Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 7

AL CUI E
aCEST COPIL?

– Ioană, ia și mai dă-i de mâncare copilului! Mai dă-i și azi un

pic de lapte de mamă…

B ătrâna îi întinde vecinei sale tinere un băiețel de nici

șapte luni, bine strâns în scutece. Acesta își mișcă buzele,
mormăind ceva în limba lui.

Vecina îl ia în brațe, îl strânge la piept – cum face și cu fata ei,

născută de curând. Și cum făcuse cu toți ceilalți patru copii,
când fuseseră bebeluși. Pe copilul bătrânei începe să îl legene
ușor. Și să îi cânte.

– Domnul să-ți ajute!, zice bătrâna. Apoi, îl mângâie pe cel

Un Sfânt Român
mic pe căpșor. Tare mult îl iubește bătrâna pe nepotul Iliuță.
E soarele ei! Nu l-ar fi lăsat din brațe, cu niciun chip. Dar e
ora când copilul trebuie să sugă. Mamă nu mai avea, ca să
la Ierusalim îl hrănească. De aceea, când și când îl aducea mamei ăsteia
tinere, să îl alăpteze.

– Să fii sănătoasă, tu și copiii tăi! mai spune bătrâna.

– Sănătate și dumitale, bunică Maria, răspunde vecina Ioana.
Să poți să îl crești pe băiețel… Hai, intră în casă, că afară-i tare
frig. Azi-noapte a nins întruna.

Bunica Maria îl privește pe Iliuță cum mănâncă. Plânge și se

roagă să fie ferit de boală, de rău, de alte necazuri.
8 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 9

De curând, nora ei, Ecaterina, se mutase de pe pământ în Cer, în

Raiul mamelor. De Iliuță aveau acum grijă bunica Maria și tatăl
său – Maxim.

Iliuță era singur la părinți. Pentru că se născuse vara, în 23

iulie, la câteva zile după sărbătoarea Sfântului Ilie, primise
numele acestuia. Părinții lui – Maxim și Ecaterina – erau tare,
tare credincioși. La fel și bunica. Rămasă văduvă, ea ar fi vrut
să meargă la mănăstire, să fie călugăriță. Dar acum nu mai
putea face asta. Cui să-l lase pe Iliuță?! Lui Maxim i-ar fi fost
tare greu să îl crească singur.

Îl va ajuta ea! Îi va fi copilului ca o mamă. Îl va învăța de toate.

Îi va arăta cum să se roage. Îl va duce la biserică… Și, cine știe?
Poate că, atunci când va fi mare, se va face preot.

Mult își dorea bunica Maria să aibă un preot în familie. Se

ruga pentru asta. Și pentru ca Dumnezeu să îl păzească pe
cel mic. De aceea, mereu îl culca lângă sfintele icoane…

Când toți adormeau, Maica Domnului cobora din icoană,

lângă copil. Îl lua în brațe. Îl legăna. Și îi cânta.

Cum îl chema pe băiețel?

Cine era bătrâna care îl îngrijea?
Din ce gesturi ale femeii vârstnice îți dai seama
cât îl iubea pe copilaș?
10 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 11

Dar lângă el mai era și Maica Domnului din icoană.

Din când în când, Iliuță visa cum aceasta coboară la el.
RaZBOIUL Îl lua în brațe. Îl mângâia. În binecuvânta. Iar Iliuță simțea că
Fecioara Maria îl iubește ca Mama Maria, femeia care l-a crescut.

Bunicii, Iliuță așa îi spunea:

B unica nu se despărțea de Iliuță nicio clipă. Când mergea la

câmp, îl punea în traistă și îl ducea cu ea. Cu căpșorul afară
din trăistuță, copilul privea lumea și se tot minuna de ce vedea.
MAMĂ!

A trecut timpul. Era anul 1916. În lume, de doi ani pornise un

război. Pe atunci, România nu era așa cum o știm noi azi.

Era regat. În fruntea ei se aflau un rege și o regină. Regele se

numea Ferdinand, iar soția lui – Maria. Țara noastră era mult
mai mică. Doar Moldova și Țara Românească făceau parte din ea.
Și nici acestea nu erau întregi. Din Moldova lui Ștefan cel Mare
se pierduseră Basarabia și Bucovina. Iar din Țara Românească
lipsea Dobrogea.

Alte teritorii locuite de români aparțineau unor țări străine.

Îți place să te joci puzzle? Imaginează-ți că, în urmă cu peste

100 de ani, România arăta ca un puzzle din care lipseau niște
piese. Românii au intrat în război pentru a recupera toate aceste Între anii 1914–1918, în lume a fost Primul Război Mondial.
„bucăți” de Românie.
Cine conducea țara Ce eveniment important
Au reușit acest lucru și, în 1918, s-a făcut Marea Unire. noastră, în acea perioadă? pentru România s-a întâmplat
Pentru câțiva ani, până în 1939, când a început un alt război, Scrie numele regelui și al la sfârșitul războiului, în 1918?
românii au avut o Românie Mare. reginei de atunci. Ziua Națională a României
amintește de acest eveniment.
Maxim, tatăl lui Ilie, s-a dus și el pe front, să lupte pentru țară. Când se sărbătorește Ziua Desenează steagul României
Acolo, și-a pierdut viața. Acum, Iliuță era orfan de amândoi Națională a României? și colorează-l.
părinții. O avea însă pe bunica Maria…
12 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Micul Orfan
de Sf. Ioan Iacob
E ziua Învierii, azi clopotele trag
Bătrânii stau pe prispe, iar unii stau în prag,
Cei tineri și copii, ieșind gătiți la drum
Se duc ca să ciocnească la cimitir acum.
Mireasma cea de Taină a Sfintei sărbători
Se simte din tămâie, din iarbă și din flori,
Livezile se-mbracă într-un frumos veșmânt.
Și toate par acuma mai nouă pe pământ.
Aproape de altarul Bisericii de lemn
Un copilaș aduce făclii și untdelemn,
Sărută Sfânta Cruce la proaspătul mormânt
Apoi îngenunchează și plânge suspinând.
Când clopotele sună cu dangătul voios,
Orfanul lângă Cruce suspină dureros!
Fiind el în durere cu totul adâncit,
Din sunetul de clopot un glas a auzit.
Nu plânge azi copile și nu fii supărat,
Căci iată sunt cu tine, Hristos a înviat!
Era vorbirea dulce a maicii din mormânt,
Gonindu-i întristarea din pieptul lui înfrânt.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 13
S-a ridicat îndată, cu sufletul uimit
Și căuta să vadă pe care i-a grăit.
Atuncia din Altarul cu zidul afumat
Văzu zâmbind pe Domnul, cu Trupul Înviat.
S-a luminat la suflet de chipul Lui cel blând
Și lepădând durerea a zis așa în gând:
Atuncia dacă Domnul aici a înviat
Înseamnă că și mama cu Dânsul s-a sculat!
Zicând așa cu gândul, s-a închinat smerit
Și sărutând mormântul, spre casă s-a grăbit.
La vatra părintească sta singur, singurel
Căci tatăl lui, sărmanul, murise în răzbel
Dormea la cei de-aproape, iar ziua alerga
La casa cea pustie, și deseori plângea.
Acum de Înviere, venind acasă iar
A început orfanul iar să plângă cu amar,
Dar clopotul se-aude la cimitir sunând
Și iarăși glasul maicii s-aude iar zicând:
Nu plânge azi, copile, și nu fii supărat,
Eu sunt ș-aici cu tine, Hristos a înviat!
De-atunci orfanul nostru a încetat cu plânsul
Și orice clopot sună îl mângâie pe dânsul.
14 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 15

ADEVarUL

B unica Maria îl îngrijea ca pe ochii din cap pe Iliuță. Nu-i

spusese niciodată că nu-i e mamă. Ce rost ar fi avut? Oricum
îl iubea cu o dragoste nemăsurată.

Cât a mers la școală la el în sat, în Crăiniceni, elevul Ilie Iacob a

învățat foarte bine.

Bunica era atentă ca el să își facă întotdeauna temele…

Seara, îl punea să citească din cărțile sfinte, chiar dacă i le citise
până ce aproape că le învățase pe de rost. De fiecare dată când
copilul acesta ajungea la paginile cu patimile Domnului, bătrâna
plângea. Odată, el a întrebat-o: „Mamă, de ce plângi așa mult
când citesc patimile Domnului?”

Multă vreme, bătrâna nu i-a zis nimic. Dar într-o bună zi, i-a
mărturisit: „Dragul meu, tu nu știi durerea din casa noastră! Nu
sunt eu mama ta! Mama ta a murit când tu aveai numai șase
luni, iar tatăl tău a murit în război, când erai de trei ani. Eu sunt
bunica ta, iar bunicul tău s-a dus la Domnul mai demult. Fiind
văduvă, i-am promis lui Dumnezeu să mă duc la mănăstire.
Dar, văzând că ai rămas orfan de părinți, am renunțat, ca să te Fii parte din poveste!
cresc pe tine. De aceea plâng, că sunt bătrână și după moartea
Ce crezi că a simțit Iliuță, Ce l-a îndemnat bunica
mea vei rămâne singur și orfan pe lume. Dar să ai credință în
când a aflat de la bunică Maria pe băiat?
Dumnezeu, să te rogi mereu, să iubești Biserica, să fugi de păcat
povestea vieții lui? Cum poate un copil sau
și să-ți aduci aminte de noi care te-am crescut. De vei face așa,
te va acoperi Maica Domnului și vei scăpa de multe primejdii. Oare de ce bunica nu i-a un adult să îi slujească
Eu nu-ți doresc altceva mai bun în viață, decât să ajungi preot spus decât foarte târziu lui Hristos?
și să slujești lui Hristos”. că este orfan de părinți? Ce faci tu, ca „să îi
slujești lui Hristos”?
16 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
DORUL BUNICII
de Sf. Ioan Iacob
Pe prispa casei stă la soare
Bătrâna cu nepoțelul ei,
Privind duios acum în zare,
Cum zboară cârd de funigei.
Pe spatele încovoiate
Cad perii albi de sub tulpan
Și singura ei mângâiere
Îi nepoțelul cel orfan.
Fiind acuma sărbătoare,
Bătrâna pe nepot l-a pus
Ca să citească pe o carte
Cu „Patimile lui Iisus”.
Dar numai cât începe rostul
Și dânsa prinde iar a plânge,
Încât în pieptul lui cel fraged,
Prunceasca inimă se frânge !
– „Ce ai, Mămucă, totdeauna
De plângi așa de dureros,
Când pomenesc de Sfânta Cruce
Și „Visul Maicii lui Hristos” ?
Cu vocea ei nespus de dulce,
Și înecată în suspin,
Rostește către el, privindu-l
Ca niciodată mai blajin:
– „Când spui de Maica Prea Curată
Și Domnul cum a pătimit,
Atuncea mă gândesc la moarte,
Că iată am îmbătrânit !
Și inima în piept se frânge
Aminte aducându-mi iar
Că pe „Macsin” din bătălie
L-aștept săraca în zadar!”
– „Mămucă, cine este dânsul,
Că mult îl plângi când șezi la tors,
O fi închis și el de „jidovi”,
Sau pentru ce nu s-a întors” ?
– „O, puiule, ai duhul fraged,
Nu poți acuma încăpea
Durerea de la casa noastră,
Aș vrea să nu mai știi de ea !”
– „De ce ascunzi (mă rog) de mine
Și plângi mereu așa cu dor?
Acuma cine vrei să vie?
Pe mine doar mă ai fecior!”
– „O, nu! feciorul meu îi altul,
Tu ești „copilul nimănui”!
De tatăl tău nu știu acuma,
Iar maica ta săraca nu-i!
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Macsin, când a plecat de-acasă,
Mai mult ca toate m-a rugat
Să fiu ca mamă și părinte
Pentru micuțul lui băiat!
Mereu aștept cu nerăbdare
Să vie dânsul din „rezbel”
Să văd ca „demobilizații”
Nu spun nimica despre el.
Mă uit în zare totdeauna
Și uneori stau la drum,
Având așa închipuirea
Că poate vine el acum.
Aud că el a fost în luptă
Cu ungurii peste Carpați
Și mulți din regiment cu dânsul
Au fost prizonieri luați.
De asta încă trag nădejde
Că poate să-l mai văd venind,
Dar, anii trec și bucuria,
Mereu s-arată zăbovind!
Și nu mi-ar fi așa de jale,
Când te-aș vedea mai mărișor,
Dar iată ești abia de-o șchioapă
Și eu ca mâine poate mor!
Ca mine nimeni n-are milă
Să-ți poarte grijă, fiul meu,
Decât doar singur Milostivul
Și Înduratul Dumnezeu!
17
La El să-ți pui toată nădejdea
Pe El să-l rogi mereu fierbinte,
Că El ființelor sărmane
Le este „Maică și Părinte”!
Când maică-ta era în viață,
Am pus atunci făgăduință
Să merg la Sfânta Mânăstire
Grijindu-mă de pocăință.
Dar părăsindu-te părinții
A fost nevoie să te cresc,
Și n-am avut săraca parte
De cinul cel călugăresc!
De-ar face Dumnezeu prin tine
Plinirea sfântului meu dor!
Să am și eu o mângâiere
Că te-am păzit ca un odor!”
Ștergându-se la ochi bătrâna,
Sărută pe nepot cu drag,
Iar el citește mai departe
Al „Patimilor” Sfânt șirag!
Însemnare:
Bătrâna este bunica mea
care m-a crescut de la vârsta
de șase luni până la zece ani.
18 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 19

sfătuise el. Și cum voise bunica. Dar el își dorea altceva: să

meargă la mănăstire, să fie călugăr.
ALEGErEa
Voi ce faceți, când nu știți ce să faceți? Când vă e greu?

Neștiind ce să aleagă, tânărul s-a rugat. S-a rugat mult, cu

C unoști vreun copil care să fi rămas fără un părinte? Sau

fără ambii părinți? Sau fără bunici? Care să crească într-o
familie numeroasă, cu greutăți?
lacrimi. I-a cerut lui Dumnezeu să-i arate ce cale să urmeze:
preoția sau călugăria?

Ilie Iacob a fost un asemenea copil.

La 10 ani, a ajuns în grija unchiului său, Alecu, pentru că și

bunica lui a plecat din această lume. Alecu Iacob mai avea acasă
șase copii. Dar îl creștea pe Ilie ca pe unul dintre ai lui. După ce
băiatul a terminat, ca premiant, primele patru clase, unchiul l-a
dat mai departe la școală.

Cât a fost școlar, s-a descurcat tare greu.

La liceu, fiind orfan, nu a plătit taxele școlare, însă nu avea
nici bani nici pentru haine, nici pentru excursii, nici pentru
cheltuielile de zi cu zi.

Nu avea nici măcar cu ce să își cumpere manuale. Totuși, reușea Și, deodată, a auzit un glas de sus, zicând: „Mănăstirea!”
să fie un elev excepțional. Cum?! În fiecare zi, după ore, cerea
cărțile de la profesori. Le citea noaptea și le înapoia în ziua La 20 de ani, Ilie Iacob a mers la Mănăstirea Neamț. De acasă, a
următoare. Cât a fost la liceu, așa a învățat la toate materiile. luat cu el doar cartea de rugăciuni și icoana cu Maica Domnului.

Când a trebuit să meargă la facultate, rudele l-au îndemnat La mănăstire, a fost primit cu drag și i s-au dat niște „ascultări”:
să se facă preot. (Îți amintești cine își mai dorise ca Ilie să aibă a fost pus să lucreze ca ajutor de farmacist, să îngrijească
această meserie?) bolnavii și biblioteca. S-a dovedit a fi foarte harnic.

„Ce să fac, ce să fac?” se frământa el. Între timp, a plecat în armată – unde a fost și infirmier. După un
Ar fi vrut să nu-și supere unchiul și să facă întocmai cum îl an, s-a întors la Neamț.
20 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 21

Când venise prima oară la mănăstire, starețul îl trimisese să

se roage la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului,
din biserică.
De atunci, în fața Fecioarei s-a rugat de mii de ori. Și în biserică.
Și la icoana pe care o avea din copilărie și pe care o adusese cu
el de acasă.

Maica Domnului îl asculta. Îl acoperea cu dragostea ei de mamă.

Îi zâmbea din icoană. Și îl binecuvânta.

Ea știa că, în curând, lui Ilie avea să i se îndeplinească cea mai

mare dorință.

*
9 aprilie 1936. Săptămâna Pătimirilor. La Mănăstirea Neamț, toți
se pregăteau să întâmpine cum se cuvine Învierea Domnului.

Unul dintre viețuitori era foarte emoționat. Urma să fie făcut

călugăr. Pentru ASTA s-a pregătit ani buni. Pentru ASTA a făcut
ascultare și fapte bune. Pentru ASTA s-a rugat neîncetat.

Era Joia cea Mare.

În această zi, Ilie Iacob a devenit monah. El a primit un nou Fii parte din poveste!
nume, pe care îl va purta în noua sa viață.
Povestește episodul care Săptămâna Pătimirilor
Numele Sfântului Ioan Botezătorul.
arată că Ilie Iacob iubea este înainte sau după
foarte mult învățătura. Sfintele Paști?

Când a fost călugărit Așa cum călugării au

Ilie Iacob și ce nume „ascultări”, în viața de zi cu
de călugăr a primit el? zi toți oamenii au anumite
îndatoriri. Care sunt
îndatoririle tale, în familie?
22 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 23

PLECarEa

Ș tii unde au trăit Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ilie?

În toamna anului 1936, călugărul Ioan Iacob a plecat pe
urmele acestor oameni sfinți. A ajuns în Țara Sfântă, în locuri
prin care, cândva, a pășit Iisus Hristos și a făcut minunile pe
care le citim în Evanghelii.

Aici, a fost călugăr la mai multe mănăstiri.

Când vorbea și scria în limba lui, își alina dorul de țară, de
Mănăstirea Neamț, de locurile copilăriei…
La una dintre ele, Mănăstirea Sfântul Sava, aflată aproape de
Betleem, a fost tot infirmier și bibliotecar, dar a mai avut și alte
În România, nu se va mai întoarce niciodată.
responsabilități. Curățenia în biserică, aprinderea candelelor,
Iar el știa acest lucru!
sunatul clopotelor – pe toate să le făcea el și le făcea cu drag.

În plus, traducea din limba greacă în românește cărți folositoare

pentru suflet. Mai și scria foarte mult. Tot aici a fost făcut preot.
Așa cum visase – cândva – bunica lui.

Apoi, a devenit starețul Schitului românesc „Sfântul Ioan Fii parte din poveste!
Botezătorul” de pe Valea Iordanului, aproape de locul în care
În ce an a plecat Sfântul Pentru tine, ar fi important
S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.
Ioan Iacob în Țara Sfântă? să nu îți uiți limba maternă,
Ce locuri poți vizita acolo, chiar și dacă nu ai mai locui
A rămas la schit cinci ani, timp în care locul a ajuns primitor și
în zilele noastre. niciodată în România? De ce?
frumos: chiliile au fost înnoite; la fel și biserica.
Aici veneau mulți pelerini din România și starețul Ioan Iacob îi Documentează-te și, apoi, De ce Sfântul Ioan Iacob a
primea cu inima deschisă. Îi spovedea și îi sfătuia. enumeră trei dintre acestea. continuat să slujească și să
Zi de zi făcea slujbe în limba română. Scria sfaturi pentru Scrie cuvintele românești pe scrie în limba română?
călugării români și versuri în limba română – pentru românii care le iubești cel mai mult.
care vizitau acele locuri.
24 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 25

Dar nu era o peșteră obișnuită. Acolo, Sfânta Ana, mama

Fecioarei Maria, s-ar fi rugat lui Dumnezeu să-i dăruiască o
fiică. Iar El a ascultat-o.

În peșteră, Sfântul Ioan Iacob a rămas până la sfârșitul vieții,

adică șapte ani. Nu primea vizitatori. Cu lumea comunica prin

TOVaraSII
,
ucenicul său, Ioanichie, care stătea cu el.

DIN PUSTIU În singurătate, scria în românește, traducea din greacă și era

cu gândul la Dumnezeu. Dormea puțin, pe o scândură. O piatră
îi ține loc de pernă. Mânca și mai puțin: mai ales pesmeți, pe
care-i împărțea cu păsărelele venite din pustiu la fereastra și la
intrarea peșterii sale.

N u e ușor să fii stareț! Ești părintele tuturor călugărilor de la

mănăstirea ta. Îi îndrumi. Îi sfătuiești. În fața lui Dumnezeu,
ești răspunzător pentru tot ce fac ei. Așa cum mama și tata sunt
– acum – răspunzători pentru tine.
Timpul trecea. Cu rugăciuni. Cu doruri de România aflată
departe. Cu multe suferințe și boli de care Sfântul Ioan Iacob nu
se plângea. Iar Dumnezeu l-a chemat la el într-o zi de miercuri,
5 august 1960. Avea 47 de ani.

La schitul „Sfântul Ioan Botezătorul” de lângă Iordan, starețul

Ioan Iacob avea multe îndatoriri. Dar nu a încetat nicio clipă să
se roage: la biserică, alături de ceilalți călugări; sau singur – în
chilia sa; sau pe Valea Iordanului, în pustie. Căuta locuri cât mai
ascunse, ca să stea de vorbă – pe îndelete – cu Dumnezeu.

De aceea, s-a mutat într-o peșteră din pustiul Hozeva, aproape

de altă mănăstire.

Ai văzut vreodată un cuib de rândunică, făcut la acoperișul unei

case? Ai observat că păsările îl pitesc bine, ca să nu ajungă la el
cineva și să îl strice? Atât de mică și de bine ascunsă în stâncă
părea noua locuință a ieromonahului9 Ioan Iacob. Cățărată în
munte, la zeci de metri deasupra pământului, la ea se ajungea
doar cu o scară, pe care Sfântul o cobora foarte rar.

9 Ieromonah – călugăr care este și preot

26 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 27

La înmormântare, în peșteră au venit, pe lângă preoți și călugări,

niște musafiri cu totul și cu totul neașteptați. Când slujba a
început, au apărut multe păsări. Erau cele cărora le dăduse
zilnic să mănânce. Veniseră să își ia rămas-bun de la ocrotitorul
lor, înainte ca trupul lui să fie pus în mormântul din stâncă.

Despre ele, cineva care a fost de față a scris: „Păsările ne

incomodau. Zburau pe capetele noastre, ne-au stins lumânările,
ne-au închis cărțile; băteau din aripi deasupra trupului
cuviosului, se așezau și pe el, pe cap, pe piept, pe picioare
și fiecare glăsuia după felul ei. Ele nu voiau mâncare, ci pe
părintele lor, pe binefăcătorul lor pe care îl pierduseră”.

Toți cei prezenți au văzut în această întâmplare un semn că

românul Ioan Iacob a dus o viață de sfânt.

Fii parte din poveste!

Unde a locuit Sfântul Ioan Ce s-a întâmplat la

Iacob, după ce s-a mutat în înmormântarea lui?
pustiul Hozeva?

Cine erau „tovarășii din

pustiu” la care se referă
titlul capitolului?
28
24 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
REÎNTÂLNIrEa
A u trecut 20 de ani.
Într-altă parte a lumii, în America, un preot-călugăr care
trăise cândva la Hozeva și care fusese ucenicul Sfântul Ioan
Iacob, ducea dorul sfătuitorului său.
Într-o noapte, acesta i s-a arătat în vis: „Dacă vrei să mă vezi,
vino la peștera Sfânta Ana din pustiul Hozeva și mă vei vedea”,
i-a spus el.
Acesta nu a mai stat pe gânduri. În vara lui 1980, s-a întors în Țara
Sfântă. Aici, a aflat că Sfântul Ioan Iacob nu mai era în această lume.
Atunci, a mers la peștera Sfânta Ana, să se închine la mormânt. A
urcat în peșteră. S-a rugat. A plâns. Și-a dorit să-l mai vadă o dată
pe duhovnicul său, ca să-i sărute măcar veșmintele.
Când mormântul a fost deschis, un miros plăcut s-a revărsat afară.
Când s-a apropiat, a văzut că trupul sfântului și îmbrăcămintea
erau întregi.
După câteva zile, moaștele Sfântului Ioan Iacob au fost coborâte
din peșteră și duse la Mănăstirea Hozeva, unde se află și acum.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 29
24
Erau mii de oameni acolo, în ziua în care trupul neputrezit și
bine mirositor a fost pus în raclă și așezat în biserică.
Printre ei – și o româncă. Aceasta trăia de ani buni la Ierusalim.
Fără să o vadă nimeni, femeia a luat bocancii sfântului. Voia să
aibă o amintire de la el! A dus încălțările acasă, unde le-a îngrijit
ca pe un lucru de mare preț. Dar într-o noapte, sfântul i s-a
arătat în vis, certând-o: „Femeie, să-mi aduci bocancii înapoi!”
Aceasta s-a înfricoșat și l-a ascultat.
Până azi, bocancii tociți și prăfuiți se află în picioarele Sfântul
Ioan Iacob.
În pustiul Hozevei, pe lângă mulți sfinți despre care citim în
cărți, există un singur sfânt român: Sfântul Ioan cel Nou de
la Neamț. I se mai spune: Sfântul Ioan Iacob de la Neamț sau
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Ziua lui este în 5 august.
Oameni din toată lumea vin la el, i se închină, i se roagă, îi cer
ajutorul.
Cândva, poate că trupul Sfântul Ioan Iacob se va întoarce acasă,
la Mănăstirea Neamț, în Moldova.
De obicei, moaștele sfinților se păstrează într-o biserică din
locul în care ei au trăit în ultimii ani ai vieții pământești. De
30 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 31

aceea, oricât ne-am dori să îl avem în România, doar printr-o

mare minune acest lucru s-ar putea întâmpla.

Dar Sfântul nu ne uită!

El pare că așteaptă să pornească la drum, cu bocancii săi
învechiți, pe care i-a purtat zeci de ani.

Oare în ce călătorii neștiute de noi mai pleacă?

Pe cine mai vizitează?

Ai simțit în suflet pace și bucurie, cât i-ai citit povestea?

Atunci, cred că Sfântul te-a vizitat și pe tine.
A venit.
Ți-a stat alături.
S-a bucurat că vrei să îl cunoști.
S-a rugat pentru tine.
Te-a binecuvântat.

Fii parte din poveste!

În ce dată este Ce sfinți cu Ce ți-ar fi de folos

pomenit Sfântul Ioan prenumele să înveți de la
Iacob de la Neamț? Ioan cunoști? Sfântul Ioan Iacob?

Scrie câte o scurtă rugăciune către Sfântul Ioan Iacob de la

Neamț: pentru tine și pentru familia ta sau pentru românii
aflați în străinătate, care duc dorul celor rămași acasă.
32 Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Sfântul Ioan Iacob de la Neamț 33

TOVARĂȘII VESTITORII
DIN PUSTIE DURERII
de Sf. Ioan Iacob de Sf. Ioan Iacob

Vecinul meu din față Iar cei cu haina neagră Păsărele călătoare Dar, frumoase păsărele,
Un mândru porumbel, Sunt păsări ca și noi, De la Dunăre veniți? Voi nu-mi dați niciun răspuns?
Se miră când mă vede Ei stau la rugăciune Despre scumpa noastră țară, Vorba mea, ca o săgeată,
Adesea singurel. Și nu ne fac război …” Spuneți nouă, ce mai știți? Pare-mi-se v-a pătruns!
Amintindu-vă de țară,
Deasupra pe chilie În vremea asta, iată Mai trăiesc Români pe-acolo? Voi aflați acum din greu,
Cu puiul meu cel mic Că sună clopoțelul Se aude glasul lor? Parcă toate sunt pierdute!
Se joacă totdeauna; Și părăsind cuvântul Se mai vede la hotare Țara și Poporul meu!
Nu-i pasă de nimic. Se duce porumbelul. Steagul nostru tricolor?

De-odată se sfiește Versuri scrise într-o zi Doina azi se mai aude

Sărmanul puișor, de toamnă, în mijlocul Și tălăngile la stâni?
Văzându-mă pe mine nevinovatelor păsărele, Se mai află oare, astăzi
Că stau în fața lor. cari mă vizitează mereu Veselie la Români?
și cântă la fereastra Sărbătoarea mai răsună
Dar porumbelul mare și la ușa peșterii, Glas de clopote – duios –
Șoptește către el: fără să le pese de război. Îndemnând la Rugăciune
„Deloc să nu ai teamă! Pe poporul credincios?
Și el îi porumbel!
Din văzduh, în zborul vostru,
Să fugi când vezi pe alții N-ați privit către Carpați?
Cu chipul de arap, Sunt ei tot așa de falnici?
Căci ei aruncă gloanțe Nu se văd mai aplecați?
Și bolovani în cap.