II.Editura Tipo Moldova, Iaşi
3. Pop M. I., Halga P., Avarvarei T., 2006. Nutriţia şi alimentaţia animalelor, volumul
III.Editura Tipo Moldova, Iaşi
4. Samuil C., 2010. Producerea şi conservarea furajelor. Editura Ion Ionescu de la
Brad, Iaşi
5. Simeanu D., Teuşan V., Ionesu C., Ţubulcă R., 2006. Prepararea furajelor şi
producerea nutreţurilor combinate. Editura Alfa, Iaşi
6. www.corn.agronomy.wisc.edu/Silage/S004.aspx
7. www.extension.psu.edu/business/ag-safety/confined-spaces/silo-safety
8. www.fastonline.org/CD3WD_40/LSTOCK/001/LSFeed/Silos%20and%20Silage
/silage04.html
9. www.rasfoiesc.com/business/agricultura/INSILOZAREA-FURAJELOR46.php
10. www.silobagsinternational.com/home
11. www. usaid.gov/pdf_docs/Pnadq897.pdf