Capitolul II : Managementul Agenţiei de turism

2.1 Organizarea şi conducerea unei agenţii de turism

Turismul organizat a apărut odată cu afirmarea turismului ca fenomen de masă şi se
desfăşoară numai pe bază de contracte încheiate între prestatorii de servicii turistice şi agenţiile
de turism. Agenţia de turism este principalul distribuitor al produselor turistice, ea deţine
monopolul vânzării deoarece are două mari avantaje faţă de alte forme de distribuţie: protecţia
aproape totală a consumatorului de turism; garanţiile financiare acordate atât turiştilor cât şi
prestatorilor.
În lume există aproximativ 30.000 de agenţii de turism licenţiate sau recunoscute
profesional şi circa 200.000 puncte de vânzare.
Tabelul 2.1 Repartiţia agenţiilor de turism pe continente Figura 2.1
Continentul % 80% 70%
Europa 70 60%
America de Nord 14
Sursa: Vellas,
40% F. Becherel L. – International Tourism,
America de Sud şi Centrală 4
20%
Macmillan, 14%
Londra 2002
Asia şi Pacific 8 4% 8% 4%
0%
Africa şi Orientul Mijlociu 4 Europa America Africa şi
2.1.1 Concepte şi tipologia agenţiilor de turism de Sud şi Orientul
Centrală M ijlociu
În literatura de specialitate şi în terminologia Organizaţiei Mondiale a Turismului
(O.M.T.) se foloseşte noţiunea de agenţie de voiaj, care diferă conceptual şi terminologic de
conceptul românesc. În ţările cu activitate turistică intensă, agenţia de voiaj este o firmă
independentă sau reţea de firme având ca obiect rezervarea şi comercializarea biletelor pentru
mijolacele de transport şi vânzarea produselor turistice “fabricate” de către tour-operatori.
Agentul de voiaj este proprietarul sau managerul unei societăţi (firme) desfăşurând acest tip de
activitate, spre deosebire de agentul de turism care este salariatul aflat în relaţie directă cu
clientela. (Gabriela Stănciulescu, Managementul agenţiei de turism, Editura ASE, Bucureşti,
2002, p. 66)
În practica şi legislaţia românească se foloseşte însă mai frecvent termenul de agenţie de
turism. Astfel, în Hotărârea Guvernului României nr. 513/1998, agenţia de turism este definită
ca fiind o unitate specializată care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice
sau componente ale acestora.

Targu-Mures 13
2008
 În concluzie, prin agenţie de voiaj trebuie să se înţeleagă o întreprindere comercială
având ca scop: asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, cazările în hoteluri,
moteluri etc., sau acţiunile de turistice de orice fel; organizarea de călătorii individuale sau
colective, la preţ forfetar, cu un program fie stabilit de agenţie, fie la libera alegere a clientului.
Aceeaşi Hotărâre de Guvern (nr. 513/1998) reglementează şi tipurile agenţiilor de turism,
astfel:
a) agenţie de turism tour-operatoare, având ca obiect de activitatea organizarea şi
vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii de turism sau componentelor
acestora, direct sau prin intermediari;
b) agenţie de turism detailistă, care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenţii
de turism tour-operatoare, pachete de servicii sau componente, contractate cu
aceasta.
Dacă o agenţie de turism acţionează ca intermediar pentru o agenţie tour-operatoare care
nu este stabilită în România, aceasta este considerată ca organizator de călătorii turistice în
raporturile cu consumatorii.
Aceste două tipuri de agenţii corespund şi clasificării europene a agenţiilor de turism.
Până în 1998, înfiiţarea, funcţionarea şi tipologia agenţiilor de turism a fost reglementată prin
câteva hotărâri legislative (OMT nr. 207 şi 213/1994, H.G. nr. 634/1994 si O.M. nr. 87/1995)
care precizau că pot fi acordate două tipuri de licenţe (A şi B), în funcţie de complexitatea
obiectivelor activităţii. Licenţele eliberate conform acestor reglementări au fost valabile 5 ani, la
expirarea termenului fiind necesară eliberarea unora noi, conforme cu noua legislaţie în vigoare.
Există diferite tipuri de agenţii de turism care adoptă o gamă largă de variante de operare,
datorită noilor tehnici şi uşurinţei de pătrundere pe piaţă, în domeniu.

Cele mai comune forme de agenţii sunt:

a) agenţii cu ofertă de servicii complete - cele mai cunoscute sunt AMERICAN
EXPRESS si THOMAS COOK;

Targu-Mures 14
2008
 b) agenţii de stimulare (incentive) - sunt acele agenţii specializate în întocmirea
programelor de voiaj pentru grupuri, firme şi societăţi care îşi recompensează
salariaţii cu excursii plătite pentru ei şi familiile lor.
c) agenţii comerciale - sunt acele agenţii specializate în turismul de afaceri şi intră mai
puţin sau deloc în legătură cu clienţii (un exemplu în acest sens este agenţia ROSEN
BLUTH TRAVEL din Philadelphia).
d) agenţii pentru croaziere - aceste agenţii vând produse turistice de croazieră, pe nave
care oferă cazarea cea mai bună în cabine fără zgomot şi balans.
e) agenţii „implant” - de obicei sunt filiale ale agenţii lor comerciale şi sunt amplasate
în sediile unor firme mari şi corporaţii, clienţii lor care sunt salariaţii acelor firme,
putând obţine bilete şi alte aranjamente pe loc şi personal.
f) agenţii organizatoare de circuite - acestea organizează exclusiv excursii în circuit şi
care sunt vândute către public, acţionând ca agenţii de turism.
g) agenţii organizatoare de voiaje prin poştă: aceste agenţii nu au sedii propriu-zise,
ci operează prin poştă, în special pentru persoanele în vârstă şi pentru grupuri speciale
(persoane invalide, asociaţii de handicapaţi).
În funcţie de nivelul şi de complexitatea pregătirii profesionale, şi de îndeplinirea
criteriilor minime, se eliberează brevete de turism pentru următoarele funcţii: manager în
activitatea de turism; director de agenţie de turism tour-operatoare, director de agenţie detailistă,
director de hotel, director de restaurant, cabanier.
Brevetul de turism este documentul prin care se atestă capacitatea profesională în
domeniul turismului a persoanelor fizice care asigură conducerea agenţiilor de turism sau a
structurilor de primire turistice.
Documentaţia necesară obţinerii brevetului de turism este următoarea : cerere ; dovada
privind deţinerea permisului de muncă în România (în cazul cetăţenilor străini), curriculum vitae
cu precizarea expresă a pregătirii profesionale, precum şi o declaraţie prin care se înscrie faptul
că datele cuprinse în înscris sunt reale ; copie după actul de identitate, copii după actele care
atestă pregătirea profesională, copii după documentele de atestare a perioadei lucrate în turism,
atestat de limbă străină (excepţie făcând cabanierul şi directorul agenţiei de turism detailiste) ;
atestat de limbă română pentru cetăţenii străini, certificat de cazier judiciar, dovada achitării
contravalorii prestaţiei efectuate.
Targu-Mures 15
2008
 Posesorul brevetului de turism poate ocupa şi alte funcţii decât cele înscrise pe acesta,
cum ar fi: directorul de agenţie de turism tour-operatoare poate ocupa funcţia înscrisă pe brevet
sau funcţia de director de agenţie de turism detailistă; directorul de hotel poate asigura fie funcţia
înscrisă pe brevet, fie conducerea operativă a activităţilor altui tip de unitate de cazare.
Brevetul de turism se retrage de către Autoritatea Naţională în Turism în următoarele
situaţii: când nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza eliberării acestuia şi atunci
când, din motive imputabile titularului brevetului, acestuia îi este anulată licenţa de turism sau îi
este retras certificatul de clasificare a structurii de primire pe care o conduce.
2.1.2 Structura organizatorică a unei agenţii de turism
În cadrul agenţiei de turism toate birourile şi compartimentele îşi aduc aportul la
structurarea produselor turistice, la elaborarea documentaţiei referitoare la programele de voiaj,
formarea itinerariilor, serviciilor şi ofertelor agenţiilor corespondente.
Structura tehnică a unei agenţii de turism importante, se prezintă astfel: biroul secretariat,
biroul dezvoltare, biroul transporturi, biroul de turism (compartimentul de producţie şi
compartimentul de recepţie), biroul trafic accesoriu, biroul tarife şi documentare, biroul de
publicitate, biroul difuzare şi fişier general.
Biroul secretariat are sarcini în efectuarea de lucrări de secretariat pentru directorul
tehnic; înregistrarea corespondenţei sosite şi trierea ei pentru diversele birouri şi oficii, instruirea
şi coordonarea muncii paznicilor, curierilor, comisionarilor;
Biroul dezvoltare cuprinde persoane experte în relaţiile publice, bune cunoscătoare a
mediului industrial, comercial, financiar, persoane influente şi cu relaţii în rândul oamenilor de
afaceri.
Biroul transporturi: organizat pe două secţii cu atribuţii specifice: secţia de contracte
(care încheie contracte cu furnizorii de servicii de transport, stabileşte condiţiile şi tarifele de
vânzare a biletelor, precum şi comisioanele agenţiei, întocmeşte toate instrucţiunile cu privire la
vânzarea titlurilor, la contabilizarea şi plata lor, tratează problemele de principiu cu furnizorii
privind executarea corectă a normelor contractuale) şi secţia materială (care se îngrijeşte de
atragerea biletelor precum şi de distribuirea acestora către filiale şi sucursale, se ocupă de
întocmirea registrelor de stoc de bilete şi răspunde de gestionarea biletelor);
Biroul turism: este organizat în două compartimente:
Compartimentul producţie:
Targu-Mures 16
2008
 - secţia de programe generală (care se ocupă de studiul programelor de voiaj, cu
următoarele operaţiuni: formarea itinerariului, alcătuirea devizului estimativ al costului pe baza
informaţiilor şi tarifelor existente în documentaţia agenţiei sau din acordurile sociale făcute cu
furnizorii sau agenţii corespondente; constituirea de “allottements” – rezervări anticipate ale
mijloacelor de transport sau camerelor de hotel în limitele contractuale; efectuarea eventualelor
plăţi anticipate în numerar pentru rezervarea contingentată de servicii; modalităţi de executare şi
de vânzare a voiajelor; programul provizoriu);
- secţia operativă generală se ocupă, în acord cu secţia de programe, de punerea în
execuţie a voiajelor în grup programate, cu oferta către public;

- secţia operativă, congrese şi pelerinaje se ocupă de voiajele colective cu caracter

profesional şi religios.
Compartimentul recepţie: constă în organizarea serviciilor de receptivitate, de primire şi
de acces, şi cuprinde trei secţii:

- secţia contracte pentru servicii receptive care: încheie contracte cu hoteluri şi

restaurante, încheie contracte cu furnizorii de diverse servicii receptive: localuri, agenţii de
spectacole; încheie contracte cu agenţiile corespondente ;

- secţia receptivă generală , care: îndeplineşte toate operaţiunile referitoare la formarea

devizelor estimative cerute din afară pentru voiajele cu itinerarii particulare neprogramate,
studiază serviciile agenţiei ;
- secţia operativă generală care îndeplineşte toate operaţiunile de rezervări şi de prestări
de servicii către clientelă sosită în diversele localităţi vizitate, prin intermediul instrucţiunilor
transmise filialelor şi agenţiilor corespondente.
Biroul trafic accesoriu: este compus din secţia de servicii bancare (care efectuează
schimbul valutar, repartizează valuta externă rezidenţilor ce pleacă în străinătate, emite cărţi de
credit), secţia asigurări diverse şi expediţii bagaje (care emite şi vinde poliţe de asigurare, se
ocupă cu organizarea generală a serviciului de expediere a bagajelor), secţia servicii diverse (care
încheie acorduri pentru vânzarea de bilete la spectacole, ghiduri, hărţi topografice, suveniruri).
Biroul tarife şi documentare : format din secţia de tarife (care întocmeşte, tipăreşte şi
difuzează afişe, breviare şi tarife pentru servicii turistice de orice tip, pentru uzul diverselor
filiale şi sucursale ale agenţiei), secţia documentare agenţială (care întocmeşte, tipăreşte şi
Targu-Mures 17
2008
difuzează pentru fiecare localitate de interes turistic fascicule sau foi mobile ce cuprind toate
informaţiile necesare pentru organizarea optimă a serviciilor), şi secţia de documentare
neagenţială (care procură toate orarele, anuarele, publicaţiile editate de furnizorii de servicii şi de
întreprinderi turistice şi le difuzează periodic către filiale şi sucursale);
Biroul de publicitate : este format din secţia de contracte (care încheie contracte şi
pregăteşte planurile publicitare, devizele şi comenzile pentru publicitatea activă şi pasivă) şi
secţia redacţională (unde se pregătesc textele publicităţii pasive precum şi inserţia textelor
publicităţii active în publicaţiile agenţiei);
Biroul difuzare şi fişier general : se ocupă de expedierea întregului material de serviciu,
a materialului publicitar şi a corespondenţei care-i parvine de la diverse sectoare şi birouri.
Structura personalului unei agenţii de turism este formată din: personalul administrativ,
personalul tehnic şi personalul specializat (curieri, asistentele turistice, ghizi turistici, interpreţi).
Din punctul de vedere al sectorului în care lucrează, personalul din turism este ocupat în:
hotelărie (reprezentând la scară globală 40-50% din total); alimentaţie (30-40 %), agenţii de voiaj
(aproximativ 50%), administraţia naţională şi locală a turismului (1-2 %); alte sectoare ale
industriei turistice: agrement, transport, activităţi sportive şi culturale (cu 3-4 %).
Din punct de vedere al rolului sau importanţei funcţiei, lucrătorii din turism îndeplinesc
funcţii directe (proprii domeniului) - în hotelărie, alimentaţie, agenţii de voiaj, transport - care
antrenează aproximativ 90% din totalul angajaţilor, precum şi funcţii indirecte.
Personalul administrativ este acel personal care îndeplineşte sarcini de gestiune
generală şi este compus din: personal cu funcţii de conducere, personal ordinar, personal de
ordine, personal de îngrijire.
Personalul tehnic este format din personal cu funcţii de conducere, personal destinat
vânzărilor, personal de execuţie.
Pentru a putea ocupa funcţia de director tehnic turistic, angajatul trebuie să: cunoască
limbi străine, să aibă experienţă în activitate, să aibă capacitatea de a fi un animator, să aibă
capacitatea de a conduce personalul, de a suscita entuziasm şi să aibă capacitatea de a forma
“echipe” cu vânzătorii şi cu alţi executanţi.
Cerinţele pentru personalul destinat vânzărilor sunt: cunoaşterea în profunzime a
serviciilor vândute, perfecta cunoaştere al limbii vorbite de client, capacitatea de inspira
încredere şi simpatie, prezenţă şi educaţie ireproşabilă, înţelegere şi toleranţă cu clienţii cei mai
Targu-Mures 18
2008
neavizaţi, spirit de iniţiativă şi adaptare la cele mai insolite cerinţe, capacitatea de a intui imediat
psihologia clientului.
Personalul de execuţie trebuie să cunoască foarte bine limbi străine precum şi serviciile
pe care le vând.
Personalul specializat este format din curieri, asistente turistice, ghizi turistici, interpreţi.
Curierii sunt de profesioniştii care însoţesc turiştii în voiaje, ei sunt cei care-şi pun la
dispoziţie serviciile comandate cu anticipaţie de către agenţie, pentru ca voiajul să se desfăşoare
conform programului fixat.
Asistentele turistice sunt reprezentate de femei tinere care îndeplinesc rolul de gazdă
perfectă pentru clienţii din avioane, trenuri, nave sau autobuzele de linie, ele sunt acele persoane
care-i ajută să petreacă o călătorie cât mai plăcută punându-le la dispoziţie informaţii şi referiri
explicative asupra localităţilor parcurse.
Ghizi turistici sunt acei profesionişti care se ocupă cu întâmpinarea turiştilor în
localităţile de destinaţie şi-i însoţesc în vizitarea acestora, prezentându-le frumuseţile naturale,
obiectivele arheologice, artistice, folclorice precum şi istoria localităţilor.
Interpreţii sunt reprezentaţi de profesionişti care întâmpină clienţii în localităţile de
sosire sau de tranzit, sunt la dispoziţia acestora pentru a-i ajuta în diferite operaţiuni ce trebuie
efectuate pentru a ajunge la locurile unde vor utiliza serviciile receptive sau alte mijloace de
transport pentru a continua voiajul.

2.1.3 Documentaţia specifică unei agenţii de turism

Într-o agenţie de turism de importanţă medie, cu caracter internaţional, documentaţia
trebuie să aibă în vedere ţările către care se transmite, serviciile de transport pentru ajungerea la
destinaţie, serviciile turistice de prestat.
Documentaţia este constituită din totalitatea informaţiilor referitoare la localităţile de
interes turistic precum şi cele de interes profesional.
Un grup solicitant trimite o cerere agenţiei de turism, prin care solicită o excursie, pe un
anumit itinerar, dorind anumite servicii. Cererea agenţiei de turism este transmisă către societăţi
comerciale prestatoare de servicii.
Fiecare societate de la care firma solicită anumite servicii va primi câte o Comandă în
care vor fi precizate:
Targu-Mures 19
2008
 - destinaţia de desfăşurare a programului turistic;
- perioada de desfăşurare (plecare şi sosire, numărul exact de nopţi de cazare);
- numărul de persoane participante (cu specificarea expresă adulţi şi/sau copii);
- tipul camerelor (duble, single, triple, apartamente, garsoniere etc);
- gradul de confort solicitat;
- tipurile serviciilor de alimentaţie publică (mic dejun, demipensiune, pensiune
completă, sistem “all inclussive”);
- numele turiştilor;
- alte servicii suplimentare: transport/transferuri, asigurări medicale;
- valoarea totală a serviciilor.
Fiecare comandă este adresată unei singure societăţi comerciale, chiar dacă aceasta
prestează un singur serviciu/mai multe servicii.
Biletul de Excursie (voucherul, biletul de odihnă şi tratament) cuprinde toate datele
menţionate mai sus.
Diagrama autocarului sau macheta autocarului.
Recapitulaţia este un document în care se înregistrează acţiunile turistice cu coduri
specifice precum şi sumele aferente cheltuielilor necesare desfăşurării excursiei.
Analiza de preţ este un document în care sunt precizate cheltuielile directe din prestaţiile
asigurate de terţi, cheltuielile directe din prestaţii auto, asigurări, T.V.A., comisionul agenţiei,
preţul excursiei per turist.
Delegaţia de ghid se întocmeşte în două exemplare, unul este înregistrat în Registrul de
casă alături de Biletul excursiei (voucher-ul), celălalt constituie documentul ghidului.
Documentele şi modalităţile de plată – pe măsura desfăşurării excursiei, ghidul este cel
care efectuează plăţile la unităţile prestatoare de servicii (masă, cazare). Plata se efectuează fie în
numerar pe baza unei chitanţe însoţite de factura fiscală aferentă, fie prin CEC de decontare cu
sumă limită, fie prin ordin de plată, în funcţie de condiţiile şi modalităţile de plată stipulate în
contractul încheiat cu prestatorii de servicii turistice
Decont de excursie internă – în acest document vor fi centralizate toate cheltuielile
directe din prestaţiile terţilor, apoi comisionul, T.V.A. şi total realizări efective.

2.1.4 Principalele activităţi şi produse turistice ale unei agenţii de turism

Targu-Mures 20
2008
 Cel mai evoluat sector, din punct de vedere al utilizării marketingului, este turismul,
văzut ca activitate economică, ale cărui trăsături l-au impus ca o adevărată “industrie” abordată
în ansamblu (“industria turismului”), sau în cadrul componentelor sale esenţiale (hotelărie,
alimentaţie, agrement, petrecerea timpului liber).
Serviciile sunt procese complexe intercondiţionate, derulate într-o anumită succesiune
prin participarea unuia sau mai multor prestatori (furnizori de utilităţi) în funcţie de modul în
care aceştia şi-au proiectat propriile afaceri.
După Valerică Olteanu, privite ca proces global, serviciile turistice pot fi caracterizate
astfel:

- în esenţă serviciile turistice procesează oameni, acţionând în special asupra

corpului uman, prestaţia concretizându-se în acţiune tangibilă;

- livrarea serviciilor este discontinuă (periodică), relaţia prestator-client fiind una

de tip formalizat (ferme);
- cererea are grad înalt de fluctuaţie în timp (este sezonieră), vârful acesteia
depăşind capacitatea ofertei;
- clientul se deplasează la locul prestaţiei;
- gradul de influenţă a personalului şi echipamentelor este înalt.
Produsul turistic este un ansamblu de bunuri materiale şi servicii capabil sa satisfacă nevoile
legate de turism ale unei persoane. Aproximativ 30% din cifra de afaceri a serviciilor turistice o
reprezintă voiajele forfetare.
Organizarea unui voiaj presupune: elaborarea unui deviz estimativ pentru determinarea
preţului de vânzare, pregătirea şi furnizarea tuturor serviciilor de transport, de primire şi de
agenţie, respectiv emiterea unor titluri de călătorie.

În acest context, serviciile oferite de agenţiile de turism pot fi: izolate sau complexe.
Serviciile izolate, atunci când agenţia vinde servicii receptive de acces la produse mai
complexe, şi anume:
a) Servicii de primire, ce constau în punerea la dispoziţia clientului a unui mijloc de
transport şi a unuia sau mai mulţi funcţionari ai agenţiei care vorbesc limba clientului pentru a-l

Targu-Mures 21
2008
ajuta în operaţiunile de staţionare şi care cunosc topografic locurile unde vor trebui utilizate
serviciile locale, rezervate anterior;
b) Servicii de acces, prin care se pune la dispoziţie un mijloc de transport şi unul sau mai
mulţi funcţionari care însoţesc clienţii în excursii şi care ştiu să prezinte atractivitatea zonei, în
limba turistului.
Serviciile complexe sunt reprezentate de voiajele generice şi cele forfetare, fiecare dintre
acestea putând fi individuale şi colective.
Agenţiile de turism au ca activitate principală, aproximativ 60% din cifra de afaceri,
rezervarea şi eliberarea titlurilor de transport aerian, care se numesc şi “ticketing”.
Pentru ca produsul turistic să asigure satisfacţie consumatorilor săi, agenţiile de turism
asociază vânzării serviciilor de bază (transport, cazare, masă) şi alte servicii complementare:

- serviciul de bancă (schimb valutar, emitere “travellers cheques”);

- serviciul de asigurări (emiterea de poliţe de asigurare a persoanelor dar şi a
bagajelor);
- serviciul de rezervări şi cumpărări de bilete pentru diverse spectacole şi
manifestări;
Serviciile secundare sunt reprezentate de formalităţi pentru obţinerea paşaportului, vize de
intrare în ţările care solicită.

2.1.5 Tour-operatorii pe piaţa produselor turistice

În industria turistică, tour-operatorii pot fi consideraţi după unii specialişti drept

angrosişti. Spre deosebire de agenţiile de voiaj, tour-operatorii „sunt întreprinderi de mari
dimensiuni, puternic concentrate pe plan naţional şi internaţional, atât pe orizontală, cât şi pe
verticală".
Tour-operatorul este un organizator de voiaje care face oficiul de producător
pentru industria turistică. Procesul de producţie în acest caz acoperă o perioadă care poate
varia între 12 şi 13 luni.

Targu-Mures 22
2008
 Tour-operatorii se diferenţiază după nivelul de integrare a produselor turistice şi după
capacitatea lor de ofertă. Ei se mai pot diferenţia după poziţionare, după destinaţie, după profilul
socio-demografic al clientelei, după activităţile oferite.
În structura organizatorică a unui producător de voiaje, departamentul producţie
joacă un rol esenţial, tour-operatorul având ca misiune, în funcţie de obiectivele şi strategia
aplicată, conceperea şi crearea de produse turistice.
Funcţiile îndeplinite de un tour-operator sunt următoarele:
- o funcţie de studiu de piaţă şi previziune;
- o funcţie de cercetare a produselor;
- o funcţie tehnică de fabricare a produselor turistice;
- o funcţie economică, legată de fixarea preţurilor.
2.1.5.1 Categorii de tour-operatori
Numărul şi structura tour-operatorilor depind de gradul de integrare al produselor pe care
le asigură şi de capacităţile de care dispun. Ei se pot împărţi în trei categorii principale:
a) generalişti (universali), care creează şi pun la dispoziţia beneficiarilor categorii
diverse de produse şi servicii;
b) specializaţi, care sunt profilaţi pe un singur gen de turism;
c) punctuali, care sunt profilaţi pe produse oferite la comanda unor grupuri de clienţi.
Dezvoltarea rapidă a tour-operatorilor a generat schimbări în managementul firmelor şi în
modul lor de operare, devenind absolut necesară o bază financiară solidă, pentru a se putea achita
preţul curselor charter. În consecinţă, unii tour-operatori cu dimensiuni modeste au fost absorbiţi
de mari corporaţii cu activitate diversificată, alţii s-au asociat cu companii aeriene sau lanţuri
hoteliere, iar alţii s-au implicat în dezvoltarea staţiunilor turistice.
Există şase motive pentru care un turist ar apela la un tour-operator în achiziţionarea unui
pachet de vacanţă:
- cazarea - tour-operatorii achiziţionează un contingent considerabil de camere cu mult
timp înainte. Ei garantează cazarea turiştilor la destinaţiile de vacanţă cele mai populare, care
altfel ar putea să nu fie disponibile la momentul luării deciziei privind destinaţia de vacanţă;
- reducerile - prin negocierile pe care le fac, tour-operatorii obţin reduceri importante pe
care le transmit mai departe turiştilor. Aceste pachete de vacanţă pot fi cu 25% mai ieftine decât
alternativa de achiziţionare directă a serviciilor turistice ce le compun;
Targu-Mures 23
2008
 - accesibilitatea - ca parte a pachetului de vacanţă se află şi vizitarea unor atracţii
populare sau participarea la diverse distracţii la care, altfel, turistul ar avea un acces mai dificil;
- confortul - voiajele forfetare au avantajul efectuării unei singure plăţi pentru toate
serviciile şi facilităţile incluse, ceea ce scuteşte turistul de grija achiziţionării fiecărui serviciu şi
efectuarea fiecărei plăţi în parte;
- varietatea - voiajele forfetare oferă toate serviciile, atracţiile şi facilităţile disponibile în
zonă, ceea ce ar fi greu de obţinut de turist pe cont propriu;
- securitatea financiară este asigurată de legislaţia în materie.
Produsul pe care tour-operatorii îl oferă este pachetul de servicii format din servicii de
transport, cazare în hotel, transfer la şi de la aeroport. Pe lângă acestea, pachetul poate cuprinde
şi servicii de divertisment, plimbări, închirieri maşini şi altele. Avantajul pe care îl prezintă acest
produs pentru turişti este preţul forfetar, care este mai mic decât suma tarifelor serviciilor
cuprinse în pachet, dacă acestea ar fi fost cumpărate separat. Un alt avantaj pe care îl prezintă
voiajul forfetar pentru turist este comoditatea achiziţionării unui singur produs de călătorie,
turistul fiind scutit de grija luării unei decizii pentru achiziţionarea fiecărui serviciu pentru a
compune o vacanţă completă şi pentru alcătuirea unui program de vacanţă (traseu, obiective,
divertisment). În plus, achiziţionarea unui produs al unui tour-operator cu reputaţie reduce
posibilitatea apariţiei riscurilor legate de calitatea produsului.
În ultima vreme s-au răspândit pachetele de vacanţă în care este asigurată doar cazarea,
serviciile de masă fiind asigurate de turist şi pachetele de vacanţă în care transportul se face cu
automobilul condus de turist (în acest caz, elementul de transport asigurat de voiajul forfetar este
feribotul). Pachetele de vacanţă sunt concepute şi oferite de tour-operatori pe baze speculative şi
de aceea este important pentru aceştia să poată influenţa cererea în favoarea voiajelor forfetare.
Aceste produse includ o valoare adăugată variabilă de la un produs la altul.
În categoria tour-operatorilor intră şi companiile maritime, produsul oferit de acestea
fiind croazieră, o formă de tour cu vaporul care apelează, pentru asigurarea cazării, la hotel.
Croazierele vizează un pachet de servicii de vacanţă prestate în cadrul unui hotel plutitor.
Relaxarea totală şi varietatea porturilor vizitate sunt condiţiile principale puse de mulţi turişti, iar
companiile care asigură aceste croaziere sunt foarte solicitate.
Croazierele prezintă câteva avantaje pentru turişti:
- servirea mesei se poate face 24 de ore din 24, de la un mic dejun consistent la cină;
Targu-Mures 24
2008
 - un steward se ocupă de cel mult doi pasageri;
- turiştii au o gamă largă de posibilităţi de divertisment: baruri, restaurante, sală de
fitness, cinema şi cazino.
Tipuri de croaziere:
a) croaziere care oferă un circuit prin mai multe porturi;
b) zbor şi croazieră-„fly & cruise"-introdus în 1980;
c) ”cruise and stay": croazierele de tip „fly & cruise" pot fi combinate cu cazare la un
hotel pe uscat, pentru o perioadă de timp;
d) croazieră în jurul lumii;
e) croazieră cu tematică - croaziere pentru vizitarea unor ruine istorice din estul
Mediteranei; croaziere muzicale (pe vapor este invitată o orchestră).
Rezervarea pe un vapor de croazieră începe prin alegerea cabinei. Această alegere
depinde de numărul de pasageri care doresc să stea împreună, facilităţile sanitare, preţul care
trebuie plătit, poziţia cabinei pe vas.
Organizatorii de croaziere europeni cei mai cunoscuţi sunt: francezi (Paquet, Club
Mediterranee), greci (Chandris, Epirotiki), italieni (Costa), scandinavi (Kloster, Royal Caribbean
Cruise Line), ruşi, englezi (P&O, White Star Line, Cunard Line).
Transportatorul aerian. Majoritatea voiajelor forfetare includ călătoria cu avionul, iar
pentru destinaţiile aflate la distanţă medie sau scurtă, zborurile charter reprezintă forma de
transport dominantă. Contractele cu companiile de transport aerian pun la punct detalii
referitoare la modalităţile de folosire a aeronavelor, la costurile implicate, precum şi la
penalităţile ce trebuie plătite în cazul nerespectării contractelor. Contractele încheiate cu
transportatorul aerian având ca obiect cursele regulate constau în alocarea unui număr de locuri
tour-operatorului. Se cade de acord asupra unei date după care compania aeriană poate vinde
locurile alocate tour-operatorului, dacă acesta nu a asigurat ocuparea lor. Pentru cursele charter,
tour-operatorul plăteşte 10% din valoarea cursei înaintea zborului şi restul după efectuarea
acesteia.
Rezervările de spatii de cazare. Contractele privind cazarea turiştilor pe care le încheie
tour-operatorii pot fi de mai multe feluri:

Targu-Mures 25
2008
 a) Când aceştia se obligă să plătească un număr de paturi chiar dacă acestea vor fi
ocupate sau nu ulterior, în acest caz, avantajul constă în faptul că tour-operatorul poate oferi un
preţ mai bun, iar dezavantajul este că orice loc neocupat este o pierdere pentru tour-operator;
b) Când tour-operatorului i se alocă un număr de locuri până la o anumită dată. Acest tip
de contract prezintă avantajul că, în urma negocierilor, se poate obţine un preţ rezonabil, iar
pentru tour-operator scade riscul neocupării locurilor. După expirarea datei, tour-operatorul poate
face rezervări prin fax pentru locurile neocupate;
c) Rezervarea ad-hoc prin fax a locurilor solicitate de clienţi, al cărei avantaj este faptul
că tour-operatorul nu-şi asumă nici un risc. Există şi dezavantajul costului prea mare pentru
client.
Din punct de vedere al localizării, tour-operatorii se deosebesc de hoteluri, care de obicei
sunt localizate în număr mai mare în ţările receptoare de turişti, ei fiind localizaţi în ţările
emiţătoare de turişti, având totuşi filiale în unele ţări receptoare mai mari.
Experienţa tour-operatorilor ca producători şi distribuitori de servicii turistice,
cunoaşterea pieţei internaţionale şi accesul lor la servicii complementare creează o dependenţă a
ţărilor receptoare de aceştia.
Activitatea tour-operatorilor se desfăşoară uneori prin integrarea pe orizontală, caz în
care câţiva tour-operatori mari domină sectorul. Alteori, tour-operatorii se integrează pe
verticală, cu liniile aeriene şi/sau cu lanţurile hoteliere.

Diferenţierile care există între un tour-operator şi o agenţie de turism sunt prezentate în

tabelul 2.1.5.1.
Tabelul 2.1.5.1 - Criterii de diferenţiere între o agenţie de turism şi un tour-operator
Targu-Mures 26
2008
Nr. Criterii de Tour – operator
diferenţiere Agenţie de turism
1 Funcţia îndeplinită Agent intermediar Producător
2 Asumarea riscului Fără riscuri comerciale Cu riscuri comerciale
importante
3 Efortul investiţional Investiţii reduse Investiţii considerabile
4 Sursa de formare a Comisionul Adaosul comercial aplicat
venitului produsului fabricat
5 Capital de Redus Mare şi foarte mare
funcţionare
6 Necesar de personal Număr mic şi foarte mic Personal relativ numeros
7 Relaţia cu turistul Contact direct şi permanent Contact redus
8 Echipament de Redus, instalaţii şi aparate Important, costisitor şi
funcţionare tehnice de strictă necesitate performant
9 Formarea cererii Modelează, segmentează Creează cererea
cererea
10 Operaţiuni principale Operaţiuni de "incoming" şi În principal "outgoing"
"outgoing"
11 Aria de activitate Locală sau regională Naţională şi internaţională
12 Relaţiile cu Simple, legate de condiţiile Complexe, legate de
autorităţile din de înfiinţare şi operare elaborarea strategiei
turism
Sursa: Gabriela Stănciulescu G., Managementul operaţiunilor de turism,Editura All Beck, Bucureşti,
2003, pag.102
2.1.5.2 Strategii pentru vânzarea călătoriilor
În general, în aprecierea importanţei unei firme de turism se iau în considerare cifra de
afaceri, valoarea adăugată şi numărul de clienţi, în cazul tour-operatorilor, cifrele obţinute
trebuie interpretate diferit. De fapt, această activitate presupune un produs cuprinzând un mijloc
de transport la care se adaugă una sau mai multe prestaţii (de hotelărie, de agrement). Unii tour-
operatori vând doar zboruri. Ei se comportă ca nişte angrosişti şi au o activitate de ticketing.
Vânzarea doar de zboruri/călătorii cu avionul presupune adoptarea de către tour-operator a uneia
din strategiile următoare:
a) Cumpără deliberat locuri în avion în număr mare pentru a beneficia de reduceri
importante şi a monta voiaje forfetare la preţuri atractive, în acest caz, activitatea de ticketing
constituie o axă de vânzare structurală;
b) Rezervă un anumit număr de locuri doar pentru circuitele care le programează. Dacă
ansamblul de programe nu-şi găseşte clienţi, el propune atunci doar locurile pentru zborurile
respective, în acest caz, ticketingul prezintă dimensiuni pur conjuncturale.
Targu-Mures 27
2008
 În general, tour-operatorii pot opta pentru două tipuri de strategii: cea de specializare şi
cea de abordare generalistă.
Există tour-operatori specializaţi pe o destinaţie geografică anumită; este o strategie
riscantă pentru că poate interveni o lovitură de stat, un război şi circuitul respectiv este scos de pe
piaţă. Specializarea mai poate fi pe o temă, (pelerinajul, aventurile), sau pe un segment de
clientelă (tineri căsătoriţi, persoane handicapate, persoane în vârstă, populaţia homosexuală şi
orice altă categorie de populaţie). Strategia specializării constituie pentru numeroşi tour-operatori
o soluţie pentru eliminarea concurenţei, pentru a evita instabilitatea pieţei şi a clientelei.
Strategia generalistă are două orientări: de integrare şi de masă critică.
Strategia de integrare se regăseşte în toate sectoarele de activitate economică şi
constituie pentru firmă o chestiune de politică generală. Refuzul unor întreprinderi de a integra
ansamblul de prestaţii se datorează următorilor factori: probleme de competenţă (datorită
multitudinii de cunoştinţe pe care trebuie să le aibă un prestator), pericolul pieţelor captive (pe
acele pieţe captive prestatorii se obişnuiesc cu lipsa concurenţei, putând deveni mai puţin
competitivi), mărimea capitalului necesar (pentru a se diversifica în numeroase activităţi,
prestatorul trebuie să mobilizeze mase importante de capital), prezenţa furnizorilor dominanţi (un
tour-operator poate fi forţat să se adreseze unui prestator aflat într-o poziţie de monopol, care
poate abuza de puterea sa), absenţa prestaţiilor adaptate, performanţele mediocre ale furnizorilor,
competenţe limitate necesare pentru negocieri.
Strategia masei critice constă în alegerea acelei dimensiuni care să permită confruntarea
directă cu concurenţa. Aceasta poate să îmbrace mai multe forme:
- strategia „apropierii" de concurenţă;
- strategia de achiziţie a concurentului;
- strategia de protecţie, pentru a fi mai puţin vulnerabil şi a recâştiga credibilitatea
pieţei.

2.1.6 Tendinţe în evoluţia ofertelor de servicii turistice

Targu-Mures 28
2008
 Segmentele pieţei turistice sunt afectate în dezvoltarea lor de noile condiţii sociale,
diferite de cele ale societăţii de consum în masă, studiile de marketing oferind următoarea
ierarhizare:

• turismul de afaceri se situează pe primul loc;

• călătorii la distanţe mari;
• vacanţe club;
• turism de sănătate şi fitness;
• călătorii de lux;
• turism evenimenţial şi de aventură;
• călătorii de studii şi educaţie;
• vacanţe recreative şi de practicare a unui hobby;
• vacanţe active şi de practicare a sportului;
• turism ecologic, turism rural, agroturism.
Aceste trenduri implică schimbarea atitudinii agenţiilor de turism, în sensul adaptării
ofertei la aceste tendinţe:

• Tendinţa de petrecere a vacanţei în mediu sau în peisaj natural intact, creşterea

sensibilităţii turiştilor pentru mediu, care impune oferte adecvate din partea ofertanţilor
din turism, cunoaşterea şi implicarea lor privind problemele de mediu, promovarea
turismului ecologic;

• Tendinţa de individualizare a formelor de turism, care implică oferte flexibile în

sistem de module combinabile, „pachete IT individuale”, fiecare turist devine creatorul
propriului său pachet de călătorie/vacanţă;

• Tendinţa de a dispune de propria casă de vacanţă, cumpărarea de case de vacanţă în

staţiuni internaţionale sau închirierea de case sau apartamente de vacanţă, pe anumite
perioade stabilite din an sau de lungă durată;

• Tendinţa către destinaţii însorite, dorinţa de soare, plajă, căldură în orice anotimp –
ofertă de destinaţii în ţările care corespund acestor criterii, dar implică şi riscuri legate de
anumite destinaţii exotice şi nesigure, fiind necesară existenţa unor oferte variate,
înturcât tendinţa este de rezervare în ultimul moment (last minute), după aflarea datelor
meteo sau avertizările de risc privind anumite destinaţii;

Targu-Mures 29
2008
 • Tendinţa către oferte cu standard înalt de confort şi calitate – ofertele trebuie să
corespundă tuturor cerinţelor şi dorinţelor unei clientele tot mai pretenţioase, să asigure,
prin ambient şi facilităţi, o stare de confort sufletesc, de îndeplinire a unor ritualuri
personale şi să ofere o animaţie discretă, aproape neobservabilă;

• Tendinţa către un mix de relaxare şi acţiune/ aventură în comportamentul turiştilor –

implică oferte de evenimente cu potenţial de stimulare, de distracţie relaxantă, de
socializare informală;

• Tendinţa către călatorii, vacanţe mai scurte, conform principiului „mai bine mai scurt,
dar mai des” – oferte de excursii de o zi, călătorii scurte, vizitarea unor oraşe şi
shopping, vizitarea unor obiective importante dintr-o ţară sau participarea la evenimente
la anumite date, spre deosebire de lungi şi obositoare circuite;

• Tendinţa către rezervări în ultimul moment (last minute), decizii luate spontan şi în
ultima clipă, mobilitate mai mare în vacanţe (excursii, vizite) alegerea unor destinaţii
multiple pentru o singură vacanţă de mai lungă durată – oferte adecvate din partea
agenţiilor;

• Tendinţa către vacanţe de club/programe speciale – club pentru familii, persoane

singure, seniori, gourmet, de sănătate, fani computer, cunoaşterea unei “ţări şi a
locuitorilor săi”, natură (observare floră, faună);

• Tendinţa către vacanţe oferite unor grupuri-ţintă – prieteni, grupuri de interese,

specialişti din anumite domenii, cursuri de limbă a ţării respective pentru elevi şi
studenţi.
Analizând aceste tendinţe, se observă că această nouă atitudine a clientelei privind
petrecerea timpului liber prin călătorii şi vacanţe, implică luarea în considerare de către agenţiile
de turism a dorinţelor puternic individualizate ale noii clientele şi adaptarea atitudinii şi a ofertei
agenţiei la aceste cerinţe. În centrul atenţiei nu trebuie să stea produsul, super standardizat şi
super atractiv ca preţ, ci gradul în care produsul poate satisface dorinţa clientului de a trăi ceva
deosebit, adică gradul în care acesta poate genera un „eveniment”. Clientul doreşte să i se ofere
un eveniment, individualizat, nu un produs standard, acelaşi pentru toată lumea.

Targu-Mures 30
2008
 2.2 Situaţia agenţiilor de turism din România
Agenţia de turism reprezintă o societate comercială cu rol intermediar între agenţii
economici prestatori direcţi de servicii turistice şi turişti, iar activitatea acesteia constă în
producerea, comercializarea şi promovarea unor aranjamente turistice diverse, precum şi
vânzarea unor servicii turistice izolate.
În prezent, în industria turismului cele mai multe firme cu profil turistic (hoteluri,
moteluri, pensiuni, companii aeriene) îşi vând produsele turistice prin intermediul agenţiilor de
turism, care pentru activităţile de comercializare încasează un comision, nefiind însă
răspunzătoare pentru serviciile oferite de către furnizori. Această piaţă a “revânzătorilor” este
foarte importantă în special pentru turismul internaţional.
În ceea ce priveşte aşa-numitul serviciu de comerţ, agentul de turism diferă de
binecunoscutul negustor, care poate să achiziţioneze şi depoziteze mărfuri în depozitul său
încercând în final să le vândă; prin contrast, comerciantul de turism nu achiziţionează o călătorie
pentru a o revinde după un anumit interval de timp clienţilor săi, deci nu poate stoca bilete de
avion, paturi în hotel etc.
Rolul agenţiilor de turism este în principal cel de revânzare a unor servicii turistice
(cazare, masă, transport, agrement), precum şi asigurarea unor servicii suplimentare de tipul:
realizarea de asigurări de călătorie, intermedierea obţinerii de vize.
Garanţia oferirii unor servicii de calitate este foarte importantă în turism, în consecinţă
este indicat ca orice agenţie de turism să fie membră a unei asociaţii care să demonstreze că
agentul de turism în cauză îndeplineşte anumite standarde de competenţă şi responsabilitate
financiară.
Aşadar, tour-operatorii sunt cei care combină diferitele facilităţi turistice în scopul
obţinerii unui produs turistic şi vinderii acestuia la un preţ forfetar.
Caracteristicile principale actuale ale organizatorilor de călătorii constau în tendinţa de
integrare pe verticală a tour-operatorilor cu companii aeriene, lanţuri hoteliere şi alte organizaţii
implicate în activităţi turistice:
Targu-Mures 31
2008
 - venitul agenţiilor de turism provine din comisionul aplicat vânzărilor, însă principala
sursă de venituri o reprezintă (pentru agenţiile mari tour-operatoare) încasările din vânzările de
bilete pe liniile aeriene (de exemplu SUA ~ 50% din profiturile agenţiilor provin din vânzările de
bilete pe liniile aeriene);

- angrosiştii/tour-operatorii oferă în mod obişnuit un sistem gradat de tarife (pentru

diminuarea riscurilor), ceea ce înseamnă că, pe măsură ce cresc vânzările, va creşte şi
comisionul;
- furnizorii de servicii turistice (hotelierii) oferă anumite facilităţi pentru a atrage agenţiile
de turism să le vândă serviciile (acordarea de bonusuri pentru atingerea aceluiaşi prag al
vânzărilor ca şi în anul precedent, oferirea unei camere gratis după vânzarea altor 20, vânzarea
unui număr sigur de bilete pe liniile aeriene – generează o creştere a comisionului);

- agenţiile de turism trebuie să fie profitabile, să obţină un volum suficient de mare al

vânzărilor, să dispună de lichidităţi pentru a acoperi cheltuielile de regie, pentru a plăti de
exemplu biletele de avion săptămânal, dar şi pentru a se menţine în continuare în afaceri;
- scopul fiecărei agenţii de turism este cel de maximizare a profitului, lucru care se poate
face prin patru modalităţi:

a) folosirea asistenţei furnizorului de servicii (asistenţă profesională, materiale

promoţionale, numere de telefon cu apelare gratuită);
b) vânzarea unui volum cât mai divers de servicii (vânzarea unei asigurări chiar de către
agenţie, va aduce avantaje agentului de turism în cazul recuperării costurilor dacă clientul este în
incapacitate de plată);
c) administrarea veniturilor şi vânzărilor printr-un management riguros;

d) informatizare (în SUA ~ 90% din agenţiile de turism folosesc sisteme de rezervări
computerizat);

- una din obligaţiile agentului de turism este şi aceea de protecţie a consumatorului care
apelează la agenţia de turism, deoarece aceasta răspunde de: îndeplinirea fiecărei sarcini stabilite
cu clientul; oferirea de soluţii la problemele solicitate (agentul de turism nu poate fi tras la
răspundere pentru: vreme, operaţiunile din hotel, activităţile teroriste, condiţii sociale).

Targu-Mures 32
2008
 2.2.1. Legislaţia în turism
Cel mai important act normativ în turism este Legea turismului, reprezentată prin
Ordonanţa Guvernului României Nr. 58 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de
turism în România, apărută în Monitorul Oficial nr. 309/26.08.1998, din care câteva dispoziţii
generale (Monitorul Oficial nr. 309/26.08.1998):

- turismul reprezintă un domeniu prioritar al economiei naţionale […] şi totodată ramură a

acesteia ce reuneşte un ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care
călătoresc în afara mediului lor obişnuit, pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv
principal este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate în interiorul locului vizitat;

- coordonarea dezvoltării turismului şi controlul activităţii de turism se realizează de către

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, ca organ central de specialitate al
administraţiei publice […].

- în subordinea Ministerului Turismului funcţionează instituţii publice cu atribuţii în

domeniile: autorizare şi control, promovare, formare şi management, cercetare pentru turism;
organizate prin hotărâri ale Guvernului.

- Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului elaborează strategia de dezvoltare

a turismului pe termen mediu şi lung, precum şi programul anual de dezvoltare a turismului, care
vor fi aprobate de Guvern.

- agenţii economici din turism sunt obligaţi să folosească pentru servicii care presupun
protecţia turistului numai personal specializat, potrivit normelor elaborate de Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
În domeniul turismului pot fi create asociaţii şi organizaţii fără scop lucrativ sau
patrimonial, cu caracter profesional, ştiinţific, cultural, religios sau social care au rol activ în
activităţile desfăşurate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Targu-Mures 33
2008
 Important pentru desfăşurarea activităţii unei agenţii de turism este Ordinul Nr. 170/2001
al Ministrului Turismului pentru aprobarea normelor metodologice privind criteriile şi
metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism (Monitorul Oficial nr. 225/
03.05.2001).
În baza Hotărârii Guvernului nr. 24/2001, a articolului 7 din Hotărârea de Guvern 238/
2001 s-au aprobat condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de turism.
Un alt act important pentru turism este Ordinul Ministrului Turismului nr. 235/ 06.06.2001
(Monitorul Oficial, Partea I, nr. 433/02.08.2001), privind asigurarea turiştilor în caz de
insolvabilitate sau falimentul agenţiei de turism. Acest ordin stipulează faptul că agenţii
economici care comercializează pachete de servicii turistice au obligaţia de a încheia poliţe de
asigurare cu societăţi de asigurare privind asigurarea rambursării cheltuielilor de repatriere şi/sau
a sumelor achitate de turişti, în cazul insolvabilităţii sau falimentului agenţiei de turism. Poliţele
de asigurare se încheie numai cu societăţile de asigurare agreate de Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, are o valabilitate de un an de zile iar suma asigurată va fi de
50.000$ pentru agenţiile touroperatoare şi de 10.000 $ pentru agenţiile detailiste. Încălcarea
acestei prevederi atrage după sine suspendarea licenţei şi respectiv a brevetului de turism.
Ordinul 69/28.01.2003 pentru aprobarea Contractului – Cadru de comercializare a
pachetelor de servicii turistice a fost aprobat ca urmare a emiterii Ordonanţei 107/199,
modificată şi completată prin Legea 631/2001 şi ca urmare a propunerilor Asociaţiei Naţionale a
Agenţiilor de Turism din România (A.N.A.T.).
Acest ordin prevede obligativitatea ca agenţia de turism să încheie un Contract – Cadru
de comercializare a pachetelor de servicii turistice cu turiştii, fără să introducă alte clauze care să
defavorizeze turiştii. Aceste contract prevede o clauză care stabileşte răspunderea agenţiei
organizatoare faţă de agenţia vânzătoare cu privire la buna organizare a pachetului de servicii
turistice, acest articol prevede că agenţia de turism vânzătoare are dreptul să cheme în garanţie
agenţia de turism pentru plata despăgubirilor solicitate de turist, ca urmare a neexecutării
obligaţiilor contractuale din vina organizatorului. De asemenea şi neresepectarea acestor norme
atrage după sine suspendarea licenţei / brevetului de către personalul de specialitate din cadrul
Direcţiei Generale de Autorizare şi Control din cadrul Ministerului Turismului.

Targu-Mures 34
2008
 Alte acte normative în turism şi domeniile conexe (Nicolae Neacşu, Andreea Cernescu,
Economia Turismului – Studii de caz, Reglementări, Editura Uranus, Bucureşti 2002, p. 299-
300):

a) Hotărârea Guvernului 237 / 22.02.2001 privind aprobarea Normelor cu privire la

accesul, evidenţa şi protecţia turiştilor în structurile de primire turistice;
b) Ordinul Ministrului Turismului 263 / 06.08.2001 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind condiţiile şi criteriile pentru selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi
utilizarea ghizilor de turism precum şi atribuţiile acestora;
c) Hotărârea Guvernului 805 / 30.08.2001 privind unele Măsuri de informare asupra
tarifelor maximale pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu funcţiuni de
cazare turistică la turismul neorganizat.
2.2.2 Înfiinţarea agenţiilor de turism în România
Agenţia de turism reprezintă orice unitate specializată care organizează, oferă şi vinde
pachete turistice sau componente ale acestora. Aşadar, agenţiile de turism au obligaţia de a
procura călătorilor titluri de transport şi servicii turistice (cazare, masă, agrement) pentru
efectuarea sejurului. Statul garantează competenţa agenţiilor prin reglementări speciale (licenţă
sau/şi garanţii) şi totodată urmăreşte ca agenţiile licenţiate să facă faţă concurenţei neloiale din
partea altor organizatori de voiaje.
Agenţia de turism este o societate comercială specializată în vânzarea produselor turistice
şi pentru a putea funcţiona trebuie să îndeplinească pe de o parte, cerinţele Legii nr. 31 privind
societăţile comerciale, şi pe de altă parte, să fie autorizate şi acreditate de ministerele de
specialitate (respectiv Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei), iar în cazul agenţiilor de
turism, Autoritatea Naţională pentru Turism acordă la cerere licenţa de funcţionare pentru
agenţie precum şi brevetul de turism pentru conducătorul său şi personalul de specialitate.
Licenţa de turism este documentul prin care se atestă capacitatea titularului de a
comercializa servicii turistice în condiţii de calitate şi de siguranţă pentru turişti şi posibilitatea
de a înfiinţa o agenţie de turism.
Licenţierea agenţiilor de turism se face în conformitate cu prevederile Hotărârii de
Guvern nr. 238/2001, iar licenţele de turism se eliberează de către Direcţia Generală de
Autorizare şi Control din cadrul Ministerului Turismului, asigurându-se o evidenţă strictă a
licenţelor eliberate, respectiv a celor suspendate sau anulate.
Targu-Mures 35
2008
 Documentaţia necesară obţinerii licenţei de turism este următoarea: cerere de eliberare a
licenţei de turism, certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerţului (care să conţină
următoarele informaţii: obiectul de activitate al firmei, structura acţionariatului, datele de
identificare ale societăţii ce se înscriu în certificatul de înmatriculare şi sediul punctului de lucru
unde se înfiinţează agenţia de turism); copie legalizată a brevetului de turism al persoanei care
conduce agenţia, copie a contractului de muncă al persoanei care conduce agenţia, copie a
contractului de muncă al persoanei ce deţine brevetul de turism, dovada achitării contravalorii
prestaţiei efectuate pentru eliberarea licenţei.
După întocmirea acestor acte, se transmit reprezentantului teritorial al Direcţiei Generale
de Autorizare şi Control în turism din cadrul Ministerului Turismului, care are ca termen de
soluţionare a cererii 30 de zile.
Suspendarea licenţelor de turism se face de către Autoritatea Naţională pentru Turism, în
cazul în care se constată nerespectarea uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 8, din H.G. nr. 238/
2001, iar această suspendare se face pe o perioadă de până la un an.
Situaţiile în care se suspendă licenţa de turism pot fi (H.G. 238/2001, în Monitorul
Oficial nr. 88/21.02.2001):
- comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizează fără respectarea
reglementărilor legale în vigoare;
- neasigurarea ghizilor atestaţi pentru derularea în bune condiţii a programelor turistice,
conform reglementărilor în vigoare;
- utilizarea unor autocare neclasificate;
- asigurarea de servicii de cazare şi alimentaţie în structuri de primire turistice care nu
deţin certificate de clasificare;

- funcţionarea agenţiei/filialei acesteia din altă localitate decât cea în care este situat
sediul agenţiei, fără ca persoana care asigură conducerea să deţină brevet de turism;
- prestarea de servicii turistice prin filiale ale agenţiei de turism care nu au obţinut
licenţa de turism.
Conducerea operativă a agenţiilor de turism, a filialelor acestora din alte localităţi, a
hotelurilor, motelurilor, campingurilor (cu o capacitate de peste 100 de locuri de cazare), a
satelor de vacanţă, cabanelor şi a unităţilor de alimentaţie pentru turism de categoria I şi “Lux”

Targu-Mures 36
2008
(cu o capacitate mai mare de 50 de locuri la mese) se asigură cu persoane care deţin brevet de
turism.

2.2.3 Organizaţiile profesionale în turism

Organizaţiile profesionale din România sunt organizaţii cu scop nelucrativ, care

funcţionează pe baza Legii 21/1924 şi au ca scop reprezentarea şi apărarea intereselor
profesionale ale membrilor lor, pe plan intern şi internaţional, garantarea exercitării profesiunii în
turism, sporirea aportului la ridicarea nivelului calitativ al activităţii turistice în România. Sunt
constituite pe baza liberului consimţământ, exprimat prin adeziune scrisă al societăţilor
particulare de turism dar şi prin aderarea unor persoane fizice sau juridice care pot contribui la
dezvoltarea turismului. Una din cele mai importante asociaţii de turism cu implicaţii directe in
activitatea agenţiilor de turism este „Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism” (A.N.A.T.).
Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (A.N.A.T.) - a fost înfiinţată în august
1990 şi are sediul în Bucureşti. Membrii sunt constituiţi din agenţii de turism private. Din cele
peste 1000 de agenţii licenţiate active în România, 600 sunt membre A.N.A.T.
Activităţile asociaţiei sunt: programe de perfecţionare a personalului din agenţiile de
turism; sprijinirea agenţiilor pentru licenţiere; relaţia cu Autoritatea Naţională pentru Turism ;
relaţii comerciale între agenţii; crearea unei secţii turistice la Camera Română de Comerţ.
Asociaţia este membră a „Universal Federation of Travel Agent’s Associations”.
Membrii aleşi ai conducerii se întâlnesc o dată pe săptămână şi cuprind: 1 preşedinte; 5
vicepreşedinţi; 14 membrii.
Asociaţia publică un catalog anual în 5.000 de exemplare şi un buletin informativ, difuzat
agenţiilor de turism membre ale Asociaţiei.

Targu-Mures 37
2008
 Planul de dezvoltare pentru perioada următoare are în vedere: să dezvolte relaţiile cu
Autoritatea Naţională pentru Turism; să includă noi membrii; să sprijine implementarea
condiţiilor legale pentru activitatea agenţiilor de turism; să facă reclamă comercială agenţiilor de
turism; noi programe de pregătire pentru angajaţi şi managerii din turism; să dezvolte relaţii cu
organizaţii profesionale similare din alte ţări.

Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc (F.P.T.R.) a evoluat astfel

(“HoReCa” – numărul 7, iunie-iulie 2003, p. 14):
- Aprilie 1992 – a luat fiinţă, având în componenţa sa organizaţii teritoriale zonale:
Dobrogea, Moldova, Oltenia, Transilvania si Municipiul Bucureşti;
- Anul 1993 – Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România i se alătură;
- Anul 2000 – aduce apariţia Legii Patronatelor, care conduce la reorganizarea Federaţiei;
- Iulie 2002 – are loc modificarea statutului şi transformarea F.P.T. în F.P.T.R., adică
Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc şi aderarea la noua Federaţie a principalelor
asociaţii din turismul românesc: Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (A.N.A.T.),
Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural (A.N.T.R.E.C.), Asociaţia Tour-
Operatorilor din România, Romanian Convention Bureau (R.C.B.) precum şi Asociaţia
investitorilor din Poiana Braşov;
- Octombrie 2002 – aduce aprobarea modificării noului statut al F.P.T.R., fiind validată
totodată şi noua structură de conducere.
Patronatele sunt organizaţii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca
persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial. Acestea reprezintă, susţin şi apără
interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane
juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, atât pe plan naţional cât şi pe
plan internaţional, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile Legii 356 / 2001.
Activităţi ale Federaţiei:
- informează membrii: cu privire la legislaţie, politici economice, politici fiscale,
politici comerciale ce pot prezenta interes pentru membrii F.P.T.R; evoluţia pieţii interne şi
Targu-Mures 38
2008
internaţionale; managementul în economia de piaţă; informaţii privind publicaţii de specialitate,
organizarea de întâlniri de afaceri, schimburi de experienţă, organizarea şi participarea la
expoziţii, târguri, concursuri de specialitate ;
- oferă servicii: găsirea de oportunităti de afaceri şi de investiţii de capital, sprijinirea
membrilor în eforturile acestora de a găsi posibilităţi de cooperare internaţională economică şi de
management, asistenţă comercială, tehnică; găsirea de programe şi proiecte care să vină în
sprijinul activităţii economice a membrilor săi, promovarea intereselor specifice membrilor săi în
relaţia cu administraţia locală şi naţională, crearea unei imagini pozitive a membrilor F.P.T.R. în
vederea unui parteneriat;
- reprezintă şi protejează interesele societăţilor membre F.P.T.R.: în discuţii cu
partenerii de dialog social (guvern şi sindicate), în întâlniri economice interne şi internaţionale
referitoare la ramura turism, în negocierea contractelor colective de muncă la nivel de ramură şi
în rezolvarea conflictelor de muncă în scopul asigurării progresului si dezvoltării industriei
turistice;
- dezvoltă activitatea de turism internaţional: schimburile de informaţii pe plan intern şi
internaţional, schimburile de experientă, vizitele între firme, asociaţii în domeniul turismului,
promovează politica Statului în domeniul investiţiilor în turism, sprijină membrii în cooperarea
economică internaţională în domeniul său de activitate.
Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România (O.P.T.B.R.) şi-a început
activitatea în anul 1993, iar nucleul de bază este format din 5 societăţi comerciale, însă de-a
lungul timpului s-au alăturat şi alte societăţi astfel încât azi numărul membrilor a ajuns la 38.
Toţi membri organizaţiei activează în turismul de întreţinere şi sănătate, fiind societăţi
comerciale recunoscute în ţară şi străinătate.
Scopurile O.P.T.B.R. sunt:
- realizarea unui larg schimb de informaţii în vederea dezvoltării relaţiilor de
colaborare între membrii pentru promovarea produsului balneo-turistic al fiecărei
societăţi membre;
- dezvoltarea unor politici comerciale pe terţe pieţe;
- efectuarea unor studii de marketing şi fezabilitate în interesul membrilor;
- optimizarea tehnicilor de reclamă comercială prin diverse mijloace publicitare şi
de informare, prin editarea de publicaţii proprii, cataloage;
Targu-Mures 39
2008
 - organizarea de acţiuni pentru pregătirea profesională a personalului care-şi
desfăşoară activitatea în cadrul societăţilor comerciale membre organizaţiei;
- întreţinerea şi dezvoltarea dialogului cu sindicatele, iniţierea în acest scop de
comisii mixte sindicat-patronat, precum şi prezentarea membrilor în cadrul negocierii
cu sindicatele la nivel de ramură, federaţie;
- colaborarea cu alte organizaţii similare din ţară şi străinătate, cu asociaţii din
turism, medicale, tehnice, ecologice, în vederea realizării scopurilor propuse.

Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural (A.N.T.R.E.C.) este o

organizaţie nonguvernamentală, apolitică, nonprofit, membră a Federaţiei Europene de Turism
Rural (EUROGITES). A luat fiinţă în 1994 şi are în prezent o reţea de 32 de filiale însumând
2500 de membrii, din peste 1000 de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice omolgate, având
per total 1812 camere.
Alte asociaţii de turism demne de menţionat sunt: Federaţia Industriei Hoteliere din
România (F.I.H.R.); Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din România
(A.B.C.); Asociaţia Instructorilor Profesionişti de Schi din România; Asociaţia Română a
Scriitorilor şi Jurnaliştilor din Turism; Asociaţia Cabanierilor din România; Asociaţia
Naţională a Ghizilor; Asociaţia Naţională a Chelnerilor, Barmanilor, Somelierilor;
Fundaţia Europeană pentru Învăţământ Hotelier şi Turistic din România; Asociaţia Tour
– Operatorilor din România.
Organizaţii profesionale de turism internaţionale cu rol important sunt: Organizaţia
Mondială a Turismului (O.M.T.); Asociaţia Internaţională a Hotelierilor (I.H.A./A.I.H.);
Asociaţia Internaţională a Transporturilor Aeriene (I.A.T.A.).

2.2.4 Rezultate şi performanţe ale agenţiilor de turism din România

Situaţia activităţilor turistice pe care agenţiile de turism le desfăşoară sunt prezentate an

de an în anuarul editat de Institutul Naţional de Statistică. Astfel, în broşura “Rezultate şi
performanţe ale întreprinderilor de comerţ şi servicii, 2007, sector 12.5, principalii indicatori
economici şi financiari ai sectorului comerţ şi servicii, la societăţi cu 50 de salariaţi şi peste, au
Targu-Mures 40
2008
următoarele valori: capitalul social la 31.12.2007 a fost de 825 miliarde lei, personalul salariat
însumează 5.435 mii lei, iar cel nesalariat 4.993 mii lei.
În anul 2007, acţiunile turistice organizate de agenţiile de turism au fost în sumă de
10949,3 mii turişti-zile, acelaşi nivel comparativ cu anul 2006.
Acţiunile interne, număr-zile turişti, se constată o scădere de 0,9% iar cele externe au
înregistrat o creştere de 8,7%.
Numărul turiştilor precum şi turişti-zile, pe acţiuni turistice interne şi externe în anul
2007 , precum şi evoluţia lor este prezentată în Tabelul 2.2.4.1 şi Tabelul 2.2.4.2

Tabelul 2.2.4.1 – Evoluţia turiştilor, pe acţiuni turistice interne şi externe în anul 2007.
2007
Indicatori Durata medie/zile
Turişti (mii) Turişti-zile (mii)
Acţiuni turistice (total mii)
1419,6 10949,3 7,7
-din care
Acţiuni INTERNE 1233,6 9724,0 7,8
Acţiuni EXTERNE 186,0 1225,3 6,5

Tabelul 2.2.4.2 – Evoluţia turiştilor, pe acţiuni turistice interne şi externe în anul 2007
comparativ cu anul 2006.
Indicatori *) Anul 2007 (în %) faţă de anul 2006
Acţiuni turistice (total mii)
94,5 99,9
-din care
Acţiuni INTERNE 93,6 99,1
Acţiuni EXTERNE 101,3 108,7
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, 2008.

*) Indicii s-au calculat pe baza datelor furnizate de agenţiile de turism care au înregistrat realizări
atât în anul curent cât şi în cel precedent.
Camera de Comerţ şi Industrie a României a alcătuit un “Top naţional” al agenţiilor de
turism touroperatoare, top care se este prezentat în Tabelul 2.2.4.3.
Tabelul 2.2.4.3. – Topul agenţiilor de turism în 2007 (microîntreprinderi)
Poziţia Tipul Judeţul Firma
1 Microîntreprinderi Bucureşti Danco Pro Communication
2 Microîntreprinderi Braşov Kron Tour
3 Microîntreprinderi Bucureşti Ing Development
4 Microîntreprinderi Bucureşti Prestige Tours
Targu-Mures 41
2008
 5 Microîntreprinderi Bucureşti Sind Tour Minerva
6 Microîntreprinderi Bucureşti Vavis
7 Microîntreprinderi Bucureşti Neli Voyages
8 Microîntreprinderi Dâmboviţa Hillary
9 Microîntreprinderi Prahova Bibi Touring
10 Microîntreprinderi Bihor Remtours

Tabelul 2.2.4.4 – Topul agenţiilor de turism în 2007 (întreprinderi mici)

Poziţia Tipul Judeţul Firma

1 Întreprinderi mici Cluj Eximtur
2 Intreprinderi mici Bucureşti Olimpic Internaţional Turism
3 Intreprinderi mici Bucureşti Atlantic Tour
4 Intreprinderi mici Bucureşti Nova Turism
5 Intreprinderi mici Bucureşti CMB International
6 Intreprinderi mici Bucureşti Business Travel Turism
7 Intreprinderi mici Mureş Charter Trans Air Agency
8 Intreprinderi mici Bacău Inter Tour
9 Intreprinderi mici Bucureşti Mara New
10 Intreprinderi mici Bucureşti Tudor Turism

Tabelul 2.2.4.5 – Topul agenţiilor de turism în 2007 (întreprinderi mijlocii)

Poziţia Tipul Judeţul Firma

1 Intreprinderi mijlocii Bucureşti J’Info Tours
2 Intreprinderi mijlocii Bucureşti Paralela 45
3 Intreprinderi mijlocii Bucureşti Hyacinth

Tabelul 2.2.4.6 – Topul agenţiilor de turism în 2007 (întreprinderi mari)

Poziţia Tipul Judeţul Firma

1 Intreprinderi mari Bucureşti Happy Tour
2 Intreprinderi mari Bucureşti Marshal Turism

Tabelul 2.2.4.7 – Topul agenţiilor de turism în 2007 (întreprinderi foarte mari)

Poziţia Tipul Judeţul Firma

1 Întreprinderi foarte mari Bucureşti Sind România
Sursa: Camera de Comerţ şi Industrie a României, 2007

În trimestrul IV al anului 2007, numărul turiştilor participanţi la acţiuni interne şi externe

organizate de a agenţiile de turism a fost de 258,3 mii turişti, cu 1943,6 mii turişti-zile, adică cu
1,9% mai mulţi turişti, respectiv cu 13,9% mai mult, cu 1943,6 mii turişti-zile, adică cu 1,9%

Targu-Mures 42
2008
mai mulţi turişti, respectiv cu 13,9% mai mulţi turişti-zile faţă de trimestrul IV 2003, la nivel de
agenţii de turism care au înregistrat realizări atât în trimestrul IV 2007 cât şi în trimestrul IV
2006.
Acţiunile turistice interne în 2007 au deţinut ponderea principală în totalul acţiunilor
turistice, la numărul de zile turişti şi de număr de zile turişti (86,9% şi respectiv 88,8 %).
Structura număr zile turişti, pe zone turistice în 2007, în “%” faţă de total număr de
turişti-zile pentru acţiunile turistice interne, este următoarea:
- zona litoral = 24,8 %;
- zona balneară = 47,1 %;
- zona montană (sate şi trasee turistice alpine) = 5,4%;
- zona montană (oraşe) = 18,1 %;
- alte zone = 4,6 %.
La acţiunile turistice interne de tipul excursiilor fără înnoptări în zonele vizitate, în anul
2007 au participat 143,9 mii turişti, reprezentând 11,7% din totalul acţiunilor turistice interne.
Acţiunile turistice cu durata de 1-3 zile, în anul 2007 s-au înregistrat 323,7 mii turişti,
cărora le-au corespuns 669,2 mii turişti-zile, ceea ce reprezintă 26,2%, respectiv 6,9% din totalul
acţiunilor turistice interne.
Durata medie a sejurului a fost de 2,1 zile.
Cu mai mulţi participanţi la acţiunile turistice interne cu durata de 1-3 zile au fost în
“zona montană – oraşe” (172,7 mii turişti, reprezentând 50,6 % din totalul zone turistice).
Durata medie a sejurului a fost de 11,6 zile, pe primul loc situându-se “zona staţiunilor
balneare”, cu 15,3 zile, urmată de “zona montană – sate şi trasee turistice alpine”, cu 11,0 zile.
Cei mai mulţi participanţi la acţiunile turistice interne cu durata de 1-3 zile au fost în
“zona-montană –oraşe” (172,7 mii turişti, reprezentând 50,6% din total zonă turistică).
La acţiunile turistice interne cu durata de minim 4 zile, în anul 2007 au participat 766,0
mii turişti, cărora le-au corespuns 8910,9 mii turişti-zile, reprezentând 62,1%, respectiv 91,6%
din totalul acţiunilor turistice interne.
Din totalul turiştilor participanţi la acţiunile turistice interne cu durata de minim 4 zile,
cei mai mulţi (294,5 mii turişti) au fost în “zona staţiunilor balneare” (88,3 % din total zonă
turistică).

Targu-Mures 43
2008
 Într-un clasament al judeţelor, după numărul de turişti-zile care au beneficiat de acţiuni
turistice interne în anul 2007, de la agenţiile de turism cu sediul în judeţele respective,
Municipiul Bucureşti este pe primul loc cu 1423,3 mii turişti-zile, reprezentând 14,6 % din
numărul de turişti-zile de la acţiunile interne. Pe locul doi se află judeţul Cluj, cu 536,3 mii
turişti-zile (5,5 %).
La acţiunile turistice externe organizate de agenţiile de turism din ţară, în anul 2007, au
participat 186,0 mii turişti, cărora le-au corespuns 1225,3 mii turişti-zile.
Majoritatea turiştilor care au realizat călătorii în străinătate prin intermediul agenţiilor de
turism (90,2 %) au avut ca destinaţie ţări din Europa.
Din numărul total de turişti participanţi la acţiunile externe 18,8 % au fost în Grecia. Alte
ţări cu ponderi importante sunt: Italia (15,9 %), Ungaria (13,7 %), Turcia (9,7 %) şi Franţa (5,6
%). Aceste cinci ţări europene deţin împreună 63,7 % din numărul de turişti şi 59,8% din
numărul de turişti-zile înregistraţi la acţiunile turistice externe.
Durata medie a sejurului la acţiuni turistice externe a fost de 6,6 zile.
Intr-un clasament al judeţelor, după numărul de turişti care au beneficiat de acţiuni
externe în anul 2007, de la agenţiile de turism cu sediul în judeţele respective, Municipiul
Bucureşti este pe primul loc, cu 59,7 mii turişti, reprezentând 32,1 % din numărul total de turişti
care au participat la acţiuni turistice externe în această perioadă.
După numărul de turişti-zile, pe primul loc se situează Municipiul Bucureşti cu 418,4 mii
turişti-zile (34,1% din total turişti-zile de la acţiuni externe), urmat de judeţul Timiş cu 109,8 mii
turişti-zile (9,0 %), judeţul Cluj cu 89,5 %, mii turişti-zile (7,3 %).
Numărul personalului ocupat din cele 603 agenţii care au avut activitate în trimestrul IV
2007 a fost de 2948 persoane, din care 2502 în agenţiile de turism integral private.
Numărul de mijloace proprii pentru transport rutier turistic ale agenţiilor de turism care
au funcţionat în trimestrul IV 2007, a fost de 269 autovehicule, din care 123 autocare şi 112
microbuze.
Agenţiile de turism cu capital integral privat au vândut în anul 2007 acţiuni turistice
interne şi externe unui număr de 866,6 mii turişti, cărora le-au corespuns 4046,6 mii turişti-zile.
Numărul de turişti care au cumpărat acţiuni turistice interne de la agenţiile de turism
integral private, a reprezentat 55,9 % din numărul total de turişti care au participat la acţiunile

Targu-Mures 44
2008
turistice interne organizate de agenţiile de turism în anul 2007, indiferent de forma de
proprietate.
Ponderea sectorului integral privat în totalul acţiunilor turistice externe din anul 2006 a
fost de 95,4 % pentru numărul de turişti, respectiv 96,7 % pentru numărul de turişti-zile.

Acţiunile turistice externe organizate de agenţiile de turism în anul 2007 sunt prezentate
în Tabelul 2.2.4.8
Tabelul 2.2.4.8 – Acţiuni turistice organizate de agenţiile de turism în anul 2007
Durata medie sejur
Zona Turişti participanţi (mii) Turişti-zile
(zile)
Total, din care 177.442 1.185.148 6,7
Europa 159.204 1.027.553 6,5
Asia 3.532 30.691 8,7
America 1.351 12.559 9,3
Africa 13.174 112.927 8,6
Australia/Oceania 181 1.418 7,8
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
Distribuţia agenţiilor de turism care au funcţionat în trimestrul IV al anului 2007 arată
astfel:
Total agenţii: 603
Din total forme de proprietate:
Integral de stat: 31
Majoritar de stat 9
Majoritar privat 7
Integral privat 483
Obştească 29
Alte forme 44

Targu-Mures 45
2008