Sunteți pe pagina 1din 372

Gheorghe

TOMOZEI
ALTAÏR
poezii

MIRADONIZ
Copil[ria =i tenere\ea lui
Eminescu
CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ........................................................................................ 2


Tabel cronologic ............................................................................................. 3

POEZII

PAS{REA ALBASTR{
(1957)
PAS{REA ALBASTR{ ..................................................................................... 6
ME+TERUL F~NT~NAR ................................................................................ 6
CRAM{ M{N{STIREASC{ ............................................................................ 8
DOU{SPREZECE POEME }NTR-UN VERS ...................................................... 9

STEAUA POLAR{
(1960)
MAMA ........................................................................................................ 11
SEPTEMVRIE .............................................................................................. 12
SCAFANDRUL DIN LACRIM{ ..................................................................... 12

V~RSTA S{RUTULUI
(1963)
CORRIDA CU HEMINGWAY ........................................................................ 14
SADOVEANU LA NEAM| ............................................................................ 16
MOARTEA POETULUI ................................................................................. 17
DEVENIRE .................................................................................................. 18
RISIPIRE ..................................................................................................... 18
ALTAÏR ........................................................................................................ 19
FIOR ........................................................................................................... 20
C~NTEC ...................................................................................................... 20
STRADIVARIUS .......................................................................................... 21
F~NT~NA CULORILOR
(1964)
LEGEND{ CU ALB{STRICA ........................................................................ 24
LEGENDA DALIEI ....................................................................................... 25

NOAPTE DE ECHINOX
(1964)
COSMIC{ ................................................................................................... 26
}NTOARCEREA LUI ULISSE ........................................................................ 27
NOAPTE DE ECHINOX ................................................................................ 29
A DOUA NOAPTE DE ECHINOX .................................................................. 30
UITARE ....................................................................................................... 31
TRANSFIGURARE ....................................................................................... 32
ATLANTIDA ................................................................................................ 32
TER|INE ..................................................................................................... 34
POEZII
(1965)
SONETUL PSALM ....................................................................................... 35
RITM PALID ................................................................................................ 36
IARNA BUCURE+TILOR .............................................................................. 36
REPETARE ................................................................................................... 37
POEZII ........................................................................................................ 38
(1966) ........................................................................................................ 38
OD{ POE|ILOR DACI ................................................................................. 38
C{L{TORIE }N ICOANE TRACICE .............................................................. 40
HOMER ....................................................................................................... 43
LUMEA CARE SUNT ................................................................................... 43
C~NTEC DE SF~R+IT .................................................................................. 44

PATRUZECI +I +ASE POEZII


DE DRAGOSTE
(1967)
EROS }N R{ZBOI ........................................................................................ 46
MADRIGAL ................................................................................................. 47
VILLONESC{ .............................................................................................. 47
SUNT SEPTEMVRIE .................................................................................... 49
PIERDERILE ................................................................................................ 49
C~NTEC ...................................................................................................... 50
F{R{ DURAT{ ............................................................................................ 51

SUAV ANAPODA
(1969)
SUAV ANAPODA ......................................................................................... 52
UCIDEREA CUVINTELOR ........................................................................... 53
DINTR-UN SEPTEMVRIE ............................................................................ 54

MISTERUL CLEPSIDREI
(1971)
POESIS ........................................................................................................ 56
MA+IN{RII ROMANTICE ........................................................................... 57
FRICA ......................................................................................................... 58
APOCALIPTICUL IARMAROC ..................................................................... 59

TANIT (1972)
TANIT ......................................................................................................... 61
CEEA CE-I SPUN OGLINZII ......................................................................... 62
UN ST~RV .................................................................................................. 62
C~NTEC ALUNGAT DIN CRONICI .............................................................. 64

LA LUMINA Z{PEZII
(1974)
}NTOARCEREA LUI CONSTANTIN VOD{ ................................................... 65
ECHILIBRU INSTABIL ................................................................................. 68
UNDE E CASA? ........................................................................................... 68
GEST .......................................................................................................... 69
ORA }NCHIDERII ........................................................................................ 69
GLORIA IERBII (1975)
SONETUL SONETULUI ............................................................................... 71
SONETUL BIBLIOTECII .............................................................................. 72
SONET SIMPLU .......................................................................................... 72
SONETUL PIETREI DE COAS{ .................................................................... 73
SONETUL COLINDULUI ............................................................................. 73
SONETUL ................................................................................................... 74
}NVING{TORULUI ..................................................................................... 74
SONETUL ................................................................................................... 75
VECHILOR AUZURI .................................................................................... 75
SONETUL LUI OVID ................................................................................... 75
}N DRUM SPRE TOMIS ............................................................................... 75
SONETUL LUI ION BARBU VENIT }NAINTE ............................................... 76
DE MOARTE LA C~MPULUNG .................................................................... 76
ANNO DOMINI +APTE ................................................................................ 77
SLUGA LUMINII ......................................................................................... 78
}N FA|A CUVINTELOR ............................................................................... 79
AMOR LIVRESC .......................................................................................... 79
VIE|I PARALELE ......................................................................................... 80
GLORIA IERBII ........................................................................................... 80
CALENDAR ................................................................................................. 81
DOIN{ ........................................................................................................ 82
DE P~INE .................................................................................................... 83
ALMANACH GOTHA ................................................................................... 83

ISTORIA UNEI AMFORE


(1976)
ISTORIA UNEI AMFORE ............................................................................. 85
|ARA }N CARE S-AU SCRIS POEZII ............................................................ 89
|ARA LACRIMII .......................................................................................... 91
SCUTURI .................................................................................................... 91
GRECUL +I UIMIRILE ................................................................................. 92
POEMA PATRIEI
(1977)
GEAMANTANUL CU GUTUI ....................................................................... 93
GR~UL +I P~INEA ...................................................................................... 95

IERBAR DE NERVI
(1978)
DE-A+ FI REGE ........................................................................................... 98
IERBAR DE NERVI ....................................................................................... 99
POESIS ...................................................................................................... 100
AMINTIRI DIN COPIL{RIE ....................................................................... 100
P{RERE ..................................................................................................... 100
DEFINI|II ................................................................................................. 101
IUBITA ...................................................................................................... 101
SIGL{ ....................................................................................................... 102
PLOAIE RUSTIC{ ...................................................................................... 102
CONSOLARE ............................................................................................. 103
DESEN ATTIC ........................................................................................... 103
FELURITE PETRECERI .............................................................................. 104
ISTORISIRE .............................................................................................. 105
CONDOTIERUL ........................................................................................ 105
DIN|II ...................................................................................................... 106
DE PROVINCIE ......................................................................................... 106
DE UNUL SINGUR .................................................................................... 107
C~ND V~RSTA MEA ................................................................................. 108
}+I }NVERZISE CIPRII ............................................................................... 108
C{L{UZ{ .................................................................................................. 108
ULISE ....................................................................................................... 109
CU PRIVIRE LA VIA|A MEA ...................................................................... 109
CHEIE PIERDUT{ ..................................................................................... 110
ARZI, STEA ............................................................................................... 110
NA+TEREA FIULUI ................................................................................... 111
C{TRE POET ............................................................................................. 111
RAN{ ........................................................................................................ 112
M{NU+A .................................................................................................. 112
C~NTEC DE DRAGOSTE ........................................................................... 112
UN FEL DE HUMORESC{ ......................................................................... 113
VULTUR .................................................................................................... 114
JOC ........................................................................................................... 114
VECHE DRAM{ ......................................................................................... 114
}NTOARCEREA FIULUI ............................................................................. 115
PREDESTINARE ........................................................................................ 115
LAUS ........................................................................................................ 116
Z{PADA MIEILOR ..................................................................................... 117
UN ECHILIBRU ......................................................................................... 117
+TIU UN CUV~NT .................................................................................... 118
VERTICAL ................................................................................................. 118
RECOMPENSA .......................................................................................... 118
AMINTIRI DIN MUZEE NEM|E+TI ........................................................... 119
LOGODN{ ................................................................................................ 120
HAMALI .................................................................................................... 120
}NTR-O CAS{ PUSTIE ............................................................................... 120
C{TRE PSALOM ........................................................................................ 120
C{TRE DANS ............................................................................................ 121
B{TR~NII ................................................................................................. 122
CREDIN|{ ................................................................................................ 123
E VREMEA ................................................................................................ 123
ORIC~ND DAR NU ORICUM .................................................................... 123
SUNT APOSTATUL .................................................................................... 124
OCHI DE INEL .......................................................................................... 125
C~NTEC .................................................................................................... 125
DESEN ...................................................................................................... 126
RIT ........................................................................................................... 126
FISUR{ ..................................................................................................... 127
ROST ........................................................................................................ 127
TREZORIER ............................................................................................... 128
F{R{ COPII .............................................................................................. 128
UN TREN .................................................................................................. 129
IERNILE PICTURILOR NAIVE ................................................................... 130
POVESTE .................................................................................................. 130

AMINTIRI DESPRE MINE


(1980)
DOAR ....................................................................................................... 131
STARE ....................................................................................................... 131
TOAMNA .................................................................................................. 131
PROPOR|II ............................................................................................... 132
AUD .......................................................................................................... 132
ULTIMELE +TIRI DIN PARADIS ................................................................ 132
INVOCARE ................................................................................................ 133
D~R{ ........................................................................................................ 134
EU SUNT DIN ALT MIT ............................................................................ 134
MARATON ................................................................................................ 135
ATLET AL CRINILOR ................................................................................. 135
}NV{|{TUR{ ........................................................................................... 136
VORBE ...................................................................................................... 136
}NTR-UN T~RZIU ..................................................................................... 136
TRIBUL ROBO|ILOR ................................................................................ 137
TRATATUL DESPRE FLUTURI ................................................................... 137

NINIVE (1982)
SALOMEEA ............................................................................................... 143
M{RIME ................................................................................................... 143
NINSOARE RAR{ ...................................................................................... 143
NINSORILE ............................................................................................... 144
CAII .......................................................................................................... 145
MONORIM{ ............................................................................................. 145
}NGERUL MEU P{ZITOR .......................................................................... 146
PREA DEVREME,
PREA T~RZIU
(1984)
TREPTELE ................................................................................................. 148
VULGATA .................................................................................................. 149
CASA CUV~NTULUI ................................................................................. 149
ASCULT{-MI VIA|A ................................................................................. 150

CATALOGUL COR{BIILOR
(1984—1985)
CATALOGUL
COR{BIILOR ............................................................................................ 151
NINGE, NINGERE, NINGERIME ................................................................ 152
FRIG ......................................................................................................... 153
CAPUL DUMINICII ................................................................................... 153
SCRISOARE DIN 15 IANUAR .................................................................... 154

PROZ{

MIRADONIZ
CARTEA }NT~IA ....................................................................................... 157
CARTEA A DOUA ...................................................................................... 256

Referin\e critice .......................................................................................... 348


CUPRINS

CZU 859.0-1 Coperta: Isai C`rmu


T 74

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost reproduse dup[:


G h e o r g h e T o m o z e i . Altaïr. Poezii (1956-1966). Edi-
tura pentru Literatur[. Bucure=ti, 1967.
G h e o r g h e T o m o z e i . Patruzeci =i =ase poezii de
dragoste. Editura Tineretului. Bucure=ti, 1967.
G h e o r g h e T o m o z e i . Istoria unei amfore. Poeme
]n proz[ =i proze despre poe\i =i poezie. Editura Cartea
Rom`neasc[. Bucure=ti, 1976.
G h e o r g h e T o m o z e i . Ierbar de nervi. Poezii. Edi-
tura Cartea Rom`neasc[. Bucure=ti, 1978.
G h e o r g h e T o m o z e i . Catalogul cor[biilor. Colec\ia
"Poe\i rom`ni contemporani". Editura Eminescu, Bucu-
re=ti, 1987.
G h e o r g h e T o m o z e i . Miradoniz. Copil[ria =i
tinere\ea lui Eminescu. Edi\ia a III-a. Editura Ion Crean-
g[. Bucure=ti, 1985.
Textele, cu unele excep\ii \in`nd de limba =i stilul
autorului, respect[ normele ortografice ]n vigoare.

Editura ]=i exprim[ =i pe aceast[ cale gratitudin-


ea fa\[ de asentimentul poetului
Gheorghe Tomozei de a publica prezentul volum
neremunerat pentru elevii din Republica Moldova.
Spre marele nostru regret, plecarea subit[ ]n
nefiin\[ l-a privat pe autor de dreptul de a-=i
vedea acest volum mul\a=teptat.

ISBN 9975-904-31-1 © «LITERA», 2002

2
CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC

1936 La 29 aprilie se na=te ]n Bucure=ti viitorul poet, prozator, pu-


blicist =i traduc[tor Gheorghe Tomozei. Urmeaz[ Liceul “Nico-
lae B[lcescu” din T`rgovi=te, apoi =coala de literatur[ “Mihai
Eminescu”.
Activitate la “Gazeta literar[“ =i “Luceaf[rul”.
1953 Debutul literar ]n “T`n[rul scriitor”. Face parte din genera\ia
Labi= — St[nescu.
1957—1968 Apar volumele Pas[rea albastr[ (1957), Filigran (1958) Steaua
Polar[ (1960), Lacul codrilor albastru (1961), V`rsta s[rutului
(1963), Noapte de echinox (1964), F`nt`na culorilor (1964), Poezii
(1966), Dac[ treci r`ul Selenei (1967), 46 poezii de dragoste (1968),
Altaïr (1968), volum retrospectiv.
1969—1972 Gheorghe Tomozei de\ine func\ia de redactor-=ef la revista
“Arge=” din Pite=ti.
1969—1975 +i ace=ti ani se dovedesc fructuo=i pentru crea\ia lui. Sem-
neaz[ urm[toarele c[r\i: Suav anapoda (1969), Poezii de dra-
goste (1970), O evocare a ora=ului T`rgovi=te (1970).
1970—1974 }n acest r[stimp scoate de sub tipar urm[toarele scrieri pen-
tru copii: Miradoniz, Copil[ria =i tinere\ea lui Eminescu (1970),
Toamn[ cu iepuri (1970), Moartea unui poet — “o culegere de
m[rturii =i amintiri despre Nicolae Labi= a c[rui amintire o
cinste=te ]n pres[ printr-o activitate permanent[.”
Carul cu mere (1974).

3
}n 1971 editeaz[ dou[ volume: Misterul clepsidrei =i Atlantis,
urmate de Tanit (1972). Anul 1973 ]i ]nscrie la activ ]nc[ trei
c[r\i: Ma=in[rii romantice, Muzeul ploii =i O sut[ de ani de
sonet rom`nesc. Pana poetului este mereu inspirat[. De sub
teascurile tipografiilor scoate ]n 1974 volumele La lumina z[pezii
=i Negru Vod[.
1975—1978 }n 1975 public[ volumul Gloria ierbii. Apare Cronica lui
Stavrinos (1975) — “o adaptare ]n versuri a cunoscutului text
despre Mihai Viteazul” (Marian Popa). Alte opere: |ara lui F[t-
Frumos (1976), Istoria unei amfore (1976). }n 1977 scoate de sub
tipar Poema Patriei. La Editura Cartea Rom`neasc[ vede lumina
tiparului Ierbar de nervi, poezii, cuprinz`nd ciclurile Iernile pic-
turilor naive, Cu privire la via\a mea =i Ploaie rustic[. Tot ]n
acest an Editura “Junimea” din Ia=i ]i public[ ]ntr-o edi\ie de
lux, ]n caset[, Sonete de Shakespeare, versiune rom`neasc[ de
Gheorghe Tomozei, o traducere ]n adev[r celebr[, demonstr`nd
]nalta m[iestrie a poetului de a transpune ]ntr-o limb[ at`t de
rafinat[, subliniindu-i concomitent v[dita voca\ie pentru crea\ia
de valoare.
}n 1977, Marian Popa ]n al s[u Dic\ionar de literatur[ rom`n[
contemporan[, edi\ia a doua rev[zut[ =i ad[ugat[, ]i ofer[ scrii-
torului Gheorghe Tomozei un spa\iu de o pagin[ ]n lucrarea sa de
referin\[.
1980 Nu este trecut cu vederea nici de Istoria literaturii rom`ne de Al.
Piru, ap[rut[ la Bucure=ti ]n 1994, men\ion`ndu-l printre
“fantezi=ti =i ironi=ti”, al[turi de Romulus Vulpescu, Frorin
Mugur, Mircea Micu, Corneliu Sturzu, Ioanid Romanescu, Vasile
Vlad, Nicolae Oancea, Ion Cocora, Grigore Arbore. }n acest an ]i
apare volumul Amintiri despre mine.
La Editura Facla din Timi=oara apare volumul Carte de Citire,
Carte de Iubire de Nichita St[nescu =i Gheorghe Tomozei.
1982 Public[ volumul liric Ninive.
1984—1985 Editeaz[ Prea t`rziu (1984) =i Catalogul cor[biilor (1984—
1985).

4
Opera lui e comentat[ pe larg de colegii de genera\ie, de critici =i
istorici literari de diferite orient[ri =i din diferite genera\ii.
1987 Apare ]n colec\ia "Poe\i rom`ni contemporani" la Editura Emi-
nescu Catalogul cor[biilor, volum antologic.
1997 29 martie se stinge din via\[ la nici 61 de ani ]mplini\i.
}n acela=i an ]i apare la Chi=in[u, ]n Casa de editur[ "Litera", ]n
colec\ia "Biblioteca =colarului", volumul selectiv Altaïr (Poezii),
Miradoniz, Copil[ria =i tinere\ea lui Eminescu.

5
CUPRINS

POEZII

PAS{REA ALBASTR{
(1957)

PAS{REA ALBASTR{

Au ]nghi\it-o z[rile ursuze,


lin lunec`nd, se stinse a=adar
=i codrul cade ]ntr-un vis amar
ca un s[rut ne]mplinit, pe buze...

ME+TERUL F~NT~NAR

Mergea pe c`mpii, cu barba ]n v`nt


=i apa o sim\ea cum suie-ntr]nsul,
ca-n iarba s[lbatec[ ivit[-n r[scruci
ca-n r[d[cinile b[tr`nilor nuci
=i de bucurie, ]l podidea pl`nsul...

Prin por\ile \[r`nii nep[trunse


ochii lui vedeau nev[zutul,
aurul izvoarelor ascunse
=i scormoneau ad`nc lutul,
lutul negru din \arina noastr[
desferec`nd pentru vecie, apa,
fecioar[, albastr[...

6
}ntr-un palat de lespezi aspre
pe care-l pardosea =egalnic, nisipul
a=eza fata cu plete albastre
=i noaptea, ]n pace ad`nc[,
]i ]mpodobea cu stele albe chipul...

Pe cump[na f`nt`nii a=eza luna


=i-apoi se dep[rta murmur`nd,
me=terul pleca, peste zare
=i sim\ea ]n suflet urc`nd
mireasa p[m`ntului, rece
el se dep[rta cu barba-n v`nt...

Acum,
me=terul f`nt`nar nu mai este,
pleoapele lui au asfin\it,
doarme pe c`mp =i-n poveste
=i l`ng[ ape, smerit.

Nu-i =tie nimeni numele,


s-a stins, s-a pierdut
dar i-au r[mas ]ntip[rite urmele
]n ape =i-n lut,
]i caut[ ve=nic ]n ape
chipul =tiut
cumpenele vechilor lui f`nt`ni.

E bine s[ mori
cum a murit me=terul f`nt`nar,
printre flori =i printre arbori b[tr`ni.

7
CUPRINS

CRAM{ M{N{STIREASC{

P[rinte, vinu-i beat de mirodenii,


dar cum n-alungi cu bra\ul ori cu pl`nsul
=i cu monarhice=tile smerenii,
at`\ia diavoli c`\i se zbat ]ntr-]nsul?

E vinul fum =i flac[r[ suav[


=i pentru inimi str[vezie hain[.
}n cupe mari, lumina e bolnav[
de-am[r[ciune dulce =i de tain[...

}n crama asta, bunule p[rinte,


nu-i nici o can[ f[r[ buza rupt[,
c[ s-au tocit de-at`tea patimi sfinte
=i le-a ]nfr`nt l[untrica lor lupt[.

Acesta-i vin de la +tefan cel Mare


=i-acesta-i de la Vod[ +tef[ni\[,
c`nd sorb dintr-]nsul, inima m[ doare,
m[ ame\e=te diavoleasca vi\[.

Veneau t[tarii de la Cr`m s[-l beie


m`na\i de v`ntul stepelor ursuze
=i vinul ca s[rutul de femeie,
cu moarte li se prelingea pe buze...

Aceste vinuri cl[tinau turbane


=i-nveseleau norodul la ospe\e,
sp[lau de s`nge l[nci =i iatagane
=i sc`nteiau pe-ntinerite fe\e.

8
CUPRINS

De-a= fi departe de hotarul \[rii,


prin foc m-a= av`nta, prin fum =i jar
=i-a= stinge poate ar=i\a durerii,
cu-am[r[ciune dulce de cotnar.

P[rinte, vinu-i beat de mirodenii,


=i tu aduni cu bra\ul =i cu pl`nsul
=i cu monarhice=tile smerenii
to\i diavolii care se zbat ]ntr-]nsul...

DOU{SPREZECE POEME }NTR-UN VERS

TRISTE|E

Pe fa\a apei, lebezi destram[ curcubee...

C~NTEC PIERDUT

}n ochii ciutei moarte, luceferii adorm...

PAHAR CU VIN

V[zduhul =i \[r`na se logodesc pe buze...

SPERAN|A

C`mp ars, ucise ierburi =i-n dep[rt[ri f`nt`ni...

BUCURIE

Pe-a sufletului bolt[ au f`lf`it p[uni...

ARGHEZI

Ceruri cu stele albe, cuprinse-n stropi de rou[...


9
ROMAN|A

...+i c`ntecul desprinde din suflete statui...

SOMNUL IUBITEI

Pe stre=ini, pacea alb[ a-nt`ielor z[pezi...

POEMUL }NTR-UN VERS

Izvorul lin, presimte imensitatea m[rii...

}NT~IUL “TE IUBESC”

Poleiul lunii curge pe buzele sub\iri...

CORIGEN|A

Mustrarea tatei, fata =i cartea de algebr[...

TINERE|E

}n zare mun\i de piatr[ =i dup[ mun\i, furtuni...

Agapia din vale, octombrie 1956

10
CUPRINS

STEAUA POLAR{
(1960)

MAMA

S[ngele meu de lumin[ e beat,


diminea\a =i-a pr[bu=it ]n mine cupolele,
dar ]n albia ]n care mama sp[la,
cupol[ ]nnegrit[ de aburi —
se str`ngeau toate rufele murdare-ale ora=ului,
ale ora=ului blestemat.
La st[p`n, umbra-i m[runt[
se prelingea abia v[zut[ pe l`ng[ pere\i,
ochii ei m`ndri deveneau umili,
acolo, ]n ]nc[perile ]mpodobite cu =terse fotografii
]nf[\i=`nd negustori gra=i
l`ng[ plopii lum`n[rilor de nunt[...
}n c[m[ru\a cu ziduri arse =i lumin[ bolnav[,
cu aerul otr[vit de le=ie =i fum,
mama g[sea pentru mine vorbe de-alint,
=i m[-nv[\a s[ iubesc minunea p[relnic[ a florilor.
Soarele nu lic[rea niciodat[-n fereastra ]nalt[,
dar ea m-a-nv[\a s[-l iubesc, s[-l presimt,
=i c`nd am ]mplinit =apte ani
(era toamn[, cu ploaie =i frunz[ uscat[)
a ]mbr[cat cea mai uzat[ rochie a ora=ului blestemat
=i cei mai sc`lcia\i pantofi
11
CUPRINS

=i m-a dus, \in`ndu-m[ de m`n[, la =coala


de dincolo de calea ferat[...
R[m`nea singur[, singur[ ]n lini=tea sur[,
ne desp[r\eam ]nt`ia oar[ =i ea
s-a dep[rtat, pl`ng`nd, printre castani
=i pl`ngea, cu pl`nsul bunicii =i al sorei mai mari,
a=a cum pl`ngeau femeile la \ar[, de dou[ mii de ani,
cu pumnii la gur[...

SEPTEMVRIE

Septemvrie... C[deau domol, pe-o carte,


frunze t`rzii din nucul cel b[tr`n.
R[dvanul toamnei se z[rea, departe,
dup[ himera cl[ilor de f`n.
Septemvrie... Cuvinte de iubire
poate n-au fost, eu nu le-am cunoscut.
Ca pozele din cartea de citire,
eram adesea-nsingurat =i mut...
Septemvrie... Lumini lic[ritoare
]nv[luiau sur`sul meu amar,
=i nu mai era doamna-nv[\[toare
s[-l m`ng`ie pe cel mai trist =colar...

SCAFANDRUL DIN LACRIM{

E-o lacrim[-a izb`nzii...


O lacrim[... Oceanul =i-a cheltuit azuru-i
s-o umple de lumin[ =i-n inima-i cobori,
]n vreme ce, ]n palme, sonore lespezi zurui
=i-n calea ta nisipuri ]nchipuie ninsori.

12
Smaralde ]n spirale de ape =lefuite,
ca ochii mari, de fat[, clipesc ]ntre corali
=i degetele tale sunt albe stalactite
]n pe=terile apei, printre luceferi pali...

Metale generoase, stelare roci, liane


te-nconjur[ subtile, =i-n lacrim[ p[trunzi.
}ncunun`nd izb`nda vis[rilor umane,
ca-n propria-\i statuie-n arama ei te-afunzi!

E-o lacrim[-a triste\ii...

Ca scutul de r[zboinic, de s[bii spart, boltit[,


e lacrima amar[ ]n care-naintezi,
meduzele — cadavre de stele — se agit[
=i-n urma lor, coclite funingini cad, z[pezi.

Sur`suri stinse, umbre de flori, c`nt[ri nespuse,


cle=taruri ame\ite de soare zac ]n scrum
=i numai mon=trii m[rii cu ve=tedele buze
mai ron\[ie nisipul cet[\ilor de fum...

S[ scaperi din amnare, ca o p[dure, ard[


priveli=tea acestor ruini. Sub ceruri largi,
cupola-n care ]nc[ mai doarme apa moart[
=i ]nveli=ul rece, al lacrimii, s[-l spargi!

Vorbindu-=i parc[ sie=i, un om, pe plaja ars[


de razele de aur, de selenara nea,
]nt`rzia, cu m`na spre-al m[rii drum ]ntoars[.

...”Poetul e scafandrul din lacrim[“, spunea.

13
CUPRINS

V~RSTA S{RUTULUI
(1963)

CORRIDA CU HEMINGWAY

Umbla descul\, peste nisipul gr[dinii


ca pe-o podea a m[rii
— de=i marea era departe —
atingea ]n treac[t tulpinile florilor vechi,
cu fo=net de sare,
iar m`inile,
m`inile b[tr`nului, arse, r[nite,
r[m`neau pline de-ntuneric,
]n lunga lor c[l[torie printre culori...
Firele b[rbii, de lemn, fumegau
leg[n`nd ]ntre lianele lor
corabia p`ntecoas[ a pipei.
Respira greu
— aerul r[m[sese, acolo, departe, pe \[rmul m[rii —
iar pa=ii
]nv[\a\i cu puntea =ov[itoare,
se ]mpleticeau, printre frunze...

Peste c[ma=a roas[, ie=it[ din pantaloni,


luna
punea petice de lumin[.

14
El a aprins lampa,
a cobor`t vechea carabin[, cu dou[ g`tlejuri, din cui
=i s-a a=ezat pe lespedea fierbinte a pragului.

Se a=tepta s[ fie atacat de tauri...

(...}n baraca din spatele c`rciumii,


de dincolo de whisky-ul mirosind a c`mp
=i a b[legar,
era un perete ]mpodobit cu siluete de tinichea:
fierari lovind nicovale, castele, mori de v`nt
=i o Lun[ aurie
care ]=i ]ntorcea =i cel[lalt obraz,
dac[ o atingeai cu alicea de plumb...)

Asta a fost ]n copil[ria b[tr`nului.


De-atunci, Luna nu s-a mai ]ntors.

Acum, \inea ]n m`ini, biruin\[ t`rzie, o arm[


adev[rat[,
sub Luna al dracului de-adev[rat[,
]ncremenit[ ca un semn al destinului
ce poate fi schimbat, ori m[car ]ntrez[rit, ]n\eles.

Trebuia s[ afle noua lumin[.


Dar, trec`nd prin umbra lui, pe nea=teptate,
pe nea=teptate,
un glon\ a suit spre Lun[
iar el cu c[ma=a ]nro=it[ de s`nge,
ca pelerina unui torero
continua s[ mearg[ pe sub arbori,
]mpuns de ramuri ]nnebunite,
15
CUPRINS

cu coarne de filde=, ]ntoarse,


]n vreme ce marea, cu oglinzile ei topite, cu pe=ti
=i corali,
se apropia de gr[din[.

A doua zi,
am v[zut ]n ziarele lumii,
dincolo de pic[turile negre, de tu=,
obrazul b[tr`nului,
sf`rtecat de triste\ile p[m`ntului,
— cu ]ngrozitoare pe=teri, cu vulcani dispera\i.
Sem[na, uluitor, cu imaginea
fe\ei a doua, nev[zute,
a Lunii...

SADOVEANU LA NEAM|

}n toamna peste codrii ajuns[


=i printre surii
pila=tri ai serii plute=te o singur[ frunz[:
]nt`rziat[ umbr[ a p[durii.

Cetatea-i departe acum,


dar prin rarele ce\i
tot mai vibreaz[ bol\ile de fum
prin aerul lustruit de s[ge\i.
Pleoapele apelor s-au desf[cut
=i-n miezul merelor, umed,
aud
cum suie, spirale de sunet.

Iat[ fereastra, iat[ c[r\ile cafenii,


pe-o mas[, p[l[ria pare-un cuibar de a=tri,

16
CUPRINS

=i iat[ slovele tremurate de f[clii,


ale uria=ului cu ochi alba=tri...

Cump[na serii se-nclin[, deplin,


scap[r[-n horn butucii, ca bursucii,
=i peste umerii uria=ului, lin
]=i mor frunzele nucii...

}ntr-un t`rziu =i-mbrac[ pelerina


=i las[ lum`narea s[ se treac[,
s[-=i p`lp`ie printre fere=ti lumina,
iar el sub umbra stelelor se-apleac[.
Trece prin ierburile a\ipite,
=i printre spi\ele grelelor
astre ce fream[t[, nelini=tite,
ca-ntr-un han al Ancu\ei, al stelelor.
Apoi str[bate drumuri scrise-n lut
trece peste pieile frunzelor, sure
=i trece peste timp. Neab[tut,
p[durea-nainteaz[ ]n p[dure...

MOARTEA POETULUI

O, p[durea mea nebun[,


cobor`t[ peste ape,
cerul despicat de lun[
ast[zi nu te mai ]ncape.
Ceru-mbel=ugat de astre
cade peste chip, =i-arare,
lunec`nd prin frunze-albastre,
sun[ pleoapele amare.
17
CUPRINS

O, p[durea mea nebun[,


cobor`t[ peste ape,
cerul despicat de lun[
ve=nic, nu te mai ]ncape...

DEVENIRE

Mi-apari numai o clip[. Ne=tiut[,


lumina ta-i mereu ]ndep[rtat[,
tu, m[n[stirea mea, ne]nceput[
=i n[ruit[ dinainte, toat[...
Sunt aerul ]n care lin se surp[
f[ptura ta, ca azi, ca totdeauna
=i ve=nic re]nvie-n mine, supl[...
Sunt aerul pe care-l umple luna...

RISIPIRE
S`ngele-mi disparat, ]mb[tr`nit,
ca o garoaf[ strivit[, pe ape,
urc[ ]n tine, ]mpleticit,
f[r[ sunet, aproape...
S`ngele t[u mi-l cheam[, magnet lichid,
]l suie l`ng[ t`mplele tale, ]nvins.
}n c`ntecul t[u m-am ]nz[pezit,
spre tine-l chemi pe-un altul, din s`ngele meu stins.
Du-m[ sub arborii reci, prin nea,
voi lumina, zv`rcolit ]n tine, mereu,
dar glasul cu care o alt[ iubire o vei chema
va fi str[in de tine. Va fi al meu...

18
CUPRINS

ALTAÏÏ R

Peste ora=e, fl[c[ri vibr`nde. Nimb de for\[,


lumina recompune statui, pe bulevarde.
O omeneasc[ tor\[ conture vii ]mparte,
iar eu — sunt cel ce arde,
sunt ]ns[=i noua tor\[.

Cotidiene fulgere din st`lp ]n st`lp le-alung,


aprind ]n aer nev[zute ruguri,
c`nd firele-mi se leag[n[-n v[zduhuri,
continu`ndu-mi degetele m`inii —
=i ]n cuptoare ro=ii-apoi ajung,
st`rnind pe lespezi dansul, cu talpa goal[,-al p`inii...

Sunt s`ngele mi=c[rii. Focul t`n[r


cu ochii ar=i de fum, de fl[c[ri nins;
dar uneori, mi-apas[ greu, pe um[r
arcade de sc`ntei =i ]ngenunchi
=i pentru-o clip[ numai, pare-nvins,
electricul meu trunchi...
C`ndva, am s[ asfint de tot. +tiu clipa.
Dar pot s-o ]nt`rzii, s-o-ndep[rtez,
din trup smulg`ndu-mi, ]n amurg, c`nt`nd,
pumnalele de wolfram, s`nger`nd.

Pot s[ m[ sting purt`nd ]n trup, ascuns[,


a d[ruirii lini=te
str[in[ de adev[rata moarte.

...Iar de mai pot s-aprind m[car o frunz[


devin, ]n spa\ii, steaua Altaïr
=i-ard mai departe, mai departe, mai departe!...
19
CUPRINS

FIOR

Ca o presim\ire
a toamnei, v[zum
o vulpe sub\ire
cu coada de fum.

Prin reci lumini=uri


azi pasul mi-ndemn
cum prin trestii=uri,
o luntre de lemn...

Cu umerii teferi,
f[ptura mi-o-nal\
=i-s cuib de luceferi,
cu ciocuri de smal\.

Nu scade ]n volburi
al clipei senin,
de-mi g`lg`ie-n scorburi
o stea mai pu\in...

Dar voi reg[si-o?


Minune-i, s[ fii,
c`nd trece o ziu[,
mai t`n[r c-o zi...

C~NTEC

...+i frunze calme, leag[n[ pe ape


tremur[tor calvar de funigei.
Peste sur`sul t[u =i peste pleoape
nu cade toamna, Gheorghe Tomozei.

20
CUPRINS

Aprinzi pe buza florii care moare


s`ngele-amar, al soarelui ]nvins —
=i c`ntul nu se trece-n ]ntomnare
=i ochii t[i sunt be\i de necuprins...

STRADIVARIUS

...}n Cremona ploua...


Turle de ro=ii olane, turle sub\iri
jucau pe-acoperi=urile ude,
ca ni=te chiparo=i fumeg`nd,
ferestrele zv`cneau ]n aer, mute,
numai b[tr`nul Stradivarius nu putea s[ doarm[,
]n casa lui veche de piatr[,
]nconjurat[ de-o gr[din[ f[r[ arbori...
Sub bolt[ p`lp`ia o lum`nare,
=i b[tr`nul cu buze de lemn
sf`=ia ]ntunericul cu m`inile lui de lemn
=i vorbea
cu lacrimi de lemn ]mpietrite ]n barb[:
“Auzi\i? Lemnul urc[ ]n mine,
mi s-a lipit de umeri, de t`mple,
]mi macin[ carnea, ]mi sf`=ie vinele...

Deschide\i-mi o ran[-n piept! S`ngele meu


nu mai e ro=u,
lemnul fuge, se retrage-n mine ca-ntr-o cetate
moart[,
]l auzi\i?
C`nd vine negustorul de fructe, cu m[g[ru=ul lui,
]i pl[tesc smochinele luate, cu frunze,
=i el fuge-ngrozit,
iar ieri, ]n fa\a bisericii,
21
doi ]ndr[gosti\i m-au luat drept arbore
=i =i-au s[pat numele pe fruntea mea...

Am m`ng`iat cu palmele mii de viori,


am t[iat to\i arborii din jurul casei =i i-am
sacrificat pe masa mea,
am c[utat lemnul cel mai rar:
vai! chiar lemnul unor ]ngropate sicrie
=i lemnul pl[tit cu aur, al unor scufundate cor[bii,
=i iat[, lemnul s-a r[zbunat...
}n auz sun[, r[sun[, viorile toate
=i simt, cutremurat de durere,
cum lemnul ]mi cotrope=te picioarele...
Visez...
Undeva, pe mare,
trece acum un convoi de cor[bii:
dou[sprezece cor[bii vene\iene, cu p`nze albastre
=i alte dou[sprezece cu p`nze galbene
plutesc, solemne, ]n jurul unei singure cor[bii, cu g`t
de leb[d[,
]n care e o vioar[ f[urit[ de m`inile
mele de lemn,
m`inile bunului, s[rmanului Stradivarius...

Cor[biile, =i ele ni=te viori, ]mi ap[r[ vioara,


mii de bra\e ar voi s-o r[peasc[.
}ndep[rtate \[rmuri o a=teapt[. O, lacrimile mele
c[l[toresc pe ape...
R[d[cini de lemn se apropie de inima mea ostenit[.
Le-aud. Cur`nd, o vor zdrobi!
C`ntecul mi s-a supus dar eu m-am topit, ]ntreg,
]n flac[ra lui,

22
p[durile mi s-au supus =i-acum
de lumea lor, ]ns`ngerat, m-apropii...
Lemnul ]mi caut[ fruntea ]nnegrit[ de fum,
plesnesc strunele tuturor viorilor care mor, o dat[
cu mine,

e sf`r=itul!
Ocroti\i-mi viorile,
viorile!...”

}nv[\[ceii l-au g[sit diminea\a...


“E un copac fulgerat.
S[ facem din el o vioar[“ — au spus...

23
CUPRINS

F~NT~NA CULORILOR
(1964)

LEGEND{ CU ALB{STRICA

Tr[ia o fat[ ]ntr-un sat de munte,


cu cozi sub\iri =i cu albastre funte.
Trec`nd prin marea lanului de gr`ie,
=tia \[r`na cald[ sub c[lc`ie,
pe c`nd venea, t`rziu, cu dem`ncare,
pe miri=te, la fratele cel mare.
El secera ]n spicele de aur,
cu fe\i frumo=ii, g`turi de balaur,
p`n[-ntr-o zi c`nd a venit solie
=i l-a chemat ]n fum de b[t[lie,
iar Alb[strica peste culmi de=arte
l-a petrecut din ochi, p`n[ departe...
Trei ani schimbat-au frunza ]n arini=ti;
ea-l a=tepta ]n margine de miri=ti,
=i-ntr-un t`rziu, c`nd a cuprins-o frica,
a-ncremenit ]n lanuri Alb[strica.
A=a-i =i azi =i-ncearc[ s[-=i ridice,
alba=tri, ochii, din p[duri de spice,
se-ntoarce-n casa cu surpate trepte
=i-i fericit[ c-a putut s-a=tepte...

24
CUPRINS

LEGENDA DALIEI

A fost demult... =i Daliei, cr[i\a,


i s-a pierdut, de bun[ seam[, vi\a.
Doar basmul ne-aminte=te c`teodat[
c[ fata a r[mas nem[ritat[.
Se vede c-a fost tare mofturoas[,
=i-a fost bogat[ foarte =i frumoas[...
Era ]nalt[ =i-avea trup sub\ire
=i-=i alesese, ]n sf`r=it, un mire
cu care-a hot[r`t s[ fac[ nunt[.
“Mai pune-o funt[ =i mai pune-o funt[,
e prea s[rac[ rochia purpurie,
spre alta ochiul parc[ m[ ]mbie,
c[ e cu flori mai proaspete =i-i nou[
(ce-ar fi de le-a= purta pe am`ndou[?).
Mai pune-o funt[ =i mai pune una...”
C`nd a sf`r=it, murea ]n zare luna.
S-au risipit ]n patru z[ri nunta=ii
=i mirele-a plecat, s-au dus =i na=ii...
Doar Dalia bolborosea-nainte,
nemul\umit[ ]nc[ de ve=minte.
C`nd s-a l[sat pustiu peste palate
era-mbr[cat[ — abia pe jum[tate...
Acuma, ca ]n vremea z`nei Dochii,
e-nve=m`ntat[-n patruzeci de rochii,
trufa=[ tr`nd[ve=te ]n gr[din[,
dar mirele ]nt`rzie s[ vin[...

25
CUPRINS

NOAPTE DE ECHINOX
(1964)

COSMIC{
V[zduhul a vibrat:
— planete, astre, urse —
parc[ un vin ciudat
peste albastru curse.
Iubirea de ]nalturi
ne arde-n trup, precum
mari pe=teri ]n bazalturi
p[streaz[-al lunii fum
C`nd ]n stelara goan[
ne-om risipi-n ecou,
noi, v`rsta p[m`ntean[
o vom tr[i din nou.
Vom repeta minutul
ce piere-n vreme, stins,
ca-n amintiri, s[rutul,
al primei dragosti, nins...
Prin timp, c[lc`nd cu-aripa
al stelelor damasc,
pornesc s[ caut clipa
]n care-am s[ m[ nasc!

26
CUPRINS

}NTOARCEREA LUI ULISSE

Corabia se-ntoarce. P`nze galbene, sf`=iate,


sp`nzur[ de fr`nghiile putrede,
=i cenu=a catargelor cade pe pun\i
o dat[ cu umbra pesc[ru=ilor, ars[.

B[tr`nul tremur[: genunchii nu-l mai ascult[,


ochii nu mai =tiu s[ vad[,
iar vinele de s`nge ]ngro=ate, informe,
ca ni=te odgoane ciudate,
]l ]ncol[cesc ]n t[cere,
de=i el \ip[ cu o voce roas[
\`=nind din gura despicat[ de fulgere
ca o ran[ perpetu[.

Adesea, prova love=te ]n treac[t


trunchiuri f[r[ cap, ori f[r[ m`ini,
=i b[tr`nul r`de. }=i reg[se=te du=manii r[pu=i,
iar barba i se gole=te de s`nge, ca de nisip o clepsidr[.

Apoi tace: ]n p`ntecul cor[biei


stau r`nduite ]ntr-o ordine monstruoas[,
acoperite de uleiuri rare,
trupurile oamenilor lui, f[r[ num[r,
f[r[ nume, trupuri tinere,
mai moarte dec`t lemnul mort, dec`t arama
=i piatra.

|[rmul e aproape. P[s[ri vii,


lunec`nd peste arborii vii,
]l ]nconjur[ pe b[tr`nul
cu dureroasa-i povar[,
dar el nu recunoa=te aerul,
27
descump[nit, e gata s[ pluteasc[-napoi,
t`r`ndu-=i s`ngele =i mor\ii =i v`rstele
pe m[rile f[r[ ]ntoarceri.

R[m`i,
oriunde prive=ti e Ithaca,
]n goana ta n-ai fost singur,
p[m`ntul s-a t`r`t ]n urma ta, =i pe fiecare
\[rm sterp
s-a ivit o Ithac[.
Ia un b[lg[re de lut: e Ithaca!
Gust[-l: e Ithaca!
+i e=ti =i tu Ithaca,
spre tine ai c[l[torit,
ori poate c[ \[rmii \i-i apropiai
iar tu, v`slind, r[m`neai nemi=cat.

Spal[-\i s`ngele de vechi n[luci, cor[bierule,


=i prive=te ]n jur...
Te-am c[utat mult
p`n[ s[ te afl[m, limpede
]ntruchipare a cutez[rii!

R[m`i, e ora ]mplinirii, r[m`i,


chiar dac[ pleoapele tale nu mai sunt la fel,
a=ez[rile-s altele,
=i nici arborii nu mai sunt cum au fost.

+i nici Penelopa...

28
CUPRINS

NOAPTE DE ECHINOX

La cap[tul zilei urc ]ntr-ale ploii vitralii


newtoninele culori primordiale,
filtrate de trandafiri =i de dalii
]n risipite petale...

Apoi te chem. Prin aer cuvintele se-ating


de alte glasuri ]n eter \`=nite,
=i sunetele scap[r[, se sting,
totu=i ]\i bat ]n geamuri, ame\ite.

Ecou t`rziu al lunii e culoarea


=i frunza-i un ecou al sevei duse,
c[l[torind ]n crengi, iar s[rutarea
e un ecou al s`ngelui pe buze...

Trec p[s[ri albe, ceru-ncerc[n`nd,


noaptea e alb[ ca z[pada filei,
=i e firesc s[ fie astfel c`nd
fiece clip[-i un ecou al zilei.

...O clip[-i ]ntre ziua ce-a trecut


=i noaptea cobor`t[-n jur, o clip[
]n care de pe-acuma, nev[zut,
alt anotimp de fl[c[ri se-nfirip[.

Rotunde, noaptea, ziua, prin timp se-ngem[nar[.


Sub clopotul luminii egale au premers,
=i ]ntre am`ndou[ sclipe=te clipa rar[
ca numele-adoratei ]n miezul unui vers...

B[lce=ti, 21 septemvrie ’61

29
A DOUA NOAPTE DE ECHINOX

Anotimpuri ]ndr[gostite, ]ns`nger`ndu-se surd


]n noaptea de echinox,
amintiri
=i ierburi v[ratice
le reg[sesc pe acela=i pervaz de fereastr[
]n casa veche a serd[resei...

...C`ndva, rostind versuri, aici,


tr[iam un echinox intim, hotar
]ntre adolescen\[ =i b[rb[\ie,
=i, pentru o clip[,
p[ream o statuie ciudat[,
despicat[ ]n dou[, pe nea=teptate,
din t[lpi p`n[-n cre=tet.
O jum[tate a trupului
se-mpleticea f[r[ vlag[ ]ntr-un vid colorat,
]n vreme ce umbra celeilalte
cutreiera, ]nving[toare, stelele.

C`nd statuia a redevenit ]ntreag[


m-am privit ]ntr-o frunz[
=i m-am v[zut mai matur,
dar cu chipul t[iat de-o cicatrice alb[
ca un t[i= sub\ire, de spad[...
Rana durea bl`nd, ilumin`ndu-mi fruntea,
=i-mi sim\eam umerii atin=i
de zbaterea p[s[rilor pornite-n exod,
=i de aurul
unui septemvrie grav...
Am aprins lampa unui m[r

30
CUPRINS

— semnul de pe chip disp[ruse —


=i-am rostit ultimele sunete ale versului
]nceput cu un anotimp ]n urm[...
B[lce=ti, 21 septemvrie ’63

UITARE

Timpul curge din cochilii


peste \[rm, peste nisipuri,
cum, ]nceat[, ]=i desprinde
frunzele s[rate, marea.

R`zi =i glasul se consum[,


gale= risipit ]n alge,
c`nd pe fruntea ta simt umbra
m`inilor ce te regret[...

Ale numelui silabe


mi le ui\i pentru o clip[,
]n memorie le lepezi
ca pe ni=te scoici absurde,

=i-apoi m[ rechemi, cu spaim[,


\intuindu-mi cu privirea
chipul zg`riat de-un tremur
stins al altor gene-amare...

+i, ]mbog[\i\i de umbre,


arcul v`rstelor vibr`ndu-l,
ne ]mbr[\i=[m, c`nd curge
timpul din cochilii sparte...
31
CUPRINS

TRANSFIGURARE

Vai, ce ur`t m[ reg[sesc uneori,


crest`nd h`rtia, ca pe-un crin bolnav,
cu unghiile lungi, cuprins de team[...
Par ]n chiliile cu lespezi roase
uitatul alchimist t`r`ndu-=i ghebul
=i barba de sub mucede arcade,
cer=indu-=i sie=i blestematul aur.
Cu str`mbe degete zv`cnind sub lamp[,
=i proiect`nd peste perete umbra
cuv`ntului abia ivit pe fil[,
duhul \ig[rii-l izgonesc, de-o clip[,
spre c[r\i ce se sub\ie ]n tartaje...
R`z`nd, url`nd, schimonosit aproape,
cu fiecare liter[ scurtez
a v`rstei cale, =i-nnopt`nd ]mi pare
c[-mb[tr`nesc c-o liter[ mai mult,
c[-s palid, =ters =i, dureros, acela=i.
Dar i-a\i privit pe-ndr[gosti\i? S[rutul
le schimb[, straniu, liniile fe\ei
=i-i face albi de spaime
=i ur`\i...

ATLANTIDA

Plajele memoriei cu nisipuri de cear[


se-mbog[\esc cu o ultim[ ]ntruchipare a ta,
]ndep[rtat[, ]ncet`nd s[ doar[
ca o statuie de cear[, ori poate de nea.

32
Alt[dat[, la moartea unei iubiri,
inima mi se umplea cu un vid r[coros,
p[ream un \[rm uitat de aripile sub\iri
ale ultimului albatros,
un lut amar, pr[dat de diamante...
Vocea se sp[rgea ]n cioburi de aer,
s`ngele cald se retr[gea ]n plante,
=i r[m`neam s[ sun, s[ r[sun, clopot f[r[ de vaier.
T`rziu, ca ni=te marinari la=i
care se-ntorc pe corabia p[r[sit[, b`ntuit[ de v`nturi,
umbra, glasul, propriii pa=i,
reveneau peste-ale pun\ii =ov[ielnice sc`nduri.
...+i corabia se av`nta peste m[ri,
cu p`nze vii, peste apele moarte,
ad[ug`nd o zare nou[, =tiutelor z[ri,
o chemare spre mai departe...
Dincolo de dezastre, de naufragii,
priveam st`ncile-n fl[c[ri, printre care corabia-mi
alb[ trecu
=i spuneam, cu ochii ar=i de miragii:
Nu, nu tu ai fost marea dragoste, nu!
Dar totul e altfel, e altfel acum,
m[ simt dobor`t de ciudate poveri,
gesturi, cuvinte, culori, topite-n fum
le port cu mine spre nic[ieri.
Ca o piramid[ ce fuge-n de=erturi cu criptele goale,
ca o c`mpie chem`ndu-=i florile moarte-n p[m`nt,
r[t[cesc prin anotimpurile lumii, egale,
f[r[ lini=te s`nt.

Un ocean voi fi, iar tu, ]mpietrit[,


]mi vei fulgera trupul, vei r[m`ne-n ad`nc,
Atlantid[
pe care n-o z[resc, de=i-n mine o str`ng.
33
CUPRINS

Alunec, corabie beat[, peste nisipuri,


ard peste pietre, ocean de corali p[r[sit,
transfigurat, r[sar ]n mii de chipuri
=i e=ti cu mine ve=nic, te strig neauzit...
...Marea iubire e-n urm[, ori poate undeva, ]nainte.
Sigur, am s[ te uit, ]mi spun, v`rsta mea str[b[tu
o presim\ire a nop\ii. Vine o diminea\[ nou[,
fierbinte...
Dar dac[ ai fost tu?

TER|INE
Cu zugr[veli st`ngace
umple v[zduhul ploaia,
=i cu culori s[race.
(C-un fulg de nea, odat[,
am luminat odaia
copil[riei, toat[...)
Ca-n =col[re=ti desene,
ne oglindim ]n timp,
cu uria=e gene,
c`t brazii de ]nal\i,
mereu la fel =i-n schimb
]ntotdeauna al\i...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua pl`ns[,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape str`nge-le!
Toamna, pe-a lunii p`nz[
ne deseneaz[ s`ngele...

34
CUPRINS

POEZII
(1965)

SONETUL PSALM

M`na ta mic[, oaspete ]n psalm e


ca ]n icoanele de tinichea.
Genunchilor rotunzi, cu os de stea
Sonetul li-l deschid, cu linii calme.

Iau degetele lungi, sticlind de nea


=i le adun ]n podul unei palme,
dar psalmul fulger`ndu-l cu sudalme
glezne de aur intr[-n carnea mea.

}ntre cirilice de psalm, confuze,


=i-adulmecatul trup de scor\i=oar[
]mi risipesc culorile cu-ncetul.

Un fruct amar s-a despicat pe buze,


se trece-n aer psalmul, ca de cear[
=i degete sub\iri ]nchid sonetul...

35
CUPRINS

RITM PALID

M[runte mor\i prin aer trec spre plante,


=i plantele =i ele se t`r[sc
=i r[d[cina casei o despic[,
iar noi ne cl[tin[m prin ]nc[peri
=i ]n\elegem c[ e semn de iarn[,
c[ci orele sunt ne]ntregi, ca mere
pe care din\i str[ini le-au ]ncercat,
=i drumul dintre galben =i albastru
e mult mai greu. Doar tu m[ luminezi
ca un ulei prin muchii de flacoane,
perdelele peste triste\i le cazi,
=i-n ceasul cu nisip r[storni t`rziul...

IARNA BUCURE+TILOR

E-o iarn[ ca pe vremea lui vod[ Caragea.


Stau ]n odaia sus[ =i-aud de-afar[ v`ntul,
arama se cocle=te-n ibricul de cafea,
=i lum`narea scade, cuv`ntul ]ncet`ndu-l.
Prin hanuri, cu fe=tile ]n m`ini, smerite slugi
se-a\in la por\i =i-a=teapt[ clinchenitoare s[nii
purtate lin, prin viscol, de vizitii de tuci
=i de-o pereche nins[, de dih[nii...
E-o iarn[ ca pe vremea lui vod[ Hangerli,
scurtat de cap de fierul buza\ilor ceau=i.
Flori s`ngerii ]n vase se clatin[, t`rzii,
cu tremurate lujere spre u=i
=i simt ]n pipa ars[ tutunul picotind,
de tomuri c`nd m-apropii, solemne metereze
din care poate umbre viclene se desprind
cu s[bii n[zuind s[ m[ reteze.

36
CUPRINS

... E iarn[ doar =i umbre ce m[-mpresoar[, bl`nd,


trecutul ]=i p[streaz[ ]n mine, ca-n nisipuri,
furtunile albastre, mari focuri sc[p[t`nd
=i ]mpietrite chipuri.
R[dvan cu cerbi ca neaua-n decemvre de-a= avea,
Pe uli\ele str`mbe, cu poduri =i dugheni,
printre n[luci de arbori cu mine te-a= purta

]n iarna ca pe vremea lui vod[ Mavrogheni...

REPETARE

Toate versurile care se vor mai scrie pe lume


s-au scris.
Scriem numai versurile altora.
Prin iubita nen[scut[ ]nc[
au trecut c`\iva b[rba\i.

Acest trup l-am mai purtat


pe c`nd eram tat[l meu.

S`ngele ]ncepe s[ m[ doar[


=i mor
p`n[ m[ plictisesc.

Frunza asta a mai c[zut,


Z[pada a mai fost nins[.

Numai pe tine
nu te-am mai iubit...
37
CUPRINS

POEZII
(1966)

OD{ POE|ILOR DACI

Despre voi
n-am s[ =tiu nimic, niciodat[...

Sunt, f[r[ ]ndoial[, cel dint`i


care v[ caut[ umbra
printre arborii
=i r`pile despicate de ger,
ale graiului nostru,
printre boabele de gr`u
=i r[d[cinile de m[tr[gun[,
]n f`nt`ni cu hoituri de vulturi
devenite ap[ verde,
]n piatra colc[ind de aur
=i ]n v[zduh.
Unde sunte\i? Unde v-a t[inuit
]ntunecata voastr[ justi\ie,
unde v-a\i spulberat?
Sunt sigur c[ a\i fost,
trebuie s[ fi avut o limb[ a voastr[
]n care s[ v[ =uiera\i versurile nescrise
fiindc[ n-ar fi ]nc[put ]n nici un alfabet,

38
sunt sigur c[ v-am z[rit printre o=tenii
iernilor cu moarte,
dar umbra voastr[ n-o pot distinge
pe nici o lespede, ]n nici o pe=ter[.
Unde a\i pierit,
voi, b[rba\ii tragici
str[b[t`nd p[durile =i pietrele,
asemeni zimbrilor
de grumazul c[rora sp`nzurau
oalele cu cenu=a mor\ilor,
]n ce v-a\i risipit?

Poate nu suntem dec`t carii


care devoreaz[ bra\ele voastre ]nghe\ate,
]not`nd ]n orbitele voastre,
=i f[r[ s[ =tim
ne zugr[vim fluviile cu s`ngele vostru.

Nu. Moartea prin otrav[


putea fi pe m[sura regilor,
dar nu sem[na cu voi,
=i mi-e greu s[ cred c[ v-au r[pus s[biile.
Poate c[ a\i fost ]n arenele Romei
pentru a ajunge ]n bur\ile tigrilor
fl[m`nzi de o mie de ani,
poate v-au trimis pe cor[biile
cu care pluteau, spre exil, poe\ii cu tog[,
dar nu pentru a mi=ca lope\ile
cu pieptul vostru tatuat cu femeile
a jum[tate de imperiu,
ci pentru a ridica p`nze
pe catargele oaselor voastre...
Desprind de pe lut
zdrean\a peticit[ cu cruci de lemn a cimitirelor,
39
CUPRINS

=i nu v[ z[resc,
v[ caut sub pielea gata s[ plesneasc[ a culorilor,
=i sub coaja cuvintelor,
=i nu v[ g[sesc.

Totu=i sunt sigur c[ a\i fost,


=i m[ g`ndesc la miile de copii
n[sc`ndu-se printre strugurii dacici,
copii care nu erau dec`t ecoul de ]nceput
al c`ntecelor voastre,
la inimile ]mb[tr`nind sub scuturi
=i lu`nd forma lor,
=i la gesturile de o limpede s[lb[ticie.
M[ g`ndesc la a=ez[rile
mistuite de frunze,
=i v[ ]ntrez[resc pentru o clip[
buzele cr[pate =i b[rbile coapte.

Vii, ]n b[rba\ii care v[ urmeaz[,


voi ]n[l\a\i peste s`nge
un pod ]ntre p[m`ntul nostru =i p[m`nt
cu o ve=nicie mai trainic dec`t podul
b[tr`nului Apollodor din Damasc!

C{L{TORIE }N ICOANE TRACICE


Lui Paul Anghel

Marea Messembriei =i pietrele ei,


=i femeile cu trupul de acum,
ce se cojeau de p[m`nt, =i-am p[truns
prin n[voade cu miros de sare
=i sudoare de dragoste

40
printre st`lpii de chiparos ars, ai caselor
moarte, n[cl[i\i de smoala cor[biilor,
]n vechime, ]n viscolul
icoanelor Trakiei...

C[deam din icoan[-n icoan[. Am v[zut


un r[zboinic palid, ]nfipt, ]ntreg, ]ntr-un balaur
din r[nile c[ruia \`=neau tulipe,
=i am v[zut o madon[ cu chip de prescure,
cu o singur[ pleoap[, ]nchis[
de parc[, strivind-o, asupra-i ar fi respirat
un b[rbat,
despicat[ ]n dou[
de o lovitur[ de bar[.

Mai era =i o femeie cu ve=m`nt de iarmaroc valah,


dincolo de care,
prin cioburile zugr[velilor stratificate,
se z[rea un mag podidit de frunze =i p[s[ri.
Piciorul femeii ]nt`lnea coastele lui
=i oasele lui sterpe se ]ngropau ]n
carnea ei de p[m`nt alb...

}n preajm[, ca ]ntr-un cuibar cu ou[


]n care cad raze de lun[
se pr[fuiau capetele unor b[tr`ni, cu aure rotunde,
str`n=i la ceasul de tain[ al cinei
]n jurul unei mese de han.
Din \easta celui care
avea s[ tr[deze, \`=nea iarb[ ]nalt[,
iar cel mai t`n[r dintre ei
sur`dea
ne]n\eles, dep[rtat, cu gesturi singure.
41
Prin fibrele lemnului plesnit,
scris pe eline=te de carii
=i-nce\o=at de-o lene-nduio=at[,
o=teni pe cai ro=ii =i cai alba=tri
trop[iau pe creneluri de cet[\i
]n c[utarea t`n[rului prelins ]n s`ngele unui copil,
vegheat de boi minusculi =i de oi voioase...

Oglinzi compun`ndu-se absurd, n[ruindu-se,


fierb`nd ]n culori, sparte de potcoave,
sporind distan\a dintre om =i moarte,
l`ncezind pe s`ngele unor lumi vechi
icoanele ne ardeau, ne rodeau chipul.

Ne-am rupt din ele, cu vopseaua curg`nd din urechi,


apoi ne-am privit ]n lespezi,
ne-am sp[lat de adorare, uimire =i team[,
]ngrijora\i de clipele
pe care ]ncetasem s[ le mai tr[im,
=i-am g`ndit cu inima str`ns[ la imaginile
noastre de pe ziduri =i gesturi, ]ntreb`ndu-ne
cum vor vibra
sub ochiul viitorimii.

Ne despov[ram
de viscolul depus ]n noi, cl[tin`ndu-ne ]nc[
]ntre aur =i verde...

Cei care vor cobor]


]n fotografiile noastre, ne vor g[si
ca acum.

Nesseber, august ’65

42
CUPRINS

HOMER

+tiu foarte pu\in despre b[tr`n...


Nilul a fost br`ul lui, cu crocodili,
iar cea mai mare dintre piramide
]i l`ncezea ]n traist[, l`ng[ un codru de p`ine,
=i nu se putea ]n\elege cu oamenii
fiindc[ vorbea cu mai multe voci deodat[
(de altfel, Turnul Babel n-a fost altceva
dec`t Homer beat),
a inventat calul troian, ]n care-abia ]nc[pea,
=i-a suprimat, cu un singur vers, Atlantida.

Nimeni nu i-a v[zut chipul,


numai dac[ v[ ve\i ]ndep[rta ]n spa\iu,
pe Altaïr, de pild[,
]i ve\i vedea craniul
rotindu-se, implacabil, ]n jurul soarelui,
cu orbitele oceanelor
]nl[crimate
bl`nd...

LUMEA CARE SUNT

Un fulger t`n[r s`ngele-\i despic[


=i pentru-o clip[-n s`nge ninge surd,
z[pada se str[vede printre gesturi
=i de fereastra fumeg`nd, te rupi,
=i ca un orb, ]n cas[ cau\i focul
de parc[ amintirii-i este frig...
Te temi? E ziua ta. Alt an trecu,
din v`rsta-n care abia ]nve\i s[ mori
=i din\ii ghea\a alb[ =i-o ]nfig
43
CUPRINS

]n vocea care nu mai e a ta.


Te strigi cu voce goal[ ]n oglinzi
=i viscole=te-n palmele-c[u=
dar umbra c`nd ]\i lunec[-n odaie
culorile, ca zidul \i le sorb,
varul lor cald ]l risipesc ]n mine
=i f[r[ s[-n\elegi, eu te tr[iesc,
anul pierit, l-al[tur v`rstei mele
=i jefuit[, brusc, de s[pt[m`ni,
de nop\i incendiate de miragii,
de zile vechi =i de triste\i, r[m`i,
mereu mai t`n[r[ iar eu, bogat,
st`nd adunat ]n fa\a unei cupe
]n trupul spart de r[ni ]mi t[inui prada...

De timp despov[rat[-n mine treci


(]\i aminte=ti, din clasele primare,
principiul vaselor comunicante?)
Dar c`nd ai s[ te cheltuie=ti cu totul
=i nu te vei mai oglindi-n nimic
]ntoarce-te pentru o or[-n zidul
]n care s`ngele-mi cocle=te-n fresc[,
=i-apoi dintre z[pezile c[zute
coboar[-n lumea care voi fi eu...

C~NTEC DE SF~R+IT

Cenu=a e=ti, a s`ngelui meu, tu,


s`ngele ars ]n ore de veghere,
s`ngele singur care str[b[tu
ca p`ntecul unei str[vechi galere
alc[tuirea pur[ care-am fost.

44
Din mine cre=ti, din mine te adapi,
]\i cau\i ]ntre coaste ad[post,
]n mine calci, ad`nc, dar nu m[-ncapi.
Tot mai e loc pentru un trup la fel,
poate acela chiar, pe care-l jindui,
un trup pereche-nchis ]ntr-un inel
de nervi =i oase.
Lunec[ argintu-i
]n \[rmul spart de amintiri amare —
piele pe dinl[untru tatuat[
cu ierbi de zah[r =i cu flori de sare,
]n mine cre=ti, f[ptur[ nechemat[.
Din s`ngele pe jum[tate scrum
te-nal\i ca din cenu=i de amintire,
femeia mea de frunz[ =i de fum,
de alcool, tutun =i am[gire...
E=ti =i nu e=ti, eu s`nt =i nu mai s`nt,
r[m`n c`nd m[ alungi, m[-ntorc c`nd pleci,
e=ti poate eu =i te-ndr[gesc, p[m`nt
pe care ]l str[bat, pe care treci...

45
CUPRINS

PATRUZECI +I +ASE POEZII


DE DRAGOSTE
(1967)

EROS }N R{ZBOI

Au cr[pat capul vinului, ]n beci,


au m`ncat r`ndunica ora=ului,
i-au perchezi\ionat pe copii
=i au g[sit ]n ei copii, =i b[rba\i =i b[tr`ni
pe care, dup[ ce i-au ]njunghiat, i-au pus la loc,
au altoit usturoiul cu crinul,
iar pe oamenii dobor`\i pe caldar`m
i-au tuns de speran\e p`n[ la zero
=i i-au num[rat cu gloan\e — apoi...
Au confiscat toate numele de femei g[site asupra lor
=i au creat adev[rate industrii
care s[ le separe de dragostea con\inut[ ]n ele,
apoi le-au rev`ndut cu pre\uri mari...
Noaptea n[v[litorii ]=i tr[geau cizmele
=i caii de s[rb[toare,
intrau ]n casa poetului,
f[ceau lumin[ aprinz`ndu-i p[rul
=i-n patul de z[pad[ se-azv`rleau
silindu-l s[ r[m`n[ =i s[-i vaz[
cum se culcau cu versurile lui.

46
CUPRINS

MADRIGAL

Cu-amara ]nd`rjire a dacilor b[rbo=i,


pe lespezile Romei t`r`\i, ro=i de sarcasme,
sub scuturi vechi, ca pleoape c[z`nd pe ochii sco=i
=i s`nge spart, superb stagn`nd sub cazne,

a=a te strig, cu gura strivit[ de potcoave,


de numele t[u ars[, ]n care-ntrez[resc
genunchi de anemon[ =i carne de garoafe,
culori care-n miresme suave putrezesc.

S[lb[ticii subtile, priviri fierbin\i ca huma,


]n mine trec =i-nt`rzii aproape de portal.
Icoana viscolit[ o p[r[sesc de-acuma
latiniz`nd iubirea, tardiv, c-un madrigal.

VILLONESC{

Culori bor\oase, de=uchete —


(din frunz[ curs[ =i rachiu)
alb ]l purta ]n trup pe verde,
rosu mi=ca-n potrocaliu —
culori strivite de s[rutul
ora=ului de-un veac surpat
]mi aminti\i de ]nceputul
unui amor neru=inat.
El, fruntea ]=i t`ra s[-=i culce
]n degetele-evantai
cu unghii de z[pad[ dulce,
dar nesolubile ]n ceai,
47
=i — nu e nimeni s[-l disculpe —
ani, =aisprezece, t[inuia
]n arcul unor groase pulpe
ca ]n p[r[giniri de stea.
}mbr[\i=[ri usturoiate,
mi=cau un s`nge vechi ]n trunchi,
st`rnind f[pturile culcate
]n uria=ii ei genunchi.
Trupul mai lene= ca nisipul —
ca ro=u ]n portocaliu,
purta sub pielea roas[, chipul
frumoaselor de mai t`rziu.
Femeia le ivea, sculate,
din m[=tile de fum =i fard
]n vreme ce abandonate
culorile n[=teau sub gard.
(O, cum =tia s[ mai dezmierde
gura femeii-\intirim!)
Alb ]l n[=tea, pe verde. Verde
alt alb n[=tea, nelegitim.
Galben copil c[dea din galben,
albastru, smuls din violet,
ca ]ntre fire de p[ianjen
]n negru se topea, secret.
P`ine — altoit[ cu cais[
s`nii-i =tia, tremur[tori,
cu pleoapa m`inilor deschis[
cel n[r[vit ]ntru culori,
=i ]ncerca s[ se ridice
din ve=nic p`ng[rita stea,
dar carnea coapselor complice
p`n' la sur`s ]l ]ngropa...

48
CUPRINS

SUNT SEPTEMVRIE

Am vrut s[-\i d[ruiesc luna septemvrie,


a= fi golit-o de moarte,
cu gutuile =i c`inii ei lene=i, cu a=teptarea
scrisorilor, cu ploile suav putrezind, cu lutul
umflat de iubire.
At`t e al meu: septemvrie... S[ nu-mi ceri
s[ aprind teii, ori s[ ning. Eu sunt
septemvrie. Sunt frunza care m[ ninge,
sunt f[r`ma de timp ]n care po\i respira,
]n care mai po\i respira,
sunt oglinda migra\iei p[s[rilor,
sunt septemvrie, pentru mereu, septemvrie...

PIERDERILE

}ntr-adev[r, m-a chemat ne=tiuta


]ndoitur[ a genunchilor, unde carnea-i neocrotit[,
dar nu trebuia s[-mi cau\i gura.
Sunt cu o m`ng`iere mai s[rac.

Ar fi trebuit s[ adie lini=te,


dar numele meu rostindu-l,
redus la o silab[ chiar, m-ai asurzit.
Sunt cu un cuv`nt mai t[cut.

De-ai fi =tiut s-a=tep\i, ai fi-n\eles


c[ mi-ai fi r[mas aproape, mereu,
ca o dulce tain[ de comoar[,
a=a, sunt cu o femeie mai singur.
49
CUPRINS

S`ngele pot s[-l pierd,


cre=te la loc,
dar s[rutul prea devreme s-a risipit,
sunt mai b[tr`n cu un s[rut...

C~NTEC

Culorile ]n trup, se fac oase dulci,


se face vin, z[pada iernii trecute,
ochii se fac pietre, buzele — singur[tate,
cuvintele se fac triste\e.

Sunt plin de umbre ca un observator galactic


l[sat ]n p[r[sire,
cu chei ruginind ]n stele. Din amintiri
]i ivesc pe b[rba\ii care nu voi fi niciodat[
=i din degete le simt cum cresc, vertebrele
unor femei cu piele de frunz[.

+i m-acop[r cu ploi =i cu p[m`ntul


at`ta c`t r[m`ne sub zborul p[s[rilor,
m-acop[r cu uitare,
dar ]n r[stimpuri re]nviez, limpede.
Fiecare ran[ c[scat[ ]n mine
poate deveni un cuib util
pentru voi, cei care-mi locui\i s`ngele...
M[ ]ntorc ]n mine, ]n pleoapa despicat[,
a observatorului n[p[dit de comete, pr[fuit
de algele altor \[rmuri, m[ ]ntorc, palid,
]n orbita spart[, sem[n`nd =i ]n risipire
cu imaginea r[sturnat[, a cercului...

50
CUPRINS

F{R{ DURAT{

Lucrurile toate vor fi doar ce sunt,


nimic din mine nu va mai r[m`ne
]n od[ile prin care trec,
f[r[ memorie voi iubi, f[r[ speran\[.

S`ngele ]l voi deprinde


s[ nu mai ]nve\e pe dinafar[, alt s`nge,
inimii ]i voi spune doar pentru sine s[ bat[,
f[r[ sf`r=ire voi iubi, f[r[ grai.

Voi deretica prin amintiri,


gura am s[ mi-o cos cu iarb[,
voi a=eza ]ntre cuvinte, toamna,
f[r[ culori voi iubi, f[r[ triste\e.

Voi iubi f[r[ urme, ca ]n crime perfecte,


s[ruturile le voi arde dup[ mine.
F[r[ trecut voi iubi,
f[r[ durat[...

51
CUPRINS

SUAV ANAPODA
(1969)

SUAV ANAPODA

Urc[ ]n fiecare noapte la mine, la etaj,


v`n[torul cu calul lui. Sun[, destup odaia, ]l a=ez ]n fotolii
=i scot rachiul. Calul ron\[ie capodopere =i bea
discuri de patefon. Discut[m despre vreme. Mi se
prezint[ viet[\ile ]mpu=cate; o c[prioar[, un urs, un mistre\,
zv`rlim totul pe plit[ =i apoi mo\[im. Calul
]=i pile=te potcoavele, casc[, apoi v`n[torul zice:
|i-am adus =i ni=te mesteceni, un p`r[u =i
ceva lun[ (dar nu =i cea mai bun[ bucat[ c[
st[tea s[ plou[). Mu=c din lun[,
a=ez p`r[ul ]n scrin apoi mai torn rachiu, pun Aznavour
=i st[m, picior peste picior, p`n[ se frige mistre\ul.
Apare pe prag dar nu ne place, nu-i fript de ajuns,
el bomb[ne =i sare la loc, pe plit[. Bag un ceas
chefere pe foc (cu pendula frig ursul iar cu
ceasul-br[\ar[ al iubitei, inima c[prioarei)
e cald, e noapte, e cafea =i c`nd ]ntorc Aznavour
calul m[n`nc[ discul ca pe o foaie de salat[.
Mai fum[m un mesteac[n, rupem o ciosv`rt[ de mistre\
(Sunt bun? ]ntreab[. Bunule, ]i spunem, s[-l bucur[m
=i pe el) apoi vorbim de amor, eu ar[t o poz[:

52
CUPRINS

marea ]n haine de duminic[, el un bilet de loterie, iar


calul, poza lui Cassius Clay, la doi ani, pe blan[.
Ne distr[m grozav, ne facem comozi
(ne-am scos potcoavele de la man=ete) =i c`nd el pleac[
r[m`n ]ngrozitor de trist. Sparg, ordonat, paharele, alung
moartea din r[nile viet[\ilor =i de la geam
]i v[d pe prietenii mei sui\i pe tramvai. Noaptea fantastic[
se =terge =i ea din pere\i =i caut somnul
cu ochii podidi\i de frunze =i p[s[ri...

UCIDEREA CUVINTELOR

M-a= vrea un irod al cuvintelor,


le-a= trece g`turile de miel prin sabie
le-a= fr`nge greab[nul suav cu biciul,
=i le-a= ]neca ]n lapte. A= dob`ndi lini=tea,
nu le-a= mai =ti p`ndind ]n preajm[.
V[ spun: ele, cuvintele sunt l[custele,
sunt ploile cu broa=te, ninsorile cu s`nge,
sunt \[r`na ce ni se-ncheag[ pe chip.
De-a= tr[i m[car o or[ f[r[ cuvinte!
dar e zadarnic, ele sunt ca furnicile ro=ii
str`nse pe bucata de p`ine ce-o duci la gur[,
sunt greierii pe care-i ]nghi\i
odat[ cu apa... O, c`te cuvinte le-am m`ncat,
=i c`te-am b[ut, c`te ]mi curg prin ochi, ]n somn,
c`te ]mi s[rut[, ]naintea buzelor mele, femeia
=i, vai, c`te m[ ]ncoroneaz[
umpl`ndu-mi ograda cu bastarzi,
devast`ndu-mi v`rsta =i cheltuindu-mi
cu neru=inare, speran\a...
53
CUPRINS

Chiar dac[ ]naintea lor ]ngenunchez,


chiar dac[ m[ tocmesc slug[ la cuvinte
=i le cresc dobitoacele nev[zute,
ele nu m[ iart[,
tot nu m[ iart[,
m[ despart de umbr[ =i m[ alung[-n calea
unui cuv`nt suprem. El, }nfrico=[torul
m[-nchide ]n arena cu tigri a singur[t[\ii
p`n[ c`nd trupul meu spart
]ncepe, ]ns`ngerat, s[ c`nte.
Le g`ndesc pedepsele. Vreau s[ le spintec
adora\ii c[l[i ai cur\ii mele, Breugel =i Bosch,
coastele pl[p`nde s[ li le rup[,
s[ le treiere cu cor[bii =i cu ]nfometa\ii ulii!
Trebuie, pentru c[ mi-e fric[ de cuvinte,
fric[ de tot ce se umple cu ele,
=i de tot ce se gole=te de ele,
pentru c[ mi-e fric[ de mine!

DINTR-UN SEPTEMVRIE

Sempemvrie, de un deget
pe-un fund de odaie
=i-i de-ajuns s[ ne aduc[
bruma-n dulapuri.
Din por\elanuri
bem verdele,
femeile casei
le bem din cristale.
O spaim[ rostind-o,
catifelele crap[,

54
frigul se clatin[
]n c[r\ile roase
=i ne acoper[
rumegu=ul viorii.

Vai, prietenii-mi curg


prin podele!
Pune de ceai!
pune de lamp[,
pune de ploaie!...

55
CUPRINS

MISTERUL CLEPSIDREI
(1971)

POESIS

Poe\ii incunabulelor, vechii,


]ncercau versul cu scoica urechii,
]l mursecau cu din\ii =i ]l
sp[lau cu limba de m`l.

}n morminte nu se cunoa=te
ce e vers, care-s moa=te,
numai ceea ce-a fost m`na
care-a zugr[vit \[r`na
lutul ]nc[-l junghie
cu t[i= de unghie.

}n z[pezile de crini
oase-s de alecsandrini
=i ce sf`nt[ lege
s[ nu po\i alege
fruntea poetului
de craniul sonetului!

Amar[ dev[lm[=ie
]n vechime, ]n vechie...

56
CUPRINS

Poetul e tibia
Regilor din Biblia,
e c[lc`iul
lui Ramses ]nt`iul,
e clavicula
lui Caligula!

MA+IN{RII ROMANTICE

Casele-s pline de ma=in[rii romantice


de dubioas[ utilitate: mecanisme
cu p`lnii de zinc, m`nere de mahon,
ro\i din\ate =i infernale sertare.

Nimeni nu =tie la ce-au folosit.


Se b[nuie c[ erau ma=ini de tors, aparate
de r[sucit \ig[ri, ocheane magice
ori, poate, cutii cu muzici.

Ne-nconjoar[ cu strategii de r[zboi naiv,


inutile, absurde, cu dizgra\ioase
bur\i de tabl[ bortelit[, totu=i
ne invent[m mersul care nu le tulbur[...

C`te-un copil al casei e gata s[ le f[r`me


dar e repede ]ngenuncheat iar noaptea
tinichelele se str`ng de frig =i rugina
fierbe ca-ntr-o buc[t[rie monstruoas[.

N-avem de ales ]ntre burduh[noasele


ma=in[rii =i acea geometric[ scul[,
turnat[ cu caligrafii de egret[
]n argint vis[tor — ghilotina...
57
CUPRINS

FRICA

“Ce se ]nt`mpl[? spune hangiul,


muierile lustruiesc tig[ile
=i le sub\ie ca foaia de ceap[,
deretic[ od[ile
=i-apoi se ]ngroap[
]n h`rd[ul cu ap[ de ploaie,
neagra se face b[laie,
intr[ buzata copil[
=i iese dalil[,
intr[ baba
=i iese regina din Saba.
Dintr-un cap al casei ]n cel[lalt
duhne=te-a lev[n\ic[ de Levant
c`nd totul aici adia
a usturoi de=ucheat =i-a cafea!”

B[tr`nii ascund icoanele,


b[rba\ii bag[ plumb ]n pistoale,
=i trag iataganele
=i casa sc`r\`ie din balamale...

Bea-\i, Manuce, anasonul


=i kirie-eleisonul!

La pan
s-a anun\at Don Juan
de Deliorman!

58
CUPRINS

APOCALIPTICUL IARMAROC

Pe-o minaret[-a Sfintei Sofii


am dat patru bacovii.

Cu o singur[ bacovie
po\i avea racl[ cu sf`ntul Zenovie.
— C`t ceri pe-aceste carafe?
— Dou[ c`rloave.

— Avem safire, sac`z, caragiale


=i alte giuvaericale:

un pillat, cu m`nerul sculptat


=i un nichita cu trei capace.
Face trei cai ar[be=ti?
— Face!

Cu un macedonski iei un pac de cinabru


=i-un foarfece de tuns ionbarbu.
Avem manii =i alecsandri.
— Vrei alifie ]ntrem[toare, vrei vin de blaga?

— Vreau!
— Bate laba!

Fete nebune
c`nt[ la un antonpann cu trei strune
]n varul dogoritoarei amiezi
basmul caprei cu trei arghezi.

Taraba cu pe=ti
se ar[me=te cu v[c[re=ti.
59
+i
se continu[ =i dup[ moarte jocul
de-a iarmarocul!

— Avem tot ce vrei


=i nu vrei
De la dosoftei
la tomozei!

Poe\i, ]ndeob=te f[r[ angarale,


dar mai ales f[r[ parale
iat[-i deveni\i, f[r[ grai,
aur, cerb, m[lai,

Iat[-i pe tarave
cu oase de iubire bolnave,
iat[-i pe tron
la Bizantion

Noaptea, ca nisce
fiare, tab[r[ pe odalisce
=i s[rut`ndu-le sub fumul
de eminesc...

60
CUPRINS

TANIT
(1972)

TANIT

...+i noaptea cade ]n od[i, Tanit,


tot ce-i p[m`nt ]n mine-a adormit
adoarme calcarul =i apa am[ruie...
Ce e lumin[ c[tre tine suie,
ce-i sunet se depune ]n cristale
ce e cuv`nt alunec[ pe dale
=i amintirile pe lavi\i curse
se duc s[-nghe\e printre urse.
O clip[ doar =i moartea a sculptat
alt trup ]n =inele de somn decolorat
din care-n zori m[ trag cu grab[
ca dintr-o m[nu=[ ruginit[ de tabl[.
M[-mbrac cu nervii, sim\uri de smal\
le netezesc, cu mi=carea m[-ncal\
=i intru ]n ziu[ prin hrube ascunse
]mp[ro=at cu frunze,
cu-nfometate unghii
ce-\i caut[ genunchii
lumin[,
\iitoare divin[,
argint dumicat
61
CUPRINS

de-ntins pe icoane =i de m`ncat,


crin nins
leguma ochiului meu stins...

CEEA CE-I SPUN OGLINZII

T`r`ie-sabie, Scutur[-lance, Clatin[-moar[


S`nger[-nuferi, Treier[-raze,
fii binevenit la masa mea, cavalere!
Aprinde-candel[, Flutur[-steag, V`ntur[-ap[,
vino, cavalere de Po=talion-pierdut,
de Mireas[-necheltuit[,
de Vis-spart-cu-potcoave,
de Prea-t`rziu,
de Niciodat[,
cavalere albit de f[ina mor\ii,
e=ti oaspetele meu.
Tu, Lunec[-frunz[,
M`ng`ie-crini,
Surp[-z[pad[,
fii oaspetele meu!
A=a-i spun
oglinzii...

UN ST~RV
Domnului Charles Baudelaire

}ntr-o gr[din[-a verii ucise-nt`rziam


cu tine, sub cupole aproape s[ se rup[
]ns`nger`nd ]n unghii gutuile din ram
ca ]nainte parc[, de dragoste. +i dup[.

62
Livada cunoscut[, alene se turcea —
goi, pepenii ]n vrejuri roteau lucite fese,
iar trandafirul galben, ce se usturoia
]n stratul de legume, printre c`rcium[rese

P[rea o ran[ nou[ ]n carnea unui m[r


cu sup[rare supt[ de musca-odalisca
=i mii de r[ni, rubine, se zugr[veau sub z[ri
ca-n coviltirul verde al carelor de Lipsca.

C[zu o par[-n f`nul ]n calea noastr[ str`ns


ce-=i p`lp`ie, rotund[, de b[ie=i\[, crupa
cu pielea spintecat[ de d`re lungi, de pl`ns
ca d`rele triste\ii ce cariaz[ cupa...

Mari s`ni de bube, strugurii verii, ]n ciorchini,


chemau din teci de zah[r miasmele =i viermii
=i se sculau, destinse, amare r[d[cini
]ntunec`nd livada ]n vecernii...

}\i aminte=ti de st`rvul, al ve=tedei gutui?


Sticlea, m[lai de oase, ca st`rv al unei h`rce,
}ntredeschise coapse ivea, copturi verzui
de piersic[ ajuns[ sub boturi de n[p`rce.

Aromele defuncte duhneau cu duh schimbat,


dospeau, domnind ]n cojile r[nii, ca-n cochilii
]n craniul orb, al fructei de ploaie despicat —
cu puturoase mirturi =i putrede vanilii.

Un st`rv. Al sevei, poate, al apei-\intirim?


A= vrea s[-\i aminteasc[ fluidele tipare
ale iubirii-atinse de declin
care r[m`ne vie ]n noi. Nepieritoare...
63
CUPRINS

C~NTEC ALUNGAT DIN CRONICI

Stam cu g`tul alb, sub grind[,


— pas[re egip\ian[ —
a=tept`nd s[ ]l cuprind[
vreo domni\[ n[zdr[van[,
a=teptam cu ceafa tuns[
=i c[ma=a despicat[,
fruntea pe butuci ajuns[
se credea pe trup de fat[.

+i-a venit domni\a Ralu


cobor`t[ lin din butc[
cu m`ini reci precum cristalul
al carafelor de vutc[
=i-a iubit cu m`na-ntoars[
p[rul curs, fierbinte iarb[,
g`tul meu prelung, de barz[
spaima, viclenit[-n barb[.

Eu ]i s[rutam danteaua
neagr[, cu sp[rtur[ rar[
=i ]i beam din unghii, neaua,
dam din lacrim[ afar[
iar de-atunci c`nd trec prin fresce
c[tre pribegimi, cu calul
s[ m[ luminezi cu nesce
lum`n[ri, domni\[ Ralu...

64
CUPRINS

LA LUMINA Z{PEZII
(1974)

}NTOARCEREA LUI CONSTANTIN VOD{

Lui Nichita St[nescu

Mi-ntorc pa=ii trudi\i


}n Bucurescii mei mult pohti\i
holbez geamuri mohor`te
]n luntrea dogitei car`te
Las m`na cu inele s[ fiarb[
]n muceda-mi barb[
=i cu trudite =ale
]ngreunate de pistoale
zorn[indu-mi c[lim[rile
de care-s pline ochi-buzun[rile
]mi r[storn c[ciula de vidr[ ferig[
la sf`ntu Gheorghe-n biseric[
=i ]n genunchi, cu gura gata s[ rup[
icoana de-o pup[
Poarta altarului sc`r\`ie-n drugi
piatra e podit[ cu slugi
=i caut je\ul umbros
de umbra mea ros
Vin sub amvon
=tirb de coconi
65
chelit de ginerii
tinerii
jupui\i de sat`re
bald`re.
Merg f[r[ Doamna, =chiop
ca un plop
=i-mi =uier[ glasuri str[ine:
“Cum de te-ai ]ntors, Constantine,
belit de credin\[
ca de-o catrin\[
muierea neru=inat[
ce goliciunea-=i arat[
=i p`ntecul, nes[tulul,
la Stambulul,
cum te-ai ]ntors varvare lupe
din pia\a butucului dupe
ce fierul a retezat
busuiocul =i crinul curat?
Nu-\i r`c`ie auzul
capul spart cu topuzul?
C`te fete
le-ai sp`nzurat de minarete?
C`t aur at`rn[
p[m`nteasca ta sc`rn[,
Ce ape-ar putea s[ spele
b[tr`na ta piele
despuiat[ de crucea de hram
ce te =tiam?

Pleac[-\i lespedea capului


sub sat`rul harapului,
\i-ncredin\eaz[
fruntea odat[ viteaz[
butucului =i buza \i-o fr`nge

66
pe dulcele s`nge
pe care zugravii
ar=i de evlavii
l-or sui-n peneluri ]n cl[tinare
ca pe s`mburi de lum`nare
pe t`mple de zidire
cu bolovani ]ncleia\i de iubire!"

O dalie de sub arcade


peste fruntea mea cade
=i-mi s`ngereaz[ gura
=i capul meu cade de-a dura,
ca m[rul, de-a rostogolul,
criptei v[duve ]i d[ ocolul
=i plopii =i slugile
raclei ]i desfoaie belciugele
=i-n ea m[ azv`rl[
ca pe crapul, ]n g`rl[,
abia acum pricep`nd
c[ sunt Domnul lor de p[m`nt,
c[ spre ei am urcat
cu g`t retezat
=i care se-a=eaz[
]n \ara-i din cap[t de raz[.

Domnul
]=i afl[ somnul
doar ]n \[r`na
ce i-a ]nstelat m`na
pe-o sf`nt[ carte
]n care-i scris[ cu via\[ =i moarte
trecerea lui de-a-nc[lare
peste turnuri de schituri amare...
67
CUPRINS

ECHILIBRU INSTABIL
+i pare c[ ziua se prinde
de pere\ii fluizi
ca laptele-n can[
iar oamenii se caut[ cu m`inile
]ngreunate de fructe.
Cheia somnului zv`cne=te ]n palm[ —
pe=te de sticl[
=i t[v[li\i ]n boabe de gr`u
a=tept[m ninsoarea de ieri.
Dar brusc se aude o ]mpu=c[tur[.
Iar a ucis vreo dihanie,
braconierul!
Curgem ]n od[ile casei,
c[lc`nd cu t[lpile, lespezi de gresie
=i ne str`ngeam ]n jurul,
monstrului
zv`rlit pe masa sfintei noastre cine.
}nfrigura\i ne reg[sim apoi culcu=ul
iar gurile aman\ilor se caut[ ca dou[
g[uri de glon\...

UNDE E CASA?
Din fiecare cas[ sunt gata s[ plec
sub al oglinzilor tainic ]nec,
pot pleca oriunde, dar mai ales nic[ieri
ori, poate sub arcada zilei de ieri.
Gol, zv`rlit ]n frigul cumplit
Da\i-mi m[car poeziile cu care-am venit,
desperecheate, purtate, oricum,
da\i-mi sonetele mele de fum!

68
CUPRINS

Da\i-mi m[car de pe margini de farfurii,


rimele ultimei poezii
=i da\i-i poetului, din blidul de pr`nz,
fructele ce pentru voi le-a pl`ns!

Unde e casa
cu pa=ii din urm[ =i cu mireasa,
gata din drum s[ m[-ntoarne?

O simt =i de lacrimi
mi se albe=te
Scheletul, sub carne...

GEST

Trec cu buzele
peste numele t[u
ca peste =ira spin[rii
a unei frunze...

ORA }NCHIDERII

Ninge cu m[laiul meiului


peste Bucure=tii Mateiului
=i-i vremea la=ei t[ceri
c`nd prietenii se trag spre muieri
=i nimeni nu se ]nfrupt[
din vinul cu beregata rupt[
iar \ig[rile nu mai taie
aerul, cu dulci evantaie.
}n risipire, pe c[i trudite
69
ne dep[rt[m cu chipuri ferite
s[ nu ni se vad[
firele de z[pad[,
ochiul am`n[
icoana m`inii, cu un gest mai b[tr`n[
=i =tim c[ de la ultima ]nt`lnire
suntem mai s[raci cu-o iubire,
mai b[tr`ni cu un prieten ce nu e
=i albi de ninsori am[ruie,
mai b[tr`ni cu-o neiubit[ femeie
despic[m odaia =i-o cheie
]n broasca vibr`nd se ]ntoarce
mi=c`ndu-ne-n s`nge vechi arce
c`nd cade m[laiul meiului
]n Bucure=tii Mateiului...

70
CUPRINS

GLORIA IERBII
(1975)

SONETUL SONETULUI

Sunt versurile, s`mburi, paisprezece


vibr`nd ]n m[rul unei clipe ninse,
ori pietre de colan, la g`tul, prinse
al unei str[vezimi din \[rmuri grece?

Fluide zaruri sunt, poate prelinse


pe masa unui han cu pragul rece,
sau stropi de vin ori lacrime pribege
brum`nd armura o=tilor ]nvinse?

Sau din\ii Beatricei sunt, complice,


sur`z[tori, ori sunt, de sub gorgan
din\ii s[lbatici ai lui Ghinghis Han

mi=c`nd cu plumbul sf`rcului de bice


din noapte ca dintr-un gigant hartan?
Ghinghis ori totu=i, totu=i, Beatrice?

71
CUPRINS

SONETUL BIBLIOTECII

Dorm ]n biblioteci ca ]n ospicii


c[r\i adorate, c[r\ile sublime
pe-ascuns desfoliate, cu delicii
de degete =i pleoape anonime.
Li se at`rn[ lac[te-n tartaje
cu-ncuietori subtile =i cu cheie —
p`ndite de slugoaie uciga=e
cu-adulmec[ri de carne de femeie.
Ofeliile c[r\ilor, nebune
cernelurile otr[vite-=i schimb[
=i literele-=i piapt[n[-n lungi spasme,
iar cariile, mori de-n\elepciune
i-a=eaz[ Timpului ne-ndur[tor, sub limb[
f[ina osului t[u sf`nt, Erasme.

SONET SIMPLU

E o carte
]n care se cade
s[ le =tiu adunate
via\[ =i moarte
Ca dou[, poate,
de can[ toarte,
de=arte
=i adev[rate.

Ei sunt, ca-n vis


un zid pustiu
de paradis

72
CUPRINS

nins cu t`rziu —
=i-a=a m[ las scris
de cartea ce-o scriu...

SONETUL PIETREI DE COAS{

A o str[vezire-a= putea
piatra cea scris[
]n care s-a iubit o stea
cu ceara mea promis[?

Acolo ai mei =i-au avut tron


=i gropni\i de=arte
=i bol\i de amvon
surpate de moarte.

Acolo ]n gresia
cu care-=i b[teau coasa
=i-a aflat copil[ria mea casa.

Acolo-au nuntit, ]n iclesia,


bunicul meu cu mireasa
=i na=i le-au fost regii din Ge\ia...

SONETUL COLINDULUI

Colindele-s copiii celor care


din trupul nostru n-am rodit copii,
le urm[rim cum cresc cu frun\i de sare
=i coastele, ca sarea, str[vezii.

73
CUPRINS

Ce crin-muiere carnea mea iubi


de te-a ivit cu clinchete amare,
colind firav? De ce c`nd te faci mare,
din mine te desprinzi, copile? +i

de ce te-adaugi multelor himere


pe care cu m`ini lacome le cer,
iar ele-s aripi de coleoptere

ori pururi schimb[toare flori de ger?


Triste\ea mea? E singura avere
(care-\i r[m`ne \ie, Leru-i-Ler...

SONETUL
}NVING{TORULUI
+tii tainele s[ le cite=ti. Misterul
nedeslu=it al ploii =i ]nfrun\i
al m[rii haos c`nd cu din\i m[run\i
cochiliilor lungi le sfaremi cerul
Pui ]ntre gura ta =i fructul, pun\i,
]n care dulcele-=i prelinge gerul;
e-o p`nz[-n z[ri, ]i e=ti cor[bierul
e=ti mirele ]n repetate nun\i.
Eu casa mi-o ]nal\ cu st`lpi de rou[
pe aripile-ntinse am`ndou[
=i pe spinarea doar, a r`ndunicii,
uitat de p[m`nte=ti suplicii
=i-un singur strop m[ n[ruie, c`nd plou[
dar ]n c[dere sf`=ii masca Fricii.

74
CUPRINS

SONETUL
VECHILOR AUZURI
+tii s[-l auzi din, f[r[ greieri, casa,
pe greierele-liter[ cum sare
din raftul c[r\ilor ]n=el[toare
(dar nup\ial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire s`ngele-l ascul\i
cum bate-ntr-al\ii povestindu-\i fiul,
auzi ]n ce=ti cum p`lp`ie t`rziul
=i pa=ii dragostei i-auzi, descul\i?

Aud desfoliindu-se oglinde,


aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tres[rinde.

la muzici mi=c`nd apele-n havuzuri,


cu trupul meu ]n care-=i au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.

SONETUL LUI OVID


}N DRUM SPRE TOMIS

Reci diamante cu v`scoase fulii,


r[mase-n urm[. +i r[mas, Falernul
peste taverne picur`nd eternul
=i efemerul lui ulei. Zac ulii

]n stemele auguste. El, nedemnul,


t`r`nd de nu =tiu care dintre Iulii
sub suli\ele, ale caraulii,
unei cor[bii ]i =opte=te lemnul
75
CUPRINS

care s[rate p`nze =i le trece


prin m[rile p[r[ginirii grece
v[rs`ndu-]-l din Roma pe poetul

timis pe \[rmul sterp, muncit cu-ncetul


de viscole =i vifore pribege
spre-a-l ]nt`lni pe Eminescu, getul.

SONETUL LUI ION BARBU VENIT }NAINTE


DE MOARTE LA C~MPULUNG

Doar un popas ]n dulce eterul blond, ]n raiul


proptit ca pe o =ir[ de f`n pe micul schit
cu mari p[uni cer=indu-=i din zid c[zut, m[laiul
=i lampe ce bureaz[ un chip nedumerit.

Ici crucea juruin\ei de t`rgove\i, alaiul


al ultimei tr[sure ce-l poart[ sub poclit
]n seara ce-l prive=te, b[tr`n, cu ochi m[rit
]n care stele-alunge ]=i vars[ putregaiul.

At`t. Tr[sura trece pe sparte caldar`me,


cu crengi ]n ploconire ce stau s[ se d[r`me
pe el ca pe o carte uitat[, cu coperta

cu litere plesnite, r[mase doar f[r`me


=i-a=a, sat mare, iat[ ora=ul e coverta
corabiei finale. “E frig. S[ mergem, Gerda”...

76
CUPRINS

ANNO DOMINI +APTE

Copil[rie, primele, de m`n[ litere


c[z`nd cu primii din\i amari,
pe-acoperi=uri str[ine. Trimitere
la cump[rat litere mari,
ca la cump[rat de vanilie,
petrol =i aloe
c`nd ]n cas[ nu mai e nici un coltuc de aprilie
=i de greieri e at`ta nevoie...
Ce=ti sparte. Lacrimi =iroaie
Sp[l`nd cine =tie ce delicat[ c`rm[
c`nd ]n odaie
timpul lucrurile le comprim[
=i dulapurile se fac mici =i tinicheaua
]=i pierde, scos de mama, luciul
iar peste ora= bate neaua
=i clopote-=i clatin[ tuciul.
Mic=orare ]nceat[. Conture ce scad
culori trase-n sine. Doar un nume de fat[
uria= din ore s-a ridicat
=i ]n memorie se dilat[,
cu monstruoase ging[=imi. Transpare,
se zide=te ]n gardul firav, de nuiele,
al pieptului =i mi se pare
c[ sunt fiul fetei acele.
+i sunt fiul acelui spa\iu
(anno domini =apte)
c`nd peste frunze-alungindu-se cu nesa\iu
plou[ cu din\ii mei de lapte
peste abecedare =i clopotni\i,
(la anno domini =apte)
fiu al s[rii din solni\i
=i al lacrimilor de lapte...
77
CUPRINS

SLUGA LUMINII

Love=te-mi botul amintirii! S[ sar[ din el


din\ii netrebnici, jupoaie-mi pielea de miel
=i ]mpinge-m[-n v`rst[
slujit de o singur[ v`sl[.

+i f[-m[ un fel de func\ionar


mai marele peste far,
nu-mi l[sa merinde
=i nici ulei pentru ma=in[rii =i oglinde.
}mi voi aduce cu mine ceva lut
]ntr-o valiz[ de recrut
]l voi ara cu boii
degetelor umflate de sarea ploii
=i-l vor mulge
de gr`u dulce.
Untdelemnul sculelor metalice=ti
]l vor trage din morile cere=ti,
iar tu s[ n-ai alt[ grij[ dec`t
s[ trimi\i ]ntr-un oarec`nd mohor`t
o corabie care s-aduc[
]n locul meu alt[ slug[
=i s[ ia sacul de oase
ce-n urm[-mi r[mase.

S[ te fere=ti
s[-mi dai oasele apei cu pe=ti
las[-le ]ntr-at`ta p[m`nt
c`t s[ le acopere bl`nd
dar f[-le c`t mai ]ntr-ad`nc ad[post
c[ ele nu se vor lep[da de obiceiul cel prost
de a da f[r[ pricin[,
lumin[.

78
CUPRINS

}N FA|A CUVINTELOR

F[cusem focul ]n laborator. +tersesem de praf


raftul cu oasele lui Gutenberg. M[ locuia
mireasma unei miresme, ziua curgea spre amiaz[,
(femeia era =i ea =i m[ iubea) preg[tisem
pergamentul proasp[t r[zuit, cerneala =i nisipul
=i eram gata de scris. Dar, Doamne,
primul cuv`nt cu care memoria mi-a plesnit
capul, primul pe care mi se cerea s[-l scriu
a fost “p`lnie”. M`na mi s-a f[cut p[ianjen p[ros,
orice alt cuv`nt a fugit de la mine, eram
]nz[pezit ]n neputin\a de a mai mi=ca un g`nd,
rosteam absurdele silabe =i scuipam scoici
=i mult mai t`rziu mi-am zis c[ trebuie s[ m[
]nfrico=ez de cuv`ntul cel mai umil, mi-am zis
c[ Persepolis sun[ la fel ca p`lnie,
mi-am zis c[ nu exist[ cuvinte regi =i cuvinte
sclavi, c[ numai noi le purt[m ]n grai
cu o regal[ sclavie
=i de-atunci ]mi scot c[ciula cu cap cu tot
]n fa\a lor, le s[rut ]ncheieturile
=i m[ strecor ]n patul lor de lemn
iluminat de fericire.

AMOR LIVRESC

Tu petala,
eu c[ma=a cu zala.
Frunza, tu,
eu v`ntul care-o c[zu.
Tu galbenul nel[murit,
79
CUPRINS

eu desemnul din zid.


Tu, drumurilor, cap[tul,
eu ]ntreac[tul.
Eu alics[ndrie
=i tu isopie.

VIE|I PARALELE
Tu \i-ai pus dup[ ureche cercei
de cire=e, tu a=tep\i vara =i deretici
]n scrinul de scoici. Tu miro=i a
acel nedefinit ceva
care cade pe noi c`nd se na=te o stea.

Dar piatra? Las-o s[ doarm[,


pietrei i-e iarn[...

GLORIA IERBII

Mi se icone=te palma
c`nd culc pe ea un fir de iarb[
al mo=iilor mele. L-a sem[nat
str[bunica, str[luminata
=i l-a cosit =i treierat cu caii
str[bunicul, ]ntunecatul.

Adic[
nu se mai coace p`ine, din iarb[?
Dac[-i a=a, morarule de spice mecanice
]nchin[-te cu degetele toate
]n fa\a degetelor celor cinci

80
CUPRINS

ale m`inii ce-a zidit ]nt`iul


fir de iarb[,
l-a dulgherit, l-a dat cu var,
l-a zugr[vit =i t`rnosit
=i-apoi sub pragul lui cel firav
s-a pus s[ doarm[!

Cu din\ii
]\i citesc, biseric[ de iarb[, sfin\ii.
+i ca =i tine iarb[ lucind[ ca r`ul
r[sar
=i m[ corcesc cu gr`ul
de parc[ fiin\a mi s-ar ]mp[rechea
cu, \ara mea,
dumneata.

CALENDAR

C[dere din miercuri ]n joe,


fumeg[ preajma aloe,
curgere din joe ]n vineri
ca-n tulburi, fo=tii ani tineri,
vinere pe-o s`mb[t[ dat[
ca pe un ciob de agat[...

Iat[-m[ acela sunt carele


duminicii-i spal[ picioarele
cu-nt`rzieri vinovate la glezne
=i pe os de miresme.

Cu degetele m`inii sporite nefiresc


i-ating genunchii de m[r domnesc
=i p`n[ s-alerg s[-i cer m`na
81
CUPRINS

de la mum[-sa, s[pt[m`na,
cu cuvinte
de neau[ fierbinte,
ale vorbirii mele de din str[buni
se face luni...

DOIN{

Piatra-mi bea nisip din pumni,


c[l[resc pe s[pt[m`ni
=i r[m`ne grea
frunza, de atingerea mea
=i r[m`ne u=oar[
iarba, sub var[.

Numai clopotul r[m`ne la fel


de moarte =i de o\el
numai eu r[m`n
de-o lumin[ mai sp`n
\inut minte
de-al laptelui dinte,
=tiut
de gura de lut
a unei caise
]ntredeschise
ca v`rful de spad[
a unui cuv`nt de z[pad[
nins de o iarn[ prea mare,
cu desemne-n schimbare.

82
CUPRINS

DE P~INE

+tiu de ce m[ adulmeci
=i-n umbra mea luneci,
]nc[ mai =tiu
de ce m[ scrii, cu col\ s`ngeriu.

+tiu de ce \i-ai aflat pat


]n numele meu luminat,
mi se pare c[ am ]n\eles
cum de m-am l[sat cules.

Sunt
frunza niciodat[ p[m`nt
=i sunt, c`ine,
os de p`ine!

ALMANACH GOTHA

Ai avut =i tu o istorie, iarb[,


verde lacrim[ bizantin[,
privind ]n urm[
ce spun firele din care ai curs?

Aiavut =i tu voievozi
reteza\i de coase,
rup\i de c[mile,
surpa\i ]n f`nt`ni?

A domnit peste voi Iarba cea Bun[,


Iarba Viteaz[, Iarba cea Mare =i Sf`nt[?

83
Unde e=ti, Iarb[ |epe=[
=i unde b[tr`nul fulger de lut
tras din Menumorut?

Toate acestea inima mea le ]ntreab[


sfiit[ sub tronul c`mpiei
cu oase de iarb[.

84
CUPRINS

ISTORIA UNEI AMFORE


(1976)

ISTORIA UNEI AMFORE

Am auzit vestea =i aproape c[ nu mi-a venit s[ cred.


Prea sem[na cu inelul socotit pierdut
ce vine s[ ]ntregeasc[ miraculos colanul.
Prea lesnicios mi se p[rea c[ am despicat
(acesta e chiar cuv`ntul potrivit) cenu=a incert[
]n miezul c[reia p`lp`ia lumina magic-revelatoare
a unui adev[r mai vechi dec`t vechia noastr[.
Am auzit vestea =i m-am socotit
norocosul contemporan al curgerii ei peste lume:
]ncerc`nd oarecari repara\ii gospod[re=ti, cei ce au ]n
grij[
casa memorial[ Eminescu din Ipote=ti (repede dubla\i de
arheologi)
au g[sit ]n \[r`na scocior`t[ nu (doar)
cioburi de lespede
c[lcate c`ndva de cel ce era ]nc[ poetul ci (doar)
poezia,
nu scoabe =i belciuge de hambar,
nu t[l[ngile turmei c[minarului Gheorghie= Eminovici,
ci sfintele r[sipuri (frumoas[ vorb[ cronic[reasc[) ale
unei a=ez[ri dacice!
85
Firave m[dulare de amfor[ disparate
au =i fost a=ezate, ]n ciuda timpului pustiitor,
a=a cum au lucit c`ndva pe roata olarului
=i ochii ni se pot umple de centurele fluide ale Semnului
plin de viril[ gra\ie
ce ne-a r[mas dintr-un trecut cu trepte ]ngropate ]n
cenu=[ =i glorii.

Ciudat[, nepotrivit[ mirare!


Ce altceva s[ g[se=ti sub casa lui Eminescu
dec`t o amfor[ dacic[ (bunicul ar fi zis d[ceasc[),
cum ne-am fi imaginat, fie doar =i pentru o clip[
c[ locul acelei amfore ar fi putut s[ nu fie acolo?
Ce simplu e totul: peste casa dacilor celor m`ndri,
cei mai viteji dintre traci (dup[ m[rturia lui Mo= Herodot)
s-a a=ezat prin vreme casa-matc[ de luceferi
a (altfel p[m`nteanului) Eminovici!

Dimitrie Cantemir vorbea despre


ideea continuit[\ii fiin\ei rom`ne=ti
pe meleagurile r[mase de la daci, cu dou[ cuvinte
constituite ]ntr-o formulare colorat[, incisiv[ (=i decisiv[)
de pecete:

nedezrupta continua\ie.
Expresie teribil[, pe care o ]mprumut atunci c`nd ivesc
din lutul Ipote=tilor, lutul dacilor celor b[tr`ni
(a=a mi-i imaginam c`nd eram =colar, niciodat[
nu m-am g`ndit la daci tineri)
pl[c`ndu-mi s[ v[d ]n amfora din miaz[noapte
un bulg[re primordial hr[nit cu sevele =i ostenelile
}nceputurilor.
Ce simplu e totul:
peste urmele dacilor, umbra Regelui dac al poeziei.

86
Sub casa lui Eminescu —
oasele lui Eminescu...
Cum se va fi sf`r=it m[runta ob=te dacic[
ars[ =i ]ntoars[ ]n nefiin\[?
Ce du=man a c[lcat ]n copite
amfora cu cioburi rede=teptate abia acum ]n alc[tuirea
lor primar[?
+i mai apoi? }=i va fi dat seama
st[p`nul gospod[riei ]ntemeiate peste fumul colibei dacice
pe ce =i-a ridicat avutul?
}n miezul de iarn[ al anului 1850, c`nd a=tepta cu ner[bdarea
fireasc[ b[rba\ilor viforo=i s[ i se nasc[ pruncul,
c[minarul va fi auzit ]n vocile viforului
cioburile sonore ale unor vechi graiuri
(de mult coagulate ]n lut de amfor[)
=i va fi descifrat ]n ele sunete grave, chem`ndu-se prin
timp.
Omul purtat prin can\ileriile habsburge credea, sunt sigur,
]n nedezrupta continua\ie a geniului.
Micul dac pe care ]n odaia ei de suferin\[ i-l aducea pe
lume
(]l aducea lumii)
muierea, avea s[ ]nal\e mai t`rziu o rug[ciune incendiar[.
Ce simplu: Rug[ciunea unui dac
se poate compune numai ]ntr-o cas[ de dac.
+i iar[=i m[ uluiesc =i m[ bucur:
pot al[tura acum numele blajin al Ipote=tilor numelui
(prev[zut cu
solzi str[lucitori)
al Sarmisegetuzei!
Pot grava pe unghia unei (imaginare) monezi chipul
lui Decebalus fiul lui Scorilo, pe-o parte,
iar pe cealalt[ capul lui Eminescu,
fiul lui Gheorghe =i al Raluc[i!
87
R[t[cind c`ndva pe urmele unui alt moldovean, Sadoveanu,
am ascultat o istorisire ce vroia s[ explice me=te=ugul cu
care
scriitorul aduce p`n[ la noi
ore stagnate ori, dimpotriv[, ne face locuitori
ai unor timpuri vechi. Cineva
descria spectacolul grozav al despic[rii unui munte
=i al ivirii unui zimbru ]n firida fumeg[toare.
Dup[ mii (ori doar sute) de ani, zimbrul perfect conservat
p[rea a se rostogoli peste privitori.
}mpl[to=at[ ]n colb de c[rbune =i cremene,
carnea se pietrificase parc[ =i ea =i pe pielea muncit[
de trecerea
anilor
puteau fi num[rate ]mpuns[turile s[ge\ilor uciga=e.
Era =i acesta un semn al
nedezruptei continua\ii.
Vede\i a=adar cu c`t[ smerenie
trebuie s[ sape arheologul sub casa na=terii lui Sadoveanu?
Dar cine va s[pa la temeliile casei lui Iorga?
Sau a lui Br`ncu=i?
+i ne ]ntoarcem privirile ispitite de revela\ii la propriile
noastre case.

Nu e nevoie s[ le mi=c[m lespezile.


Sub ele exist[ m[rturia de nimic dezmin\it[
a apartenen\ei noastre la acest p[m`nt,
cu istoria lui, cu lini=tile =i furtunile lui.
Aici ne e vatra!
Aici dorul nostru de des[v`r=ire.
Aici ne e lemnul de leag[n =i lemnul de epitaf.
Piatra de leag[n =i piatra de epitaf.
Suntem ai \[rii Eminescului. Bem din amfora
pe care s-a ]ncleiat osul sfintei sale case.

88
CUPRINS

Bem spice arse.


Bem memoria vinului spoliat.
Bem fl[c[rile mierii.
+i ne bem, acr[, ]nv`rto=at[, asprit[ de sare,
sudoarea curs[ pe unelte.
+i pe arme.
N-avem a ne privi cu ]ngrijorare viitorul
at`ta timp c`t vom fi demni de lutul amforei dezgropate,
lucr`nd cu trud[ la ]mplinirea viselor \[rii =i c[lc`nd ]n
picioare
f[\[rniciile =i iner\iile,
cuv`ntul sterp =i poleiul mincinos.
Arheologi! Voi desena pentru lope\ile
voastre un c`mp heraldic, rotund,
podit cu piele de piersic[.
Rotund ca Rom`nia.

|ARA }N CARE S-AU SCRIS POEZII


Am ]nnoptat c`ndva ]n m[n[stirea moldav[
]n care =i odaia de somn a drume\ilor
avea o pisanie. Piatra zicea
c[ acolo s-au n[scut, din Nestor =i Mitrofana,
cronicarul cu nume uitat.
Odaia n-avea nimic sf`nt, p[rea
mai degrab[ un s[la= de haiduci
cu flinte =i cu cr`=m[ri\e
dulce ]mpinse ]n v[duvie. }n c[ni
se asprea vinul, paiele patului se cocleau
=i totu=i nimeni nu putea dormi,
aerul avea acel ]nfiorat =i p[relnic ast`mp[r
ca ]n casele
]n care s-au scris poezii.
89
}n casele ]n care s-a scris baremi un vers
numai cheia rugine=te ]n broasc[,
risipa le ocole=te
=i-n jurul lor cre=te p[dure,
prin sticla ferestrelor
p[trunde doar luna
desprinz`nd numai pentru r[sf[\ul ei, din bezn[,
nepip[ite minuni: oase sticlinde, de gutuie,
nervuri de frunz[ cu unghii ]n v`rfuri
=i ape cojindu-se de pe lespezi...
}n casa asta s-au scris poezii.

}n \ara asta s-au scris poezii...

}n racla pisaniei
scrierea e compus[ cu bietele mele oase:
cu vertebrele se scriu literele,
cu coastele, pu\inele cifre
iar cu c[p[\`na
acel viforos,
plin de tain[
=i albit de fal[
“Jo!”

Tr[iesc ]n \ara
]n care scrierea poeziei seam[n[ cu aratul,
cu m[cinatul de boabe ori cu
dulgheritul. Ca osul,
cuv`ntul se lumineaz[ de sine...

90
CUPRINS

|ARA LACRIMII

Din timp neaflatul =i f[r[ slav[, sunt junghiatul


cu o garoaf[, spart de glon\ul gr`ului luminat,
]mpuns de clon\ul de crin. Sp`nzurat de
dalii fierbin\i =i b[tut peste din\i cu =ira de spinare
a unei flori amare =i b[tut peste vorbire cu
ale ierbilor =ire...

Fiecare ran[ mi-e ca ochiul, sub sprincean[.


M[ trage din groap[ deschisul de pleoap[, c`nd sunt
]ns`ngerat foarte, pun pleoap[-ntre mine =i moarte,
c`nd s[ uit p[timirea ajung, deschid pleoapa
=i pl`ng.
Cu lingura-pleoap[ m[n`nc =i beau ap[.

C`nd ]mi moare vreo lacrim[ o pun, dup[ datin[, ca-ntr-o


l[crioar[ ]n lumea de-afar[.
De-mi na=te lacrim[ muierea, surp, dinl[untru,
t[cerea cu petrecere dulce ]n pleoapa cu
cop[i alunge.
Mo=ia mea e o pleoap[ cu lacrim[-n ea, cu veche
dragoste =i priveghe =i cu sare
neiert[toare...

SCUTURI

Le-am v[zut, scuturile alunge spre care parc[ st[


s[ se-arunce o s[geat[, din arcul, vibrat[, al
n[v[litorului care p`n[ s[-l dezdoaie s-a f[cut
\[r`n[ =i-=i umple barba cu iarba...
91
CUPRINS

Scutul seam[n[ cu lacrima, sie=i geam[n[, ori cu u=ile


de cet[\i, lustruite, de s[ge\i, ori e pe m[sura p`inii
citite cu gura.

Dar am ]n\eles c[ seam[n[ cu floarea-soarelui, mai ales


=i dac[ a= fi zugravul ce logode=te culoarea
cu, de aur, praful, l-a= ]nf[\i=a pe o=teanul a=a:
o floare a soarelui, b[tr`n[, \in`nd o floare a
soarelui, copil[, ]n m`n[...

GRECUL +I UIMIRILE

Grecul nu se uime=te de nimic, nici de sine. Pentru Strabon


ora=ul Atena este o st]nc[ a=ezat[ pe un =es =i locuit[ de
jur ]mprejur. Judec]nd astfel, Partenonul nu e dec`t
un dreptunghi de coloane dispuse cu imperceptibile
asimetrii de jur ]mprejurul unui alt dreptunghi, de aer.
Pentru grec, nu Friné vestala i-a pozat celui ce-a
sculptat Afrodita din Cos, ci p[stori\a unei turme de oi.

Mikena a fost zidit[ din aur, zestrea Clitemnestrei num[ra


podoabe de alabastru =i sardonix, dar grecul nu le-a
c`ntat ]n vers. El =i-a l[udat vinul, m[slinele pietroase,
pastrama de capr[ =i pe=tii.

Nimic nu-l poate uimi pe grec. El =i-a tras peste suflet


c[ma=a simplicit[\ii =i via\a lui seam[n[ cu a lutu-
lui de amfor[ pe care ]l spal[ uleiul, olarul ]l scrie
cu nimfe trupe=e, apoi se n[ruie, oscior cu oscior,
la picioarele m[slinului umil.

Dar nici moartea nu-l uime=te pe grec...

POEMA PATRIEI
92
CUPRINS

(1977)

GEAMANTANUL CU GUTUI

Ce toamn[-mi apare
cu ploaia ling`nd grunjii de sare
de pe cerdacul
unde zac fasolele =i taica dovleacul?

E din p[tulul
cu aurul de la gr`ul-fudulul
=i-i astup[ hambarului putregaiul,
mai credinciosul, m[laiul.
Dobitoacele c`te-au r[mas
se trag ]n cotloane de pripas
=i plou[ peste =indrilele
podului, umilele,
curg firele c`nepii mohor`te
ca la nun\ile fetelor ur`te.

E vremea c`nd ]ntr-o pustie gar[


c`te-o b[tr`n[ coboar[
]nh[mat[ la harabaua unui geamantan de recrut
]n care parc[ ar duce lut.
Cheutorile ruginite
capacele le deschide
=i rostogole=te gutui
93
printre picioarele nim[nui.
B[tr`na-nghenunche s[ puie
la locul lor tidvele de gutuie.

}ntoars[ de la nepo\i
dup[ un =ir de fumegoase nop\i,
ea se scoal[ =i caut[ ]n sertare
chibritul =i mucul de lum`nare;
b[tr`nul dup[ cana cu ap[ alearg[
dar p`n[ s[ se-ntoarc[...

Mai t`rziu deschide gemule\ul jilav


al domni=oarei de la telegraf
=i bate =ire
cu piroanele =i clopotul de m[n[stire
=i cur`nd fulger[ ]n ora=
]ntunecatul mesaj
mai crunt dec`t marile ploi
=i chem[rile la r[zboi,
fierbinte,
cu doar at`tea cuvinte
c`te inima le mai poate pr[si:
“Vino. M[-ta muri!”

E vremea s[ vorbesc despre b[tr`nul =i b[tr`na


c[rora le-am pupat eu m`na
tat[-mare =i maic[-mare ai mei sau ai oricui
=i-apoi pl`n=i
=i-ngropa\i sub copite de m`nji...

94
CUPRINS
GR~UL +I P~INEA

1
Gr`ul =i el
un fel de Constantin Br`ncoveanul,
huzure=te sub Hurezii verii,
se umfl[ de dulce =i gras
=i tocmai c`nd s[-=i pun[ osu-n odihn[
vine porunc[ de mazilire.

El st[ fa\[
cu mor\ile
fiilor =i ginerilor lui; C[l[ul
reteaz[ cap dup[ cap =i p`n[
s[ taie grumazul b[tr`nului
securea se toce=te. }mp[ratul
cu m`na lui de piatr[ o ascute, o bate
=i ea lucreaz[ tihnit.

Apoi trimite
de-i toarn[ ]n saci pe cei uci=i, b[rbi
=i m[dulare dev[lm[=ite.
Surp`ndu-se ]n s`ngele alor lui
gr`ul cu cap de aur,
muierea m`n[ slugi
s[-i aduc[ vreascurile sub\iate ]n \ar[,
iar \ara
le las[ ]n seama morarului-filosof.

2
Luce=te gr`ul la g`tul frumoaselor,
st[ pitulat ]n inele
=i boabele se sfarm[ ]n din\ii lor tineri.

3
95
C[zu gr`ul, zorn[itoare povar[
de pe cocoa=a piramidei din Egipet
=i cor[biile-i trecur[
peste v[mi de ape,
p`n[ la noi.
Uitat ani o mie
e aruncat ]n lut =i el ]ncol\e=te.
Spicul ce-l \ii ]n palm[ acum
ar st`mp[ra foamea
omului
de peste ani o mie.

4
Pus la cazne, junghiat, ars,
el trece ]n p`ine
=i schingiuitorii
]i cad la picioare.
La picioarele p`inii? De ce nu,
de ce n-ar sem[na p`inea
cu mumele din icoane
purt`ndu-ne
]n p`ntecele lor? P`ine,
mum[-fecioar[,
p`ine,
icoan[ cu burta la gur[
]\i scriu numele
cu din\ii albi de sa\.

gr`ul
=i p`inea.

5
96
+tiu o Biblie
scris[ cu boabe de gr`u. Dou[
boabe de gr`u —
prima pereche a lumii. Apoi
Cain (de gr`u)
]l ucide pe Adel (de gr`u)
=i dou[sprezece boabe lucide
de dragoste —
stau la o mas[
=i una (unul) ]l va vinde
pe bobul-lacrim[.

(O, gr`u al gr`urilor, gr`u


al gr`urilor! Totul
e gr`u...)

Boabe de gr`u,
dih[niile =i lighioanele arcei.
Golgota — un munte de gr`u
cu trei sp`nzur[tori
(trei spice) ]n v`rf.

Ai mei
au scris Biblia aceasta,
au scris-o pentru mine
=i copiii copiilor mei
=i eu o citesc
bob cu bob
]n buc[t[ria-bibliotec[
a lumii...

IERBAR DE NERVI
97
CUPRINS

(1978)

DE-A+ FI REGE

De-a= fi rege
mi-a= m`nca ]n fiecare zi
bufonul.
Turnul c[l[ului
l-a= umple cu gr`u,
mi-a= pl[ti rachiul
cu fragmente de ]nger.
Nici ]n somn
nu m-a= desface de muzic[.
La ospe\e
a= scoate numele de poe\i
de pe lista bucatelor.
M-a= ]nh[ma
la atelajul ninsorii.
De-a= fi rege
a= fi fluid...

IERBAR DE NERVI

98
CUPRINS

Beau ap[
din palmele sparte de piroane.

Beau din aer


ca dintr-un r`u din care ]nc[ nu s-au scos
pe=tii.

Tinere\ea mea? Cartu=


pierdut ]n iarb[.

Muzica? Ceva deasupra mor\ii.


Pictura? Muzic[-n ascez[.
Dragostea? Floare afazic[.

Beau
un vin r[spicat.

Lumina-ngreunat[ de mor\i ne=tiute


o umple ploaia — ca un tipar de bani.

Nu-mi voi tr[da


solitudinea.

Veni\i s[ vede\i noaptea


cu ochii mei de un verde antic,
]ncredin\a\i-v[ acestor dou[ m`ini
cu care convie\uiesc,
l[sa\i-v[ strivi\i de cartea mea
care e un ierbar
de nervi!
POESIS
99
CUPRINS

Beau un pahar
plin cu
sete...

AMINTIRI DIN COPIL{RIE

Copil[rie — blidar de lacrimi,


firimituri de p`ine =i muzic[,
m`ner de sabie, f[r[ sabie...

Timp jupuit de pe ape,


gard pe care suie
g`tul unei miresme.

Bl`nd[ lentoare
a pa=ilor mor\ii.
Aer cald ce tope=te fluturii.

Copil[rie — fete
cu \`\e de plastilin[.

P{RERE

Tu min\i cu din\ii,
vezi cu t`mpla,
tu ui\i
cu p[rul...

DEFINI|II

100
CUPRINS

Fluturii sunt pielea lep[dat[


a unui animal
ce n-a existat niciodat[.

Oglinda e o piele de lapte jupuit.

Poetul e un cumsecade
traficant de cascade,
poetul e un t`n[r fruct
ori un b[tr`n apeduct...

IUBITA

Parfum friabil,
miere incinerat[ —
ce pre\ mai ai, frumoaso,
la bursa mirodeniilor?

Mai dulce
ca pulpa ninsorii,
firid[
cu melancolii destupate
\i-am scris
un hambar cu scrisori.

Sub chipul t[u


am mers de am stat,
ruin[ a parfumelor,
cimitir de p[uni,
moar[ de frunze.

Aud zgomotul
101
pe care-l produci
CUPRINS

de=urub`ndu-te din castitate.


C`nd e=ti departe,
aud cum m[ cotrob[ie=te cenu=a,
aud
cum ]mb[tr`nesc...

SIGL{

De dor de mare
am pus o scoic[ la patefon

Nu mai =tiu
dac[ am aripi de zburare
ori numai aripi de mers
cu b[t[turi =i unghii.

De dor de dragoste
m[ t`r[sc pe burt[
prin inelul logodnei
=i ]nc[ mai r[m`ne loc.

B[tr`ne\ea
e o arhitectur[ corupt[...

PLOAIE RUSTIC{

E o ploaie rustic[
ce m[ ajunge la ora
]n care nu mai pot comunica
dec`t prin cablograme
=i pneumatice.

O ploaie
102
CUPRINS

m[run\it[ copil[ros
peste conture neprecizate,
e vinul, c`t a mai r[mas
de la be\ia
]ngerului...

CONSOLARE

Da, mai b[tr`n, dar mai aproape de moarte,


mai ]n\elept, desigur, dar =i mai singur,
nu m[ mai d[rui zilei
cu tot ce sunt,
b[t[liile le port cu doar f[r`me din mine
]ns[ fragmentele ]nving[toare puse unele l`ng[ altele
nu mai sunt eu.

Dar e ceva mai ]ntreg


dec`t marea
care se sparge
mereu?

DESEN ATTIC

Tot pe un cal
c[l[re=te =i zeul,
el, care ar putea c[l[ri pe aer...

Iarb[ pentru cal, ]n traista calului


=i oase de poe\i —
iarb[ netrebniceasc[ —
]n traista zeului.

103
CUPRINS

La popasuri
m[n`nc[ fiecare
ce are...

FELURITE
PETRECERI

Am fost arbor,
n-am mai fost,
unei marmori
i-am fost rost;
am fost marea
=i apoi nemi=carea
=tersei ploi.
Fost-am tineri
=i b[tr`ni —
cu, doar vineri
s[pt[m`ni.
Am fost el
=i-am fost =i tu,
un inel
ce se pierdu,
am fost cear[,
lighioan[
=i-apoi iar[
lut de can[...

Vei luci,
bl`nd Viflaim
c`nd va fi
s[ nu mai fim?

104
CUPRINS

ISTORISIRE
Scriu sub portocala
de =aizeci de wa\i
iluminat de biblioteci
ca de l[zi cu pe=ti.

Stau sub
o panoplie de datini,
lipit de crupa
conjugalei p`ini
=i m[ osific —
schelet al speran\ei
cum z[pada
e scheletul apei
=i m[ cred
croitor de p[uni
=i cizmar de ceramici.

Dar fluturii?
Fluturii vin din moarte spre noi,
ori curg din noi
c[tre moarte?

Nu =tiu, de=i sunt trecut


prin toate
académiile ploii...

CONDOTIERUL
Sunt condotierul cu lefi neprimite,
cu un cal numai coaste
=i-o sabie cu limba t[iat[.
105
CUPRINS

Nu mi-am primit argin\ii


pentru ultimele trei r[zboaie
=i m`ine, de-am s[ m[ pr[p[desc
cetatea ]i va cump[ra calului meu
ov[z
=i un alt condotier...

DIN|II
Copacii sunt firele de p[r ale \estei tale,
p[m`ntule, b[tr`ne,
apele sunt pielea ta bun[
iar noi suntem din\ii t[i —
din\i de lapte
=i din\i de vin,
sticlind de pofte vorace.
Cu ei, cu noi,
ai mu=cat tu din lun[.
Cu noi judeci tu
(dinte pentru dinte...)
Ca s[ nu ne fie prea frig
=i prea fric[
]n lume,
ne-acoperi cu bl`ndele
unelte ale s[rutului...

DE PROVINCIE
Soarele, ]n sf`r=it. Ca maica mare
(numai literar numit[ bunic[)
desenez o cruce ]n carnea lui

106
CUPRINS

=i-apoi ]l m[n`nc. Ca-n piei de Cordoba,


c[r\ile mele sunt legate ]n coji de p`ine
=i m[ las acestei solubile str[vezimi
ce mi=c[ pe lungi foi galbene
cernelurile poe\ilor provinciali.
(Provinciali sunt to\i poe\ii
]nc[ ]n via\[...)
M`na mi se usuc[-ntr-o carte,
semn,
la pagina pururi nescris[.
Pare o m`n[ furi=at[-n veston
pentru a astupa, ]n st`nga
o m[runt[
fisur[...

DE UNUL SINGUR
Am ajuns s[ respir de unul singur,
]mi bate ]n piept numai inima mea,
m[-ndop cu ultima conserv[ cu copil[rie
=i-mi fac singur jocuri (de-a turcii =i indienii).
Am ajuns s[ beau numai cu gura mea
=i c`nd sunt bolnav, tot eu sunt cel ce sufer[,
urc ]n tren =i ajung singur la \int[.
O, singur[tate...

Am ajuns s[ rostesc: anii Mei


=i — ce groz[vie, ce groz[vie! —
versul
Meu...
107
CUPRINS

C~ND V~RSTA MEA


}+I }NVERZISE CIPRII

C`nd v`rsta mea ]=i ]nverzise ciprii,


poetul m-am sim\it, f[r[ de veste,
]ncovoiat sub l[mpi de vis ca scribii
grav`ndu-=i scrisurile-n palimpseste.
Petrec[re\ul os l-am pus s[ zac[
]n cala unei nave truditoare,
m-am nevoit cu umbra mea s[rac[
din miez de p`ine s[ te-nchipui, soare.
Sub muzici nec`ntate =i oglinde
mi-am sp`nzurat de-un fir de raz[ capul,
s[ fie el iubirilor, merinde.
+i-acum c`nd p[rul meu ]l umple albul
piatra o simt cum g`tul mi-l cuprinde
muncindu-l, la crepuscul, pe casapul...

C{L{UZ{

R[m]ne-nchis ]ntr-un ]nghe\ de vers


fierbintele meu jind de-a te pricepe,
perete cu icoane nepereche
prin care curg din carte-n univers.

Cu mine un norod de trupuri reci


se-ndreapt[ c[tre stele, oameni simpli
=i eu li-s c[l[uza pe poteci.

Sunt cel cu care truda lor se-ncepe


=i cel ce r[nile li le-a premers,

108
CUPRINS

=i cu genunchii, lespezile-a =ters


de frigul vechi =i de rugina veche.

A lor petala =i ai mei sunt ghimpii,


toiag de cear[-n veacul dou[zeci,
pe dragoste tocmit, pl[tit cu siclii...

ULISE

A=a cum m[-nv[\ar[ mai vechii =i mult vechii,


muiericele glasuri c`nd ]mi doboar[ grechii
mi-astup cu cear[ scoicile, dou[-ale urechii,
pereche doar cu luna, altfel du=man perechii.
De un catarg, la prova, m[ las legat ]n rafii
=i goalele sirene cu p`cle dulci, de stàfii
]n carne-mi toarn[ unghii, ca ]n argin\i, zarafii
dar s`ngele ]mi url[ ]n trup: fii surd, a=a fii!
S-ar t[v[li-ntre cipre=i =i-n co=uri mari cu pe=ti
cu solzi ]nc[-n vibrare s[rmanu-mi trunchi =i-ace=ti
b[rba\i albind sub pulpa n[voadelor cere=ti.
Pot s[-i ]ntorc din pofte, cu caste prevestiri,
spre cele ce ne-a=teapt[ mi=c`nd lope\i sub\iri,
la \[rmul de departe al Singurei iubiri...

CU PRIVIRE LA VIA|A MEA

Fi\i aten\i la cai, aten\i la hamuri,


via\a mea-i transport de l[zi cu geamuri
legend[ ori sare
]n curs de coagulare!
109
CUPRINS

CHEIE PIERDUT{

O, peste cheia casei mele ninge,


conturul, z[pada i-l ia,
abia dac[ se mai distinge
fereastra pe care-o-nvia...

ARZI, STEA

Arde cu lumin[ pal[


steaua mea de pricopseal[;
spumeg[-n bol\i
lungii ei col\i,
cre=te f[r[ m[sur[ —
lacrim[ cu burta la gur[.
N-are, a ei, vreo sc`nteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, g`ndi-vom,
e vegheat[ de-un suflet de om.

Arzi
cu gazul de lamp[ al p[gubo=ilor barzi,
arzi, stea,
c`t te vrea
dezvelite,
cu ma=in[riile
inima mea!

110
CUPRINS

NA+TEREA FIULUI
Nu i-am cerut via\[ \[r[ncii din Muscel,
mi-a dat-o f[r[ s-o fi cer=ut
=i iat[-m[ azi, eu sunt cel
jinduind un nou }nceput,
vreau s[ fiu tot poetul pe care-l ]ndur[
t[cerea =i-a=a plin[ de vorbe,
na=te-m[, mam[, celui ce-am fost pe m[sur[
=i d[-mi nemaiauzitul nume de Gheorghe.
Din veghe =i mil[
te-ntoarce sub o demult trecut[ stea —
fi-mi tu mama-copil[
zidind un copil mai b[tr`n dec`t ea...

C{TRE POET
Imposibil poetul =i imprevizibil[ via\a lui:
statuie sub coaja unei statui.
+i totu=i, f[r[ netrebnicia lui nimic n-are rost
=i nici m[car nu e unic. El a mai fost.

Vine c`nd =i c`nd


=i-=i e lui, p[m`nt,
el se-ns[m`n\eaz[,
el se ierbeaz[,
el se na=te,
el se pa=te.

A fost?
Nici c[ se mai cunoa=te.
111
CUPRINS

Cel a=teptat, cel nen[scut,


vine mereu din trecut.
E-n slav[ cu pecete =i cu inel
dar nu e el,
nu e Nici el!

(Vine
te miri cine...)

Ce m[n`nc[ el =i ce bea?
Mai nimic: via\a ta,
via\a mea...

RAN{

Cum rana nu ia forma stiletului,


s[rutul t[u nu e=ti tu.

M{NU+A

...Z[pada e m[nu=a cu care-mi cau\i gura...

C~NTEC DE DRAGOSTE

Noaptea-n friguri se divide


c`nd ]nc[ mai am gur[ s[-mi las
s[rutul pe degetele despletite,
]ntoarse-n oglinda lor de popas.

+i oglinda e gur[ r[nit[


=i-n fiecare dinte te-ar[\i,

112
CUPRINS

ca o regin[ umbrit[
de crenelurile unei roase cet[\i...

Oglinda ]n m[rul ce e=ti se ]nfige,


suc dulce ]mi curge ]n barb[
dar zeama e s`nge =i frige
=i dup[ ce trece,
sunt iarb[...

UN FEL DE HUMORESC{

Mori de v`nt,
trase pe t[lpi de sanie cu dul[ii
domni=oarelor b[tr`ne;
Sahara
traversat[ de ur=ii albi ce doboar[
arborii de lalea;
caldar`mul
=i eu
=i eu, devorat de fluturi carnivori.
(M[ va restaura doctorul etrusc
de la muzeul de antichit[\i.)

Vre\i s[ plec? Risca\i s[ r[m`ne\i


f[r[ luna septemvre.
Burduful din care beau vin
e o fost[ gu=[ de vrabie. Mi-ajunge!

Mai r[m`ne s[-mi public coresponden\a


cu Marilyn Monroe...

113
CUPRINS

VULTUR

S[-l =tii pe vultur, sus,


peste bisericile lui de piatr[,
s[ se fac[ repede toamn[
c`nd bate el din arip[,
trei zile s[ cad[ frunza
c`nd face el dragoste
=i las[\i-i lui, somnul,
s[ vi-l vegheze!

De parc[
ai putea s[ Vezi
libertatea...

JOC

Curg animale jupuite din c[r\i,


cineva face focul sub ultima z[pad[
}n vreme ce chiromantul b[tr`nei cet[\i
]i cite=te viitorul, ]n palma ]ntins[,
Afroditei din muzeu,
cu mult prea groase pulpe pentru gustul
meu...

VECHE DRAM{

Cu crengile-l vom
trage ]n moarte pe Avesalom
sp`nzurat de p[rul negros,
om =i cal, os cu os!
(}=i purta, blan[ de miel
moartea, cu el,

114
CUPRINS

prin fire de p[r


a curs ]n sus, cu ]nc[l\[ri,
cu sc[ri de lemn, cu =aua
prin firul ca neaua,
cu pieptarul, cu zala
=i cu z[bala.
Om =i cal ]ncap
]n iarba crescut[ din cap
sub creanga-casap.)
Capul mi se-ngroap[ =i mie, copil[,
]n mil[
=i-n frunz[ dalil[
cu din\i
fierbin\i
=i-n locul frun\ii de rou[
]\i cad ]n pat cu claviculele-am`ndou[
=i la g`t c-o retez[tur[
care mi-e mie gur[...

}NTOARCEREA FIULUI

}n cinstea credinciosului berbece,


gras =i buclat de f`n aromitor,
tat[l duios, prin sabie ]l trece
pe a=teptatul fiu risipitor...

PREDESTINARE

C`nd na=te perla s[ fii moa=a (mo=ul)


deosebind perli\a de perloi
=i-apoi umpl`nd cu luminare, co=ul
cu dulci argint[rii =i brume noi,
115
CUPRINS

tocme=te-te la urm[ cu zaraful,


f[-\i unghiile, perlei crude, doici,
o schimb[ pe rachiu =i epitaful
\i-l scrie peste crupa unei scoici,
apoi fii, ploilor ce cad pe fructe, ho\ul,
negu\[tor de faruri ce nu ard
p`n[-ai s-ajungi s[-\i ]mpline=ti nego\ul
v`nz`ndu-\i umbra stearp[, unui gard,
]nv[luit ]n lut ca-n sarcofagii
pe care vinuri acre au gravat
ca pe un clopot scufundat, mesagii
=i fii, sub sm`rcuri, clopotul cr[pat

ce poate ]nc[, glas dogit, s[ sune


din apa verde, putredele p`nze,
pe-o nav[ cu catargele nebune —
st`lpi lungi de sare-ai lacrimii nepl`nse...

LAUS

Cea mai frumoas[ moar[ e de v`nt,


sub\ire v`nt este candida lance,
umflat cu v`nt e prin\ul de La Manche,
=i de m[lai e scutierul bl`nd.

Cea mai frumoas[-i moara-n care bate


numai at`ta v`nt c`t s[ ridice,
din c[r\i, barba poetului, de spice —
at`ta v`nt, c`t[ singur[tate...

116
CUPRINS

Z{PADA MIEILOR

Z[pada mieilor, dar nu mai ninge cu miei,


mieii sp`nzur[-n m[cel[rii,
diseca\i, gra\ios, ca-n iubire, femei
decupate din dantel[rii.
Ca ei sunt =i z[pezile: tunse de blana
]n care s-ar fi r[t[cit clopo\ei
dar =i pe ele le sub\iaz[ rana
=i nici n-au ]nv[\at s[ pl`ng[ ochii de miei,
diseca\i, gra\ios, ca-n iubire, femei.
Z[pada e a mieilor =i mieii ai bur\ilor dumneavoastr[
cum durerea e a poetului dar =i poetul e-al vostru,
consumator netrebnic de iarb[ albastr[
c[ruia i se clatin[ rostul
c`t ]nc[ i se mai v[d m`inile str[vezii
decup`ndu-se din dantel[rii,
decup`ndu-se din m[cel[rii...

UN ECHILIBRU
+i nestatornicia, nea=ezarea ori vidul,
trebuie s[ aib[ un fel de Odaie
unde s[ nu le ajung[ frigul
=i unde s[ se spele de ploaie...
}n toate, un punct stabil: ]n marea
domolindu-=i ]n ancore cl[tinarea,
]n tot =i ]n toate,
p[ienjeni= =i fluiditate
=i-ntreag[ aceast[ mi=care-n\eleapt[
are amestecare cu m`na mea dreapt[...
117
CUPRINS

+TIU UN CUV~NT

+tiu un cuv`nt ce umbl[, nev[zut,


compus din reci cristale ce se rup;
din fumul care e=ti, c[zut,
ajut[-l s[-=i ia trup!

VERTICAL

+ira de spinare poate s[ cad[ oricum


dar nu ]n genunchi, s`ngele nu se-ncovoaie,
ochiul numai sub o singur[ pleoap[ se poate trage. A lui.
Sunt viu =i colorat de pofte ca un veston de grenadir,
sunt viu =i a=tept iarba
la gura mor\ii, ca la gura sobei.
Po\i s`ngera cu arogan\[, po\i fi
]n vrajba dintre ]ntuneric =i via\[
martorul
inflexibil —
neiert[tor
v`nz[tor de indulgen\e...

RECOMPENSA

Cu calul murg trage la scar[


triste\ea ]n edi\ie de sear[
tras[-n volute verzi de foi volante
ca ruf[ria fostelor amante
=i-n foaia cu tip[ritur[ dens[
cite=ti c[ se ofer[-o recompens[
pe capul t[u din care curge ploaia
=i n[ruie, de insomnii, odaia.

118
CUPRINS

Ho\ de ninsori, profanator de brume,


e=ti prea m[runt pentru asemeni sume
dar p`n[ ca plutonul s[ se-adune
=i popa s[-\i citeasc[ iert[ciune,
tu cu mi=c[ri s[rite din gavote
peste monete treci, peste bancnote
=i te dai prins
=i te dai nins,

c[zut
dar nu ]nvins...

AMINTIRI DIN MUZEE NEM|E+TI

Uneori, iubind, auzeam clapele


pianului pictat
la care c`nta Mozart, copil,
alteori, iubind
auzeam
slujit numai de p`lniile
ori de grote=tile tulumbe
cu care auzea Beethoven.
C`ntam cu din\ii de ceas
ai cutiilor cu muzic[,
purt`ndu-mi creierul ]n afar[
lipit ca o peruc[ buclat[
de \easta sub\iat[ de pa=ii
lui Bach,
grasul,
urc`nd
]n turnul
clopotni\ei...
119
CUPRINS

LOGODN{

Degetele pot fi oase


mincinoase,
iar cele mai mincinoase dintre ele
se ]nsemneaz[ cu inele...

HAMALI

Cu pietre umplu hamalii, sacii,


s`ngele uscat se transport[ cu macii...

}NTR-O CAS{ PUSTIE

Netrebnic[ muiere =i netrebnic b[rbat:


eu mi-am Scris copiii,
tu i-ai Desenat...

C{TRE PSALOM

Cu tot trupul intru ]n aceast[ strigare,


m[ scot din obezile t[cerii
=i m[ a=ez, moale, ceratic,
pe bolovanul inimii mele.

N-am m`ncat p`ine ]ngereasc[. Nu e


de botul ]ngerilor, gr`ul. Ale lor sunt
z[pada =i crinul. }i las
s[ pasc[ de pe mine frica de moarte,
]i las s[-mi fie preajm[ =i sa\.

120
CUPRINS

Sunt pe m[sura poftelor tale, psaloame,


pot s[tura mila ta,
pot fi un semn
cu care s[-\i scrii tu roua.
|i-e gura mea c[limar[ de s`nge,
usuc[-\i scrisa cu cenu=a bunei vis[ri,
scrie-m[ cu f[g[duiala!
Ia de pe mine somnul =i haina
dar nu m[ l[sa f[r[ iubire,
ia din mine lauda c`t[ s-a str`ns,
ia fala,
numai iubirea nu mi-o smeri,
las-o s[ ard[ cu lumin[ gras[,
nepotolit[ =i ne]n\eleapt[,
(f[r[ =tiin\a mor\ii s-o la=i!)
+i ochii mei s[-mi fie judec[tori
loru=i
=i g`ndurile ce-am g`ndit
las[-le, c`nd va fi,
oasele tale s[ le-nc[lzeasc[,
psaloame!

C{TRE DANS

Duh peste lut, pl`ngere,


spirale, coloane ]n fr`ngere
dar =i ]nfr`ngere.
Dintr-un asemenea dulce p[cat
nimeni n-a ie=it aripat,
n-a plutit, n-a zburat...
121
CUPRINS

S`nge prelins ]n col\ de gur[,


]n aer, nici o fisur[,
nici un gest ]n ghea\a impur[.

Osul ce p[rea c[-n aer st[ s[ umble


cu carne ce doare se umple,
sudoare sunt pietrele scumpe...

Dar icoanele ce cresc =i descresc


le vede vulturul din golul ceresc
=i se sperie-n felul lui, vulturesc...

B{TR~NII

S[rutul ei care-=i grava potcoava


pe pieptul unor miri fura\i din nun\i
corce=te azi urzica cu agava
=i roade scoar\a plopilor m[run\i.

Cei ce i-au robit, abandona\ii,


nu-s ]nc[ jupui\i de vechiul dor
=i ea — r[sad de cariate gra\ii,
r[m`ne neperechea tuturor.

}n p[ru-i alb ca pe liane urc[


=i-n oasele dogite ]nc[ simt
bizan\uri b[l[cite-n lene turc[

=i-a=a, n[dragi =i b[rbi b[l[ng[nind,


clavicule ]ncalec[, de-argint,
se cred ca alt[dat[. +i se surp[...

122
CUPRINS

CREDIN|{

Cuvintele, ca =i iarba,
nu se inventeaz[,
cuvintele se ]nt`mpl[...

E VREMEA

Memoria? Manej cu cai de mare —


fum cald ]ncarc[ orgoliile clipei
=i e vremea c`nd tot ce atingi
ia culorile tale,
vremea c`nd versul
se crede gropar de regi...

ORIC~ND DAR NU ORICUM

S[ po\i muri oric`nd


dar nu oricum.
S[ te a=tepte groapa rotund[
s[pat[-n locul circului migrat.
Las[-te sp[lat
de cuvinte de-acas[, las[-te,
juc[rie de lut
a unor datini de-acas[.
|i se va vorbi cu grij[,
de parc[ ai ]n\elege.

Sunt unii care au parte


de moarte grozav[. Mor unii
]ntr-o limb[ str[in[...
123
CUPRINS

SUNT APOSTATUL

Sunt Apostatul
acestei iubiri
c[reia-i calc =i-i dezbin
vertebrele de ceramic[.

Zeu la-nceput,
mai apoi preot ]ntunecat,
sunt sclav r[zvr[tit
]n cele din urm[.

Am ie=it din pielea suav[


a acestei iubiri.
Uleiul din candele ori s`ngele
]mi cade peste m`inile
trase ca dintr-o m[nu=[ de fier
din vechile rugi?

Biciui\i-l pe sclavul orgolios


cu =ira de spinare,
cu =irul din\ilor albi,
cu argintul fuid
al stelarelor unghii!

Da\i-i s[ fie al lui


colbul z[d[rniciei,
face\i astfel ]nc`t
s[ nu-=i mai poat[ ]ntoarce
capul ruginit de trufii!

L[sa\i ]n calea lui drum sterp,


l[sa\i fumul...

124
CUPRINS

OCHI DE INEL

S[-nve\i s[ mori de la v`nt,


s[ mori cum moare apa
]n cristalele ]nc[ vibr`nd
]ngropate cu pleoapa.

Cu ]nceputul de moarte, s[ te deprinzi,


al lum`n[rii de sear[
ivind din m`l de oglinzi
pe=ti lungi cu solzi de cear[.

S[ ]nve\i cum se moare, s[-nve\i


mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi =i cet[\i,
toate de gropni\e-s bune.

Cum moare mireasma s[ mori,


geruind pere\ii de sticl[
sub\iri, cu vapori
de singur[tate =i fric[.

S[ mori ]ntr-un fel


]ncercat doar de tine,
curg`nd printr-un ochi de inel —
al logodnei divine...

C~NTEC

Ploaie, transparen\[ pedepsitoare —


arbore, statuie f[r[ cap —
mi-a\i mai r[mas, acum c`nd luna doare
=i-n pielea lep[dat[ a =arpelui ]ncap?
125
CUPRINS

Mai sunte\i ]nc[ preajma c[rui dor,


mai lic[ri\i ]n care oseminte
c`nd crinii, s`ngele pedepsitor
lin =i-l despoaie peste vechi morminte?

DESEN

At`ta pace m[ cuprinde, c`t[


a mai r[mas ]n cupa mohor`t[
din care vara a b[ut c`ndva.
At`ta pace, trupul meu o bea
=i ]=i hr[ne=te buzele ascunse
cu dumicatul unei ro=ii frunze
din care, lin, nervurile s-au tras.

C`nd pleci, e tot ce mi-a r[mas...

RIT

Acest tipar de carne-mi mai ]ndur[


dogite oase, vreascuri de str`nsur[
=i nervii — ierbi de marmur[ ]n temple.
Tot ce-i april ]n mine se-nseptemvre...

T`rziul e-al iubirii nent`mplate


=i-al hanului ]n care n-ai r[mas,
al diligen\ei ce-n potcoave bate
sub ulmii vechi, f`nt`na de popas.
+i-mi se smere=te, singur, versul p`n[
s[ fie vers =i cu b[tr`n[ m`n[
]ncerc s[-l fac s[ fie, s[ r[m`n[,
duminec[ s[-mi par[-n s[pt[m`n[...

126
CUPRINS

Septemvre, copt, ]n f`nul str`ns c[zu


dev[lm[=indu-=i bl`nda sare cu
o lacrim[ ce plou[
=i e=ti tu...

FISUR{

El nu e at`t de b[tr`n
]nc`t s[ poat[ sta
prea mult[ vreme
singur cu trupul lui
]ntr-aceea=i odaie
f[r[ s[ sufere
=i nici at`t de t`n[r
]nc`t s[ se dedea la somn.
Poart[ pe chip
o melancolie
]ndulcit[ doar cu scrierea de sonete,
escalad`nd
o fisur[ imperceptibil[
]n oglinda
duratei.

ROST

N-am voie s-a=ez piatr[ peste piatr[,


sunt ve=nic
gata de drum,
dumicat,
spintecat
prelins dintr-o cocoa=[ ]ntr-alta
127
CUPRINS

a clepsidrei
printr-o str`mtoare
prin care nu trece nici aripa de fluture.

+i nici dragostea...

TREZORIER

Ce-am s[-i aduc iubitei? Vai, ajunse


]n mine umbra ei s[ se sculpteze
cu dulci firide =i conture treze;
i-aduc o pern[ plin[-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, ]nc-o dat[
]n lume fug cu merele (=i-o fat[)
cu ultima, din veacuri diligen\[,
v[ las, se pare, palida-mi absen\[...
|in frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, c`nd ronde, c`nd alunge
cu care-n copilie am ajunge,

republici am corupe =i imperii,


dar f[r’ de veste iarna ne str[punge
cu, s`nger`nd, nervurile t[cerii...

F{R{ COPII

Sf`r=it de serie-am ajuns, ratare


a zah[rului convertit ]n sare,
cu mine, uite, a pierit o =ans[
n-am ajuns lut ci ve=ted[ faian\a.

128
CUPRINS

Nimic din tot ce sunt n-are urmare,


]nt`iul sunt? Eu m-am voit oricare
=i-ncerc nes[buita cutezan\[
de-a m[ zidi, ]nsingurat, ]n stan\[...

Desperecheat, dar nu f[r[ pereche,


mi-adaug =irul zilelor umile
unei pove=ti de la-nceputuri veche.

Glasul-copil nu-l =tie-a mea ureche


=i dintr-at`tea vorbe inutile
m[car pe una o p[strez: copile!...

UN TREN

Moment de sear[ ]ntr-o gar[ mic[,


p`n[ s[ cad[ cea dint`i z[pad[,
ceasornicul cu limbile-n t[gad[,
gazorni\a cu afumat[ sticl[

=i-n jur pustiul. Prind s[ se str[vad[


ierburi ce nu-s =i-n lini=tea pitic[
se sub\iaz[ =inele de-o fric[
prelins[ dintr-a fulgilor arcad[.

Stai =i a=tep\i un tren ce nu opre=te


]n gara care bl`nd se-nz[peze=te
=i c[reia luminile ]i treieri

dar iat[-l, ]naintea ta cum cre=te,


fere=ti de-o clip[ ]\i sculpteaz[-n creier
=i curge-apoi pe =iruri lungi, de greieri...
129
CUPRINS

IERNILE PICTURILOR NAIVE


Lui Mircea Micu

Mi-ai dat, b[tr`ne,-o iarn[ de Ni\[ Nicodim


zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoar\[ de copac
ce n-a ajuns s[ =ad[ cuminte-n \intirim
la c[p[t`i de fat[ ori de poet s[rac.
O moar[ cu o g`rl[ curg`nd parc[ din veac
=i-o roat[ care mi=c[ uimiri =i str[vezimi
=i macin[ secunda pe care o tr[im,
o moar[ de z[pad[ cu nimenea ]n prag.
O moar[. O ajungem =i i ne spovedim —
sarea de lins a iernii de s-a-nt`mplat s[ fim
c`nd bulg[re de sare ni-i chipul mohor`t
=i asfin\ind ]n moara lui Ni\[ Nicodim —
u=or ne pare gr`ul ce ne-a-ngropat ]nc`t
c`nd ]l sim\im la glezne el ne-a trecut de g`t...

POVESTE
Toat[ via\a
el a arat cu ochii
luna din Lun[,
p`n[ s[ se ]nal\e
]n p[m`ntul din P[m`nt,
ideogram[ astral[
caligrafiat[ de p[rin\i b[tr`ni
agonisind cu pu\in[ pricepere
c`teva semne palide...
Moartea mu=c[ din umbra lui
ca dintr-o cruce
de gr`u...

130
CUPRINS

AMINTIRI DESPRE MINE


(1980)

DOAR

...Sunt doar bulg[r de tin[


alexandrin[,
cu doar o spinare, sub ploi
=i cu ochi numai doi...

STARE

...+i mi se-nt`mpl[ s[ fiu


un biet sat de foame,
l`ng[ o cetate de p`ine
]ntr-o ]mp[r[\ie cu gr`u...

TOAMNA

Suflete al meu, de copil,


te duci =i tu
ca pas[rea ce trecu,
s[ mori ]n Nil?

131
CUPRINS

+i tu, s`nge, cu frigul


ce te mu=c[ mereu
mergi s[ mori poate-n Tigru,
Eufratele meu?

PROPOR|II

...Bunica
duce la gur[
M[n[stirea Dintr-un Lemn,
plin[ ochi
cu singur[tate...

AUD

...Tr[iesc
re]ncarnarea mierii.

Cineva
m[tur[ paradisul
de cadavrele fericite
]n vreme ce mie mi se pare
c[ aud
desfrunzindu-se
religii...

ULTIMELE +TIRI DIN PARADIS

...}ngerii scriu articole de legi


ori clocesc s[ge\i
=i ]n pauza de pr`nz ling sare.

132
CUPRINS

La cerere, ei rup sintaxa ploii


— greab[n de cal —
slujindu-se de moa=tele
pluvioasei Paraschiva.

Ca pe chei de case de bani


ei reproduc dup[ mulaje de cear[
miresmele
cu care urmeaz[
a ne ]mpropriet[ri.

Ei patroneaz[ cu inclemen\[
Uzinele de Ace cu G[m[lie,
fierb rachiu de crini ]n alambice
=i se trezesc ]ntreb`nd f[r[ noim[:
Oare ce-o mai fi f[c`nd poetul
St[nescu?...

INVOCARE

...Picteaz[-mi peste suflet un nor —


poate cur`nd am s[ mor!
Pe cerul acestei provincii
=i-ar a=eza zeit[\ile fisurate Da Vinci
iar Rafael
ar zidi tronul lui Miel.
Adun[, adun[-ntr-o ram[
\[r`na aceasta ce se destram[

=i de-ai s[-l mai na=ti pe Gheorghe din Ge\ia


nu-l umple cu lutul ori gresia
133
CUPRINS

ci a=eaz[ ]n osul dintr-]nsul


sarea =i pl`nsul

ce-l pl`nge toamna c`nd bate


peste pleoapele lui desenate

cu semne ce nu s-au v[zut


dintr-un grai de nimeni =tiut.

A=eaz[-mi peste suflet un nor —


poate cur`nd am s[ mor!...

D~R{

...D`ra copil[roas[ a unui alb


evaporat
sub t[lpile trafican\ilor de z[pad[!

Nu v[ teme\i:
sunt un biet crin
dezamorsat...

EU SUNT DIN ALT MIT

...Din bucurie
r[m`n doar l[zile de ambalaj.

Trupul meu va fi oarec`nd


fabricant de p[m`nt
cu iarba pe iarb[ c[lc`nd...

134
CUPRINS

Am scuipat vorbe =i-am b[ut tutun —


s-a spus c-a= fi neru=inat de bun
=i uite, uite, parc[ v[d o stea
gata s[-=i ]ncal\e sabia
cu pielea mea!

+i ce e dac[ zborul paserei


l-am mirosit?
Eu
sunt din alt mit...

MARATON

...Dup[ patrujdoi de kilometri


el cade-ntre grecii ]nfrico=a\i,
url[:
“Am ]nvins!”
=i moare.

L-au ]ntors cu fa\a spre ei


spre a-l iubire
dar vai, el era un sol
al du=manului...

ATLET AL CRINILOR

Atlet al crinilor?
Se poate, dar poetul e, mai ales, soldat,
desc[tu=at de inelul muierii,
desc[tu=at de p`inea de-acas[,
desc[tu=at de m`inile mamei, umflate.
135
CUPRINS

Descheiat la g`t, soldatul,


descheiat la n[dragi,
descheiat la berebat[...

}NV{|{TUR{

S[ beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,


]nham[ casa la b[tr`na salc[
=i aminte=te-\i vechile s[ruturi
care, descul\e, carnea gurii-\i calc[.
Cu litere ce curg din c[r\i te spal[
=i m`na-n iarba moale \i-o r[stoarn[
c`t arde-n z[ri statuia verii, goal[
=i c`t respiri, nepodidit de iarn[...

VORBE

Prim[vara a fost restaurat[,


vara a fost pus[ la punct,
toamna a fost restabilit[,
iarna e cum a mai fost...

}NTR-UN T~RZIU

Am[run\it[ de toamn[, via\a mea!


Trupul r[m`ne singur de sine
=i intru cu oase blajine, ]n iarn[
(n-am epole\i, am clavicule)
iar zeii ]mi cotrob[ie-n cap
ca ]ntr-un sertar cu chei...

136
CUPRINS

TRIBUL ROBO|ILOR

E tribul robo\ilor.
Ei ]=i sculpteaz[ pere\ii pe=terii
cu oasele celui din urm[
computer.
Pietri= de ro\i din\ate
le sun[ sub pa=i
=i-apoi se str`ng ]n jurul
focului mic, al ultimului
bec de lantern[,
arunc[-n frigare
ultima halc[
de fier ruginit
=i ling de pe cuar\uri
cu limbi de ceasornice,
urmele ultimului om.
Noaptea
ei ]nc[ ]i mai viseaz[
pe oameni...

TRATATUL DESPRE FLUTURI

1
...Fluture: parafa cu herbul
celui v`ndut pe treizeci
de fluturi

2
ran[ zbur[toare

3
(el se t`r[=te zbur`nd)
137
4
e uria=, ]n[l\at
pe potcoave de cear[
=i e =i iepure
zbur`nd cu urechile

5
e compus din pieile jupuite a dou[
jum[t[\i de boabe
de rou[

6
scoic[ plutind
cu cheutorile de aur
dezvelite

7
a=a s[rut[ el: b[t`nd din aripi

8
=i e chiar rumegu=ul unui s[rut

9
e tala=ul ondul`ndu-se
sculat din sc`ndura
sicriului

10
dar e =i o moar[ a durerii

11
(e chiar durerea
=i uitarea =i singur[tatea
=i disperarea)

138
12
e mirarea

13
vitraliu ]n lapte-nchegat
armur[ r[zboinic[ a vinului
lacrim[ p[lmuit[

14
imponderabil rege al Insomniilor
f[r[ pre\
f[r[ greutate
numai c[ atunci c`nd se-a=eaz[
peste piramid[
piramida se-ngroap[ ]n nisip
pre\ de un cap de om

15
cu o m`n[ de fluturi
arunca\i peste cap
se ia o bun[ masc[ mortuar[

16
fluturele e
oglinda pus[ la gura iernii
spre a se aburi de via\[
ori de moarte

17
carte cu foi de aer

139
18
moned[ cu ]ntre avers =i revers
un trup de vierme
(=tiu =i un fluture
fals)

19
e ne]nsemnat rezid menajer
]n casa ]ngerilor
dar e =i tutunul ce p`c`ie
]n pipa lui Diavol

20
p`lp`ie de spaime
dar poate fi \igl[ de acoperi=
la cazarma gladiatorilor

21
]mi calc[ pleoapele roase
cu lungi trenuri ]n marf[

22
nu \ine de sete
dar unul singur
bea Nilul

23
nu \ine de foame
dar unul singur
devor[ un cal uria=
cu c[tan[ pe el =i cu
sabie

140
24
ne poate pune coarne
instalat confortabil pe buzele
iubitei
25
seam[n[ cu o pas[re
care chiar e
(la clinica fluturilor
f[c`ndu-se disec\ia unui cap de mort
s-a g[sit ]n el
un vultur contras)
26
poate trece oceanul
purt`nd ]n burt[ ma=in[rii felurite
negustori de filde= mini=tri
=i stewardese pulpoase
27
c`nd se ciocnesc doi fluturi
la ecuator
ninge
28
]i iubesc
dar mai ales ur[sc urma lor
=ov[itoare rotund[
ca glon\ul ]nfipt
]n zidul condamna\ilor
la moarte
29
ur[sc iarna lor nechemat[,
z[pada lor ce nu albe=te
141
30
f`nul lor care-mi umple patul

31
le ur[sc monstruoasele trupuri
p[relnice
]ntr-o lume (=i f[r[ ei)
fluid[
=i ]n cl[tinare

32
ei curg
de pe obrazul m[rului
peste m[runta mea lini=te
=i-o dizolv[

33
]i cert
=i ]i iert

34
pe fr`nghia zborului lor
evadez din via\[ ]n vers

35
cu str[veziul lor
m[ pot ]nveli

36
p`n[ ca m`ine
s[ m[ ]nchid =i eu
]ntr-un biet fluture
de lemn...

142
CUPRINS

NINIVE
(1982)

SALOMEEA

A\i hulit-o pe nedrept: iat[-l


pe tava Salomeii,
capul rostogolit al Salomeii!

M{RIME

... +i
s-ar putea s[ ajung
o lacrim[
]n m[rime
natural[...

NINSOARE RAR{

Ninsoare rar[, rit


chinezit
turn`ndu-=i fulgul
=i peste regele
=i peste vulgul...

Cel care ninge


cum ninge?
143
CUPRINS

Singur[tate.
Ninsoare.
Meninge...
Cel care ninge
ce ninge?

NINSORILE
Ninsoare deci,
gramatic[ impus[
cu oase reci
]n carnea mea supus[.
Vom spune c[ ne-am =tiut
totdeauna departe,
ca vasul unui s[rut
f[r`mi\at c[tre toarte
din care vinul a curs
]n \[r`na amar[,
o, ultim parcurs
al labei de fiar[!
Peste ierbile moi
peste inime, pasul.
Din ce-am fost ]nde doi
r[m`ne doar glasul

acestei ninsori
sub ferestrele umede:
Mori suflete, mori
=i na=te-te suflete!

144
CUPRINS

CAII

Caii b[tr`ni spre abatoare


indii, m[rgeanuri =iroind =i asii,
ei, bl`nzii ce, ca ni=te =erpi ai casii
ne-au privegheat pere\ii-n cl[tinare.

Nici capetele nu-=i vor mai ]ntoarce


cu coamele tot falnice, vibr`nd,
ei, galop`nd pe nouri =i pe v`nt,
pe lung de s[bii =i s[ge\i de arce.

Ei mi=c[-n mers biblioteci de oase,


cu biblii ]ngropate-n palimpseste,
foi de papirus, pergamente roase,

caligrafii de s`nge, pe m[tase;


ei ni-s speran\a dac[, peste creste
mai e vreun \[rm necunoscut. +i este!

MONORIM{

Sufletul meu de copil


m[ poart[ din april
]n april
pe bra\ele Afroditei don Mil.

C`ntecul, niciodat[ umil,


moare-mi-l
]ntre pietrele din moara-azil
ce macin[ creierul florii, gracil...
145
CUPRINS

}NGERUL MEU P{ZITOR


...+i uite,
]ngerul meu p[zitor
se descal\[ de bocancii (ai mei)
cu care-a ros pietrele t`rgului (meu)
zv`rle hainele pe podea
(hainele mele bune, preg[tite
pentru balul, cumva am`nat, al
]ntreprinderii me=te=ug[re=ti
de pompe funebre)
h[p[ie din castron, cina
sorocit[ foamei mele, de mama.
+i se ]ntinde de-i troznesc aripile
]n patul (al meu)
cu capul bolov[nit pe perna mea
comunic`nd secret cu mulajul ]n aur
al p[rului iubitei.
E un ]nger cazon, tr[znind a mahorc[,
a vorbe de=ucheate =i-a vin,
cu carne roz-alb[strie
de fruct putrefact,
tocmit s[ r[cneasc[ psalmi
c`nd la biserica Dintr-o Zi
c`nd la biserica de-i zice Sixtin[,
un ]nger v`n`nd cu ochii, pulpele
str`nse-n ciorapi negri ai v[duvelor june,
un ]nger viclean
d`ndu-m[ s[rutului s[u
]n vreme ce-=i ]ndeas[ traista
cu crengile
rugului (meu).
El m-a ales. Nu =tiam s[ existe
N-am vrut s[ existe.

146
A ]nceput acum s[-mi viseze 'naintea mea visele
=i-mi r`m`ne numai nutre\ul lor
celest.
A ]nceput s[-mi poarte cuvintele
=i mi le ]ntoarce tocite-n genunchi,
]mi poart[ c[ma=a
=i mi-o aduce spart[ ]n coate,
]mi poart[ s`ngele,
nervii
=i me=te=ugurile dob`ndite cu trud[.

}ngerul meu p[zitor,


]ngerul meu carnasier
tope=te fluturi doar amintindu-=i
de p[relnicia lor
coagulat[ brusc
]n ceara
ce m[ umple.

M[ p[ze=te de mine,
de f[r`ma de libertate ce =i-o ]ng[duie
m`inile mele
c[ut`ndu-se una pe alta
prin ]ntuneric...

M[ p[ze=te s[ fiu viu,


m[ p[ze=te s[ nu mai fiu,
s[ m[ mir,
s[ respir.

S[ Shakespeare...

147
CUPRINS

PREA DEVREME,
PREA T~RZIU

(1984)

TREPTELE

Trag dup[ mine o Form[


prin coridoarele ]nghe\ate
(ia-\i cunoscut fr`ngerea,
gustul)
trecut[ prin umilin\e
=i trufii carnivore;
trag dup[ mine o Form[
alc[tuindu-se din sf[rm[turile
unui turn ]nclinat —
cu co=ul pieptului, scar[ —
de pe care abia auzit
lunec[ un bob de s`nge
]ncet
din treapt[ ]n treapt[,
din coast[ ]n coast[

din cuv`nt ]n cuv`nt...

148
CUPRINS

VULGATA

Aproape c[-mi p[rea dulce b[tr`ne\ea


m`inii mele drepte
]ngropate-n h`rtii
p`n[ la osul frun\ii.
Sim\eam pe suflet
gustul ]n\elep\iei =i al duratei
c`nd uria=ul idol de lut
mi-a umplut cu barba lui
ferestrele
spun`ndu-mi ]n
vulgata
zeilor:
Stau numai o clip[,
s[ nu te sperii,
stau numai p`n[
te na=ti!

CASA CUV~NTULUI

P`n[ s[ termini discursul


dedicat inaugur[rii templului,
templul
eo
ruin[...
Cuv`ntul ]ncepe
cu propria lui ruin[,
se continu[ cu acoperi=ul seme\
=i-l ]ncheie
talpa-ngropat[ ]n lut,
temelia.
149
CUPRINS

Casa cuv`ntului
o porne=ti
construind
=arpele casei.

Casa cuv`ntului se-ncepe


de la ruin[
]n sus...

ASCULT{-MI VIA|A

Sunt clipe c`nd a= vrea s[-\i spun:


(cu buze ]nchise) ascult[-mi via\a!
Nu e nevoie s-o vezi ori s-o cite=ti,
trebuie doar s-ajungi s-o ascul\i.

Am avut al meu doar un pogon de cer


(un acru, un iug[r, o mil[ marin[?)
=i sub at`ta spa\iu mi-am v[zut de-ale mele —
straturile de legume =i cubul cu c[r\i;

b[tr`n agricultor de himere, cu oase troznind


de trecerea berzelor, toamna, ascult`nd
cu ]nfrigurare clinchetul radioului cu galen[
care tocmai anun\[ timpul probabil de ieri.

Mi-am arat cinstit fic\iunile


cu uneltele de faian\[ dogit[, am a=ezat
asupra lor ploaia =i pentru o singur[ garoaf[
am pornit ro\ile uria=elor mele mori de v`nt.

150
CUPRINS

CATALOGUL COR{BIILOR
(1984—1985)

CATALOGUL COR{BIILOR

C`te ]nc[ vibr`nd, neauzit,


cu ancora ]ngropat[ ]n m`luri
de diamante putrezite,
cor[biile mele, c`te ]nc[
mai rupe\i pielea de muiere
a vechilor c[r\i,
cu echipajul ajuns doar schelete
=i cu numai c`rmaciul
]nc[ viind?
Cor[biile mele lunecate pe ape,
cl[tin`nd algele norilor dar mai ales,
mai ales mi=cate pe iarb[ —
iarba de tutun a himerelor,
iarba umil[, orgolios spiralat[
=i d`nd bun gust dezastrelor
=i ]ng[duind toamna =i lacrima...
O m`n[ de versuri — cor[biile mele,
transport de s`nge,
secret[ ]nc[rc[tur[ de fum,
nervuri de s`nge,
151
CUPRINS

rugin[ lesne de asemuit cu aurul,


versurile mele.
C`te s-au desprins de \[rm?
C`te au ajuns la \[rm?
Cor[biile mele, iubirile mele
mai degrab[ necredincioase,
eu am scris cu voi, Marea
=i dintr-un catarg
]mi vor t[ia semnul de c[p[t`i,
n[lucile de sare,
pesc[ru=ii...
Praga, 18 octombrie '84

NINGE, NINGERE, NINGERIME

Ninge suav,
ninge bl`nd —
ninge feroce;
ningere cu funii de sp`nzur[tori
ningere carnasier[
cu toiege de orbi
(toiegele orbilor — fluturii)
ninge cu capete avortate, de floare,
ninge cu ziare zdren\uite,
ninge cu muzici de cimbale,
ninge gros, groh[it,
ninge ca-n schituri =i ninge lasciv,
ninsoarea se-ncleiaz[ de-a dreptul pe oasele
b[rba\ilor singuri, din trenuri singure,
ninge cu sf[r`m[turi, cu fisuri, cu g[uri de r[ni,
ne ninge de-a dreptul peste amintiri; ningerea
perfor`ndu-ne \easta, ne ning trupurile ce ne-au tr[dat,

152
CUPRINS

ninge ca-n s[li de bal =i s[li de disec\ii


ninge ca-n odaia risipitorului
ce las[, murind, lumina aprins[ =i z[pada aprins[
de parc[ ar vrea s[ vad[ cum moare,
ce moare.
Ninge cu din\ii de lapte
ai ]ngerilor...

FRIG

Fini=.
Dantura, dezgropat[ din iarb[
a unui sonet.
Am tr[it
prea repede?
Am murit prea ]ncet?

CAPUL DUMINICII

Avem timp s[ ne na=tem


=i-avem timp de murit
\in`nd ]n bra\e
capul duminicii, t[iat cu joag[rul;
avem timp s[ coagul[m varul
trupurilor ce se vor iubi,
s[ tip[rim degetele
ce se vor alunga.
Iar de tr[it
vom tr[i
m`ine...
153
CUPRINS

SCRISOARE DIN 15 IANUAR

1
Ninge peste limba rom`n[,
peste plumbul cu floare al vechilor litere
din tipografiile abandonate.
(Exist[ =i vreun cimitir
al tipografiilor? Exist[:
Se umple cu semne, o corabie
cu echipaj ]ncropit din poe\i p[gubo=i
se ]mpinge lemnul ei bl`nd
pe Marea, apoi se las[
acea corabie s[ se ]ngroape, lin
]ntre scoici ]nverzite =i cranii de pietre.)

2
Ninge peste limba rom`n[,
ning oasele lui Mihai Eminescu,
ninge lent, dumicat
=i aeru-nc[run\e=te-n\elept,
cap[t[ zugr[veala Vechiei
ce ]nc[-i lipse=te
=i-l leag[ de z[pezile
ob`r=iilor,
de timpul ne]nt`mplat =i de dor.

3
Moartea taie trupurile poe\ilor
ca pe p[pu=i de z[pad[
=i le sap[ lor, cu cu\ite de laser,
morminte
m[surate cu metrul antic
=i ei r[m`n, n[lucire

154
(]n lexicoane, ca-n scrumiere)
dar m[car un fulg din ninsoarea lor dus[,
m[car un fluture cu aripi de cear[
taie “orizontul
diametral”
=i urma acestei imperceptibile lunec[ri
devine d`r[ de foc.

4
Ninge-m[, Mihai Eminescu,
las[-mi pe gur[ f[r`me de tine
(“M[n`nc =i pl`ng,
m[n`nc...”
acum, c`nd mi-a mai murit un poet,
c`nd ai mai murit cu un poet
(cu o lance i-am despicat cripta,
]n coasta ta)
am mai ]ngropat o ninsoare
am mai suit o z[pad[ pe rug
am pus-o la zid
(O rafal[? Nu
ninge...)zidind-o ]n
“m[re\ia frigului”.

5
Ninge peste potcoavele de fier
ale vechilor litere peste care se-ncheag[
s`ngele alb
al speran\ei.
Ninge peste limba rom`n[,
moara cu filde=iri n-are odihn[
=i scrisul ce se scrie
155
]l citesc boabele de gr`u
]l slovenesc zeii cocli\i ]n eresuri
=i ]l rostesc poe\ii
de-a dreptul cu g`tul retezat
pe butucul p`inii
pentru prea multa lor iubire f[r[ de sa\
=i pentru seme\iile lor.

Ninge peste schituri de semne.

Ninge peste limba rom`n[...

156
CUPRINS

PROZ{

MIRADONIZ,
COPIL{RIA
+I TINERE|EA LUI EMINESCU

CARTEA }NT~IA
DAC{ TRECI R~UL SELENEI...

“Iar ]n mijloc de gr[dine, ]ntr-o


lunc[ de verzi portocale
Nal\[-se ca ]ntr-un flor ]nv[luit
palatul Selenei
Mare-i, cu zece intr[ri, la care
duc sc[ri ]n[l\ate
+i cerdacuri ]n aer — \inut
de-argintoase columne
+i ]n trei caturi se nal\[ palatul!
cu mii de ferestre
Mari =i boltite prin care p[trunde-o
lumin[ albastr[...”

Mihai Eminescu: “Dac[ treci r`ul Selenei”, 1873

157
1

}n toamna anului 1877 Mihai Eminescu primea din partea


vechiului s[u prieten =i fost coleg ]n anii de studen\ie, Ioan
Slavici, invita\ia de a p[r[si b[tr`na cetate a Ie=ilor, ]n care
r[m[sese din nou f[r[ o slujb[ sigur[ =i de a veni la Bucure=ti.
R[spunz`ndu-i, la 12 octombrie, poetul scria: N-am cu ce
veni. Asta m-a f[cut s[-mi \in gura p`n[ acuma — 100 de franci
am pe lun[; din ce dracu’ s[ plec? Am =i bagaje: c[r\i, manu-
scripte, cioboate vechi, l[zi cu =oareci =i molii, populate pe la-
ncheieturi cu deosebite na\ionalit[\i de plo=ni\e. Cu ce s[ trans-
port aceste roiuri de avere mobil[ ]n sens larg al cuv`ntului?
A f[cut totu=i acest drum. A devenit redactor al ziarului
“Timpul”, =i ]ntr-un r[stimp de opt ani, ]nainte ca mintea lui
s[ se ]ntunece, =i-a purtat, prin od[i\ele ]ntunecoase ale case-
lor ]n care a fost g[zduit, l[zile cu c[r\i =i manuscripte de-
spre care vorbea cu haz ]n r[va=ul trimis lui Slavici...
Dup[ moartea lui, ]nt`mplat[ la 15 iunie 1889, scrierile
netip[rite ale poetului aveau s[ treac[ ]n p[strarea criticului
Titu Maiorescu. Dup[ ce le-a depozitat ]n casa-i veche, cu
coloane eline=ti =i fronton de templu, criticul le-a ]ncredin\at
Academiei Rom`ne. }n 42 de caiete erau cuprinse sute de poezii,
zeci de fragmente de proze, file traduse, m[rturii ale unei
munci trudnice, ca de ocna=. }ntre ele s-au descoperit =i c`teva
poezii care vorbesc despre copil[ria Luceaf[rului. Zg`rcit cu
m[rturisirile intime, chiar ]n convorbirile cu prietenii, Mihai
Eminescu evoc[ — poate pentru sine, ]ntruc`t nu putem =ti
dac[ ar fi trimis la tipar versurile acestea — poate pentru
cititorul de peste timp, care e=ti =i dumneata, iubite cititor —
]ndep[rtatul t[r`m al copil[riei tr[ite la Ipote=ti, imaginile unor
arbori =i frunze care nu mai sunt, contururile tremurate,
]ng[lbenite ]n vers ca ]n fotografiile vechi, ale fra\ilor =i suro-
rilor, umbrele unor tovar[=i de zburd[lnicii ori de timpurie
]ng`ndurare.

158
Dup[ ce ne-am ]ng[duit, cu dragostea =i sfiala celui care a
]ncercat s[ evoce — dup[ date precise, ori numai prin cle=tarul
cu multe fa\ete al imagina\iei — amintirea unui geniu, tran-
scriu, pentru cititorii acestor r`nduri, dou[ din poeziile aflate
]n caietele eminisciene... E vorba de Copii eram noi am`ndoi
scris[ ]n 1871 =i de Fiind b[iet p[duri cutreieram, conceput[
=apte ani mai t`rziu!
Copii eram noi am`ndoi,
Frate-meu =i cu mine.
Din coji de nuc[ car cu boi
F[ceam =i ]nh[mam la el
Culbeci b[tr`ni cu coarne.
+i el citea din Robinson,
Mi-l povestea =i mie;
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din c[r\i de joc =i mai spuneam
+i eu c`te-o prostie.
Adesea la sc[ldat mergeam
}n ochiul de p[dure,
La balta mare ajungeam
+i l-al ei mijloc ]notam
La insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,
Din stuful des =i mare,
Cetate m`ndr[ la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid ]mpresurat[.
+i frate-meu ca ]mp[rat
Mi-a dat mie solie,
S[ merg la broa=te nemp[cat,
S[-i chem la b[t[lie —
S[ vedem cine-i mai tare.
159
+i ]mp[ratul broa=telor,
C-un oacacà de fal[,
Primi — porunci o=tilor
Ca balta s-o r[scoale.
+i am pornit r[zboi.
Vai! multe broa=te noi am prins —
}mi pare chiar pe rege —
+i-n turnul negru le-am ]nchis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am f[cut pace.
+i drumul broa=telor le-am dat.
S[ltau de bucurie,
}n balt[-ad`nc s-au cufundat
Ca s[ nu mai revie.
Noi am pornit spre cas[.
Atunci r[splat[ am cerut
Pentru a mele fapte —
+i frate-meu s-a desemnat
De rege-n miaz[noapte
Peste popoare-ndiane.
Motanul alb era vistier,
M`rzac cel chior ministru —
C`nd de la el eu leafa-mi cer,
El miaun[ sinistru.
Cordial i-am str`ns eu laba.
+i ]mp[ratul milostiv
Mi-a dat =i de so\ie,
Pe fiica lui cu r`s lasciv
+i \ap[n[, nurlie,
Pe Tlantaqu — caputli.

160
Am mul\umit c-un umil semn —
Drept mantie-o prostire —
M-am dus l-amanta mea de lemn.
}n sf`nta m[n[stire,
}ntr-un cotlon de sob[.
+i ah! =i drag[-mi mai era!
Vorbeam bl`nd cu d`nsa,
Dar[ ea nu-mi r[spundea
+i de ciud[ eu atunci
Am aruncat-o-n foc.
+i pe =ur[ ne primblam
Peste stuf =i paie
+i pe mun\i ne-nchipuiam
Cu fiece b[taie
M[r=ileam al[turi.

+i pe cap mi se ]mfla
Casca de h`rtie
O batist[ ]ntr-un b[\,
Steag de b[t[lie,
C`ntam: Tarararah!

Ah! v-a\i dus visuri, v-a\i dus!


Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a ]nchis
}n str[inate —
Poate-s deschi=i =i-n groap[!
Dar ades ]ntr-al meu vis
Ochii mari alba=tri
Lumineaz[ — un sur`s
Din doi vine\i a=tri
Sufletu-mi treze=ti.
161
Eu? Mai este inima-mi
Din copil[rie?
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ah! ]mi ]mbl[ ades prin g`nd,
O c`ntare veche:
Parc[-mi \iuie-aiurind
Dulce ]n ureche:
Lume, lume =i iar lume!

Pentru cel care a v[zut manuscrisele eminisciene, cel care


a avut putin\a de a privi filele u=or ]nnegrite de ani, cu
cerneala parc[ nu cu totul uscat[, cu =iruri de cuvinte cali-
grafiate des[v`r=it, peste care v`rful peni\ei a a=ezat apoi
linii nervoase, ad[ug`nd ]n dreptul lor altele, cel care s-a
r[sfr`nt ca o oglind[ ]n aceste file, descoperind, dinl[untrul
]n afara lor, miracolul care le-a nemurit, emo\ia este
cople=itoare. O hart[ a stelelor dintr-un col\ de cer, cu comete
]ntrep[trunz`ndu-=i cozile de veveri\[ printre astre
frem[t[toare, cu lumini s[get`nd nesf`r=irea, poart[ mai pu-
\in ]nsemnul miracolului ca manuscrisele r[mase de la cel
care, din copil[rie, zidea pe prundul g`rlelor ipote=tene “Tur-
nul-Vavilon”. Poezia Copii eram ar fi suferit, f[r[ ]ndoial[,
]nc[ multe, chinuitor de multe modific[ri p`n[ ca poetul s-o
lase ]n seama b[tr`nilor ze\ari de la “Convorbiri literare”,
revista ie=ean[ care l-a publicat, dup[ “Familia”, cu versuri
de ]nceput. Tr[ie=te ]n ea un peisaj ciudat, cu neputin\[ de
fixat pe o hart[, peisajul lumii fermecate a copil[riei, al[turi
de un altul, exact, ]n preajma c[ruia tr[iesc copiii de azi, ai
gospodarilor din Ipote=ti. Fratele mort “]n str[in[tate” este
Ilie, cea de a cincea odrasl[ a c[minarului Gheorghe Eminov-
ici =i a so\iei sale Raluca, mai mare cu numai patru ani ca
Mihai. Dealtfel, poezia o dovede=te, Ilie avea primul cuv`nt,
ori pe cel hot[r`tor ]n hoin[relile prin lunc[, ori ]n “b[t[liile”

162
sf`r=ite cu ]ncoronarea sa ca rege al meleagurilor de la
miaz[noapte. De=i era, la r`ndu-i, “os de rege”, Mihai primea,
ca un curtean supus (al[turi de motanul alb ori de alt motan,
chiorul M`rzac) felurite dreg[torii, r[m`n`nd ]n seama
vistierului miorl[itor datoria, rareori onorat[, de a-i da cu-
venita simbrie. Povestea amorului pentru vicleana, =i desigur
frumoasa Tlantaqu-caputli, sf`r=it[ f[r[ triste\e, e urmat[ de
invocarea copil[riei, =i tonul se schimb[ aici, =[g[lnicia e
]nnegurat[ de m`hnire. C`nd scria Copii eram, Mihai Emi-
nescu avea 21 de ani =i era student la Universitatea din Vie-
na. Ilie murise ]n 1862, ]n v`rst[ de 16 ani...
Aceea=i und[ de am[r[ciune ]l st[p`nea pe poet c`nd a=ternea
pe h`rtie Fiind b[iet p[duri cutreieram...
“Fiind b[iet p[duri cutreieram
+i m[ culcam ades l`ng[ izvor,
Iar bra\ul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sun[-nceti=or:
Un fream[t lin trecea din ram ]n ram
+i un miros venea adormitor
Astfel ades eu nop\i ]ntregi am mas,
Bl`nd ]ng`nat de-al valurilor glas.
R[sare luna,-mi bate drept ]n fa\[:
Un rai din basme v[d printre pleoape,
Pe c`mpi un v[l de argintie cea\[,
Sclipiri pe cer, v[paie peste ape,
Un bucium c`nt[ tainic cu dulcea\[,
Sun`nd din ce ]n ce tot mai aproape...
Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii,
P[rea c-aud venind ]n cete cerbii.
Al[turi teiul vechi mi se deschise:
Din el ie=i o t`n[r[ cr[ias[,
Pluteau ]n lacrimi ochii-i plini de vise,
163
Cu fruntea ei ]ntr-o maram[ deas[,
Cu ochii mari, gura-abia ]nchis[;
Ca-n somn ]ncet-]ncet pe frunze pas[.
C[lc`nd pe v`rful micului picior,
Veni al[turi, m[ privi cu dor.

+i ah, era at`ta de frumoas[,


Cum numa-n vis o dat[-n via\a ta
Un ]nger bl`nd cu fa\a radioas[,
Venind din cer se poate ar[ta;
Iar p[ru-i blond =i moale ca m[tasa
Grumazul alb =i umerii-i vedea
Prin hainele de tort sub\ire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.”

Povestea noastr[ ]ncepe de acolo, ]n satul cu iazuri =i


p[duri, cu ierni =i prim[veri ]nflorite, ]n care copil[ria se
trece ]ntre cumpeni de f`nt`ni, meri sub\iri cu scoar\a roas[
de iepuri =i cu nun\i de fluturi, aurind v[zduhul...
Povestea Luceaf[rului ]ncepe la Ipote=ti...

Ninge de trei zile f[r[ contenire...


E alb dealul Crucii, alb dealul Bud[iului =i z[pada se a=eaz[
cu spornic[ lenevie peste p[durile C[t[m[r[=tilor. Fulgi mari
cad peste turla de lemn a bisericii zidit[ c`ndva de Teodor
Murgule\ =i cump[rat[ de pu\in[ vreme de c[tre Raluca, ne-
vasta c[minarului Gheorghie= Eminovici. E sear[ =i lumini
gale=e se aprind ]n ferestre. Prin arborii ]nghe\a\i trece v`nt
lin =i aspru, f[c`nd s[ sune \ur\urii de ghea\[ anina\i de
ramuri, asemeni vechiului candelabru adus cu mare grij[, ]ntr-
un car pardosit cu f`n moale =i velin\e, tocmai de la Viena, de

164
c[tre negu\[torii boto=[neni, pentru a lumina cu sc`nteieri pripite
masa de osp[\ a dumnealui, temutului c[minar.
Ceasurile se trec. Se ]ntunec[. R[m`n peste acoperi=uri
numai trunchiurile pe care fumul ie=it din hornuri le ]nal\[
spre cerul de sticl[ aburit[. Copacii ar=i pe lespezile sobelor
podite cu luti=or ]=i recompun, pentru o fr`ntur[ de clip[,
doar, f[ptura, acolo peste c[ciulile ruginite de ploi ale case-
lor. Apoi se spulber[. C[l[toresc poate peste potecile ninse,
alunec[ peste cre=tetul drume\ilor ]nt`rzia\i pe l`ng[ t[l[ngi
de care =i umplu aerul cu miros de cuiburi arse =i de r[=in[
ro=ie, sf`r`ind, aromitoare.
Tei carboniza\i zboar[ peste casa cea nou[ a c[minarului.
La prim[var[, Gheorghie= Eminovici va s[di ]n ograda de
cur`nd dob`ndit[ al\i tei, de crengile c[rora copiii s[ prind[
=treangurile de c`nep[ ale scr`ncioburilor. +i Raluca, fiica
stolnicului Jura=cu din Jolde=ti, cu care Eminovici s-a ]nso\it
cu zece ani ]n urm[, i-a d[ruit p`n[ acum =ase prunci:
+erban
Nicolae
Iorgu
Ruxandra
Ilie
Maria
C[minarul =tie: dac[ Raluca va aduce pe lume un fiu ]l vor
numi Mihai... Bine]n\eles, cu toat[ dragostea pe care o nutre=te
pentru Maria care are de-acum doi ani (Ruxandra a murit la
numai o toamn[ de la na=tere), c[minarul ]=i dore=te un fiu.
}nc[ un fiu. A cump[rat de cur`nd Ipote=tii de la boierul
Hurmuzache, care i-a cerut pentru cele 288 de f[lci
moldovene=ti 4000 de galbeni. Eminovici a trebuit, ad[ug`n-
du-i la galbenii cu mult[ grij[ str`n=i, s[ ]mprumute al\i 800
de la cumnata sa Fevronia =i ]nc[ 200 de la sora acesteia,
Maria Mavrodin. }n plus, a fost nevoit s[ pun[ ]n v`nzare
165
frumoasele case din Boto=ani, case boiere=ti, cu un cat, cu
multe od[i =i cu gr[din[ ca de m[n[stire. B[ie\ii l-ar putea
ajuta s-o scoat[ la cap[t cu muncile c`mpului, munci grele cu
care el e demult ]nv[\at. O groaz[ de parale l-a costat =i
dob`ndirea din m`inile ]mpodobite cu inele ale lui Grigore
Sturza-Voevod a decretului prin care a devenit c[minar, m[runt
rang ]n cinul boieriei, r`vnit =i cump[rat cu ]ngrijare. }n
odaia cea mare, unde c[minarul ]=i \ine c[r\ile =i registrele de
socoteli, exist[, p[strat[ ]n scrin, ferit[ de privirile oricui,
patalamaua domneasc[: “Cu mila lui Dumnezeu, Noi, Mihai
Grigore Sturza Voevod, domnul \[rii Moldovei, dumnealui
sulgerului Gheorghe Eminovici, lu`nd ]n b[gare de seam[ sluj-
bele ce a s[v`r=it patriei ]n diferite vremi, dar mai ales sub
vremelniceasca c`rmuire, noi g[sim de cuviin\[ a-i face cuven-
ita r[spl[tire =i dar dup[ prerogativa ce avem, iat[ prin acest
al nostru domnesc decret ]i h[r[zim rangul de c[minar, d`ndu-
i dreptate a se isc[li =i a se face cunoscut cu acest rang pentru
care poruncim sfatului ca s[-l treac[ prin acturile c`rmuirii cu
rangul de c[minar. Dat ]n anul 1841, mai 12 zile”.
}n fiecare an, de Sf`ntul Gheorghe, c`nd ]n casa
c[minarului e petrecere =i carafele cu vin bun, adus ]n balerci
cu doage fine, ca de vioar[, tocmai de la Ive=ti, ]nveselesc
chipurile mesenilor, iar din tind[ vine miros dulce de pl[cint[,
Gheorghie= scoate actul domnesc din scrin =i-l trece, spre
evlavioas[ pip[ire, m`inilor negre, muncite, ale celor de fa\[.
Rubedeniile =i vecinii celui pomenit ]n catastifele domne=ti, la
Ia=i, plesc[ie cu dulce uimire =i-l laud[ pe gospodar care,
drept ]n scaunul lui cu sp[tar arcuit, pare la r`ndu-i un
viteaz c`rmuitor de o=tiri. Raluca nu ia cu totul parte la
bucuria (e drept, nem[rturisit[) a b[rbatului, ci se mul\ume=te
s[ sur`d[ stins, catifelat, ]mbiindu-i ]n r[stimpuri pe oaspe\i
s[-i guste bucatele preg[tite ]n cuhnia din fundul ogr[zii de
m`inile ei mici, albe, p[r`nd s[ se fr`ng[ printre ro\ile de
tuci ale plitei ori p`ntecoasele vase de aram[. +i oaspe\ii nu se

166
las[ ruga\i. Apuc[, lacomi, ciozv`rte de pui asupra c[rora ]=i
reped, cu oftaturi, din\ii, ]=i =terg m`inile de gr[sime pe
coltucele pufoase de p`ine, ori ron\[ie scovergile aduse pe
talere de lut. Copiii nu sunt de fa\[. Ei stau ]n od[i\a lor
dinspre livad[ =i a=teapt[, cu ochii a\inti\i la clan\a u=ii, pa=ii
domol lip[itori ai mamei care le aduce felurite bun[t[\i =i-i
mustr[ c[ n-au de g`nd s[ adoarm[. Dac[ vreunul dintre
b[ie\i, ]mbr[cat ]n lung[ c[me=oaie de in, ]ndr[zne=te s[ se
arate ]n pragul od[ii unde se istorisesc — ]n miez de noapte
— ]nt`mpl[ri care le fac pe cucoane s[ ro=easc[, harapnicul
odihnind ]n cui poate s[ sar[ pe spinarea vinovatului, ]n
ciuda glasurilor s[ritoare ale mesenilor care se c[znesc s[-l
]mbuneze pe st[p`nul casei =i ]n ciuda privirilor mustr[toare
ale Raluc[i.
C`nd se face t`rziu =i odaia r[m`ne pustie, ]nainte ca
masa s[ fie golit[ de cupe =i t[vi, c[minarul adoarme ]n jil\,
barba castanie pare s[ i se ]mbl`nzeasc[, =i m`inile mari, cu
degete noduroase se a=eaz[ sub obraz, ]n chip de pern[. Ceasor-
nicul bate ]n clopotul lui de sticl[ viorie, coco=ii se aud ]n
rev[rsat de ziu[ =i casa se cufund[ ]n t[cere. }n odaia lor,
“dracii” au adormit.
Dar totul dureaz[ nespus de pu\in. Dup[ numai un ceas,
c[minarul e ]n picioare, ]=i zv`rle pe obraz c`teva c[ni cu ap[
ca ghea\a, d[ porunci =i e gata de o nou[ zi.
Fiindc[ petrecerile sunt evenimente rare ]n casa Emino-
vicilor. }n ciuda actului primit prin milostivenie pl[tit[,
c[minarul trebuie s[ trudeasc[ din zori =i p`n[-n noapte pen-
tru a face fa\[ multelor necazuri pe care le are cu p[m`ntul.
}ng`ndurat, cu spr`ncenele mereu apropiate, nepriceput s[
rosteasc[ vorbe ginga=e, mai degrab[ ursuz =i neguros,
c[minarul are totu=i zile c`nd e voios, c`nd se joac[ prin
ograd[ cu b[ie\ii, ori c`nd laud[ bucatele Raluc[i. Poveste=te,
h`tru, ]nt`mpl[ri de peste zi, maimu\[re=te ca un actor pri-
ceput sc[l`mb[ielile de vorbire ale unor tineri cu fumuri pari-
167
ziene — =i ]n cas[, obiectele devin c`nt[toare, aerul e str[veziu
=i chipul Raluc[i se ]ndulce=te ]n sur`s. Furtuna vine ]ns[
cur`nd. Gheorghie= suduie =i amenin\[. }=i blestem[ zilele, e
nemul\umit de odrasle. Tr`nte=te u=a, de sar ]n dulapuri
linguri\ele de argint din zestrea fetei lui Jura=cu, bo\e=te
m[tasea liliachie a sofalelor, =i se duce la grajduri unde st[
de vorb[, necontrazis, cu caii =i m`njii, ]n vreme ce c`inii i se
]ncurc[, prieteno=i, ]n picioare. Atunci, copiilor li se d[
stra=nic[ porunc[ s[ nu apar[ ]n ochii c[minarului. Ei stau
cu nasurile lipite de geam =i ]l privesc cu team[, dar =i cu
secret[ admira\ie, pe omul ]mbr[cat ca un urs, ]n straie de
=iac negru, c[lug[resc, cu cizme largi ]n picioare =i cu cre=tetul
acoperit de o c[ciul[ \uguiat[.
Casa ]n care acum arde, la toate ferestrele, lumina, miroa-
se ]nc[ a brad de cur`nd despicat, a var proasp[t =i a zugr[veal[
nou[. +i mobilele, de=i =tiute, aduse din casa de la Boto=ani,
lucesc, atinse de p`lp`irea lum`n[rilor, =i par s[ iveasc[ ne=tiute
contururi. C[minarul a desenat el ]nsu=i, cu coada biciu=tii,
]n \[r`n[, planul viitoarei case, sub ochii sperio=i ai dulgher-
ilor =i zidarilor. A pus, la nevoie, um[rul, a c[rat grinzi =i
c[priori, a netezit cu palma zidul umed, =i a c[utat zile ]ntre-
gi, prin dughenele de la ora=, clan\e de alam[ pentru u=i ori
l[mpi cu abajur de por\elan pe care le-a sp`nzurat de tavan.
Le folose=te numai la s[rb[tori, ]n zilele obi=nuite aprinz`nd
sfe=nicele cu lum`n[ri galbene cu miros de miere =i floare de
salc`m. Zestrea Raluc[i, copila cea mai iubit[ a lui Vasile
Jura=cu, fusese bogat[ ]n odoare. Foaia, ]ntocmit[ cu
gospod[re=ti precau\ii de c[tre socru =i isc[lit[ de ginere, le
cuprindea pe toate: “Isvodul di z[stri ci dau fiicei meli Ralu
cu blagoslovenie =i s[n[tati. Din anul 1840, mai 26. Una
icoan[ Maica Domnului, fericat[ ]n argint, patru ineli cu dia-
mant, una candel[ tij de argint, una p[rechi cercei de m[rgean,
un fermural” etc. L`ng[ o alesid[ de aur erau notate 12

168
cu\ite, dup[ =ase tingiri de aram[ se urmau ]n actul dotal
dou[ tablale de Lip\ca, dup[ 24 buc[\i c[me=i =i fuste erau
trecute patru buc[\i scor\uri, dou[ scrinuri, dou[ salteli, dou[
oghealuri, opt perini cu trei r`nduri de fe\i =i un gardirop.
Casa ]nconjurat[ de tei a Eminovicilor mai ad[postea —
lucru ]ndeajuns de rar pentru un proasp[t boierna= ]ncurcat
]n socoteli b[ne=ti, ]n ]ntreprinderi negu\[tore=ti riscante,
trec`ndu-=i ziua pe c`mp ori ]ngrijind de hambare =i cote\e —
un dulap plin cu c[r\i br[cuite. }nc[ din vremea ]n care era
un biet scriitora= de cancelarie pe mo=ia boierilor Balu=, de la
Dumbr[veni, loc ]n care avea s[ fie d[ruit cu primele odrasle,
viitorul sulger =i mai apoi c[minar se deprinsese cu bunul
obicei de a se ]ntoarce din c[l[toriile ]n care afacerile boiere=ti
]l chemau =i cu c`teva tomuri legate ]n piele, c[r\i pe care le
arat[ ]n ceasuri de r[gaz. Vorbind bine nem\e=te =i scriind la
fel, era firesc ca ]n mai toate aceste tomuri filele s[ fie
]mpodobite cu complicatele slove gotice. Dar printre ele ]=i
f[cuser[ loc =i tip[rituri rom`ne=ti, majoritatea traduceri din
elin[ =i francez[, precum =i — cel mai des r[sfoite — culegeri
de scrieri cronic[re=ti. }n odaia ale c[rei ferestre d[deau spre
uli\[, c[minarul p[stra, ferite, aceste c[r\i, ]ntr-un dulap din
lemn mirositor, cu poli\e curbate de greutatea tomurilor =i a
catastifelor.
Acolo se retr[gea pentru a-=i limpezi g`ndurile, acolo se
afl[ =i acum, c`nd a=teapt[, cuprins de ]ngrijare, ca b[tr`na
moa=[ adus[ cu dro=ca, tocmai de la Dumbr[veni, s[-i ves-
teasc[ na=terea fiului a=teptat. Cafeaua preg[tit[ de alte m`ini
dec`t ale Raluc[i, care de trei zile se chinuie, dobor`t[ de
dureri, r[m`ne neatins[ ]n frumosul servici de por\elan prim-
it c`ndva ]n dar de la Balu=i. Aprinde sfe=nicele cele mari, cel
de pe scrin =i cel de pe masa rotund[ din mijlocul od[ii, ceara
sf`r`ie =i-i picur[ pe m`ini, iar de afar[ se aude v`ntul.
Ninsoarea a mai stat.

169
Ferestrele sunt toate stinse. Eminovici porne=te ]n c[utarea
cutiei cu tutun bun, ca piciorul de furnic[ de sub\ire, =i n-o
g[se=te, suduie =i Raluca nu e pe-aproape s[-i ast`mpere m`nia
cu glasul ei mereu c`nt[tor, cu privirile dojenitoare...
E timpul. Din clip[ ]n clip[ moa=a ar trebui s[-i aduc[ vestea
=i s[-i cear[ tainul cuvenit de rachiu. C[minarul s-a g`ndit =i la
asta, =i pe o tablà a=teapt[, alb[, ca un \ur\ure de ghea\[, sticla
cu vutc[ le=easc[ pe care a cump[rat-o de la Boto=ani. }=i ap-
ropie un p[h[ru\ nu mai mare ca o jum[tate de nuc[, destup[
g`tul sticlei =i-=i toarn[. Mai mult vars[ pe l`ng[ pahar licoarea
sc`nteietoare. Bea =i scutur[ nemul\umit din cap. +i cutia cu
tutun tot n-a g[sit-o. Deschide u=a. +tie c[ ]n tind[ a=teapt[
vizitiul Vasile Rusu, m`na lui dreapt[, singurul care-i ]n\elege
g`ndurile f[r[ s[ fie nevoie s[ le rosteasc[.
— N-ai cumva ni=te tutun, Vasile?
— Am, cucoane Gheorghie=.
+i Rusu scoate la iveal[ o basma ro=ie, cu col\urile ]nno-
date, din ea apare o pung[ de piele ponosit[, =i ]ntr-o clip[
luleaua c[minarului fumeg[, ]nceat[.
— Vin[ s[ bei =i tu un g`t de rachiu!
Vizitiul intr[ cu fereal[ ]n odaia ]n care sfe=nicele ard,
]nmul\ite de apa oglinzii.
— E bun?
— Stra=nic.
— Mai toarn[-\i... Rusu ]=i =terge must[\ile =i-=i umple
numai pe jum[tate p[h[ru\ul.
— Nici o veste? cuteaz[ s[ ]ntrebe.
— Nici.
— S[-ntreb pe la cuhnie, poate c[ =tiu femeile ceva.
— E o facere grea. Ralu e sf`r=it[...
Vizitiul iese =i tulbur[ flac[ra lum`n[rilor. C[minarul scoate
din raft ceaslovul cu scoar\e verzi, plesnite. Moaie pana ]n
c[limar[ =i scrie: “Ast[zi, la 15 ianuarie 1850 s-au n[scut...”
=i se opre=te... Oare va fi b[iat?

170
U=a se deschide =i ]n ]nc[pere intr[, furtunatic[, toat[
numai r`s, baba Sia, cea care i-a mo=it Raluc[i to\i copiii.
— C`t rachiu socote=ti domnia ta, c[minare, c[ trebuie s[-
mi dai, s[-mi mai ]ndulcesc osteneala?
— Da’ spune...
— Ai un cucon, s[-\i tr[iasc[!
C[minarul n[v[le=te spre u=[. Baba ]i \ine calea cu destoinicie:
— Domol, domol, p`n[ m`ine ]n zori nu \i-l ar[t. }\i spun
eu c`nd...
— Cum e?
— Cum s[ fie? E frumos de n-are pereche...
C[minarul ]i ]ncredin\eaz[ babei Sia sticla de vutc[, ]n
vreme ce afar[, ]n ninsoare, se aude o sanie cu clopo\ei.
Rusu bag[ capul pe u=[.
— A venit p[rintele cucoanei Raluca.
Eminovici d[ buzna ]n curte, ]l ]mbr[\i=eaz[ pe b[tr`nul
ghemuit ]ntr-o blan[ mi\oas[ de oaie, ]i s[rut[ m`na =i-l
pofte=te ]n odaia c[r\ilor.
— E gata de-acum?
— Gata. Ralu mi-a f[cut un b[iat. Mai ai un nepot.
— +i ce nume vreai s[-i pui?
— }i spun Mihai.
Pare s[ se lumineze... Vestea a ajuns ]n casele din jur, din
hornuri ]ncepe s[ ias[ fumul =i vecinii ]n\eleg bucuria
c[minarului care, ]n numai zece ani de c`nd a cerut-o de
nevast[ pe fata lui Vasile Jura=cu, e tat[ la =apte copii!
Trec primele s[nii pe uli\a potopit[ de z[pad[. C[minarul
scrie pe scoar\a ceaslovului, pentru aducere aminte, anul, luna,
ziua =i “ceasurile evropiene=ti” la care s-a n[scut Mihai.
Cur`nd aerul se umple de-un fum alb[strui, =i de dincolo
de dealuri transpar razele palide, ale soarelui iernatic, ca
ni=te petale de br`ndu=[ r[s[rite printre arbori nin=i, =i
diminea\a se ]nst[p`ne=te peste zare.
}nt`ia diminea\[ a lui Mihai...
171
...+i z[pada nu e dec`t pulberea stelelor n[ruite ]n zboruri
de milenii, p`n[ ca dintre ele s[ \`=neasc[ Luceaf[rul...

3
+erban
Nicolae
Iorgu
Ruxandra
Ilie
Maria
Mihai
A sporit familia lui Gheorghie= Eminovici. Abia ]ntremat[,
Raluca a preg[tit bucate pentru un osp[\ la care c[minarul a
chemat rubedenii din =apte sate =i de la care n-au lipsit scrip-
carii lui Nae Oache=u, pe care Vasile Rusu i-a scos dintr-o
nunt[ =i i-a adus la Ipote=ti ]n goana tr[surii, f[r[ a le da
m[car r[gazul s[ spun[ o vorb[. +tiau =i ei ce ]nseamn[ pentru
c[minarul de la Ipote=ti venirea pe lume a unui fiu. A=eza\i ]n
capul mesei, cu castroane pline cu m`nc[ruri care mai de care
mai ]mbietoare, scripcarii ]=i ]nte\eau c`nt[rile la fiecare
]ncre\itur[ de spr`ncean[ a gazdei.
}n zori, la spargerea chefului, dup[ plecarea oaspe\ilor =i
alungarea l[utarilor, potrivit datinii, au preg[tit masa ursi-
toarelor...
— }i va mul\umi lui mo=u-s[u! st[ruie s[ spun[ ]n
r[stimpuri, cu limba cam ]ncurcat[, Vasile Jura=cu. }i va
mul\umi pentru ce i-a ursit.
C[minarul se apleac[ asupra leag[nului =i chipul lui e fulger-
at de-un z`mbet bl`nd. R`de cum n-a mai ras de multi=or, cu
din\ii albi ilumina\i =i ei. E pentru o secund[ fl[c[ul cu priv-
ire aprig[, intrat ]ntr-o diminea\[ ]n casa lui Jura=cu =i cer`nd-
o de nevast[ pe frumoasa Ralu. Anii — pu\ini — c`\i au

172
trecut de-atunci i-au risipit ]n p[r, pe la t`mple, c`teva fire
albe, mersul parc[ ]i e mai domol, vocea ceva mai potolit[. +i
totu=i, c`nd e m`nios tresar tablourile din ramele lor aurii, =i
sticla ferestrelor se mi=c[ pe pervaze, cu clinchet mic. E ceva
de lup sur ]ntr-]nsul, de aceea sur`sul lui rar ]i bucur[ pe to\i
ai casei =i descre\e=te fruntea Raluc[i...
Pe masa rotund[ e a=ternut[ o p`nz[ de borangic, g[lbuie
ca bobul m[runt de romani\[ =i str[vezie ca mierea.}ntre cele
dou[ sfe=nice cu lum`n[rile ]mpu\inate, fumeg`nd u=or, m`inile
lui Vasile Jura=cu, ale Raluc[i =i ale c[minarului au adus o
mul\ime de lucruri a=ezate ]ntr-o ciudat[ dev[lm[=ie...
O p`ine uria=[, cu coaja rumen[...
Dou[ mere ro=ii, lucioase...
O crengu\[ de brad...
Un ceasornic vechi, c`nt[tor, cu capace gravate...
Un tom legat ]n piele cafenie, cu col\urile ]mbucate ]n solzi
de argint, cu ]ncuietoare =i lac[t...
O pan[ de g`sc[ me=te=ugit despicat[ pentru scris...
Foarfecele Raluc[i, cl[mp[nitoare ca un cioc de barz[...
O nivel[ de t`mpl[rie, cu pic[tura de ap[ cl[tin`ndu-se ]n
c[m[ru\a-i de sticl[, adus[ cu mirare de c[tre vizitiu din
podul grajdului...
Cu to\ii sunt ]ncredin\a\i c[ la miezul nop\ii apropiat z`nele-
ursitoare vor poposi ]n casa nou[ a c[minarului, nez[rite,
cobor`nd poate prin horn, f[r[ s[-=i ]nnegreasc[ rochiile albe
]n t[ciunii mocnind, strecur`ndu-se, fermecate, prin chiar gaura
cheii, ori deschiz`nd geamurile =i aduc`nd, ]ntre pere\ii albi,
albul z[pezii =i al ghe\ii... Dup[ ce vor fi trecut prin odaia
R[luc[i, a\ipit[ cu m`inile pe leag[nul din lemn de tei, ele se
vor str`nge ]n jurul marei mese de osp[\ =i-i vor ura micului
Mihai s[ fie frumos =i teaf[r ca merele de foc ro=u, cu must
aromitor, ve=nic t`n[r ca ramul de br[di=or, ]n\elept ca bu-
coavnele tomului cu ferec[tur[ m[iastr[, bun ca miezul p`inii
albe, cu pa=i siguri prin lume ca b[taia ceasornicului, m`nuind
173
pana ori foarfecele vechilor me=te=ugari ai p[m`ntului, =i
st[p`nind tainele lemnului =i lespezii...
Ori, dimpotriv[, poate c[ z`nele-ursitoare se vor fi ]nn[me\it
pe drumurile Boto=anilor, s[niile lor u=oare, cu t[lpici din
fier de stea se vor fi r[sturnat, =i ]naintea lor, ]n casa de pe
deal, vor veni ursitoarele rele...
Sigur, totul e numai o poveste... Raluca doarme, c[minarul
]nchide por\ile, iar Vasile Rusu se cuib[re=te ]n podul grajdului,
]n f`nul de ast[-var[, ]n vreme ce bunicul nu-=i g[se=te ]nc[
ast`mp[r =i ]nt`rzie l`ng[ cuptorul cu olane sub\iri din cuhnie,
p`ndind venirea z`nelor, cu ochii mici, ]nce\o=a\i de somn =i de
fumul alb[striu al rachiului din clondirul golit cu ]ncetul.
E t[cere...
Lumini se alung[ pe tavan, ]n sob[, t[ciunii tresar pe
vatra de cenu=[, iar sfe=nicele stinse, cu argintul ]nfierb`ntat,
str[juie masa =i oglinzile od[ii ]n care z`nele ]nt`rzie s[ vin[...

4
}n odaia ]n care Gheorghie= Eminovici se ]nchide din ce ]n
ce mai rar, fiindc[ anul a fost secetos =i treburile mo=iei l-au
absorbit peste m[sur[, e un tablou mare, cu veche ram[ =i cu
p`nz[ pr[fuit[ de funinginea lum`n[rilor. Aurul s-a cojit de
pe lemn =i chiar vopseaua a p[lit pe alocuri.
E ora amiezii.
Un copil de patru ani deschide u=a =i d[ buzna ]n[untru. De
obicei odaia asta e z[vor`t[ =i micu\ul nu scap[ prilejul de a
vedea ce e dincolo de clan\a la care nu ajunge, chiar dac[ se
]nal\[ ]n v`rful degetelor. Mare noroc c[ a g[sit u=a ]ntre-
deschis[, uitat[ a=a de la pr`nz... P[=e=te peste covorul verde,
cu lalele lungi, galbene, culcate ]n mici iazuri de culori, =i se
opre=te, cu g`tul ]ntins, ]n fa\a portretului. Recunoa=te cu
uimire ]n p`nza afumat[ chipul drag. Recunoa=te ochii =i m`inile
Raluc[i...

174
Tabloul e vechi de-acum. Pe c`nd Eminovici muncea ]nc[
trec`ndu-=i zilele ]ntre h`r\oagele cancelariei boiere=ti de la
Dumbr[veni, a venit s[ cear[ g[zduire pentru o noapte un
pictor neam\, Anton Zigri. Balu=, b[tr`nul, l-a poftit s[-i fie
oaspe, l-a osp[tat =i l-a rugat s[-i fac[ portretul. A fumat
multe ciubuce =i a b[ut multe cafele, chincit ]ntr-un fund de
fotoliu, p`n[ ce zugravul a terminat. Boierul a fost mul\umit.
I-a cerut =i lui Eminovici s[-=i spun[ p[rerea, =i acesta,
l[ud`ndu-l pe Zigri, a cutezat s[-l ]ntrebe dac[ n-ar vrea s[-
i fac[ =i tinerei lui neveste portretul. Neam\ul a primit, Emi-
novici l-a r[spl[tit bucuros, =i de atunci ]n odaia lui, lumin`nd
un perete ]ntreg, chipul Raluc[i r[sare dintre vesele culori, ca
]n zilele cu frunze necl[tinate de v`nt ale verii de la
Dumbr[veni.
Copilul prive=te...
}ntr-adev[r, Zigri pare s[ fi fost un pictor dibaci. Raluca e
]nf[\i=at[ ]n straie bogate: poart[ o rochie de catifea vi=inie, cu
multe dantele, cuprinz`ndu-i umerii, are un =irag de m[rgele
de trei ori petrecut dup[ g`t, m[rgele ca boabele str[vezii de
strugure t[m`ios =i, asemenea lor, din urechile acoperite cu
vi\e bogate, de p[r castaniu, picur[ cerceii cu sc`nteiere sme-
rit[. }n m`na st`ng[, cu degetele lungi, albe, are un inel de
aur cu miez ro=u, de rubin, iar ]n dreapta poart[ un altul, mai
sub\ire, din care se bolte=te, ca o pleoap[ pl[p`nd[ de r`ndunic[,
o perl[ rotund[. Toate aceste podoabe nu mai sunt, sipetul
nevestei c[minarului s-a golit, fiindc[ ]ncurc[turi gospod[re=ti
i-au silit pe Eminovici s[ le v`nd[, s[ schimbe ]n bani odoarele
pe care numai p`nza neam\ului le mai p[streaz[ spre amintire...
Copilul prive=te ]ncremenit.
I se pare c[ e sub o oglind[, c[ ]n spatele lui — dac[ s-ar
]ntoarce, i-ar atinge m[tasea r[coroas[ a rochiei — e mama.
N-o tulbur[. Prive=te \int[ chipul r[sfr`nt ]n p`nza pe care o
socote=te cle=tar. Spr`ncenele se arcuiesc cu bl`nde\e, sub\iri,
peste ochii mari, umbri\i de gene dese. B[rbia e u=or ]ncli-
175
nat[, capul ]ntreg pare s[ se plece, acela=i gest de supunere,
de ]ndurerat[ lini=te o st[p`ne=te ca totdeauna.
Copilul ]n\elege: e mama.
Mama cu glasul c`ntat, cu m`inile ca de turt[ dulce, mama
al c[rei p[r e acum ]nstelat de fire de argint... Mama cea
mic[, femeia care nu tulbur[ cu pa=ii ei nici aerul din od[i =i
care t`r[=te dup[ ea un miros de busuioc uscat, strivit ]ntre
file de c[r\i. Miros de rosmarin =i de l[m`i\[, de calomfir =i
de frunz[ de nuc.
Copilul prive=te minunea zugr[vit[ ]n verde, ro=u =i nergu...
C`nd c[minarul intr[ ]n cas[, el vine cu vuietul p[durii, =i
copiii nu s-ar mira s[-l vad[ urmat de caii tr[suricii cu care
gone=te, ziua toat[, printre lanuri.
C`nd mama trece dintr-o odaie ]ntr-alta, aerul r[m`ne
nemi=cat.
Copilul ]nchide ochii. Se ]ntoarce. Nu e nimeni ]n spatele
lui. E singur. De afar[ se aude glasul care ]i e dintre toate cel
mai drag:
— Mihaaai!
Glasul vine din ograd[, =i ea e aici, pe peretele alb. Sur`de
stins, ]ndep[rtat.
— Mihaaai!
Glasul a r[sunat mai de-aproape. U=a se mi=c[ ]ncet. Pa=ii
lini lunec[ pe covor.
— Aici erai? De ce nu r[spunzi c`nd te strig?
}l ia de m`n[. Observ[ =i ea portretul, z`mbe=te, amintindu-
=i-l pe b[tr`nul Zigri, apoi z`mbetul i se =terge brusc de pe chip.
}nchide repede u=a, fiindc[ aude pa=ii c[minarului.
— Dumneata e=ti, Gheorghie=?
— Eu, Raluc[. Mi-i tare foame. E gata masa?
— Gata.
Eminovici plesc[ie, mul\umit. }=i spal[ m`inile, turn`ndu-
=i singur ap[ din ibricelul de aram[, apoi se a=az[ la masa de

176
sub teiul cel vechi, cump[rat odat[ cu locul de cas[.
— Vin[ cu mine, Mih[i\[. Vin[ s[ m[n`nci cu tat[l t[u...
Copilul ezit[. Se g`nde=te ]nc[ la cele dou[ Raluci...
— Da’ s[lbatic mai e copilul [sta, Raluc[!
— Las[-l =i dumneata...
— }mi pare sfios ca o fat[.
— P`n’ adineauri s-a h`rjonit cu +erban =i cu Niculae.
L-au ]nh[mat pe +oltuz =i l-au pus s[ trag[ un dovleac...
— Poate-i mu=c[ ]n vreo bun[ zi!
C[minarul, se vede, e tare fl[m`nd. Rupe buc[\i de p`ine
=i m[n`nc[ ]ncruntat de parc[ ar chibzui cine =tie ce plan de
b[t[lie. Zeama din castron se ]mpu\ineaz[. Mai cere. Raluca
]l prive=te cu mul\umire...
— Ce-mi fac feti\ele?
— Harieta doarme. Abia am izbutit s-o culc, nu vroia deloc.
Aglaie ]=i face de joac[ ]n gr[dini\[. Ilie n-o sl[be=te din ochi...
Mihai se apropie de c[minar, atras de nasturii sidefii ai
c[m[=ii, apoi ]ntinde m`na dup[ lan\ul ceasornicului pe care
Eminovici ]l trage afar[ din buzunar, =i ornicul tic[ie, \`r`itor
]n lini=tea ogr[zii. Apas[ pe roti\a zim\at[, =i se deschid —
unul c`te unul — capacele argintii.
Copilul r`de.
— }\i place? C`nd te vei face mare, ceasornicul [sta va fi
al t[u.
Capacele se ]nchid.
Tic-tacul continu[ s[ se aud[ ]ns[ ]n amiaza fierbinte, cu
ierburi galbene =i frunze r[sucite de c[ldur[. Tabla casei
str[luce=te ]n soare =i dogoarea ei pare s[ sporeasc[ ar=i\a.
Cu m`inile mici, Raluca str`nge tac`murile =i =ervetul de
c`nep[, duce cu sine, ]n cas[, =i cupa din care c[minarul a
b[ut ap[, =i ]n umbra ei, desenat[ peste lutul cr[pat, Mihai n-
o reg[se=te pe Raluca de vopsea, din tabloul-oglind[...
177
5
Tulburarea pe care o ]ncearc[ de fiecare dat[ c`nd se afl[
]n fa\a tabloului isc[lit de Zigri nu seam[n[ pentru Mihai
dec`t cu clipele, =i ele rare, c`nd are prilejul s[-=i furi=eze
m`inile mici (l[bu\ele, spune Raluca) ]n dulapurile cu c[r\i
ale c[minarului — dac[ se ]nt`mpl[, lucru rar, s[ le afle
ne]ncuiate...
Copilul n-are de unde s[ le =tie c[r\ilor vechi istoria, c[ci
de fiecare e legat[ o anume poveste, determinat[ de vreun
drum dincolo de hotare, de r[scolirea, ]n zile ploioase, a
rafturilor unor anticari ie=eni ori boto=eneni. Multe dintre
tomurile ]mbr[cate ]n piele neted[, scrise cu litere de aur,
afumate, sunt darul boierului Balu=, care la r`ndu-i ]mpru-
mut[ adesea c[r\i ce-i lipsesc de la chiar fostul lui slujba=,
Gheorghie= Eminovici, pe care, dac[ nu l-a chivernisit alt-
fel, l-a aplecat asupra cuv`ntului tip[rit, =i c[minarul a c[p[tat
drag de minunile ie=ite de sub teascurile celor mai de ]nceput
dintre tipografii.
Dac[ ar fi =tiut s[ citeasc[, Mihai ar fi murmurat ti-
tlurile mai des r[sfoitelor tomuri: “Istoria cavalerului de
Grie” de Abatele Prevost, “Alzira sau Americanii”, tragedie
de Voltaire, turnat[ ]n grai rom`nesc de Grigore Ale-xan-
drescu, “Antoni”, dram[ de Alexandre Dumas, trecut[ pe
sub pana lui Alexandru Hrisoverghi, sau “Meropa” a aceluia=i
Voltaire, piese ]n care suflerul Eminovici va face c`ndva
sfiit[ figura\ie ori pe care le va rosti din cu=c[ lui Mihalescu
ori lui Pascaly...
P`n[ atunci ]ncearc[ s[ afle misterele ferec[turilor de
argint care ]mpodobesc unele c[r\i, m`ng`ie cu privirea
pu\inele poze, ]n vreme ce to\i ai casei ]l caut[ cu ]ngrijorare
=i sf`r=esc prin a-l afla ]n odaia interzis[ copiilor. +i se =tie
c[ vinovatul trebuie ferit, ]n asemenea prilej, de ochii
c[minarului...
178
6
+erban
Niculae
Iorgu
Ruxandra
Ilie
Maria
Mihai
Aglae
Harieta
Matei...

Suntem ]n toamna lui 1856... Prin leag[nul p[r[sit de


Mihai au trecut pe r`nd Aglae, Harieta, =i acum, de c`teva
luni, Matei. Din cei zece copii, doi s-au stins: Ruxandra =i
Maria. Dragostea p[rin\ilor =i a b[ie\ilor se revars[ asupra
celor dou[ fete, Aglae =i Harieta. Mihai e (pentru familia
c[minarului ]n care masa z`nelor-ursitoare e aproape an de
an ]mpodobit[) “mare” de-acum... Are mai mult de =ase ani =i
are “griji” gospod[re=ti... Trebuie — datorie pe care singur
=i-a h[r[zit-o — s[ scotoceasc[ ]n fiecare diminea\[ cuibarele
]n care ou[ g[inile — alte cuibare dec`t cele =tiute de Raluca.
Schimb`nd locul, g[inile n[d[jduiesc s[ cloceasc[ ]n voie
ne=tiute, =i-atunci c`nd li se d[ de urm[ cotcod[citul lor
umple de larm[ toat[ gospod[ria. }n fa\a cruntei nedrept[\i
care li se face, ele se strecoar[ ]n butucii scorburo=i din li-
vad[, suie sc[ri\a podului ori a grajdului, =i-acolo ou[ ]n
lini=te. Mihai le urm[re=te ]ns[, ]n t[cere, le a=teapt[ =i m`inile
lui sunt primele care ating coaja cald[ ]nc[ a ou[lor. Le aduce
pe masa la care Raluca prepar[ bucatele, urmat de coco=i
r[zvr[ti\i =i de g[ini c`r`indu-=i nemul\umirea. Dar cu asta,
grijile lui Mihai nu-s terminate. }l descoper[, ascuns de ar=i\[,
topit de c[ldur[, pe +oltuz, ]l cheam[, dar c`inele se mul\ume=te
179
s[-l priveasc[, ]nclin`ndu-=i capul cu interes =i cu ]n\elegere.
Se las[ m`ng`iat, tras de urechile mari, ]mboldit ]n coaste,
dar nu se hot[r[=te s[ se ridice =i s[-=i urmeze st[p`nul.
Micul st[p`n e ]ns[ hot[r`t, ]l mustr[, ]i soroce=te ]nfrico=ate
pedepse, =i b[tr`nul dul[u se scoal[ cu greutate, ]=i ]ntinde
spinarea, casc[ =i a=teapt[... Mihai ]l ]ncalec[ =i pornesc agale
spre =opronul unde a=teapt[ Ilie. “Calul” e ]ns[ peste m[sur[
de lene=, abia se urne=te, ]nchide pleoapele a somn, m`r`ie
]nciudat, =i b[iatul e nevoit s[-l mai ]nghionteasc[. Ra\ele se
trag, sperioase, din fa\a amenin\[torului c[l[re\, numai m`\a
nu se clinte=te din locul pe care =i l-a ales pentru odihn[, pe
acoperi=ul de paie al =opronului. }nal\[ dispre\uitoare capul,
]=i scutur[ o l[bu\[ pe care =i-o trage sub d`nsa, =i adoarme
cu blana sc`nteind ]n soare. C[l[re\ul coboar[, ]=i face loc
l`ng[ Ilie, ]n f`nul moale, =i tace, preocupat de lucrurile pe
care le mai are de f[cut. Trebuie s[ inspecteze gr[dini\a, s[
vad[ dac[ floarea-soarelui cea cu p[l[ria c`t a c[minarului a
mai crescut, trebuie s[ vegheze stupii de lemn, plini de zumzet
=i, mai ales, trebuie s[ cerceteze cursa de =oareci pe care a
a=ezat-o la gura beciului... Ilie e cu patru ani mai mare dec`t
el, dar nu cuteaz[ s[ se amestece ]n treburile lui. Are p[rul
galben, ca m[tasea porumbului la ]nceput de var[, =i ochi
alba=tri, plini de neast`mp[r. }=i prive=te fr[\iorul, vrea s[-i
spun[ ceva, dar parc[ nu ]ndr[zne=te. }=i ia inima-n din\i:
— Mi-l dai =i mie?
— Ce s[-\i dau?
— Pe +oltuz.
— De ce?
— S[-l ]ncalec...
— Pe tine nu te duce. E=ti prea greu.
— Ba m[ duce!
— Ba nu te duce!
— Ba da!
— }ncearc[...

180
Ilie o zbughe=te afar[ din =opron. +oltuz ]l prive=te cu
nedumerire. Ilie ]l apuc[ de urechi =i e gata s[ sar[ ]n =a, dar
dul[ul se scutur[, ]l tr`nte=te ]n \[r`n[ =i ]i pune o lab[
uria=[ pe piept.
— +oltuz!
Glasul a fost al lui Mihai. Ilie se ridic[, pr[fuit tot, iar
c`inele ]l cerceteaz[ f[r[ vinov[\ie.
— P[i se poate? Ce fel de cal e=ti tu? Haide...
To\i trei pornesc spre stupi. La jum[tatea drumului +oltuz
se las[ p[guba=, neav`ndu-se ]n mare prietenie cu albinele, =i
se ]ntoarce ]n ograd[. B[ie\ii merg prin ierburi ]nalte, se
]mpiedic[ =i cad, se ridic[, apoi ]=i continu[ calea.
—Mi-a spus tata c[ albinele au o cr[ias[ a lor, uite at`tica
de mare...
Mihai ]=i prive=te fratele cu ochi uimi\i.
— Da’ cum =tii care e cr[iasa?
— A=a...
— O fi av`nd coroan[ pe cap...
— O fi av`nd...
— Hai s-o vedem!
— Tata nu ne d[ voie s[ ne apropiem de stupi.
— Ne uit[m numai. Ce-ai g[sit?
Ilie ]ngenunche ]n iarb[.
— O buburuz[...
— D[-mi-o mie.
— Da’ tu mi l-ai dat pe +oltuz?
— D[-mi-o! Acuma!
— Ia-o!
Ilie deschide pumnul, =i g`za zboar[ pe l`ng[ nasul lui
Mihai... Dar Mihai a =i uitat-o. St[ pitulat =i urm[re=te c[r[u=ia
albinelor ]n aerul alb[striu. Un zumzet se rostogole=te prin
firele lungi de iarb[, atinge puful p[p[diilor =i vrejurile dov-
lecilor galbeni... Ochii copiilor nu disting ]ns[, printre m[runtele
f[pturi, pe cr[iasa cu coroni\[ =i sceptru...
181
7
— Unde \i-i odorul, Raluc[?
Raluca =tie c[ e vorba de Mihai. Numai el dispare de nu-i
mai poate da de urm[, dec`t Vasile Rusu, care ]ncalec[ pe
calul lui sur =i porne=te s[-l caute prin p[dure, ori la iaz... +i
mai =tie Raluca bine c[ dac[ Gheorghie= ]ntreab[ astfel, “unde
\i-i odorul”, ]nseamn[ c[ nu e ]n toane bune =i va fi moroc[-
nos =i cu vorb[ mare. Dimpotriv[, c`nd e vesel, c[minarul
deschide u=a =i ]ntreab[:
— Unde mi-i b[iatul, Raluc[?
— Mihai a disp[rut ]nc[ de diminea\[. A plecat o dat[ cu
Ilie, s[ se scalde. S-a b[l[cit ce s-a b[l[cit, =i-a disp[rut f[r[
o vorb[. L-a strigat Ilie pre\ de-un ceas. Zadarnic...
— Da’ hojmal[ii-[i mari unde-s?
— Pe +erban l-am trimis, cum mi-ai spus, cu oamenii, la
cules de mere...
— +i Niculaie?
— Pe Nicu l-am trimis dup[ Mihai.
— Nu mai r[m`ne de-acum dec`t s[-l trimit =i pe Vasile
dup[ el. +i-a=a =i fac: Vasile! Unde e=ti, Vasile!
Vizitiul apare sub ochii c[minarului:
— Coseam ni=te hamuri, cucoane Gheorghie=, c[-s cam
rupte =i scorojite.
— F[ ce-oi =ti =i adu-mi din p[m`nt, din iarb[ verde, pe
fugaru-acela!
Rusu nu ]ntreab[. +tie =i el c[ e vorba de Mihai... A
cutezat s[ intre pe poart[ Niculae.
— L-ai g[sit? ]ntreab[ Raluca.
— Nu e.
— Poftim! izbucne=te Eminovici. Iat[ cu ce b[ie\i m-ai pro-
copsit, luminat[ c[min[reas[, care eu nu-mi v[d capul de griji,
=i feciorii mei umbl[ haihui. Da’ s[ se =tie c[ eu nu m[ trudesc
dec`t pentru feti\e, s[ le fac zestre. S[ le v[d la casa lor,
b[ie\ii s[ se rostuiasc[ =i singuri!

182
Tr`nte=te u=a, dojenit de Raluca:
— Da’ umbl[ mai ]ncet, omule, c[ surpi zidul! Fetele abia
au adormit, =i dumneata calci de parc-ai fi ]n cas[ pustie!
Eminovici e ]ncurcat. P[=e=te tiptil, intr[ ]n odaia lui =i-=i
aprinde ciubucul. Tutunul miroase a miere ars[ =i-a scor\i=oar[.
A deschis u=a =i-o cheam[, f[r[ vorbe, pe Raluca.
— Ce ne facem, Raluc[, m-au speriat t[tarii [=tia!
— Las[, c[ prea te m`nii u=or, Gheorghie=. Dumneata n-ai
fost la fel?
— Asta cam a=a e. Odat[ era s[ dau foc casei. Alt[dat[
am adus c`inii =i i-am culcat ]n pat, pe velin\e. Ai mei erau la
o nunt[... Ce b[taie am m`ncat atunci...
C[minarul puf[ie, cu un oarecare regret, dup[ chelf[neala
de odinioar[.
— Pot spune c[ ai copii mai buni dec`t ai fost mata,
Gheorghie=...
Eminovici nu e bucuros s[ recunoasc[ asta, dar nu
t[g[duie=te.
— Pe fete le ]nzestrez. B[ie\ii... Pe ei ]i trimit la carte, =i
dac-o fi ceva de capul lor le-o fi bine, dac[ nu...
— N-ai dumneata inima s[-i vezi neajutora\i...
— M`ine-poim`ine ]nchid ochii, Raluc[.
— Nu vorbi a=a.
E o clip[ t[cere, mai t`rziu, din ograd[ se aud zgomote.
C[minarul ridic[ perdeaua, apoi iese afar[.
— Unde l-ai g[sit, Vasile!
— La Miron pris[caru! +edea pe prisp[ =i-asculta pove=ti.
Miron [sta =tie c`te-n lun[ =i-n soare. N-a vrut s[ vin[ acas[.
Mihai =i-a pironit ochii ]n p[m`nt. C[ma=a alb[, de in, ]i
ajunge la picioare. Cu glas nea=teptat de bun c[minarul ]l
m`ng`ie pe cre=tet, ]l ridic[ ]n bra\e ferindu-l parc[ de m`ini
str[ine, =i-l duce ]n odaia celor dou[ Raluci.
— Iat[-l pe hoinar!
Mama-i z`mbe=te:
183
— |i-e foame, copile!
— Nu.
— Da’ ce-ai m`ncat? |i-a dat mo= Miron ceva?
— Mi-a dat lapte =i turt[ cu miere.
— Ca la osp[\! se minuneaz[ tat[l.
— ...+i fagure, ]=i aminte=te Mihai.
— +i ce-a\i f[cut at`ta vreme!
— Am vorbit cu albinele...
Se aude din ograd[ l[tratul lui +oltuz. Mihai tresare.
— Ei, hai, du-te, n-auzi cum te cheam[? ]l ]ndeamn[
mama. +i s[ vii apoi s[-\i dau alt[ c[ma=[, c[ pe asta ai
terminat-o de-acum.
Revederea cu +oltuz e c`t se poate de cald[. C`inele ]=i
freac[ spinarea de Mihai, mai s[-l d[r`me, dar b[iatul n-are
chef s[-l c[l[reasc[. De altfel a mai =i crescut ni\elu=, +oltuz
o simte prea bine...
}n fundul ogr[zii, Ilie scobe=te de miez un bostan.
— Ce faci cu el?
— Fac o cas[...
— }mi fac =i eu.
— N-ai dec`t. Da’ ]n casa mea nu te primesc!
— Las[, c[ a mea o s[ fie mai frumoas[ ca a ta.
— Ai v[zut-o pe cr[iasa albinelor?
— Nu.
Mihai e ]ng`ndurat. Arat[ cu capul spre gura beciului.
— S-a prins?
— Da. Un =oricu\ mic.
— Unde e?
— P[i nu mai e...
— D[-mi-l!
— Cere-i-l motanului. Chioru l-a m`ncat de cum l-am prins...
— Vreau =oricu\ul, vreau s[-l v[d!
— Las[, c[ se mai prinde el altul.

184
Chioru, motanul, se apropie cu grab[ de copii, dar nimeni
nu-l ia ]n seam[. Numai +oltuz ]i arat[ c`\iva din\i ascu\i\i,
=i Chioru se sup[r[ =i dispare...

8
}n tinere\e Miron pris[carul fusese slujba= boieresc. Pris[cile
]i duseser[ faima prin multe jude\e, =i mierea adus[ pe tablale
de argint la ospe\ele din conac era ]nghi\it[ cu cea mai mare
pl[cere de c[tre cucoane ]mbr[cate ]n dantele =i boieri cu bar-
ba-m[tur[. Miron a ]mb[tr`nit printre albine =i, devenind ne-
trebuitor, v[tafii l-au alungat. Murindu-i ]n scurt[ vreme =i
baba, a r[mas de tot singur =i s-a ]ntors ]n satul din vatra
c[ruia plecase, la Ipote=ti. Cum ]ns[ nici una dintre rubedeniile
lui nu se mai afla ]n via\[ =i casele locuite c`ndva de-ai lui se
pr[bu=iser[, sparte de ploaie =i z[pad[, mo= Miron =i-a ales ]n
mijlocul p[durii o poian[ unde =i-a f[cut o colib[. A tr[it a=a o
iarn[, nimeni nu =tia cum de nu l-au m`ncat fiarele =i cu ce s-
a hr[nit ]n tot acest r[stimp, iar ]n prim[var[ a d[r`mat bor-
deiul =i =i-a f[cut, cu pricepere, un fel de odaie c[ptu=it[ cu
bl[ni de stejar =i podit[ cu lut, o b[=ic[ de porc pun`nd-o ]n
fereastr[, ]n loc de geam. Me=te=ugul l-a ajutat s[ “a=eze”
albine ]n c`teva scorburi din preajm[, a avut r[bdarea s[ le
vad[ ]nmul\indu-se cele c`teva neamuri aduse din alte locuri =i
]n scurt[ vreme — prim[vara =i vara mai cu seam[ — poiana
lui s-a pref[cut ]ntr-un adev[rat rai. Flori de p[dure cu miros
]n\ep[tor i-au r[s[rit ]n jurul casei, p[s[rile ]i cercetau avutul,
prietenoase, iar iepurii =i veveri\ele ]i speriau cele c`teva g[inu=e
pe care le cre=tea, la vreme bun[, afar[, =i iarna ]n odaie, sub
pat. Mierea str`ns[ ]n ulcele de lut ori ]n chiupuri de lemn alb
era pre\uit[ de negu\[torii din Boto=ani, =i cu cei c`\iva galbe-
ni pe care, o dat[ pe an, ]i avea ]n palm[, b[tr`nul ]=i re]nnoia
provizia de tutun =i lum`n[ri ori cump[ra, tocmindu-se, c`te
185
ceva de-mbr[cat. }ncerca s[-=i cheltuie zilele, at`tea c`te i-au
mai r[mas, ]n lini=tea fermecat[ a p[durii f[r[ s[ supere pe
nimeni, dup[ propria-i m[rturisire...
Azi, lucru rar, mo= Miron are un oaspe. Acela=i, de altfel,
care ]i mai trece din c`nd ]n c`nd pragul. E Mihai, fiul c[minarului
Eminovici. B[tr`nul e nespus de bucuros s[ stea de vorb[ cu
\`ncul care ]l ascult[ f[r[ s[-l ]ntrerup[ ceasuri ]ntregi, care ]i
cerceteaz[ avutul f[r[ s[ fac[ pozne =i pentru care el p[streaz[
fagurii cei mai buni =i rugii de mure cop\i =i ciupercile cele mai
frumoase. B[iatul =tie c[ mo=ul poate sta de vorb[ cu iepurii, c[
]n\elege graiul cintezoilor, =i-l ascult[ cu ]nc`ntare. Seara, c`nd
focul arde ]n vatra din fa\a c[su\ei =i stelele ]ncep s[ se arate
printre ramuri, pris[carul preg[te=te o mas[ pentru doi, cu pe=te
prins la iaz =i cu ciuperci fripte... Lespezile ]nchise dogoresc, e
frig la l[sarea ]ntunericului, =i Mihai se trage l`ng[ ele, acolo
unde miroase bine a fum. Sc`ntei \`=nesc din vreascurile arz`nd,
gata s[-i p`rleasc[ barba b[tr`nului, iar tuciul cu m[m[liga
aurie e r[sturnat pe fundul de lemn, =i ]n c`teva clipe masa e
gata. Mo= Miron s-ar mul\umi cu mai pu\in, un asemenea osp[\
e lucru rar ]n casa lui, dar ]i place s[ cinsteasc[ precum se
cuvine obrazul oaspelui cel mic.
— Haide =i m[n`nc[! N-a= vrea, cucoane Mih[i\[, s[ cread[
c[min[reasa c[ la mine nu-s de nici unele =i c[ fl[m`nze=ti!
Copilul nu se las[ rugat. Focul continu[ s[ ard[ =i un
somn dulce cuprinde locul...
— +i-mi spui povestea?
— Ce poveste, copile?
— Cu C[lin...
— Aceea? Iar[?
— Iar[...
— }nt`i cinste=te-mi bucatele, =i pe urm[ om mai vedea noi...
B[tr`nul =tie c[ mo= Ene va ]nchide cur`nd pleoapele copi-
lului. Chiar a=a se =i ]nt`mpl[, =i ]n mare grab[ m`inile ]nc[

186
sprintene aduc pe cerdac c`teva pale de f`n =i un cojocel de
miel, apoi cuprind cu grij[ trupul adormit =i-l a=az[ ]n cul-
cu=. E gata s[-l vegheze...
}n jur respir[, v[ratic, lutul p[durii.
C[ldura de peste zi a ajuns ]n miezul p`p`itor al arborilor,
=i sevele ]=i sporesc lunecarea sub scoar\a sub\ire, crengile
tresar, o adiere abia sim\it[ le mi=c[ u=or, =i p[s[rile nop\ii se
caut[, se cheam[...
E diminea\[...
Se aude tropot de cal.
— Bun g[sit, mo= Miroane!
— Cine-i!
— Sunt eu, Vasile Rusu.
— Ai venit dup[ b[iat? Nici nu s-a trezit ]nc[, vezi s[ nu-l
scoli.
— Trebuie. Dac[ nu i-l ]nf[\i=ez c[minarului, are s[ fie
r[u. Tun[ =i fulger[.
B[tr`nul e m`hnit. M`ng`ie obrajii copilului, ]i trece de-
getele prin p[r, p`n[ c`nd ochii lui mari se deschid, limpezi...

9
Ilie ]l ]nt`mpin[ primul:
— A venit bunicul. Du-te de-i s[rut[ m`na!
Vasile Jura=cu ]l ]mbr[\i=eaz[ pe fugar, astfel ]nc`t
c[minarului ]i va fi greu s[-=i certe, dup[ cuviin\[, odrasla.
— Tare m[ tem, Mihai, c[ l-ai uitat pe mo=u-t[u!
— Nu, bunicu\ule...
— Chiar a=a s[ fie? Atunci nu de poman[ m-am sculat cu
noaptea-n cap s[ g[sesc ]n t`rg, la Boto=ani, niscaiva turt[-
dulce ori zah[r-candel cu care s[-mi d[ruiesc nepotul!
Copiii — cei mari mai cu sfial[, cei mici mai ]ndr[zne\i —
se reped asupra co=ule\ului cu p[pu=i colorate, ur=i, cerbi,
187
sori cu spi\e sub\iri =i zah[r cu sclipiri de \ur\ure de ghea\[...
Bunicul r`de. A=a ]l =tiu copiii, r`z`nd. C`nd vorbe=te el, to\i
ai casei tac. }l ascult[ f[r[ s[ scoat[ o vorb[ =i ]i ]ncuviin\eaz[
spusele chiar c[minarul. Raluca devine — cei mici se minu-
neaz[ de asta — asemenea lor, copil, =i asemenea lor ]i s[rut[
b[tr`nului m`na uscat[, ]ntins[ cu solemnitate. Bunicul e bun,
=i c`t va sta el la Ipote=ti va fi veselie, nimeni nu va ]ncerca s[-
l supere, copiii vor domni ]n cas[, ca =i ]n ograd[...
— Aud, Mihai, c[ nu prea stai pe acas[, c[-\i petreci
zilele, ba aud c[ =i nop\ile, la Miron Pris[caru. A=a e?
— A=a...
— Miron [sta mi-a fost mie prieten, de mult, de mult,
c`nd taic[-t[u Gheorghie= era la anii t[i.
Bunicul poveste=te ca totdeauna, cu glas frumos, iar Raluca
]i strig[ pe to\i ai casei, ]i trimite s[ aduc[ ap[, s[ despice lemne,
Vasile Rusu e pus s[ taie un coco=, =i ea preg[te=te cuptorul...
Lui Jura=cu i-a pl[cut toat[ via\a o mas[ bun[, cu un pahar-
dou[ de rachiu pe deasupra =i cu pl[cintele cuvenite...
+i cum se ]ntunec[ repede ]n prag de toamn[, se str`ng
laolalt[, pu\ine ceasuri dup[ ce au pr`nzit, bunic, p[rin\i =i
nepo\i. Eminovici =i-a aprins tutunul, iar Jura=cu =i-a contin-
uat istorisirile.
Apoi le spune copiilor povestea clo=tii cu pui de pe cer, a
carului cel mare =i a celui mic =i — silindu-i s[-l g[seasc[ pe
bolta albastr[, printre stelele nesf`r=ite — povestea Luceaf[rului.
Dar povestea r[m`ne neterminat[. E t`rziu, bunicul trebuie
s[ doarm[. Mama ]i preg[te=te patul, ]n odaia musafirilor, =i
bunicul o urmeaz[, fiindc[ acum e =i el un fel de copil
ascult[tor...
— Pe m`ine, dragii mo=ului, pe m`ine...
— Noapte bun[, bunicule!
— Noapte bun[!
Raluca se ]ntoarce ]n cerdac.
— +i voi? Hai, la culcare!

188
Plou[...
Copiii ]nt`rzie s[ se scoale. Mihai prive=te prin geam, ]n
ograd[, =i vede ra\ele leg[n`ndu-se spre b[ltoacele proaspete,
]l vede pe +oltuz peste m[sur[ de sup[rat, dar n-o vede pe
mama alerg`nd ca ]n fiecare diminea\[ ]ntre curtea cu acare-
turi =i cas[, =i nu-l vede pe Vasile Rusu preg[tindu-i
c[minarului dro=cu\a. E lini=te...
Plou[ m[runt...
Dar iat[-l pe vizitiu. Numai c[ ast[zi scoate din =opron
carul cel nou. }nham[ caii cei mai buni =i a=teapt[, cu capul
descoperit, ]n fa\a cerdacului cu st`lpi cresta\i...
T`rziu, v[z`nd c[ Raluca nu vine s[-i vad[ =i s[-i cheme
la mas[, copiii ]ncep s[ se ]mbrace, ]ncet, f[r[ tragere de
inim[... Mihai iese pe s[li\[ =i se ]ndreapt[ spre odaia musafi-
rilor. Vrea s[ fie cel dint`i care ]i spune bunicului bun[
diminea\a. Dar c[minarul ]i taie calea.
— Las[-l pe bunicul. Doarme...
Copiii m[n`nc[, singuri, ]n od[i\a lor. Afar[ continu[ s[
plou[. Cel mai mare, +erban, e ner[bd[tor s[-l asculte pe
bunicul, vrea s[ =tie cum se termin[ basmul Luceaf[rului.
Se aude poarta deschiz`ndu-se. Se reped la geam. Carul
av`nd pe capr[ pe Vasile Rusu =i pe ]nsu=i c[minarul, se
dep[rteaz[ pe uli\[.
}n odaie intr[ mama.
— A\i m`ncat, copii?
— Da, mam[.
— Ce face bunicul? ]ntreab[ Mihai.
— Bunicul a plecat.
— Unde?
— Acas[ la el...
— +i c`nd se ]ntoarce...
— Se ]ntoarce...
189
Raluca nu le caut[ ochii cu privirea. }=i face de lucru,
str`nge vasele, se ]ndreapt[ spre u=[...
}n ograd[ au intrat c`\iva vecini. O ]mbr[\i=eaz[ pe Ralu-
ca, iar ea ]=i acoper[ gura cu degetele m`inii st`ngi. C`teva
femei o \in de umeri.
— De ce pl`nge mama?
Vecinele pleac[.
Raluca se ]ntoarce. Sur`de.
— Ei, gata, copii! Acum d[ soarele, mai ie=i\i =i voi din
cas[! Ploaia a stat.
Mihai o \ine de rochie.
— Unde e bunicul?
— N-ai auzit? A plecat acas[ la el. Tat[l vostru l-a dus...
— +i se mai ]ntoarce?
— De ce s[ nu se ]ntoarc[?
Ilie, cu obrazul lipit de clan\[, ]ntreab[ =i el:
— S-a sup[rat pe noi?
— Nu, el v[ iube=te pe to\i...
Copiii ies ]n ograd[.
G[inile au ouat, care-ncotro.
Mihai le las[ ]n pace.
Din nori iese o raz[ de soare...

10
Zilele trec.
S-au aurit a toamn[ p[durile cu arbori tineri ale Ipote=tilor...
Iazurile s-au acoperit cu o p`nz[ sub\ire, de verdea\[.
Firele ierburilor ascunse taie oglinda domol mi=c[toare =i p[s[ri
cu pene galbene trec peste ele, cl[tin`ndu-le bl`nd.
Se aud sunete ]ndep[rtate... Cioc[nitorile? Nu, gospodari
bat nucii cu pr[jini lungi =i cad ]n otava proasp[t[ frunze
rupte. +i cad nuci lemnoase, ]mbr[cate cu c[m[=i zdren\uite.
Must amar curge ]n lut. Se face poteca amar[.

190
Degetele lui Mihai sunt negre. Degete mici cu unghii ste-
late de noi\e.
— Te pa=te un dar! ]i spune sur`z`nd Raluca.
Un dar? Copilul nu prea e convins c[ va fi a=a. C[minarul
e m`nios. De la moartea lui Vasile Jura=cu — ei, copiii, au
]n\eles mai t`rziu c[ povestea mo=ului va r[m`ne f[r[ sf`r=it
— multe necazuri s-au ab[tut asupra Eminovicilor. C`mpul,
spre m`hnirea c[minarului, n-a rodit ]ndeajuns. Ca m`ine
vin negustorii s[ cumpere sacii cu porumb, =i sacii sunt anul
[sta foarte pu\ini...
E septembrie...
G`rla e rece, Mihai ]=i afund[ picioarele ]n unda str[vezie.
Pe prundi=, pe nisipul m[runt, urmele pa=ilor lui s-au umplut
cu ap[...
E toamn[.
Zboar[ peste r[chite o albin[ cu aripi de borangic. Mihai se
g`nde=te la mo= Miron, la prisaca lui, =i, pe nea=teptate, ]i
apare ]n fa\[, destr[m`ndu-se apoi ]n undele rotitoare ale
amintirii, chipul bunicului. Unde s-a dus? De ce nu mai vine
ca ]n alte d[\i ]n casa de pe deal? Ce e aceea moarte? Copilul
nu ]n\elege. Cum, =i mama are s[ plece ]ntr-o zi de-acas[
]ntr-un car, =i n-are s[ se mai ]ntoarc[? +i tata?
Nuiele ml[dioase se ating, mi=cate de v`nt.
Se face ]ntuneric.
Mihai se ]ndreapt[ spre cas[. +tie c[ Raluca a aprins lumi-
nile =i c[, lic[rindu-=i umbra pu\in[ ]n cerdac, ]=i strig[ pruncii.
“Diavolul mic”, spune ea ]n clipe de ]mp[care =i lini=te, e
aproape de treptele de piatr[. }nt`rzie o clip[, =i ochii lui
caut[, f[r[ s[ g[seasc[, printre miriadele de lacrimi stelare,
zim\ii de ghea\[ fierbinte ai luceaf[rului de sear[.
U=a se deschide pe nea=teptate. Ceva din aerul rece de-
afar[ p[trunde ]n odaie, mi=c`nd flac[ra lum`n[rilor.
Un glas se aude adiind printre pere\ii albi:
— Mihai...
191
11

— Apoi, cucoane Mih[i\[, aici te las!


— De ce m[ la=i?
— Te las ]n seama sorei c[min[resei. Eu trebuie s[ m[
]ntorc la Ipote=ti. Avem c`\iva oameni la culesul merilor, =i
tat[l dumitale abia-=i vede capul de griji.
Vasile Rusu a oprit caii ]n fa\a unei case frumoase, cu
cerdac ]nalt. Acoperi=ul de tabl[ vopsit[ se sprijin[ pe un =ir
de st`lpi sub\iri, albi, iar treptele de piatr[ care duc spre
porti\a cerdacului sunt ]mbr[cate ]n mu=chi. Prin despic[turile
lespezilor \`=nesc fire tremur[toare de iarb[. St[p`na casei,
Maria Mavrodin, ]ndr[ge=te ca nimeni alta florile. Gr[dina
ei, ajuns[ sub r[suflarea toamnei, e potopit[ de culori. Lujere
p`lp`itoare de ieder[ leag[ pere\ii casei de lumea ]nmiresmat[
a daliilor =i a cr[i\elor.
— Ai venit, Vasile?
— S[ru’ m`na, cucoan[ Marie, v-am adus nepotul.
Grijulie, sora Raluc[i coboar[ treptele =i ]=i ]mbr[\i=eaz[,
gata s[-i fr`ng[ oasele, ginga=a rubedenie. E mai ]nalt[ de-
c`t c[min[reasa, dar c[ut[tura ochilor, aceea=i ca a tuturor
odraslelor stolnicului Jura=cu, de cur`nd r[posat, ]i e la fel
de bl`nd[, acela=i tremur unduios al vocii ]l face pe Mihai s[
tresar[, =i mai ales m`inile care ]i m`ng`ie obrajii au aceea=i
c[ldur[ =tiut[.
— De-acu’, r[m`i cu mine, Mih[i\[.
Copilul r[m`ne mai departe t[cut.
— Da’ cum vine asta, cucoane Mihai, tot drumul am
sporov[it am`ndoi, =i de-acu’ taci, de nu putem scoate o
vorb[ de la mata? R[m`i la sora mamei domniei tale?
— R[m`n.
— A=a, cucoane. Trebuie s[ umbli la =coal[, altfel nu se
poate, c[minarul vrea s[ fac[ din fiul s[u un c[rturar...

192
— Du-te, Vasile, po\i s[-l la=i pe mititel ]n seama mea, f[r[
nici o grij[. +i spune-i asta =i cumnatului meu, Gheorghie=.
— Am ]n\eles.
— Spune-i c[ am vorbit cu dasc[lul cel nou =i c[ m-am
]n\eles s[-l duc pe Mihai chiar m`ine la d`nsul.
Nici lui Vasile Rusu, se vede asta, nu-i e u=or s[ se despar-
t[ de Mihai.
— Apoi noi o s[ ne mai vedem, cucoane Mihai. C[ la trei
zile o dat[, alteori =i mai des, vin la ora= cu felurite treburi. +i
adres`ndu-se gazdei: Ba mai duc o h`rtie la ispr[vnicie, ba m[
mai tocmesc cu t`lharii de negustori pentru cine =tie ce... +tie
domnia ta. De c`nd c[min[reasa e suferind[, trec de fiecare
dat[ pe la spi\er. Chiar azi mi-a zis cuconu Gheorghie= s[ i-l
aduc pe Fran\, doftorul... Pe c[min[reas[ au cam =ubrezit-o
copiii. M[ duc, s[ ne vedem s[n[to=i, coane Mihai!
— Drum bun!
— Drum bun, Vasile...
O clip[ descump[nit, Mihai se hot[r[=te cu greu s[ urce ]n
cerdac, acolo unde mu=catele =i garofi\ele din glastre aproape
c[ ]mpiedicau intrarea ]n cas[.
}ntre canaturile u=ii apare silueta unei tinere femei. Un trup
sub\ire, de=i v`njos, ]nve=m`ntat ]ntr-o rochie de catifea de un
verde =ters, ]ncheiat[ ]n spate cu bumbi aurii. P[rul, adunat ]n
cre=tet ]n dou[ cozi bogate, ilumineaz[ cu lic[r de miere nou[
un chip de o nemaiv[zut[ frumuse\e: ochi alba=tri, buze sub\iri,
]ntredeschise ]ntr-un gest de ne]n\eleas[ ]ndurerare =i l[s`nd
s[ se vad[ =iragul din\ilor de un alb ca al ]nt`iei z[pezi. M`inile
lungi ivesc dintr-un tremur de dantele str[vezii degete sub\iri,
cu unghii copil[ros crescute.
— |i-a venit nepotul, m[tu=[ Maria?
— Precum vezi, duducu\[ Blanca. Ia uit[-te numai s[-l
vezi c`t e de frumos! Apropie-te, Mihai!
B[iatul ]nainteaz[, sfiit, spre m`inile care-l cheam[ =i spre
fo=netul stins, de catifea. Nu vede dec`t v`rful condurilor pe
193
care-i poart[ fata cu p[r de aur. Degete delicate i se coboar[,
abia ating`ndu-l, pe cre=tet, pe t`mple, pe obraji.
— A=a-i c[-i tare frumos? }i seam[n[ Raluc[i.
Abia acum cuteaz[ micul oaspe s[-=i ridice privirea. Blanca
roste=te, cu gla= ]ncet, c`nt[tor:
— Dar c[ut[tura ochilor e a c[minarului.
— Asta a=a e...
Fata ]=i aminte=te deodat[:
— Noi ne cunoa=tem, Mihai! +tii cine sunt eu?
— Nu =tiu.
— Nu m[ mai \ii minte?
— Nu.
— Abia acum mi-am adus aminte, m[tu=ic[, tata l-a che-
mat la noi, la Dumbr[veni, pe c[minarul Eminovici, =i el a
venit — acum sunt doi ani de-atunci — cu b[iatul, cu Mihai.
— Se vede c[ te-a uitat, duduc[.
— Nu-i nimic. De-acu’ ne vom cunoa=te bine, nu-i a=a,
Mihai? N-ai s[ m[ mai ui\i? C[ atunci c`nd ai fost la noi,
ce-i drept, erai tare mititel.
M[tu=a e ceva mai explicit[:
— Duduca e nepoata boierului Balu=, la care a fost mul\i ani
]n slujb[ tat[l t[u =i ]n conacul c[ruia au locuit o vreme ai t[i...
B[iatul tace, tace foarte mult acest prunc al Ipote=tilor
care, cum e desprins de locul petrecilor sale — g`rla, lacul,
p[durea, prisaca — se preface, dintr-un =trengar f[r[ pereche,
]ntr-un adev[rat mielu=el.
Pu\ine ceasuri mai t`rziu, Blanca ]l ia de m`n[ =i-l plimb[
pe uli\ele somnoroase ale b[tr`nului t`rg. Mihai e speriat la
]nceput de trecerea marilor tr[suri cu poclit smolit, cu \an\o=i
vizi\ii pe capr[. Str`nge cu un fel de disperare degetele miro-
sind a busuioc =i a lev[n\ic[ uscat[, ale Blanc[i.
— C`nd ai s[ vii la Dumbr[veni, la var[, dup[ ce vei termina
cu =coala, am s[ te plimb cu tr[surica mea. Am doi cai pe care
mi i-a d[ruit tata, adev[ra\i zmei. Doar c[ nu scot foc pe n[ri.

194
— +i noi avem cai — spune cu m`ndrie ipote=teanul — pe
cel mai frumos, pe Murgu, tata zicea c[ are s[ mi-l dea mie
c`nd am s[ m[ fac mare...
— Da, dar va fi tare b[tr`n murgul t[u atunci...
— Eu am s[-i dau s[ m[n`nce... +i-acuma ]mi umplu
palma cu gr[un\e, =i el m[n`nc[ bob cu bob, totul...
Fata chicote=te, ne]ncrez[toare:
— Din m`nu\a asta a ta?
— Da!
— Da’ ce ]n\elege bietul cal dintr-o m`nu\[ cu gr[un\e?
Cum de nu te ]nghite =i pe tine?
Ceva mai familiar, b[iatul poveste=te:
— Cum a=a? P[i el pe mine m[ =tie de st[p`n. }i spun s[
nu se mi=te, c`nd e ]n ograd[, =i eu m[ sui pe sc[ri\a de la
g[ini tocmai ]n spinarea lui. Atunci ]l ]nghiontesc pu\in, el d[
din cap, bate din copit[, =i porne=te. Nu mergem mult c[ ne
vede tata sau Rusu, vizitiul, =i strig[ la noi. Tata m[ ia ]n
bra\e, m[ coboar[ de pe cal, =i Murgu e tare nec[jit c[ e
certat. Tu =tii s[ c[l[re=ti?
— +tiu. Dar hai s[ ne oprim o clip[ c[ am ajuns la biseric[,
la Uspenia. Mi-a spus m[tu=a Maria c[ aici ai fost tu botezat.
Vechea biseric[, r[s[rit[ dintre nuci b[tr`ni, cu frunz[ ca-
fenie acum, e pustie. Zugr[veala, ]ntunecat[ de fumul lum`n[ri-
lor, cu culori schimbate de vreme, ]nf[\i=eaz[ ca prin cea\[
tiparele unor fiin\e vechi. Prin ferestrele ]nguste, t[iate ]n zidul
gros, p[trunde trudnic lumina amiezii. O fr`ntur[ de geam,
vopsit[ cu verde =i ro=u, face ca, ajunse ]n biseric[, razele
pr[fuite ale soarelui tomnatic s[ par[ domoale flutur[ri de frun-
ze.
— Bun[ ziua, p[rinte!
— Bun[ ziua, fiica mea! Dup[ chip nu-mi pari cunoscut[.
B[tr`nul preot Ion Stamate are privirea mai ]nce\o=at[ dec`t
e zugr[veala ]n zid. Se dezvinov[\e=te:
— Rogu-te iart[-m[, dar sunt tare b[tr`n =i m-au cam
195
l[sat vederile.
— Sunt Blanca, nepoata boierului de la Dumbr[veni. Iar
pruncul pe care-l \in de m`n[ ar trebui s[ fie cunoscut dom-
niei tale. C`ndva, acum =apte ani, l-ai \inut ]n bra\e...
— Trebuie s[ fie c`teva mii pruncii — mul\i dintre ei sunt
mo=negi de-acum — care i-am \inut eu ]n bra\e.
— ... +i l-au cobor`t de trei ori ]n cristelni\[ m`inile dom-
niei tale. Mi-a povestit m[tu=a c[ era iarn[, =i era un ger de
cr[pau pietrele... Apoi ]mpreun[ cu p[rin\ii =i cu martorii a\i
isc[lit ]n mitrica ]n care se scriu noii n[scu\i.
— Mitrica? Da, eu scriu cu m`na mea totul. Cum se trece
anul, fac rost de-un catastif nou, iar pe cel vechi ]l urc ]n
pod. Cine-o avea nevoie de el l-o g[si acolo...
— +i p[rin\ii au hot[r`t s[-i dea pruncului numele de Mihai.
— Frumos nume au ales.
— Acum b[iatul a ajuns la vremea =colii.
Abia acum b[tr`nul pop[ se dumire=te: cel despre care
vorbe=te nepoata boierului e \`ncul ag[\at de m`na ei...
— Pe el l-am \inut ]n bra\e?
— Da, pe Eminovici Mihai...
— Pricep de-acum. E odrasla c[minarului din Ipote=ti.
Stra=nic om! Bine-ar fi s[-i semene =i copiii. La cinci din ei eu
le-am ]ncredin\at sf`nta tain[ a botezului...
B[tr`nul pop[ al Uspeniei, biserica zidit[ cu un veac ]nainte
de el =i d[ruit[ cu hramul Adormirii Maicii Domnului, nu-=i
aminte=te dec`t foarte, foarte vag de diminea\a aceea de ia-
nuarie, c`nd sania c[minarului Eminovici a oprit cu larm[ ]n
fa\a casei parohiale. Urmat[ de alte s[nii, pline cu felurite
rubedenii, sania boierna=ului de la Ipote=ti era plin[ de bl[nuri
mi\oase =i de velin\e c[lduroase, toate str`nse ]n jurul trupu-
lui sub\iratic al Raluc[i. Pruncul, ocrotit de m`inile ei, era ]n
dese r`nduri cercetat de privirile aprige ale c[minarului, peste
m[sur[ de ]ngrijat de palele de v`nt pr[bu=ite ]n tr[snete

196
albe, de z[pad[, asupra ora=ului.
Cupa uria=[ a vasului de aram[, ciobit[ la buze =i cam
bortelit[ pu\in, dup[ cuv`ntul lui Vasile Jura=cu, ]=i sticlea
arama ]n diminea\a ]nghe\at[. Popa Ion l-a ridicat pe pr`slea
din cristelni\[, c`t au putut de repede m`inile lui b[tr`ne
s-o fac[, apoi asupra sa a t[b[r`t tot muieritul ]nfofolit ]n
broboade. L-au luat pe cel mic, l-au ]mbr[cat ]n scutece noi,
din vreme cusute de sora c[min[resei, Maria, =i alaiul s-a
]ndreptat spre u=a bisericii. Neaua crescuse ]ntre timp c-o
spornic[ vr[jm[=ie astup`nd poteca pe care pa=ii celor veni\i
la ceremonie o despicaser[ ]n troiene... Sigur, popa Ion nu =i-
l mai aminte=te pe c[minar. Omul aproape toat[ vremea
]ncruntat, privind lumea pe sub zb`rlite spr`ncene, s-a ]nse-
ninat dintr-o dat[ =i a dat un chiot care a uimit-o pe Raluca
=i care a avut darul s[ vesteasc[ ]nceputul unei petreceri cum
nu mai cunoscuse nicic`nd gospod[ria c[minarului. Urm`n-
du-se la distan\e mici, s[niile s-au topit ]n viforul albastru,
v`ntul a=eza pe coamele cailor z[pad[ ]nghe\at[, iar vizitiii ]i
zoreau cu biciul, m`ng`indu-i ori cert`ndu-i, =i goana s[lbatic[
s-a sf`r=it numai atunci c`nd, ajun=i ]n fa\a casei de pe deal,
Eminovici a s[rit primul de pe capr[, gr[bit s[ deschid[
por\ile...
Nici Blanca n-are cum s[ =tie toate aceste momente, =i chiar
dac[ ar fi fost martor[ la s[rb[toarea din biserica Uspenia tot
n-ar fi ]n\eles de ce botezul micului Mihai s-ar fi deosebit de
cele ale fra\ilor =i surorilor sale. Istorisirile Mariei Mavrodin
sunt de obicei asem[n[toare. Numai numele se schimb[. Nici
Mihai, de=i ]ntruc`tva martor al ceremoniei, nu \ine minte
barba cu \ur\uri de ghea\[ a popei Ion, zb`rlit[ asupra c[r\ilor
cu tartaje de piele roas[, c[r\i de tipic bisericesc, =i nici z`mbetul
bun =i sfiit al Raluc[i. Doar ea, Raluca, nu uita nimic. Fiecare
na=tere =i fiecare botez sunt consemnate de c[tre c[minarul pe
scoar\ele unei psaltiri aflate la Ipote=ti, ]n odaia ferit[ de ochii,

197
=i mai ales de m`inile copiilor. “Ast[zi la patru ceasuri =i
cincisprezece minute evropiene=ti, s-au n[scut fiul nostru Mi-
hai”, scria b[tr`nul ]n ziua pe care am avut r[gazul s-o evoc[m.
Dar cu asta, pentru o bun[ bucat[ de timp (ani uneori, alteori
numai luni), Eminovici ]=i socote=te ]ncheiat[ grija de p[rinte.
}=i vedea netulburat de treburile mo=iei cu afaceri tot mai ]ncurcate
prin cancelariile cu miros de cerneal[ st[tut[ ale Boto=anilor.
T`rziu, Raluca g[se=te cu cale s[-l ]ncuno=tiin\eze c[ odrasla lor
a ]mplinit =ase luni, ori un an, c[ a ]nceput s[ mearg[, c[ a
rostit primul cuv`nt =i c[ acela a fost tat[ (singura nevinovat[
minciun[ a Raluc[i, pe care, firesc, copii o cheam[ pe nume pe
ea ]nt`ia oar[), ori c[ are doi din\i =i r`de cu ei toat[ ziua...
Blanca =i Mihai trec pe uli\ele adormite ale ora=ului. Ora=
de miaz[noapte, cu arbori s[lbatici ca-n p[durile Dornei, cu
f`nt`ni de lemn a=ezate ]n calea drume\ilor =i cu case mult
asem[n[toare celor din sate. Poate num[rul od[ilor s[ fie mai
mare, ]n rest: acoperi=urile, cerdacurile, ferestrele ]nalte, cu
gratii, sunt la fel ca ]n casele ipote=tene. }n plus, de tavanul
adesea ]nflorat al od[ilor p[strate de obicei pentru musafiri,
sp`nzur[ l[mpi de ceramic[ alb[ =i de aram[ frecat[ cu cenu=[
de lemn mirositor, p`n[ cap[t[ lucirea aurului vechi... Adus
de departe, c`te-un pian cu coad[, ]ncercat de degetele cine
=tie c[rei frumuse\i boto=[nene, las[ s[ cutreiere str[zile val-
suri somnoroase, cu note ]nalte, ca \`r`itul greierilor ]n sobe
pustii, alternate cu altele joase, potrivite cu sunetele ora=ului:
cai greoi tr[g`nd tr[suri din lemn l[cuit, ori care cu fructe
rostogolindu-=i ro\ile spre pia\[.
La acest ceas al toamnei, casele, str[zile miros a poam[
strivit[. E timpul dulce\urilor pe care plitele ]ncinse nu mai
prididesc s[ le fiarb[. Nucile verzi, prunele vinete cu carne
v`rtoas[, murele =i zmeura, ori boabele mari ale strugurilor,
toate vor lic[ri ]n dulapuri de lemn de tei, pe policioare, ]n
beciuri podite cu lespede, ori ]n scrinuri, al[turi de zah[rul
candel =i borcanele cu miere. La Ipote=ti, Mihai cunoa=te bine

198
farmecul zilelor ]n care c[min[reasa d[ bl`nde porunci =i um-
ple cu mireasm[ de fructe ]ncinse la foc toate cotloanele casei...
Ajun=i ]n inima ora=ului, acolo unde cr`=marii dau de-a
dura butoaie cu vin nou, aduse tocmai de la P`hne=ti, H`rl[u
ori Hu=i, =i arunc[ pe gr[tarele sf`r`ind pastrama de capr[,
Boto=anii au alte culori, alte mirosuri =i alte sunete. Negus-
torii ]=i laud[ marfa ]n pragul dughenelor lor, cu aerul c[
dac[ nu-i bagi ]n seam[ =i nu cumperi postavul, lum`n[rile
sau dresurile femeie=ti pe care \i le ofer[, aba\i asupra lor cele
mai crunte nenorociri cu putin\[...
C`teva case mari, ad[postind dreg[toriile mai ]nsemnate,
]nconjur[ sala ]n care au loc ]ntrunirile celor ce fac politic[,
unde, de Anul nou, se dau baluri cu muzic[ nem\easc[ =i cu
b[uturi rare, =i ]n care popose=te, la un an o dat[, c`te-o
trup[ de teatru.
Dar Mihai nu ]n\elege nimic din bucuria Blanc[i care bate
din palme, copil[rindu-se pe nea=teptate: ]n cur`nd marea tra-
gedian[ Fanny Tardini va sosi la Boto=ani. Dintre piesele pe
care le anun\[ afi=ul de-o =chioap[, fata cite=te, silabisind cu
solemnitate, numele c`torva care par s-o tulbure cel mai mult:
“Corabia +alamandra”
“Nebuna de la +apte Turnuri”
“Suteranele din Elsberg”
“Angela Mulpieri”
“}ngerul mor\ii”...
Blanca e at`t de fericit[, ]nc`t, ]n drumul spre cas[, ]=i
]ng[duie s[ sar[ ]ntr-un picior =i s[ se zbenguie, spre uluirea
t`rgove\ilor care nu socotesc c[ o fat[ de boier trebuie s[ se
poarte astfel, ]nc`t n-ai deosebi-o, de n-ai =ti cine e temutul
Balu=, de oricare odrasl[ de \[ran.

199
Lunec[ ]n aerul ]ngreunat de culori gleznele de argint ale
fetei, genunchii, a c[ror netezime nu e altfel dec`t a merelor
domne=ti, coboar[ ]n ierbi grase, ]nspicate de toamn[, din\ii
mici lic[re viu, degetele cu unghii de ghea\[ dulce spintec[
p`nze vechi de p[ianjen ]ntinse ]ntre brazi =i ]ntre nuci, =i
Blanca nu e dec`t o veveri\[ neast`mp[rat[, o vietate a
p[durilor...
— Blanca, tu e=ti mai copil[ dec`t Mihai, at`ta mai apuc[
s[ rosteasc[ m[tu=a Maria, fiindc[ m`inile fetei o ]nl[n\uie,
=i sora c[min[resei se vede f[c`nd pa=i de cadril ]n cerdacul
cu mu=cate =i iasomii...

12
Dou[ toamne mai t`rziu, ]nainte de a-l trimite, potrivit
hot[r`rii luate dup[ prelungite sfaturi cu Maria Mavrodin =i
Raluca, la =coal[ la Cern[u\i, Eminovici i-a ]ng[duit fecioru-
lui s[u s[ petreac[ vreo c`teva zile sub acoperi=ul conacului
din Dumbr[veni.
Mihai, ajuns la conac pe la ceasurile pr`nzului, ]n\elege
din prima clip[ c[ a c[lcat cu st`ngul. Zv[p[iata nepoat[ a
boierului nu-i iese ]n prag. Raluca =i-a urmat odrasla favorit[
]n c[l[toria ]ndeajuns de obositoare cu dro=cu\a peste c`m-
puri =i clini de deal, p`n[ aici, pentru a-l ar[ta celor ]n slujba
c[rora s-a aflat so\ul s[u, pe =colarul Eminovici Mihai.
Chiar Balu= le-a ie=it ]n ]nt`mpinare, acolo unde slugile au
ridicat un mic peron pentru tr[surile care vin ori pleac[, ]n
fa\a uria=ei u=i de la intrare. Ro\ile dro=cu\ei s-au oprit pe
pietri=. Boierul ]i s[rut[ c[min[resei m`na, ]l m`ng`ie cu
m`ini greoaie pe Mihai =i-i pofte=te pe am`ndoi ]ntr-o ]nc[pe-
re cu perdele de atlas fin, cu ornice de toate felurile a=ezate
pe mese =i pe scrinuri =i cu mobile de culoarea tutunului.
— Fii binevenit[ ]n casa noastr[! zice Balu= ]n momentul

200
]n care =i so\ia sa apare ]n pragul u=ii, venit[ dintr-o ]nc[pere
vecin[.
— Cu mare bucurie te-am a=teptat, Raluca. Ia s[ te v[d la
fa\[, c[ n-am mai avut cam de multi=or acest prileg, =i ia s[-\i
v[d =trengarul!
Raluca ]l ]mpinge pe Mihai spre bra\ele B[lu=oaii, care ]l
acoper[ cu nea=teptate s[rut[ri =i l[crimeaz[, v[it`ndu-se cu
glas sub\irel:
— C[ noi am r[mas singuri-singurei...
— Cum a=a? ]ntreab[ Raluca.
Balu=, stingherit de pl`nsul soa\ei, ]ncearc[ f[r[ succes
s-o potoleasc[, ori m[car s[ schimbe vorba, dar nu izbute=te,
=i-atunci se repede la o farfurie cu cofeturi, o ia, \in`nd-o cu
st`ng[cie, =i o aduce sub nasul b[iatului:
— Da’ ia ni=te cofeturi, copile! Apoi, c[tre Raluca: Ieri mi
le-au adus, tocmai de la Ia=i, ia, ia =i dumneata, cucoan[
Raluc[.
Pl`nsul B[lu=oaii se continu[, neostoit.
Boierul intervine, trec`ndu-=i degetele prin barb[, ]n semn
de neputin\[:
— Da’ nu mai pl`nge, frate, ce Dumnezeu! Eu ce pot s[
fac, cu ce s[ te ajut? Vrei s[ pun potera pe urmele ei? Se cade
una ca asta? Ori vrei s[ ]nham calul =i s[ m[ duc eu dup[
d`nsa? Mie mi-e fric[: dac[ o g[sesc nu mai r[spund de
mine, ]ntr-at`t sunt de m`nios.
— Ce s-a ]nt`mplat? st[ruie Raluca, privindu-i pe cei doi
cu ochii ]nfrico=a\i...
— Ce s[ se ]nt`mple, izbucne=te b[rbatul, nepoata noastr[
ne face numai necazuri de la o vreme. +i o avem drag[ ca
lumina ochilor. Copiii, cum =tii, parte ni i-a luat Dumnezeu,
parte s-au dus care-ncotro. Am r[mas numai cu ea. +i-acu...
B[lu=oaia ]=i scoate din m`nec[ o batist[ mic[, alb[, o
pune la loc, ]=i trage nasul cu pref[cut[ ]mp[care =i spune:
— Multe-am ]ndurat ]n anii din urm[, parc[ a fost un
201
p[cat s[ ni se ]nt`mple =i asta...
— Ce s-a ]nt`mplat?
Glasul Raluc[i s-a stins. A ]n\eles.
Cineva a r[mas ]ns[ descump[nit.
— Pot s[ v[ ]ntreb ceva?
— Spune, copile, ]l ]ndeamn[ gazda. Care spuneai c[-i e
numele, Raluc[?
— Mihai.
— Spune, Mihai!
— Unde e duduca Blanca?
Boierii schimb[ priviri ]ntristate...
— Ai venit s-o vezi pe Blanca? Ne-a l[sat, b[iatule. Cum
ai s[ faci c`ndva =i tu: a plecat, nu-i mai suntem dragi...
Jelania se continu[ astfel cu pl`nsete din partea B[lu=oaii,
cu lament[ri fulgerate adesea de bru=te m`nii =i de pumni
tr`nti\i ]n mas[, din partea lui Balu=. Raluca nu cuteaz[ nici
s[-i pl`ng[ pe fo=tii st[p`ni =i nici s[ se uimeasc[ de nes[-
buita fapt[ a fugarei. Dimpotriv[, ]ncearc[ s[ aduc[ pu\in[
lini=te ]n sufletele celor doi:
— Poate c[ nu e dec`t o joac[. Poate c[ p`n[-n sear[ se-
ntoarce...
C`nd Mihai e trimis afar[, ]n gr[din[, B[lu=oaia izbucne=te,
apropiindu-=i gura de urechea c[min[resei, de parc[ ar vrea
s[ nu se fac[ auzit[ de nimeni altcineva, pentru c[ b[rbosul
deschide pentru a nu =tiu c`ta oar[ fereastra =i le cere ve=ti
slugilor postate ]n fa\a conacului. Slugile dau din umeri,
speriate. Nimic nou. Ba, mai mult, vizitiul boierului s-a ]ntors
cu tr[surica goal[.
Boierul nu mai deschide geamul. Socote=te c[ e de prisos
s[ mai ]ntrebe. E limpede doar: fugara n-a fost g[sit[.
— Ai fete, c[min[reas[? ]ntreab[ Balu=.
— Am.
— S[ le p[ze=ti. Cu biciul s[ le p[ze=ti, auzi dumneata, =i
tot ]\i scap[ vreuna. Eu nu sunt ]nv[\at s[ mi se calce porunca!

202
B[lu=oaia se opre=te din suspin =i se n[puste=te asupra
b[rbatului:
— Dumneata e=ti de vin[!
— Eu? De ce eu? Am tr[it s-o aud =i pe-asta.
— Ai speriat-o cu m[n[stirea.
— Dar n-am chibzuit am`ndoi cum =i ce?
— Nu prea =tii ce ]nseamn[ aceea, am`ndoi.
Oglinzile tremur[.
— S[ m[ ierte c[min[reasa, da’ eu socotesc c[ un cuv`nt
mai de ocar[ ca [sta nu mi-a mai fost dat s[ aud. +i de la
cine? De la aceea cu care m-am ]nso\it, at`t la bine c`t =i la
r[u.
— S[-\i spun l[murit, Raluca. Blanca e fiica surorii mele
r[posate la Ia=i — acum sunt cincisprezece ani de-atunci — =i
c`nd ne-a r[mas nou[, am chibzuit c[ ar fi mai bine s-o d[m
la c[lug[rie. Am vorbit la Agafton, la schit, =i-am r[mas
]n\ele=i cu stare\a ca atunci c`nd vom socoti de cuviin\[ s[ i-
o ]ncredin\[m... R[ma=i f[r[ copii, casa ni s-ar fi p[rut moart[
f[r[ ea, =i-am tot ]nt`rziat, p`n[ ce ne-am r[zg`ndit. Am
plecat la schit =i i-am spus stare\ei. Blanca nu =tia de la noi
nimic. Nu =tiu de unde-a aflat c[ am fi avut de g`nd s-o
facem monah[... S-a ]nstr[inat de noi, ea care ne iubea ca pe
p[rin\ii ei cei buni, =i, uite, a fugit.
— Nu-i numai asta, c[min[reas[, mai e ceva. Ba, al dracului
s[ fiu, ierta\i-mi vorba cea rea, tocmai acel ceva a f[cut-o s[ ne
lase. Avem la curte un argat, unul Gheorghe al lui Hodo-
roab[. Un \[r[noi, nu mergea dec`t cu ochii-n p[m`nt =i —
prostia mea a fost! — ]l punea adesea s[ ]nhame calul la
tr[suric[ =i s-o plimbe pe copil[.
— Cum, copil[? protesteaz[ B[lu=oaia.
— M[ rog, la =aisprezece ani, pentru mine o femeie e tot
copil[. Gheorghe azi, Gheorghe m`ine, tic[losul a devenit
nelipsit de la jocurile copilei, c[ nu pot s[-\i spun c`te nu
scornea mintea ei, n[zb`tiile cele mai n[stru=nice, da’ nu te
203
puteai m`nia, c[ numai ce te pironea cu c[ut[tura ochilor,
gale=[, =i ]ncepea s[ l[crimeze =i s[-=i =tearg[ lacrimile cu
vi\ele de p[r, =i o =i iertai.
— Parc[ vorbeai de Hodoroab[...
— Da, de el vorbeam. Era... nici nu =tiu cum s[-i zic, un
prost[l[u. +i era =i ur`t.
— Nu, ur`t nu era, \ine s-o asigure pe c[min[reas[
B[lu=oaia. Avea ochi negri =i...
— Da’ c`nd a avut domnia-ta timp s[-l vaz[ ]ntr-at`t de
bine, c[-l =i poveste=ti?
— }l priveam c`nd venea s-o ia pe Blanca.
— Pe scurt, continu[ Balu=, azi-diminea\[ au plecat.
Am`ndoi. P`n[ s[ vii dumneata, am primit din m`na unui
p[durar un r[va= de la fugar[. Dragii mei, zice, nu mi-o
lua\i ]n nume de r[u. M[ duc dup[ cine mi-e drag, a=a scria,
=i alte fleacuri de-astea =i, zice, s[ =ti\i c[ nu iubesc traiul
monahicesc, c[ nu vreau s[ ajung s[ mucezesc ]n m[n[stire =i
s[-mi tai p[rul — s[ =ti\i, c[min[reas[, de-ai fi v[zut-o, te-ai
fi minunat, avea p[rul lung, lung p`n[ la c[lc`ie =i era tot
numai aur — =i s[ =ti\i c[ mie-mi place s[ tr[iesc a=a, ca to\i
oamenii. S[ nu m[ c[uta\i, n-ave\i s[-mi da\i de urm[. Cam
astea mi le-a scris, mai bine n-o ]nv[\am carte, c[ i-am tocmit
=i ]nv[\[tor acas[, un polonez, tob[ de ]n\elepciune.
Seara coboar[ ]n odaia cu mobile =i a=a ]ntunecate. Au
r[mas albe numai cadranele ceasornicelor. Argintii sunt ramele
tablourilor (toate pictate de acela=i Zigri care a nemurit-o cu
penelul =i pe Raluca), clan\ele u=ilor =i cutia cu tutun scump, a
boierului. C`nd ]i deschizi capacul, lucru pe care Balu= l-a
f[cut de c`teva ori p`n[ acum, ]n odaie picur[ c`teva sunete
dulci, o melodie limpede umple aerul =i crezi, o clip[, c[ stropi
de ploaie bat ]n cle=tarul ferestrelor... Cineva aprinde lampa cu
abajur verde =i ]ntreab[ cu glas smerit dac[ poate preg[ti cina.
— Gr[be=te-te. Avem oaspe\i la mas[ !
Mihai a intrat =i el tiptil, ]n odaie. St[tuse pironit ]n cer-

204
dac, l`ng[ fereastra prin care r[zb[teau suspinul B[lu=oaiei
=i furia b[rbosului. Balu= o conduce pe c[min[reas[ spre sala
de ospe\e a conacului, cu scaune tari de stejar, or`nduite ]n
fa\a mesei, =i ea de lemn, ca de trapez[ m[n[stireasc[.
}nainte de a cinsti rachiul de afine care e o specialitate a
B[lu=oaii =i care-i ]mbujoreaz[ obrajii negurosului st[p`n al
Dumbr[venilor, o slug[ cuteaz[ s[ apar[ ]ntre canaturile u=ii.
— Ce-i, Vintil[ ?
— S[ v[ fie cu iertare, cucoane, da’ n-a fost chip s-o g[sim
pe duduc[. S-a dus. S-a ]nstr[inat de-acum. Doar calul s-a
]ntors. A =tiut drumul. Despre duduca Blanca n-avem =tire...
Cu to\ii se apropie de geam.
Calul cu coam[ alb[ bate ner[bd[tor cu copita ]n p[m`nt.
— D[-i s[ m[n`nce, Vintil[ !
— }i dau, cucoane, s[ru’ m`na. +i ierta\i-m[...
— Nu-\i g[sesc vin[. Du-te, spune gazda.
Abia acum Raluca pare s[ ]n\eleag[ pe deplin ce ]nseamn[
fuga frumoasei:
— A r[mas pierdut[-n lume !...

13
L`ng[ biserica lui Teodor Murgule\ s-a s[pat o groap[ nou[.
Ciudat alai de moarte ]n \intirimul din Ipote=ti! }n afara popii,
sicriul cu trupul lui Miron pris[carul nu e urmat dec`t de Mihai
=i de b[tr`nul +oltuz. Popa reteaz[ mult slujba, c[delni\eaz[
lene= asupra sicriului de uluc[ =i le face semn groparilor c[ pot
s[-=i des[v`r=easc[ lucrarea. Ei arunc[ peste sicriu bulg[ri mari
de p[m`nt ro=u, ]n vreme ce ]n ochii copilului mijesc lacrimi.
Acas[, Raluca ]ncearc[ s[-i alunge m`hnirea:
— Prietenul t[u a tr[it =i a murit fericit. To\i oamenii l-au
]ndr[git, copile, =i trebuie s[ ]ncepi s[ te deprinzi =i cu g`ndul
c[ ]ntr-o zi ]i vei cobor] sub iarb[ =i pe p[rin\ii t[i. A mai fost
cineva ]n afar[ de tine?
205
— Nimeni.
— Nici asta nu ]nseamn[ nimic. Cei mari sunt la munc[, iar
cei mici, nu e treaba lor s[-i petreac[ la morm`nt pe mo=negi.
Haide, nu mai pl`nge.
— Nu pl`ng!
— Mai bine mai uit[-te o dat[ prin bagaje. S[ nu ui\i ceva.
C[ or trece zile multi=oare p`n[ ne vom revedea. Dar tat[l
t[u, sigur are s[ vin[ s[ te vaz[...
— C`nd ?
— Ei, c`nd ? }n vacan\[. Poate de Cr[ciun... Poate de
Pa=te... O s[-\i fie olecu\[ greu la ]nceput, ]n primele zile. Pe
urm[ n-ai s[-\i vezi capul de griji: ]nv[\[tura, joaca... +i-apoi
Cern[u\iul e un ora= mare, nu ca nec[jitul nostru Boto=ani.
— L-ai v[zut?
— De mult. Eram mititic[ atunci c`nd l-am v[zut, a=a c[
nu-mi amintesc mare lucru: ni=te case mari, cu c`te dou[ sau
trei caturi, da’ lungi, lungi c[ puteai s[ ]nnumeri la ferestre
p`n[ osteneai. +i-apoi mai \in minte ni=te biserici cu turl[ de
tabl[ =i multe, multe gr[dini...
— Ce tot =opoc[i\i aici? se preface c[ e m`niat c[minarul.
}n realitate e nespus de ]ngrijat de plecarea b[iatului. }i e
team[ c[ n-are s[ se descurce ]n ora=ul de miaz[noapte =i e
nec[jit c[ nu-l poate ]nso\i.
Cu to\ii intr[ sau ies din odaie, ]=i fac de lucru, revin, uit[
pentru ce au plecat, pun ]ntreb[ri f[r[ s[ mai a=tepte r[spuns,
sunt, ]ntr-un cuv`nt, nelini=ti\i.
— Ai preg[tit totul, Raluca?
— Am preg[tit.
— Vezi =i nu-l ]nc[rca pe b[iat, cum \i-e obiceiul, cu toate
oalele din cas[ pline cu dulce\uri =i peltele.
— Da’ o s[-i fie dor =i lui s[ m[n`nce ceva preg[tit de
m`inile m[muc[i. A=a-i, Mihai?
— A=a-i.
— Nu pari prea vesel, boier Mih[i\[! conchide c[minarul.

206
Nu spun, nu-i prilej s[ sari ]n sus de bucurie, da’ nici de
m`hnire nu e. Drept e, la=i bietele broa=te din iaz pe m`ini
str[ine. Asta e o grij[. Cine le-o mai z[d[r] de-acu’ ]ncolo?
C[ am auzit de urm[rile b[t[liilor tale =i cred c[ r[suflu =i
ele u=urate, s[racile. Uite ce e, b[iatul tatii, s-ar fi cuvenit s[
mergi cu mine la Cern[u\i. S[ te dau eu ]n grija dasc[lilor =i s[
te a=ez la o gazd[ bun[, da’ am treburi care nu sufer[ s[ le las,
=i tu e=ti destul de mare ca s[ ]n\elegi asta. |i-l dau ]ns[ cu tine
pe Vasile Rusu. }l =tii cum e de descurc[re\, c[, spun drept, nu
=tiu cum a= fi scos-o la cap[t din multele ]ncurc[turi ]n care m-
a v`r`t soarta, f[r[ ajutorul lui. Eu am s[-i dau paralele tre-
buitoare, el are s[-\i g[seasc[ o gazd[ ca lumea =i-o s[ mai fac[
oarecari cump[r[turi. C[r\i ai s[-\i iei tu, c[ asta el nu se
pricepe s-o fac[. Prea multe sfaturi n-am s[-\i dau. Tu vezi cum
m[ zbat, =i cred c[ po\i chibzui =i singur c`t[ b[taie de cap are
tat[l t[u cu biata mo=ie. Nu sunt ]ncredin\at c[ atunci c`nd voi
]nchide ochii am s[ v[ las tuturor copiilor parte de avere. Am
credin\a c[ m[car b[ie\ii m[ vor ajuta, chivernisindu-se =i sin-
guri. Cu fetele e mai greu... S[ n-aud c[ te \ii de dr[cii, c[ nu
dai cu s[pt[m`nile pe la =coal[ =i c[ nu e=ti mai inimos ca al\ii.
Neamul nostru e neam de oameni deprin=i cu munca de mici,
mai degrab[ certa\i cu norocul, dec`t altminteri. Pe mine m[
vezi, sunt mereu cu fruntea ]ncruntat[, ]nglodat ]n datorii, da’
s[ =tii c[ tot ce-am izbutit e f[cut prin munc[ dreapt[.
— Am auzit c[ acolo e mai frig ca pe la noi, nu uita s[ te
]mbraci bine, Mihai, i se adreseaz[ mama, cu glas rug[tor.
— Da, mam[...
— +i s[ nu ne faci de r`s pe unde mergi.
— Asta, b[iete, e cea mai fierbinte rug[minte a mea. A
noastr[. Nu e=ti primul Eminovici care trece pragul Cern[u\iului.
Fra\ii t[i mai mari, +erban, Niculae, Gheorghe =i Ilie au fost
]naintea ta gimnazi=ti. +i chiar dac[ nu s-a ]nt`mplat s[ se
numere printre cei mai buni, trag n[dejde c[ tu ]\i vei bucura
tat[l cu ve=ti pl[cute. Ia vezi tu, Raluc[, e gata Vasile?
207
— }ndat[, Gheorghie=...
Cur`nd mama se ]ntoarce ]n odaie, urmat[ de moroc[nosul
vizitiu care, ca totdeauna c`nd e poftit ]n cas[, ]=i plimb[ dintr-
o m`n[ ]n alta c[ciula de care se lipse=te pu\ine zile din an.
— Iat[-m[-s, cucoane!
— Gata, Vasile?
— Gata.
— Ai luat tot ce trebuia?
— Luat.
— Apoi drum bun =i s[ ajunge\i cu bine! Mihai, vin[ =i-\i
s[rut[ p[rintele...
C[minarul se las[ ]mbr[\i=at, apoi pleac[ din odaia de sfat,
tocmai ]n fundul ogr[zii, unde, de-ar fi s[-i dai crezare, e
chemat de griji gospod[re=ti... Raluca l[crimeaz[ acum din
bel=ug...
Mihai, a=ezat l`ng[ Vasile, face un semn mic cu m`na,
z`mbe=te, apoi ]=i ]ntoarce privirile de la cerdacul ]n care
mama =i Ilie r[m`n nemi=ca\i, p`n[ c`nd huruitul tr[suricii
nu se mai aude...

14
— Cucoane Mih[i\[, eu te a=tept peste drum, la “Butoiul
de aur”. P`n[ termini mata, =i azi s[ =tii c[ n-are de ce s[ v[
\in[ prea mult, eu m[ trag ]ntr-o c[m[ru\[ a hanului =i beau
o ulcic[ de vin, c[ m-a=teapt[ drum greu. C`nd e=ti gata, m[
g[se=ti acolo. Am porunc[ de la c[minar ca ]nainte de a ne
desp[r\i s[ te osp[tez ]mp[r[te=te. A=a c[ numa’ bine am =i
eu vreme s[ m[-ngrijesc de mas[. C[ \i s-o fi acrit =i dumitale
de pl[cintele cucoanei Raluca.
— Bine. A=teapt[-m[!
Se despart, dar Rusu tot nu se ]ndur[ s[-l p[r[seasc[ pe
=colar. El ]i vede ]ndrept`ndu-se c[tre aceea=i poart[ spre
care merge Mihai pe cei ce-i vor fi colegi. I se par mult mai

208
mari, mai voinici, =i se teme. Ce va face delicata odrals[ a
c[min[resei ]ntre hojmal[ii [=tia cu tuleie sub nas =i duhnind
a rachiu =i-a mahorc[ de la o po=t[?
Abia c`nd ]i vede intra\i pe poarta vopsit[ cu verde a —cum
gl[suie=te firma scris[ pe-o tabl[ uria=[ — “K. K. Ober-Gym-
nazium”-ului, Rusu se hot[r[=te s[ treac[ drumul (caii =i tr[sura
sunt la loc bun) =i s[ str[bat[ hanul printre drume\i peste
m[sur[ de veseli, p`n[ la odaia cea de tain[ ]n care ar vrea s[-
=i odihneasc[ pu\in ciolanele hurducate de ro\i...
“Butoiul de aur” nu e numai locul de popas al c[l[torilor
de departe, ci =i un fel de a doua cancelarie ]n care profesorii
de la “K. K. Ober-Gymnazium” se str`ng, ]nainte ori dup[
cursuri =i, trebuie spus, din r`ndurile lor nu lipse=te nici
preotul Furtun[, asprul titular al catedrei de religie. +i azi
p[rintele catihet Veniamin Furtun[ ]=i expune anteriul ]n-
deajuns de decolorat ]n c`rciuma veche, convorbind patetic cu
vechiul s[u prieten Arune Pumnul, cu care se afl[ ]ns[ ]ntr-o
necontenit[ g`lceav[, ]nceput[ pare-se ]n urm[ cu vreo patruzeci
de ani, =i cu pu\ine =anse de a se ]ncheia cur`nd. Dar nu
pl[cerea de a sorbi din halbele de ceramic[ verzi, cu capac de
nichel, cl[mp[nitoare, ori de a-l combate pe blajinul “profesor
de limb[m`nt” ]l \ine legat de scaun pe rumenul pop[ Ve-
niamin, de=i din clip[ ]n clip[ s-ar putea s[ fie chemat la
gimnaziu. Nu, Prea Sfin\ia-Sa e cam str`mtorat cu paralele.
A avut de ]nzestrat trei fete destul de nebisericoase ]ntr-
altfel, a c[ror ]nso\ire cu b[rba\i mai ac[t[rii s-a f[cut cu
destul[ b[taie de cap =i cu tratative prelungite. S-a v[zut
astfel nevoit s[ primeasc[ “=coleri” ]n gazd[, dac[ nu pe bani
cel pu\in pe de-ale gurii.
I se adreseaz[ vizitiului ipote=tean care ]ncearc[ cu anevoin\[
s[ se strecoare printre mesele geluite:
— }ng[duie-mi o ]ntrebare.
— Ascult, Sfin\ia Voastr[...
— De unde e=ti de loc?
209
— Din Ipote=ti.
— Pe unde vine asta?
— L`ng[ Boto=ani. La o jum[tate de ceas de mers ]ntins.
Cu calul.
— Cu ce treburi pe-aici?
— Am venit cu b[iatul st[p`nului, la =coal[.
— Ai g[sit gazd[?
— Nu.
— Minunat. Va locui la mine. Ca-n rai.
— De... =tiu =i eu, Sfin\ia Voastr[, s[ v[d, s[ vedem...
— Condi\ii excelente. O s[-i plac[ b[iatului. Cum ]l cheam[?
— Eminovici.
— Eminovici?
— Da. Eminovici Mihai.
— Iar un Eminovici? Cred c[ pe vreo cinci i-am avut
=coleri. +i to\i erau de prin p[r\ile Boto=anilor.
— De, fra\i, Sfin\ia Voastr[.
— Fra\i? Destoinic om b[tr`nul Eminovici! Du-i salut[rile
mele.
— Am ]n\eles!
— Beai ceva? O bere de Solca, stra=nic[.
— A= bea un cof[iel de vin.
— Bea bere, omule. Toat[ Viena bea bere de Solca, as-
cult[-m[ pe mine.
— Se poate s[ fie cum spune\i, da’ eu nu m[ ]mpac dec`t
cu vinul. +i cu rachiul, la nevoie. Bere nu cunoa=tem, nu v[
fie cu sup[rare...
— Bine, bine, Eva, ad[ o can[ cu vin.
— Am ]n\eles, Sfin\ia Voastr[.
— Haide =i nu m[ mai sfin\i toat[ ziua bun[ziua! Da’ cu
berea mea ce se aude?
— P[i... o b[ur[\i.
— Las[ asta, aia de trebuie s[ mi-o aduci!

210
Fata r`de, s[lt`ndu-=i s`nii respectabili =i n[pustindu-se
mai apoi spre masa domnilor profesori cu b[utur[ proasp[t[.
— Eva, Eva, tu e=ti ca femeia din Biblie, plesc[ie p[rin-
tele, ]n semn de admira\ie. Bea, omule, =i s[ n-ai nici o grij[!
Mateevici se va sim\i la mine ca-n rai!
— Eminovici, ]ndr[zne=te Rusu..
— Da, Eminovici. Dar ea spune, st[p`nul t[u nu \i-a dat
=i ceva galbeni, =tii, de arvun[.
— Ba, mi-a dat ceva, morm[ie vizitiul.
— Bine, bine, c[ =tii, sunt cam ]n lips[...
Ipote=teanul scap[ de insisten\a popei abia c`nd ]n u=[
apare servitorul gimnaziului:
— S[ tr[i\i, a zis domn’ director Wolff s[ veni\i, c[ se
]ncepe...
— Venim, venim. Spune-i c[ venim!
— Zice c[ s[ nu vin f[r[ Sfin\ia Voastr[ c[ s[ face\i
sfe=tania =i pe urm[...
Furtun[ se ]ndreapt[ greoi spre cl[direa de un cenu=iu
compact a gimnaziului, ]n cancelaria c[ruia Pumnul a ajuns
]naintea lui. Merge cam greu, r[sufl[ de parc[-ar zv`rli foc
pe n[ri =i-=i blestem[ bete=ugurile...
Wolff e alarmat.
— Din prima zi, chiar din prima zi, p[rinte, ]nt`rzii?
— Ho, frate, c[ doar nu dau turcii...
Discursul inaugural al =colii ]i cam sperie pe proaspe\ii
gimnazi=ti =i tulbur[ reveria celor vechi, pentru care ideea de
a ]ntrerupe vacan\ele pare de o cumplit[ absurditate. Wolff,
un omule\ spelb, cu ochi decolora\i, dar cu mi=c[ri de-o
nea=teptat[ vioiciune, ]ncearc[ “s[ se impun[“ nu at`t ]n fa\a
auditoriului ]ndeajuns de captat =i a=a, c`t ]n fa\a colegilor
de d[sc[lie ]ntre care Arune Pumnul, de departe cel mai ]ndr[git
profesor, este ]n acela=i timp =i cel mai sever critic al liniei de
conduit[ pedagogic[ pe care se str[duie s-o impun[ el, direc-
tor “K. K. Ober-Gymnazium”-ului cern[u\ean.
211
— M[ adresez ]n\elegerii voastre, iubi\i gimnazi=ti,
ata=amentului pe care nu m[ ]ndoiesc c[-l nutri\i pentru pres-
tigiul =i tradi\ia =colii noastre! Din capul locului trebuie spus
c[ ]n acest an, pentru a evita unele aspecte nu tocmai pl[cute
ale precedentului an, direc\iunea a luat hot[r`rea de a
sanc\iona cu asprime orice abatere de la disciplin[. Se ]n\elege,
nu e nevoie s[ v[ spun c[ datora\i deplin[ ascultare dasc[lilor
vo=tri. Elevilor le este interzis[ frecventarea restaurantelor =i
cafenelelor (aici Wolff a aruncat, ca din ]nt`mplare, o privire
plin[ de ]n\elesuri spre popa Furtun[ care pare ]n aceste clipe
statuia cumin\eniei), precum =i a spectacolelor de orice fel. De
asemenea este interzis[ orice nesocotire a slujbelor religioase.
E o datorie de onoare a elevilor aceea de a merge la biseric[ =i
de a se conforma solicit[rilor multpre\uitului nostru profesor
de religie, Veniamin Furtun[, de a nu ocoli spovedania pe c`t
se poate s[pt[m`nal[. De asemenea — sunt m`hnit c[ trebuie
s[ vorbesc despre asta, dar unele cazuri din anii trecu\i m[
oblig[ s[ v-o repet — va fi eliminat din gimnaziu elevul care
va fi prins fum`nd.
Profesorii ]=i dau coate: Sbiera, cel care-l ]nlocuie=te de la
o vreme, c`nd boala ]l \intuie=te la pat, pe Pumnul la cate-
drele de rom`n[ =i istorie natural[, Lewinski, de istorie, ca =i
Neubauer. Asemeni lor, flegmaticul Hayduk nu pare s[ fi
gustat jalnica filipic[ a directorului, ]nro=it de furie ]n fa\a
unor virtuale f[r[delegi, cu glas pi\ig[iat =i gesturi nervoase.
Bolnav aproape toat[ vara, Pumnul nu credea c[ va mai fi ]n
stare s[-=i re]nceap[ cursurile. Ca prin minune, exact ]n zilele
premerg[toare ]nceputului de an =colar, g`ndul re]nt`lnirii cu
elevii ca =i acela, nem[rturisit nici ]n glum[, c[ scap[ de
tiranica supraveghere a nevestei sale, Aristi\a, l-au f[cut pe
bunul =i b[tr`nul dasc[l s[-=i ia inima-n din\i =i s[ se ]ndrepte
spre gimnaziu... Pumnul — ale c[rui lucr[ri de filologie l-au
f[cut cunoscut departe, la Bucure=ti, Oradea (ora=ul ]n care

212
prietenul lui, Iosif Vulcan, face s[ apar[ binecunoscuta re-
vist[ “Familia”) =i chiar la Pesta ori la Viena — e, ]n primul
r`nd, autorul unei excelente c[r\i =colare, “Lepturariul
rom`nesc”, de care se slujesc cu mare folos majoritatea elevi-
lor din =colile rom`ne=ti. Mihai a venit de-acas[ cu un exem-
plar al “Lepturariului”’ procurat ]n nu se =tie care ]mprejura-
re de c[tre Eminovici =i e tulburat la g`ndul c[-l vede pentru
prima oar[ ]n carne =i oase pe autorul unei c[r\i.
}l treze=te din visare vocea popei Veniamin care strig[ cu
glas mare catalogul.
Primele cuno=tin\e, viitoare priete=uguri, poate, se leag[
chiar acum, =optit:
— Tu e=ti Eminovici Mihai?
— Eu sunt +ahin! {la de colo, de l`ng[ zidul cu hart[, e
prietenul meu +tefanelli. Dup[ ce termin[ popa ne ]nt`lnim la
o parol[.
— Lini=te, domnilor!
Wolff e nevoit s[ intervin[. Acest “domnilor” a readus
t[cerea ]n uria=a sal[ cu ferestre ]nalte, precum a adus ]n
sufletul elevilor bucuria elegantului apelativ.
Deci, domnul Eminovici Mihai e numai ochi =i urechi.
Dup[ strigarea catalogului e anun\at program de voie. +ahin,
mult mai voinic dec`t Mihai, cu chic[ aurie =i m`ini mari, se
]nfiin\eaz[ ]ntov[r[=it de +tefanelli ]n fa\a ipote=teanului.
— Mergem?
— Pe mine m[ a=teapt[ vizitiul nostru.
— Unde ?
— Peste drum, la “Butoiul de aur”,
— Hai la el!
— Dar n-ai auzit c[ e interzis? Dac[ ne prinde directorul?
— Las[ c[ azi nu ne face nimic.
— Care e=ti Eminovici?
Popa ]=i croie=te drum printre g[l[gio=ii =colari.
— Eu.
213
— Tu vii cu mine. Te ]ncartiruiesc. Am vorbit cu... cineva
de-al t[u.
— Cu vizitiul.
— }ntocmai. Ai mult bagaj?
B[iatul se uit[ rug[tor la +ahin.
— Nu.
+ahin e mai ]ndr[zne\:
— Pe Eminovici ]l lu[m la noi. Am dat =i arvun[.
Argumentul c`nt[re=te greu. Popa mai st[ruie ]ns[:
— La cine?
— La pan |ir\ec.
— La be\ivanul [la?
— La.
— Duce\i-v[ atunci!
+i caut[ al\i clien\i.
La “Butoiul de aur” e larm[.
— |i-ai =i f[cut prieteni, cucoane Mihai?
— Da. B[ie\i, dumnealui e Vasile Rusu, om de ]ncredere
de-al tatii.
— Numa’ vizitiu sunt, domnilor elevi... Da’ de ce nu lua\i
loc l`ng[ mine. V[ e foame?
— Foame de lup, ]l asigur[ +tefanelli.
— Atunci ve\i m`nca ]n trei g[ina pe care am poruncit-o.
Duduc[ Eva, mi-au sosit oaspe\ii, gata g[ina?
— Gata. Aduc =i de b[ut?
Rusu z`mbe=te. E at`t de rar z`mbetul pe chipul lui f[r[
v`rst[!
— De, =tiu =i eu? Dac[ aude c[minarul...
+ahin e sigur c[ nu va afla.
— De unde s[ afle?
— Atunci cer ni=te bere =i pentru domniile voastre...

15

214
Gazda lui Mihai =i a noilor prieteni — +ahin, +tefanelli,
Lozinschi — e un biet birjar polonez, pe numele lui |ir\ec.
Birjar f[r[ birj[, fiindc[ pan |ir\ec e cam b[tr`n pentru a se
mai sui pe capr[, dar nu ]ndeajuns de lipsit de puteri pentru a
le face zile fripte celor patru, culca\i ca sardelele ]n poloboc
— dup[ propria-i vorb[ — ]ntr-o od[i\[ scund[ din fundul
cur\ii. Ca s[ ajung[ acas[, b[ie\ii trebuie s[ treac[ peste un
g[rdu\ de lemn putred, s[ sar[ tufele de urzici b[tr`ne =i de
cimbri=or, crescute ]ntr-o gr[din[ prin care nu trece niciodat[
fulgerul coasei. Mor, dintre ierburile care n[p[desc potecile,
numai cele c`teva pe care se ]ndur[ soarele s[ le ]ntoarc[ ]n
lut. S[lbaticit[ e =i casa birjarului. Dintre =indrilele sparte ale
acoperi=ului \`=nesc fire de troscot, verzi, iar mu=chiul umed
]mbrac[ st`lpii cerdacului, odinioar[ albi. Leag[nul unei vechi
tr[suri a devenit ]n scurt[ vreme locul preferat de reculegere al
lui Mihai, repede descoperit ]ns[ de c[tre zurbagiii tovar[=i de
odaie =i, ]n consecin\[, abandonat cu profunde regrete. Dar
iat[ cum se petrecea o zi ]n gospod[ria p`n[ acum pa=nic[ a
vicleanului pan |ir\ec: ]n zori, primul care deschide un ochi,
]nt`rziind se vede clipa fatal[ c`nd e nevoit s[ procedeze la fel
=i cu al doilea, e +ahin. El sare ]n mijlocul od[ii, arunc[ \olul
de pe Mihai, ]l zguduie cu putere pe cel cu somn greu, pe
+tefanelli, =i to\i trei depun serioase sfor\[ri pentru a-l reda
vie\ii gimnaziste pe Lozinschi, singurul care protesteaz[:
— L[sa\i-m[ ]n pace, mi-e somn, =i ]=i trage p[tura roas[
peste cap.
Lucrurile se complic[ atunci c`nd, abia trezit Lozinschi,
+tefanelli, se constat[ cu indignare, a adormit la loc.
— De=teptarea, sun[ glasul gros al lui +ahin. Treze=te-te,
elev!
— Las[-l ]n pace, +ahule, vom m`nca =i f[r[ ei turta de
m[lai l[sat[ de-asear[. +ahul, cum l-a botezat Mihai pe cel
mai voinic dintre chiria=ii birjarului, procedeaz[ ca atare,
215
]mplinind cumplita amenin\are, spre disperarea numai pe
jum[tate a adormitului +tefanelli.
— L[sa\i-mi =i mie!
— Tinere, roste=te +ahul, e =i aceasta o de=ert[ciune
lumeasc[ — altminteri zis, o biat[ turt[ nec[jit[ — =i i-ai
face o mare bucurie preaiubitului nostru pop[ Veniamin dac[
ai avea at`ta putere ]nc`t s[ renun\i s-o ]nfuleci.
— D[-mi turta, n-auzi?
— Fie. Ast[zi sunt bun =i-i p[strez o f[r`m[ de turt[ lui
+tefanelli, dac[ acesta...
— Dac[ ce?
— Dac[ ]mi va oferi ]n schimb un pac de tutun, c[-l =tiu
gros la pung[.
— Nici pomeneal[!
— ... +i la obraz. Vreai s[ spui c[ nu \i-au trimis b[tr`nii
t[i pi\ule?
+ahin a ]ncetat s[ vorbeasc[ ]n maniera Wolff, senten\ios
=i “complicat”.
— P[i mi-au trimis ei ceva, da’ sunt dator v`ndut lui
|ir\ec!
— D[-l dracului pe |ir\ec!
— +i dac[ m[ zv`rle-n strad[?
— S[-ndr[zneasc[. Numai dac[ va trece peste cadavrul
meu, declam[ +ahul. Tu ce zici, Eminovici?
— +tiu =i eu? Mie chiar c[ s-ar putea s[-mi popreasc[ |ir\ec
]nc[l\[rile. Da’ un fum dou[, acolo, mai c[ a= trage =i eu.
Lozinschi e l`ng[ u=[:
— M[ duc s[ cump[r. Arunc[ pi\ula, +tefanellii.
— M[i, fra\ilor...
— Ai zis fra\ilor? P[i ce fr[\ie e asta? Ne la=i s[ ne
perpelim?
+tefanelli se execut[. Prime=te ]n schimb turta promis[.
Dup[ ]ntoarcerea lui Lozinschi, frigul din odaie nu se mai

216
face sim\it ca p`n[ acum: colacii de fum ai \ig[rilor r[sucite
de +ahul, din ultima fil[ a somptuoasei c[r\i pe care zadarnic
]ncearc[ s-o v`nd[, =i anume “Biblische Geschichte Altes Tes-
tament”, ]nv[luie ungherele pline de p[ianjeni. Pe nea=tep-
tate, ]n ]nc[pere ]=i face apari\ia |ir\ec. E ]mbr[cat ]ntr-un
soi de livrea vi=inie din catifea — piele de drac — =i poart[ ]n
picioare o perehce de cizme scorojite.
— Bun[ ziua la boieri, bun[ ziua!
— O, ce surpriz[, pane |ir\ec. C[rui fapt ]i dator[m pl[cerea
de a v[ avea ]n mijlocul nostru? Au nu cumva vreai s[ ne
chemi la vreun osp[\?
— Lozinschi, mereu ]\i r`zi de mine. Sunt sigur ]ns[ c[
n-ai s[ mai r`zi at`ta c`nd ]\i voi spune c[ la noapte nu te voi
mai avea chiria=.
— De ce, pane?
— M-ai tras pe sfoar[. Mi-ai spus c[-\i vin bani, =i-am
a=teptat de poman[ p`n[ acum.
— Dintr-o zi ]ntr-alta trebuie s[-mi vin[...
+ahin are o idee:
— Nu vreai s[ tragi o \igar[ cu noi, pane |ir\ec?
— Nu fumez. Dac[ ar =ti domn’ director Wolff c`t[ ma-
horc[ puf[i\i, v-ar trimite la p[rin\ii vo=tri care vor fi av`nd
nevoie de p`ndari la vite.
— Pane, ne insul\i! protesteaz[ Mihai.
— Eminovici, te credeam mai cuminte dec`t tic[lo=ii [=tia.
— Pane |ir\ec, spune-ne, te rug[m: cum te descurci cu
nem\easca?
— Bini=or. O rup, cum s-ar spune. Dar de ce m[ ]ntrebi,
+ahin?
— Fiindc[ vrem s[-\i propunem o afacere stra=nic[.
— Voi?
— Dar cum altfel?
— Ascult!

217
— Vrem s[-\i vindem ceva.
— Ce-mi pute\i voi vinde? c[ nu mai ave\i nimic. Emi-
novici, =alul pe care-l ai de la mum[-ta, s[ =tii c[ nu-l mai
am. L-am v`ndut. N-am luat mare lucru pe el. Scrie acas[
s[-\i trimit[ bani.
— Scriu.
— Ia spune, +ahin, ce blest[m[\ie mai pui la cale. Ce-mi
vinzi?
— Un obiect rarisim. L-am putea vinde unui str[in. Chiar,
b[ie\i, =ti\i, c[ e o idee?
— Da’ de ce unui str[in, ]l ]ntrerupe birjarul, brusc inte-
resat. Spune-mi despre ce-i vorba!
— Am spus: un lucru de mare pre\, “Biblische Geschichte
Altes Testament”.
— O carte? |ir\ec pare sc`rbit.
— O comoar[.
— Nu-mi trebuie c[r\i, +ahin. Str`nge-\i =i tu calabal`cul.
Pleci dup[ +tefanelli =i Lozinschi. Aduc al\i elevi ]n loc. +i tu,
Eminovici, dac[ nu prime=ti parale ]n dou[ zile de acum ]nco-
lo, ai s-o p[\e=ti =i tu!
Pleac[ tr`ntind u=a. Varul cade din jurul canaturilor
m`ncate de carii. B[ie\ii nu se tem. Amenin\area asta o aud
]n fiecare diminea\[. |ir\ec, dup[ ce-i face cu ou =i cu o\et,
]=i vede de treburile lui =i-i las[ ]n plata domnului. La noapte,
cei patru se vor ]ntoarce ]n od[i\[, nu ]nainte de a =terpeli din
podul casei c`\iva =tiule\i de porumb pe care au r[bdarea s[-i
fiarb[ ]ntr-un tuci \inut ascuns sub pat. }i consum[ ]n t[cere,
pr[fui\i cu sare de care au din bel=ug, =i apoi vorbesc p`n[
t`rziu, pun \ara la cale, ]l ]njur[ pe ur`ciosul Wolff ori
povestesc istorii cu iubite imaginare. Iubite cu p[r negru,
str`ns ]n cozi, cu ochi mari =i cu m`ini reci. Fiecare s-ar
p[rea c[ a l[sat acas[ o asemenea stelar[ f[ptur[.
Dar acum nu mai e timp pentru pove=ti. E t`rziu. B[ie\ii
]=i trec degetele prin p[r, ]n chip de pieptene, apoi n[v[lesc ]n
drumul spre gimnaziu, s[rind gardul, =i a=a =tirb =i =ubrezit
218
de ploi al gr[dinii lui |ir\ec.
+i ca ]n fiecare diminea\[, gazda se apropie de ulucile
rupte, pentru a constata stric[ciunile pricinuite avutului s[u,
inton`nd lungi blesteme la adresa “fiarelor” =i “tic[lo=ilor” pe
care, ]ntr-un fel anume, ]i =i ]ndr[ge=te.

16

Plou[.
}n toat[ cl[direa ]ntunecatului gimnaziu ferestrele sunt
t[iate ]n ziduri mult prea sus pentru ca ochii elevilor s[ poat[
s[ se ]nt`lneasc[ =i cu altceva dec`t cu cerul.
Lec\ia e c`t se poate de plictisitoare. Cifrele ]nscrise pe tabl[
de creta b[tr`nului profesor de matematici sunt ]ndep[rtate =i
ele, asemeni ferestrelor, de ochii lui Mihai care sunt cufunda\i
]n cartea cu scoar\e roase, ]mprumutat[ de Pumnul elevului lui
favorit, “Istoria universal[“ a lui Weller.
— Eminovici, repet[ ce-am spus!
— A\i spus c[... a\i spus...
— Nu e=ti atent, Eminovici. E de ne]n\eles cum la alte
discipline ]nve\i satisf[c[tor, a= zice chiar bine, ]n vreme ce la
mine dormi cu ochii deschi=i!
— Domnule profesor...
Lozinschi ]ncearc[ s[-i sufle.
— Nu trebuie s[-i sufli, Lozinschi. Altfel ]\i stric =i dumi-
tale nota — elevii erau peste m[sur[ de ]nc`nta\i de acest
“dumitale” — =i nu se cade. Cu dumneata vorbesc, Eminovici.
— Da, domnule profesor.
— N-ai s[ ]nve\i nici tabla pitagoreic[, Eminovici! Stai jos
=i urm[re=te lec\ia. Ast[zi nu te notez, dar am s-o fac cu
primul prilej. Stai jos!
Mihai se a=eaz[ la locul lui, palid. Se bucur[ numai tovar[=ii
de camer[, ]n special +ahin care-i face semne ]ncurajatoare
din banca lui, cea din urm[ ]n 219=ir.
+i continu[ s[ plou[...
Abandonat[ pentru un minut, cartea lui Weller e readus[
la locul ocupat p`n[ acum, pe genunchii lui Eminovici Mihai.
Clopo\elul e ]nc[ departe.
— S[ recapitul[m, domnilor!

17

...Plou[, dar ]n zarea ]ndep[rtat[ ]n care s-a refugiat Mi-


hai, stropii reci nu ajung, frigul nu urc[ ]n degetele m`inilor
=i p[s[rile sunt statornice. Babilon... Ninive... Persepolis...
Ecbatana... Ora=e pline cu aur, ora=e de o neasemuit[ str[lucire.
La Babilon, prin poarta zei\ei I=tar, cu mozaicuri =i teracote
colorate, ]nf[\i=`nd faptele atotputernicului zeu Marduk, trec
armatele lui Alexandru cel Mare. Purtat pe-un pat ]nvelit ]n
piei de tigru, t`n[rul ]mp[rat, de o s[pt[m`n[ dobor`t de
boal[, nu le mai poate ]mp[r\i porunci supu=ilor s[i care-l
]nconjur[, plini de m`hnire. Tobe se aud, din marile turnuri
s[ge\ile zboar[ spre cer, trimise de m`inile arca=ilor destoinici.
Sunt certate, adorate, blestemate apoi, apa =i lutul, v[zduhul
=i iarba. Vracii babilonieni ]=i flutur[ b[rbile, neputincio=i, iar
sfetnicii macedonieni g`ndesc cu ]ngrijorare la b[t[liile pe care
le mai au de purtat, ]n vreme ce pleoapele t`n[rului Alexandru
continu[ s[ r[m`n[ ]nchise. Trupul ]mp[ratului e dus ]ntr-o
]nc[pere de sub gr[dinile suspendate ale reginei Semiramis. Pe
st`lpi gro=i, t[ia\i din piatr[ dur[, suie arcadele pe care robii
au c[rat lut gras =i l-au a=ezat pe un pat de lespede =i asfalt,
pentru a p[stra apa =i umezeala la r[d[cinile palmierilor...
F`nt`ni cu ciuturi ]n cump[n[ care coboar[, sfredelind inima
st`lpilor, p`n[ acolo unde p`lp`ie fire sub\iri de ap[, aduc, ]n
od[ile ferite de razele soarelui, argint topit... Bolnavul scoate
un geam[t u=or. Are buzele arse. }n clipa aceasta, u=a se
deschide =i ]n pragul ei apare regina, \in`nd ]n m`n[ un vas

220
b[tut ]n pietre scumpe, av`nd forma p[s[rilor ibycus. Se ap-
ropie de Alexandru, cu pa=i lini, ]ndep[rt`ndu-i din drum pe
ursuzii o=teni b[rbo=i care-=i vegheaz[ ]nalta c[petenie. Ajuns[
l`ng[ pat ]ngenunche =i ]nclin[ vasul cu ap[ p`n[ la buzele
celui ce lunec[ ]n moarte. +i minune: ochii ]nving[torului lui
Porus se deschid. El vede chipul ]ndurerat al reginei, ochii
mari, buzele ro=ii u=or ]ntredeschise, =i umerii adu=i, sub\iri
ca ai copilelor. Ve=minte u=oare, mai u=oare ca fumul iscat
din c[\uile cu mirodenii, coboar[ peste s`nii voinici, peste
m`ini, peste coapse... Genunchii reginei Semiramis sticlesc ]n
semi]ntunericul od[ii ca ni=te fructe ale z[pezii niciodat[ c[zut[
pe aceste meleaguri =i ]nt`lnit[ de Alexandru ]n pustiul de
dincolo de Istros, str[b[tut ]n pruncie, la porunca tat[lui s[u
Filip. Degetele Semiramidei coboar[ peste chipul ]mp[ratului
]n vreme ce...
— Eminovici!
— Da...
— Eminovici, te invit s[ p[r[se=ti clasa =i s[ te duci la
cancelarie.
— De ce? ]ntreab[, palid, Mihai.
— Pentru a-i spune domnului director c[ la ora mea dumnea-
ta lecturezi c[r\i nepermise =i c[ te-am notat cu nota cea mai
mic[!
— Domn’ profesor...
— Gr[be=te-te, Eminovici Mihai.
Pe coridor e t[cere =i r[coare, ca ]n odaia cu pere\ii de
c[r[mid[ sm[l\uit[ ]n care moare, vegheat de c[tre frumoasa
Semiramis, cel mai mare general al lumii. Al lumilor.

18
Dar azi, Eminovici Mihai are noroc. Intr[ ]n cancelarie,
dup[ ce a b[tut ]n u=[, cu speran\a c[ nu i se va r[spunde =i
221
c[ se va putea ]ntoarce ]n clas[, dar cum vocea dogit[, a
directorului chiar, l-a invitat s[ ]ndr[zneasc[, =colarul e gata
s[-=i m[rturiseasc[ vina. Nimeni ]ns[ nu pare bucuros s[-l
asculte. Domnului profesor Pumnul i s-a f[cut r[u pe
nea=teptate, ]n vreme ce le vorbea elevilor dintr-o clas[ vecin[
=i s-a pr[bu=it de la catedr[. St[ ]ntins ]ntr-un fotoliu, ]ncon-
jurat de b[tr`nii lui colegi de d[sc[lie.
Wolff d[ cu ochii de noul sosit:
— Bine c[ ai venit, Eminovici. Tocmai ne ]ntrebam cine-l
va duce acas[ pe domnul profesor Pumnul. +tii unde st[?
— +tiu.
— Foarte bine. Haide\i, domnilor, ajuta\i-m[ s[-l conduc
pe bolnav p`n[ la tr[sur[. P`n[ la tr[sura mea, \ine s[ adauge.
}n vreme ce tr[sura porne=te spre casa doamnei Aristi\a,
Mihai prive=te cu spaim[ ]n urm[. Parc[ tot nu-i vine a crede
c[ a sc[pat — fie =i pentru o zi — de mustrare =i poate chiar
de chelf[neal[.
— Tu e=ti, Eminovici? se aude glasul lui Pumnul.
— Eu sunt, domn’ profesor. Domnul director mi-a spus s[
v[ duc p`n[ acas[.
— }\i mul\umesc, dragul meu. Aproape c[ nu =tiu ce s-a
]nt`mplat cu mine.
— A\i c[zut de pe catedr[. V-a\i lovit...
— Inima, Eminovici. M[ las[. Azi m-am ridicat, dar m`ine?
S[ nu fii niciodat[ b[tr`n, Eminovici...
Tr[sura trece prin str[zile din centrul ora=ului. Ploaia a
sp[lat acoperi=urile de tabl[ =i de olane ro=ii. Verdele gr[dinilor
e mai viu.
Acas[, Mihai e rugat s[ mai r[m`n[.
— Eminovici se ]nnum[r[ printre cei mai buni elevi ai mei!
]l laud[ Pumnul, =i so\ia ]i prime=te f[r[ interes aprecierea.
— Stai jos, copile.
— Lucru mare, Eminovici! }nseamn[ c[ i-ai pl[cut Aristi\ei
mele, dac[ s-a hot[r`t s[ te pofteasc[ s[ =ezi!

222
Pumnul se ]ntinde pe un fotoliu aflat ]n fa\a unei mese de
scris, plin[ cu h`rtii =i c[r\i deschise. To\i pere\ii od[ii —
amintind-o ]ntruc`tva pe cea a c[minarului — sunt plini cu
c[r\i. E toat[ averea Pumnului care n-a =tiut, dup[ cum ]i
repro=eaz[ zi de zi acra Aristi\a, s[ se “chiverniseasc[“. }n
afara gimnaziului =i acestei od[i\e, pentru b[tr`nul profesor
nu mai exist[ nimic ]n jur. Chiar vizitele deloc protocolare
la “Butoiul de aur” au fost suprimate de c[tre medicii adu=i
la c[p[t`iul lui. C`nd se ]nzdr[vene=te, el se a=az[ la mas[
=i ceasuri ]ntregi, nop\ile mai ales, trude=te la c`te trei lucr[ri
deodat[, un capitol dintr-una, o fil[ din alta, =i a=a lum`n[rile
scad ]n sfe=nice, st`rnind murmurele unei neveste ve=nic
puse pe g`lceav[...
— Vezi, Eminovici, aici e universul meu, cosmosul meu.
C[r\ile m[ r[pesc vie\ii reale =i m[ consacru lor cu devo\iune.
Niciodat[ nu mi-am dorit mai mult ]n peregrin[rile mele,
dec`t o odaie simpl[, v[ruit[ la un an o dat[, ]n care s[ a=ez
o modest[ mas[ de brad. O lad[ cu c[r\i, un clondir ]n care
s[ pun lum`narea =i, dac[ ]mi bate cineva ]n geamul chiliei
=i e timp de dulce taifas, o sofa ro=ie. Nu m[ ]ndoiesc, orice
g`nd ar avea t[t`ne-t[u cu tine tu vei fi un om de carte.
Hot[r`t, c[r\ile te-au ales =i ele vor fi rostul vie\ii tale...
Unde e=ti g[zduit?
— La |ir\ec, birjarul.
— Acolo ai ajuns? Baremi stai comod?
— Nu prea. Suntem patru ]ntr-o odaie mic[ de tot...
— Te-a= lua la mine, dar pentru asta trebuie s[ duc lungi
tratative cu Aristi\a. Domnilor valahi ori moldoveni le era
mai lesne s[ apar[ ]n fa\a Sublimei Por\i, dec`t mie ]n fa\a ei.
Drept e, boala mea i-a adus mult[ ]ngrijare. P`n[ la toamn[
poate o conving. Eu \i-a= da o chei\[ a bibliotecilor, iar tu m-
ai ajuta — am v[zut c[ ai o slov[ caligrafiat[ m[iestrit — la
lucr[rile mele.
— Bucuros. Pute\i s[-mi cere\i =i acum orice.
223
— Stai, stai. La ]nceput, a= avea nevoie de ni=te extrase
din vechile cronici rom`ne. M[ ocup de fericitul timp al lui
+tefan cel Mare. M[ c[znesc, ]ntre altele, s[ traduc din limba
le=easc[ paginile cronicarului Dlugo=, dup[ credin\a mea un
b[rbat drept, fiecare cuv`nt de-al lui e ad`nc chibzuit, cum-
p[nit cu grij[ =i turnat ]n fil[ ]ntr-un grai ales. Trebuie s[
cercetezi cu dragoste =i r[bdare trecutul rom`nilor, dragul
meu, ]n istorie vei g[si pilde minunate despre noble\a nea-
mului nostru, despre m`ndria lui de a fi liber. Mai ales asta...
— A\i fi at`t de bun s[-mi ]mprumuta\i c`teva c[r\i?
— |ie ]\i dau, Eminovici, de=i sunt tare avar cu c[r\ile.
Aristi\a apare ]n prag, =i Pumnul ]n\elege:
— De-acum e timpul s[ ne lu[m r[mas bun. Poate ne
vedem m`ine. De nu, treci pe-aici. Vei fi primit cu dragoste.
— Am s[ vin...
— +i voiam s[-\i mai spun ceva, Eminovici. Sunt bucuros
c[ la materiile predate de mine ai nota maxim[, dar rogu-te,
oric`t ar p[rea de plicticoas[ ]ntreprinderea ce-\i cer, nu uita
matematicile... Ve=tile ce mi-au ajuns la ureche sunt rele...
— V[ promit.
— La revedere, atunci!
— La revedere, dom’ profesor. S[rut m`inile, doamn[!
— Drum bun...
Mihai a=teapt[ s[ treac[ de col\ul str[zii profesorului, apoi
fuge, fuge pe str[zile adormite, spre ograda p[r[ginit[ a lui
|ir\ec.

19

Au mai trecut doi ani.


|ir\ec =i-a alungat g[l[gio=ii chiria=i, =i b[ie\ii s-au trezit
pe drumuri. Lozinschi =i +ahin s-au aciuat la popa Furtun[,
c[ruia i-au adus la ]nceput de an =colar un car ]ntreg cu f[in[

224
de gr`u, cu malai, poame uscate =i borcane cu magiun. +tefanelli
a fost g[zduit de un fierar, iar Mihai e acum ]n gazd[ la
Pumnul.
Profesorul a p[r[sit catedra, spre sincerul regret al tutur-
or gimnazi=tilor. Vechiul vis, masa de brad =i sofa ro=ie, e
]mplinit. Din p[cate, puterile nu-l \in multe ceasuri deasupra
h`rtiei.
}ntr-una din zilele ]nceputului friguros de octombrie, cei
patru prieteni au hot[r`t s[ se “r[zbune” pe infamul |ir\ec.
C`rp[nosul birjar, nespus de fricos, trase o sperietur[ stra=-
nic[. La l[sarea serii, ascuns sub fereastra od[ii ]n care sfor[ia
|ir\ec, +ahin, vorbind ]ntr-un pahar cu pere\i sub\iri, vibr`nd
ciudat, rosti lugubru:
— Pan |ir\ec!
— Cine-i, s[ri, gata s[ sparg[ geamul, birjarul.
— Ie=i p`n’ afar[, pane!
— Da’ cine m[ cheam[?
— Pan |ir\ec, iapa-\i piere-n grajd.
}nving`ndu-=i spaima, av`nd ]n fa\[ spectrul unei at`t de
grave p[gubiri, |ir\ec apas[ pe clan\a u=ii. O clip[ doar, =i
d[du un ]nsp[im`nt[tor strig[t:
— Ajutooor! Necuratul!
B[ie\ii prinseser[ cu o sfoar[ de canatul de sus al u=ii un
pepene scobit pe din[untru, ca s[ semene cu un cap de mort,
]i t[iaser[ ochi fioro=i, =i gur[, =i nas, aprinz`nd ]n el o
lum`nare...
— Ajutooor!
|ir\ec, izbit de uria=ul “craniu” fumeg[tor, fuge rup`nd
p[m`ntul spre fundul gr[dinii, de unde sare asupra-i o fan-
tom[ cumplit[, ]nve=m`ntat[ ]n alb (m[car dup[ felul cum
\op[ie, de-ar fi ziu[, nefericitul tot ar recunoa=te ]n fiin\a
sau nefiin\a ascuns[ ]n cear=af pe +tefanelli), care-i aplic[ pe
spinare lovituri tenace, cu coada unui m[turoi de gr[din[.
C[zut printre tufe, ame\it de frunzele fo=nind uscate, |ir\ec
225
continu[ s[ \ipe, ]n vreme ce vocea din pahar r[sun[, netul-
burat[, f[r[ ceremoniosul “pane” de data asta:
— |ir\ec, iapa-\i piere-n grajd!
Sl[bit o clip[ din str`nsoare, b[tr`nul fuge spre grajd,
deschide u=a, lovind-o cu un drug ]nt`lnit ]n drum, dar se
dumere=te brusc, r[m`ne pe g`nduri, apoi o porne=te spre
cas[ cu un aer profund nedumerit. Fiindc[, abia acum ]=i d[
seama, nu are =i n-a avut niciodat[ vreo iap[! S[ fi gre=it
“stafia”? S[ nu fi auzit el? Oare a ]mb[tr`nit at`t de tare?
Petrecerea b[ie\ilor se ]ncheie la hanul “La coco=ul ro=u”,
]ntr-o chiliu\[ p[strat[ pentru fe\e mai de soi, dar cum mu=terii
de acest soi lipsesc, st[p`nul c`rciumii =i al celor trei od[i\e
de deasupra, preten\ios numite “otel”, ]i las[, contra unui
gologan, pe tineri s[ “]nv`rte cartea”. Ceea ce, spre uimirea
lui Mihai, pentru prima oar[ chemat s[ joace c[r\i, b[ie\ii fac
cu destul[ pricepere. Un butoi r[sturnat le e masa, c`teva l[zi
goale, scaunele, iar de b[ut, se mul\umesc cu paharul de
po=irc[ adus de hangiu, r[m`n`nd ca masa de sear[ s[ se
rezume la cei c`\iva covrigi rup\i de +ahin din =irul de l`ng[
tejgheaua de zinc.
Mai t[cut de la o vreme (de c`nd e la Pumnul, pretinde
+tefanelli), Mihai e tot mai rar v[zut ]n tov[r[=ia celor de care
alt[dat[ era nedesp[r\it. Zile ]ntregi lipse=te de la cursuri, se
]nchide ]n odaia cu c[r\i a b[tr`nului s[u profesor =i cite=te,
cite=te ore ]n =ir. Darnic[, ]n ciuda firii ei ]nchise, cucoana
Aristi\a a prins drag de ipote=tean, =i adesea, spre uimirea Pum-
nului, sur`de chiar, ivind din\i sticlo=i ca de iepure pe buza de
obicei deprins[ cu ocara. }l ]ndoap[ cu tot ce are mai bun prin
cas[, “uit[“ prin buzunarele lui c`te un b[nu\, dar nu ]ng[duie
s[ i se afume pere\ii cu lum`narea, =i c`nd, noaptea, vede lu-
min[ la fereastra lui Mihai, e, la r`ndu-i, foc =i par[.
Spre deosebire de primii ani de gimnaziu ]n care a fost, pe
r`nd, al cincisprezecelea, =i mai apoi al cincilea din clasa sa,

226
Mihai nu se mai ]nnum[r[ printre frunta=i, notele sale la
ve=nic chinuitoarea matematic[ scad amenin\[tor. Popa Veni-
amin e de asemenea nemul\umit de “ereticul” Eminovici, care
]=i ]ng[duie la ora de religie s[ compare datele cuprinse ]n
Sf`nta Scriptur[ cu cele din c[r\ile de istorie antic[, s[ aib[
“nedumeriri” =i s[ descopere, e drept cu glas moale, “inadver-
ten\e”! Nu, hot[r`t nu, popa Veniamin nu-l va mai l[sa pe
ipote=tean s[-i “strice” clasa =i-l va milui de fiecare dat[ cu
c`te-un 3 bor\os ori cu un scheletic 4. Sfin\ii p[rin\i nu =i-au
canonit oasele prin pustie, hr[nindu-se cu l[custe =i cu te miri
ce, pentru ca un b[ietan, un “mucos”, s[ ia ]n de=ert litera
]nflorat[ a c[r\ilor. Ceea ce-l uime=te pe preot e c[ singurul din
clas[ ]n stare s[ memoreze pasagii ]ntregi din tomurile p[tate
cu cear[ e chiar acest Eminovici c[ruia odat[ i-a pus chiar
un 10 pentru m[iestria cu care a comentat psalmii lui David.
Dar =i aici, popa se love=te de un neajuns: ]n loc s[ ]nve\e dup[
biblii germane, Eminovici a ap[rut ]n clas[ cu traduceri
rom`ne=ti, ]ncercate prin cine =tie ce pod mucezit de m[n[stire,
la Neam\, Humor sau Vorone\! E m`na gazdei lui aici, =tie
bine petrec[re\ul slujitor al celor de tain[. “Eminovici, alt[dat[
s[ te folose=ti numai de textele aduse de mine!” “De ce, Sfin\ia
Voastr[?” a ]ntrebat vinovatul, cu aerul unui atoate=tiutor.
“Fiindc[, i s-a replicat, traducerile f[cute ]n Moldova, ca =i cele
din Valachia, nu reprezint[ baze =tiin\ifice=ti de studiu. Ele
sunt opera unor bie\i c[lug[ra=i nepricepu\i.” Atunci Eminovici
a rostit cu un glas pe care popa nu-l mai auzise. “Ceea ce
Sfin\ia Voastr[ nume=te opera unor c[lug[ra=i nepricepu\i mi
se pare a fi o lucrare nobil[, eroic[, a unor b[rba\i p[str[tori ai
graiului rom`nesc, ap[r[tori ai slovei de noi g`ndite =i tip[rite.
+i-apoi dulcea\a acestor pagini ne aminte=te de umbra bunilor
=i str[bunilor no=tri. +tefan cel Mare nu cred s[ fi vorbit
altfel!” Popa =i-a luat catalogul sub bra\ =i a plecat, tr`ntind
u=a. Wolff a adus ]n clas[ o lini=te p[relnic[, miluindu-l pe
Eminovici cu “un foarte drastic avertisment” =i cer`ndu-i ier-
227
tare popii pentru cele ]nt`mplate, neuit`nd ]ns[ s[-i =opteasc[
la ureche cuvintele de repro= pentru mireasmele de bere =i de
rachiu, dev[lm[=ite, pe care le purta cu sine...
— N-ai carte bun[, Mihai?
— Ce-ai spus?
— M[, tu e=ti cu capul ]n nori.
+ahul e m`nios:
— Joci ori nu joci, ce, adormi cu c[r\ile-n m`n[?
— Sunt cam ostenit.
— Iar te-a \inut Pumnul de vorb[?
— Nu, am citit...
Jocul se continu[ p`n[ ]n clipa ]n care st[p`nul “Coco=ului”
intr[ ]n odaie:
— +terge\i-o! Vin ni=te domni, =i n-am unde-i servi. Veni\i
alt[ dat[...
— Tocmai ]ncepusem un joc nou...
— Haide, haide, c[ n-am chef de vorb[.
Lozinschi iese primul din borta tainic[ a “Coco=ului”.
De obicei, ]n asemenea momente, prietenii se ]ntorc la gazd[,
]=i declin[ brusc identitatea de “=colari” =i devin voievozi, ori
soli, ori p`rc[labi. Improvizeaz[ cu larm[ o “curte” =i dau
ascultare celor veni\i ]n fa\a je\ului domnesc. De cele mai multe
ori e ]nscenat[ trimiterea de c[tre Alexandu cel Bun a unui
p`lc de o=teni care urmeaz[ s[ lupte sub steag polon, ]mpotriva
cavalerilor teutoni. Lucrurile se petrec cam a=a: +ahul, mai
gras dec`t to\i, ]mbr[cat ]ntr-un caftan vechi, cu poale albite
de vat[, e d[ruit cu un ciomag zdrav[n =i “uns” ca Alexandru
cel Bun, +tefanelli devine viteaza sa m`n[ dreapt[, Coman
sp[tarul, Eminovici e solul le=ilor trimis la curtea voievodului
moldovean, iar Lozinschi e rege polon. Cu oaste de str`nsur[,
+ahin =i Lozinschi se ]ncaier[ de-adev[ratelea, aduc`nd panic[
]n ogr[zile pa=nicilor cern[u\eni. Se ajunge la un compromis,
se ]ncheie o pace echitabil[, Lozinschi “]nnum[r`nd” ]n m`na
lui +ahin treizeci de mii de zlo\i, =i totul se sf`r=e=te cu un

228
osp[\ cr`ncen. Se pun ]n frigare boi ]ntregi, zeci de berbeci =i
vi\ei, iar vinul e adus ]n butii pecetluite, din castelele ordinelor
teutonice=ti.
Dar la fiecare osp[\ mai lipse=te ceva. +i acel ceva, a c[rui
absen\[ e rar m[rturisit[, e de cele mai multe ori motivul
pentru care ]ncep uria=ele r[zboiuri. E vorba de fetele de la o
=coal[ de cus[torese, ad[postit[ ]ntr-o cas[ din apropiere.
C`nd fetele apar, norii b[t[liilor se sparg peste capetele celor
p`n[ acum t[cu\i =i bucuro=i pe pace, “caii” sunt ]nc[leca\i
din fug[ =i “buzduganele” ]=i ]ncep v`j`itul distrug[tor. Din-
tre to\i, numai Mihai nu e tulburat de vederea fetelor ]mbr[cate
]n rochii albe... Pentru cei trei exist[, de pe acum, trei vii-
toare logodnice: Ilinca, Oana =i Haritina. Ele, desi-gur, ha-
bar n-au de nimic, le sunt str[ine p`n[ =i numele viforo=ilor
“]nal\i dreg[tori”, capete cu coroan[ ori f[r[, dar “soarta” lor
e pecetluit[: cand plicticosul gimnaziu se va sf`r=i, b[ie\ii vor
veni sub geamul lor cu cai albi =i fr`ie de m[tase =i le vor sui
al[turi de ei, spre bucuria tuturor t`rgove\ilor.
— Ai v[zut, Eminovici, Haritina s-a uitat la mine lung,
lung, c`nd m[ b[team ]n duel cu Lozinschi...
— |i s-a p[rut, +tefanelli...
— Ba s-a uitat. Sigur s-a uitat. La noapte ]i scriu o
scrisoare...
— Vezi de pune =i c`teva versuri ]n coada scrisorii.
— A= pune. Ai v[zut ochii ei, Mihai? Cicoare, nu alta...
Da’ p[rul!... E ca o z`n[ din poveste. +tii ce, Mihai, ]\i dau
Schiller-ul meu, stii c`t de mult \in la el, dac[...
— E=ti nebun? Cum o s[-l dai?
— |i-l dau dac[-mi faci o poezie pentru Haritina...
— Da’ eu nu scriu poezii.
— Ba scrii.
— Cine \i-a spus \ie?
— Nu spun, da’ =tiu eu...
— Dac[ nu spui, nu-\i fac poezia.
229
— Domnul Pumnul.
— Nu i-am ar[tat niciodat[ m`zg[liturile mele.
— Ce dac[? }ntr-o diminea\[, c`nd f[cea curat, coana
Aristi\a a dat de ni=te versuri scrise de tine. A dat fuga la
domnu’ Pumnul, =i el le-a citit =i-a zis c[ sunt “pline se
sim\[m`nt”. Adic[... grozave.
— Va s[ zic[ a=a...
— }mi scrii, deci!
— S[ v[d de-mi iese. N-am vrut s[ ar[t num[nui versurile,
+tefanelli. S[ nu le spui b[ie\ilor c[ fac poezii. De-ar =ti tata
m-ar rupe-n b[taie. Nu-i plac poe\ii: “}=i las[ p[r lung, ca muie-
rile, umbl[ capii, toat[ ziua. Poftim de te mai ]n\elege cu ei!”
— Bine, nu spun... Tu de ce nu scrii pentru fata ta de la
Ipote=ti?
Mihai se face ro=u ca m[rul.
— Care fat[?
— Fata cu p[r nergu, fata cu coade lungi...
— N-am mai v[zut-o.
— Dar ]n vacan\[?
— Nu mai era ]n sat. Nu =tiu unde s-a dus.
— +i era frumoas[?
— Frumoas[...

20
E tot mai ]ng`ndurat.
Tot mai singur.
Singur, iube=te joaca, h`rjoana =i ]n b[ie\andrul de azi
mai apare uneori imaginea copilului care ]l c[l[rea pe +oltuz
ori u=ura de mere livezile boto=enene. Mihai e un pui de \[ran
s[n[tos, alc[tuit din trunchiul zdrav[n al c[minarului =i din
f[ptura delicat[ a Raluc[i, soarele ]i =tie chipul. Culcat pe
p[m`nt, ]n amiezi ipote=tene, a sim\it cum urc[ ]n el sf`nta
s[n[tate a sevelor, culorile ierbii. Dar carnea pietroas[ e fulger-

230
at[, lin, de g`nduri nest[vilite, care se furi=eaz[ ]ntr-]nsul =i
fierb ca mustul ]n strugurii cop\i. Noian de ]ntreb[ri ]l cutrei-
er[, un dor de lini=te =i singur[tate ]l apropie din ce ]n ce mai
mult de tomurile lui Arune Pumnul =i-l despart de voioasele
petreceri ale prietenilor s[i.
Tot mai multe c[r\i cu versuri.
Versuri de Eliade ori Alecsandri. C[r\i nem\e=ti de Goethe
=i Schiller... Focul arde ]n sob[, trosnind, bolnavul din
]nc[perea al[turat[ ]=i clinchete=te linguri\a de argint ]n cea=ca
de ceai, cu capul c[runt ]mpietrit ]ntre perne.
— Eminovici!
+i-afar[ frunzele cad =i v`ntul reteaz[ plopii de fum isca\i
din hornuri.
— Eminovici!
— M-a\i chemat, domnule profesor?
— S[ mai st[m de vorb[. Mi s-a ur`t ]n cas[. Mi-e dor de
gimnaziu. |ie nu, Eminovici?
— De ce-mi spune\i mereu Eminovici?
— Dar cum s[-\i spun?
— Mihai.
— A=a s-ar cuveni, dar, vezi tu, ai un nume ciudat, care
se cere rostit cu un fel de evlavie. Tu trebuie s[ fii ]n primul
r`nd Eminovici. Sunt mul\i Mihai ]n \ara noastr[, Eminovici,
dar, de va fi ceva de capul t[u, ar fi numai unul. De unde-\i
vine numele [sta?
— Nu =tiu.
— Poate de la eminere... }\i convine?
— Ce ]nseamn[?
— Eminere? A te ridica deasupra altora, a te deta=a de
rest... A=a va fi?
— Da.
—}mi place limpezimea cu care-o spui. Te-ai g`ndit ce vei
face dup[ gimnaziu?
— Nu.
231
— Tu trebuie s[ scrii, Eminovici. Iart[-m[, rogu-te, dar am
comis indiscre\ia de a citi una din compunerile tale. Nu pot zice
c[ mi-a pl[cut foarte mult, dar am sim\it c[ acolo, dincolo de
magnifica ta caligrafie, bate o inim[ de poet. Ai mai scris ceva?
— Am mai scris, dar nu cutez s[ v[ ar[t. Nu le socotesc
bune. Mai t`rziu...
— Ce bine c[ po\i rosti “mai t`rziu”...
— De ce, domnule profesor?
— Fiindc[ eu nu mai pot s[ spun asta. Drumurile lui
Pumnul s-au sf`r=it aici... Gr[be=te-te, Eminovici, nu vreau
s[ mor ]nainte de a-\i vedea stihurile tip[rite.
— Nu m-am g`ndit la tipar.
— M-am g`ndit eu. C`nd vei socoti c[ po\i ie=i ]n lume cu
poeziile tale, pune-le ]ntr-un plic =i trimite-le la Oradea, la
“Familia” lui Vulcan.
E ]ntuneric deplin.
Numai prin dou[ m[runte t[ieturi ]n tabla de aram[ a
u=i\ei de la sob[ curg ]n odaie fire ro=ii de lumin[, care se
amestec[ bl`nd cu culorile =terse ale cotoarelor de carte =i ale
vechilor scoar\e.
— Ciudat...
— Ce e ciudat, domnule profesor?
— +tii, Eminovici, c`t te am de drag la inima mea.
— +i eu v[ iubesc.
— +tiu asta. +i m[ g`ndeam c[ s-ar putea ca primele
versuri s[ le tip[re=ti la moartea mea. +i f[c[torii de dic\ionare
s[ scrie, peste o sut[ de ani: Arune Pumnul, profesor, pomenit
]ntr-o poezie de c[tre Mihai Eminovici...
— De ce vorbi\i despre moarte? V[ ve\i face s[n[tos =i-o s[
bate\i iar mingea cu noi, cu +ahin =i +tefanelli, pe toloac[...
Pumnul sur`de, dep[rtat.
— Mi-e team[, Eminovici, c[ m-am irosit ]n zadar. S[ nu
la=i timpul s[ \i-o ia ]nainte, dragul meu. C`te ceasuri sunt?
— Dou[zeci =i nou[ minute.
— +tii ce, aprinde lum`narea, Eminovici, =i cite=te-mi ceva.
Ai glas dulce, de parc[ ai veni din vreo stran[ de diacon
232
m[n[stiresc.
— Ce s[ citesc, domnule profesor?
— Caut[, =tii unde e Eliade.
— +tiu.
— Cite=te-mi “Sbur[torul”...

21
Mihai a adormit, uit`nd s[ sting[ lum`narea. Aristi\a intr[
]n odaie, ]n v`rful picioarelor, ]l acoper[ cu velin\a t[rcat[ =i,
]nainte de a face ]ntuneric, are r[gaz s[ citeasc[ r`ndurile
]nnegrite de peni\a sub\ire, pe fila de caiet:
“A= vrea s[ v[d acuma natala mea v`lcioar[
Sc[ldat[ ]n cristalul p`r`ului de-argint,
S[ v[d ce eu at`ta iubeam odinioar[,
A codrului tenebr[, poetic labirint.
S[ mai salut o dat[ colibele din vale,
Domninde cu un aer de pace, lini=tiri,
Ce respirau ]n tain[ pl[ceri mai naturale,
Vis[ri misterioase, poetice =optiri.
A= vrea s[ am o cas[, t[cut[, mitituc[,
}n valea mea natal[ ce unduia ]n flori,
S[ tot privesc la munte, ]n sus cum se ridic[,
Pierz`ndu-=i a sa frunte ]n negur[ =i nori.
S[ mai privesc o dat[ c`mpia-nfloritoare
Ce zilele-mi copile =i albe le-a \esut,
Ce auzi odat[ copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, sburdarea mi-a v[zut”.

22

233
— Ce-i asta, domnilor?
Catalogul, de pe acum h[rt[nit, cade pe catedr[ cu zgo-
mot, iar profesorul Caspary ]=i ridic[ m`inile ]n cap.
— E de ne]n\eles. Unde-s elevii?
}n clas[ nu sunt dec`t patru =colari.
— Ceilal\i?
O tain[ ]ntunecat[ pare s[ ascund[ adev[rul.
— Unde-i monitorul?
— Dom’ profesor, Missir e...
}n clipa asta, din banca din fund se aude o tuse ca din senin
st`rnit[. Cel ]ntrebat se vede amenin\at cu pumnul de c[tre cel
“]necat” de tuse, =i renun\[ s[-l informeze pe Caspary.
— Dar spune odat[, unde e?
— E... e bolnav.
— +i elevul de jurn[?
— +i... el. Dar dac[-mi da\i voie =terg eu tabla. Am adus
=i cret[... Nou[-nou\[.
— Las[ tabla. Unde-au fugit blestema\ii?
— P[i... sunt, a=a... pe-aproape.
— Bat mingea, am ]n\eles.
— Nu... adic[... ce =tiu eu?
— Stai jos, elev. Domnilor, ]nainte de a m[ pl`nge de
conduita dumneavoastr[, le voi administra fugarilor, pe l`ng[
absen\a cuvenit[, =i c`te un 2. S[ se chinuie apoi un an ]ntreg
s[-l repare. Abuza\i, se vede, de bun[tatea mea!
Glasul din fundul clasei, al lui +tefanelli, ]ncearc[ s[ ]ndul-
ceasc[ atmosfera brusc ]nc[rcat[ cu fulgere de ghea\[.
— Iertaaaa\i-i, dom’ profesor!
Caspary e descump[nit.
— Nu mai pricep nimic. Bine, +tefanelli, dumneata e=ti un
elev bun, =i sunt gata s[-\i ]mplinesc rug[mintea, dac[-mi
spui unde s-au dus blestema\ii.
— Dar nu-i nota\i...
— Dac[ nu m[ ]n=el \i-am promis!

234
— Ierta\i-m[. V[ spun. B[ie\ii s-au dus ]n ]nt`mpinarea
teatrului. Vine trupa Tardini, =i ei au hot[r`t s[-i a=tepte pe
actori ]nc[ de la intrarea ]n ora=. De azi de diminea\[ sunt
acolo...
Fulgerele de ghea\[ se prefac, la o suflare doar, ]n crengi
]nflorite.
— Bine... cu alte cuvinte, ne-au tras pe sfoar[. Dac[-i
a=a, muntele va merge la Mohamed. S[ mergem la ei!
Izbucne=te, din patru piepturi, un “uraaaaa” incredibil.
Speriat, Wolff bag[ capul pe u=[:
— Ce e aici? Ce-i g[l[gia asta.
Caspary e ]ncurcat.
— Voi \ine lec\ia de azi ]n mijlocul naturii, ]n dumbrav[.
— +i... restul clasei unde e?
— Ceilal\i elevi trebuie s[ fi ajuns la locul convenit. I-am
trimis ]nainte. Dup[ mine, b[ie\i...
Caspary n-are cum s[ le explice celor patru c[ singura-i
m[rturisit[ sl[biciune e teatrul. Profesorul are nostalgia Vienei,
unde =i-a ispr[vit de pu\ini ani studiile, Viena muzicii =i a nu-
meroaselor trupe de teatru care se produceau ]n uria=ul Prater.
}n plus, el ]nsu=i a suit pe scena unei asocia\ii studen\e=ti, “Tha-
lia rom`n[“, interpret`nd, din p[cate, doar “role” de mic[ ]ntin-
dere, dar gust`nd din pl[cerea de a primi aplauze, de a fi
emo\ionat ]naintea premierelor. Acas[, printre c[r\ile str`nse
p`n[ acum, fixat[ ]ntr-una din coper\ile voluminosului s[u “ju-
rnal intim”, redactat cu st[ruin\[ =i pedanterie, exist[ daghe-
rotipia u=or ]ng[lbenit[ care-o ]nf[\i=eaz[ pe marea artist[ Au-
gusta Baudius, ]n cabina c[reia a avut curajul s[ apar[, ]n
pauza unui spectacol, t`r`nd cu el o imens[ tuf[ cu trandafiri
ro=ii, ]ntre crengile c[reia p[rea s[ se fi r[t[cit =i poli\istul care
i-a aplicat, prompt, o amend[ copioas[. Blonda Baudius, cu ochi
alba=tri, ]i chinuie ]nc[ somnul profesorului Caspary. Iat[ de ce
se gr[be=te, nu at`t s[ dea ochi cu fugarii (]ntre care acel ciudat
Eminovici G. Mihai), ci, mai ales, din dorin\a de a re]nt`lni, fie
=i ]n treac[t, lumea c[l[toare a c[ru\ei cu paia\e...
235
*
— Iat[-i, se v[d!
— Unde?
— Uite acolo, dup[ s[lcii.
— Sunt c[ru\e \[r[ne=ti.
— Ba e teatrul. Eu l-am v[zut. Tu nu.
Ce-i drept, Mihai n-a mai avut prilejul s[ vad[ cu ochii lui un
zgomotos teatru migrator. C[minarul pretindea c[ ar fi fost
]ntr-o sear[ la teatru, la Praga, unde se afla cu treburi (povestea
despre culoarea cortinei — portocalie, cu ciucuri gro=i, de m[turau
sc`ndura, dup[ chiar cuvintele lui), dar c[ un somn dobor`tor i-
a ]nchis pleoapele =i, cum catifeaua lojei ]mbia la visare, s-a
trezit abia la sf`r=itul piesei. Din mul\imea de b[rba\i viteji pe
care-i l[sase pe scen[ la ridicarea cortinei, ]n final nu mai
r[m[seser[ ]n via\[ dec`t doi, cu s[bii ude de s`nge. To\i ceilal\i
z[ceau uci=i — ordonat, gospod[re=te — de c[tre o\elul drept[\ii,
sc[lda\i ]n luminile lum`n[rilor ]nfipte de-a lungul rampei, la
ad[postul unor jgheaburi de tabl[.
Nu, Eminovici nu =tie ce-i teatrul...
+ahul =tie...
— Stai pe l`ng[ mine, Mihai. Eu i-am mai v[zut, repet[
el, acum sunt dou[ ierni de-atunci, ]i =tiu pe nume pe cei mai
mul\i dintre ei.
— Cum e doamna Tardini?
— M[, parc[ e z`na Dochia, nu alta... Ea e ]n prima
c[ru\[...
— Hai spre ei!
— Hai!
C[ru\ele teatrului au “tras” ]n curtea “Hotelului de Mol-
davie” de pe strada Lemberg, hotel av`nd pe l`ng[ mul\imea
od[i\elor ]n=irate de-a lungul unor ]ntunecate coridoare =i o
mare sal[ de petreceri, ]n care se organizeaz[ balurile de sf`r=it
de an, patronate de prim[rie, dar care, ]n lipsa unei trupe

236
permanente, g[zduie=te adesea =i echipe de teatru, r[m`n`nd
]ns[, aproape zece luni din dou[sprezece, goal[. Nimic nu
aminte=te Moldova ]n cl[direa-bastion a hotelului, cu fa\ad[ de
piatr[ cenu=ie, ]mpodobit[ cu corpolente cariatide de marmur[
=i u=i de fier, cu complicate mecanisme de ]nchidere. Moldove-
neasc[ e doar bisericu\a de peste drum, cu hramul Sfintei
Paraschiva, sfiit alc[tuit[ din b`rne ]ncheiate cu scoabe =i
acoperit[ cu =i\[ veche.
Abia ajun=i la hotel, actorii descind ]n sala ]n care aveau
s[ joace.
— Fain[! ]=i d[ cu p[rerea cel mai b[tr`n dintre ei, comi-
cul Comino.
Doamna Fanny nu e de aceea=i p[rere:
— +tiu =i eu... nu cred s[ ne ]ncap[ decorurile, scena e
prea mic[...
— Cu ce ]ncepem?
— Ar fi bun un Alecsandri. E foarte iubit aici. Poate
“Chiri\a” =i “Ia=ii”.
— Chiri\a? N-am mai jucat-o de mult. +i-apoi n-avem
actor pentru Leona=.
— D[-i rola lui Evolschi. P`n[ m`ine s-o ]nve\e.
— Da, Fanny, dar Evolschi nu e departe de v`rsta mea.
— Actorii n-au v`rst[. Ceva mai mult[ pudr[, o peruc[
b[laie =i anii scad.
— Bine, Fanny, dar Lulu\a?
— Ce-i cu ea?
— Cine-o joac[? Dumitreasca e bolnav[. Trebuie s-o ducem
la spital.
— S[ joace domni=oara Albini.
— Nu cred s[ fac[ fa\[...
— Nici eu.
— +i-atunci?
— Nu-mi plac actorii care sunt, de la ]nceput, extraordi-
nari. La debut, ]mi pare c[ ai mai mare nevoie de o neizb`nd[.
237
Astfel...
— Cu alte cuvinte ri=ti!
— Va juca, =i din p[cate va fi chiar bine. Din p[cate,
fiindc[ s-ar putea ca succesul s[ i se suie la cap =i s[-i umfle
imagina\ia.
— Fanny, ai ]nceput s[ \i le sco\i de la inim[ pe toate
femeile tinere. Zadarnic, e=ti mai frumoas[ dec`t ele...
— Comino, m[ plictise=ti...
— Am disp[rut!
Abia acum ]l observ[ doamna Tardini pe b[iatul care a stat
la un pas de ea, ]n tot timpul convorbirii.
— Tu cine e=ti, copile?
— Eu... eu sunt gimnazist.
— +i ce cau\i tu aici?
— Am venit s[ ]ntreb... +ti\i, eu =i colegii mei de clas[ v-
am a=teptat la marginea ora=ului... C`nd juca\i?
— De m`ine, ]n fiecare sear[.
— +i biletul cost[ mult?
— Nu prea mult. Iube=ti teatrul?
— Da... de=i n-am v[zut nici o pies[ adev[rat[, jucat[ cu
actori adev[ra\i. Scriu =i eu o pies[. }n versuri.
Fanny ]i m`ng`ie obrazul, indiferent[.
— Dac[ nu voi fi prea b[tr`n[, poate voi juca ]ntr-o pies[
de-a ta. Cine =tie... cum te cheam[?
— Mihai Eminovici.
— Frumos nume. Nume de actor, dac[ \i-ar trece prin cap
ideea n[stru=nic[ de a urma, ca noi, ]n lipsuri =i ploaie,
c[ru\a cu paia\e. Sper s[ nu-\i treac[. Ai ]ntrebat de bilet:
pentru punga ta — ]n cazul ]n care ai avea una — pre\ul e
cam scump. Pentru tine nu e. Cel pu\in m`ine. Uite, ]\i scriu
numele pe o bucat[ de h`rtie, =i la primul spectacol po\i s-o
ar[\i la intrare. E=ti invitatul meu. Da, Emineanu?
— Eminovici, doamn[...

238
— Scuz[-m[. Eminovici, scrie pentru mine, ]n piesa pe
care-o compui, un rol de zgrip\uroaic[! La revedere!
Doamna Tardini se ]ndep[rteaz[, t`r`nd ]n urm[-i un par-
fum ales, amestec de miresme tomnatice: coaj[ de nuc, stri-
vit[, iarb[ uscat[, scoar\[ dulce de m[r...
A doua zi, toate locurile s-au ocupat cu un ceas ]nainte de
spectacol.
Printre volanele de rochii ale femeilor din “lumea bun[“ a
ora=ului =i hainele de mort ale notabilit[\ilor, ve=mintele de
=iac ale lui Mihai sunt un pitoresc element de contrast. E
singurul dintre gimnazi=ti care e prezent ]n sal[. Afar[ a=teapt[
]nfrigura\i terminarea primului act — cu speran\a c[ vor
putea urm[ri, f[r[ parale, actele urm[toare — zeci de elevi
care-l invidiaz[ pe Eminovici pentru nea=teptatul noroc c[zut
pe capul lui.
Dup[ b[taia gongului, cortina se trage, ivind decorurile
voios colorate ale “Chiri\ei”. Dar, surpriz[, ]n locul actorilor pe
scena pustie apare, ]nc[lec`nd rampa, ]nsu=i primarul. |ine ]n
m`n[ c`teva file albe, c[rora le d[ citire, g`tuit de emo\ie:
— Fra\ilor, doamna Tardini cu trupa sa teatral[ se afl[
printre noi, pentru a da un =ir de reprezenta\iuni ]n limba
rom`n[. Putem fi invidia\i pentru aceasta rar[ norocire. Ne
place a spera c[ acesta e doar ]nceputul unor manifesta\iuni
doveditoare cum c[ rom`nul iube=te arta, =i anume pe cea
na\ional[, ]mbog[\ind-o cu c[ldur[ =i simpatie. Zile dulci de
desf[tare ne a=teapt[, scumpi concet[\eni. Vechile speran\e se
]nf[\i=eaz[ iar ]n piepturile noastre, clevetirile str[ine trebuie
s[ amu\easc[! Muzele ]=i iau zborul zeiesc de la Istru la
Carpa\i, salut`ndu-ne, =i noi le ]ntoarcem dulcile saluturi,
pun`nd pe fruntea slujitorilor Thaliei lauri neve=tezitori!
Urmat astfel, discursul are darul s[ ]nst[p`neasc[ ]n sal[ o
atmosfer[ febril[. Cobor`t[, =i apoi pentru a doua oar[ ridi-
cat[, cortina apropie privirile cern[u\enilor de un tablou m[re\:

239
Fanny Tardini, ]ntruchip`nd Rom`nia, e ]mbr[cat[ ]ntr-un
costum \[r[nesc =i \ine ]n m`n[ un drapel tricolor pe care-l
leag[n[ ]n dreapta =i-n st`nga, ]n vreme ce din primele r`nduri
de b[nci zboar[ la picioarele ei zece trandafiri cu miez ro=u.
Spectacolul nu poate ]ncepe, datorit[ aplauzelor care nu
mai contenesc. Abia e rostit[ prima replic[, =i cascada — cu
ape sporite — face s[ se clatine temeliile vechiului “Hotel de
Moldavie”.
Mihai e numai ochi =i urechi.
Soarbe fiecare cuv`nt. N-are cum s[ =tie c[ postelniceasa
Chiri\a B`rzoi ot B`rzoeni, cu trupul din bel=ug croit, ]nconju-
rat de fuste fo=nitoare =i ]mpodobit[ cu cordele colorate =i
bibiluri, e un b[rbat, mo=neag aproape — Comino. Mihai r`de
ca niciodat[, cu ochii, cu m`inile, =i ]n momentele ]n care pare
s[ se ]nece, bate zgomotos din picioare, nesup[r`ndu-=i vecinii
care nu reac\ioneaz[ altcum... Apari\ia Lulu\ei ]l pune ]ns[ pe
g`nduri. N-a v[zut-o niciodat[, e sigur, pe fata aceasta ]nalt[,
cu ochi mari =i glas m`ng`ietor, dar e ceva ]n farmecul ei care
]i pare de demult =tiut. De unde? De c`nd? Mihai ]=i alung[
din minte acest g`nd, aceast[ ]nchipuire f[r[ reazim, convins
c[ drumurile lui ]n afara Ipote=tilor au fost at`t de pu\ine,
]nc`t n-a avut cum s-o cunoasc[...
Comino e ]ns[ un acaparator! Nu-l las[ s[ mai vad[ nimic
pe scen[: chi\c[ie, groh[ie, pl`nge, se jeluie, =i pere\ii vi-
breaz[, glasul lui ajunge p`n[ ]n tavan, acolo unde arde
candelabrul =i clatin[, abia auzit, frunzele de sticl[...
Lulu\a! Nu, nu trebuie c[utat[ ]n... trecut. }n viitor? Un
frig de-o clip[ se strecoar[ ]n trupul lui Mihai. }l distrage
gura deschis[ “c`t o =ur[“, ca ]n zical[, a lui +ahin. “Deci a
intrat =i el. Dar +tefanelli? }l caut[ prin sal[, dar — uimire!
— ]nt`lne=te, undeva ]n ultimele r`nduri, chipul lui Pumnul.
“S-a ridicat din pat? Cum s-a ]ndurat coana Aristi\a s[-l lase?
Dar iat-o =i pe ea!”

240
E pentru ]nt`ia oar[ c`nd o z[re=te =i ]ntr-altundeva dec`t
acas[.
}=i ]ntoarce ochii spre scen[. Lulu\a, ]n rochia-i alb[, pare
n[lucit[ din pove=tile cu F[t-Frumos din lacrimi, auzite l`ng[
vatra cu t[ciuni mocnind a casei din Ipote=ti. Nedumerit[ la
]nceput, mai apoi speriat[ de manevrele Chiri\oaii, fata floare-
de-cire=, cum o nume=te ]n g`nd, ridic[ ]n aer m`ini albe, cu
degete lungi, =i ele =tiute parc[...
Dup[ spectacol, ]ntov[r[=it de +ahin, Mihai cite=te la lumi-
na unui chibrit sc[p[rat cu morm[ieli de c`tre zg`rcitul ]nso\itor
al s[u, =i se l[mure=te. Pe afi=, ]n dreptul numelui Lulu\a e
trecut numele unei domni=oare Bianca Albini.
— O fi italianca, +ahule?
— Cine poate =ti? O var[ de-a mea, Ilinca Zvori=teanu,
c`nt[ acum la Viena =i se isc[le=te Irena Romanelli...

23
“Radu Calonfirescu”, “Baba H`rca”, “Iancu Jianu c[pitan
de haiduci”, “Omul care ]=i ucide femeia”, “Onoarea francez[
sau Jorj =i Maria” =i “B[rbierul din Sivila” se dovedesc a fi
cele mai pl[cute piese dintre cele peste 30 jucate de trupa
Tardini. Cern[u\enii vin pentru a doua, ori chiar pentru a
treia oar[, spre a revedea piesele cele mai dragi.
Actorii sunt ]nso\i\i pe str[zile ora=ului ]n adev[rate alaiuri,
iar b[rba\ii mai cu dare de m`n[ ]i ]nghesuie pe jovialii Mi-
halescu =i Comino, ]ntov[r[=i\i de suavele duduci Dimitreasca
=i Albini, ]n cr`=me, pentru “un p[h[rel” ori “un aperitiv”.
— Coane Mihalescu, nu ne refuza! Veni\i domniile voastre
la “Butoiul de aur”, =i ve\i bea berea cea mai bun[ din toat[
Bucovina!
Duducile ciripesc ]n semn de ]ngrijorare:
— Vai! dar nu se cade s[ ne ar[t[m obrazul prin locante.

241
— De ce nu?
Mihalescu “pune o vorb[ bun[“ =i peste pu\in[ vreme “Bu-
toiul de aur” se umple de mu=terii. Eva abia pridide=te s[
aduc[ pe mari talere de lemn halbele colorate.
— S[rut[m m[nu=i\ele, duducu\elor! S[ru-m`na, coane
Mihalescu! S[ tr[i\i, coane Comino!
— S[ tr[i\i =i s[n[tate tuturor!
B[rba\ii dau halbele peste cap, =i-apoi le ]ntorc cu fa\a-n
jos, mustr`nd-o din ochi pe Eva, care i-ar fi uitat, cu nevino-
vatul repro= de totdeauna:
— Da’ bine, duduc[ Eva, parc[ vorbisem de ni=te bere...
— }ndat[, ]ndat[.
Femeile abia ating cu buzele inelul sub\ire de spum[, =i se
tem s[ nu ame\easc[.
— Da’ unde s-a pomenit a=a ceva? Fi\i f[r[ grij[, le d[ curaj
Comino, care socote=te cu cale s[ istoriseasc[ — spre disperarea
lui Mihalescu — anecdote ]naintea c[rora simte de fiecare dat[
nevoia de a cere ]ng[duin\a “damelor de fa\[“, dar, f[r[ s[
a=tepte s-o capete, vorbe=te st`rnind cascade de r`s.
Trimis de coana Aristi\a, nelini=tit[ de ]nt`rzierea lui Pum-
nul, Mihai ]l caut[ prin tot ora=ul =i, abia ie=ind de pe poarta
gimnaziului, d`nd cu ochii de firma “Butoiul”, ]=i spune c[
b[tr`nul se va fi a=ezat ]n fa\a unei halbe... Intr[, mi=c`nd
clopo\elul de deasupra u=ii, =i e pu\in speriat de hohotele de
r`s. C`nd ]l vede pe Comino, sur`de =i, convins numai dintr-
o singur[ privire aruncat[ asupra meselor c[ Pumnul nu e
nici aici, ]=i ]nt`rzie plecarea.
— Asculta\i una stra=nic[ de tot (r`s homeric) cu un rabin
(r`s ]necat) din Buhu=i, c[ruia...
Eva =i-a uitat ]ndatoririle =i s-a lipit =i ea de masa acto-
rilor. Mihai se ascunde ]n spatele ei (lucru deloc complicat) =i
trage cu ochiul spre grupul cel vesel.
Deodat[...
Deodat[ p[m`ntul ]ncepe s[ tremure sub picioarele lui, v[z`nd-

242
o, al[turi de Mihalescu =i de un june cu jiletc[ neagr[, pe Lulu\a.
Pe domni=oara Albini ]n care o recunoa=te pe Blanca!
— Blanca!
Nu e auzit. }=i face loc spre ea, ]mping`ndu-i pe cei ce-i
]nt`lne=te ]n cale, se strecoar[ printre trupurile asudate, printre
mesele de lemn cu miros acru...
— Duduc[ Blanca!
Lulu\a-Albini ]l prive=te cu ochi uimi\i.
— Nu m[ mai =tii, duduc[ Blanca?
— De unde s[ te =tiu?
— De la Boto=ani. Oare m-am schimbat eu at`t de mult, de
nu m[ mai cuno=ti?
— Nu e=ti Mihai, fiul c[minarului Eminovici?
— ...Din Ipote=ti, continu[ b[iatul, fericit c-a fost recu-
noscut.
— Ce cau\i aici?
— Sunt gimnazist. Peste drum de-aici.
— C`\i ani ai?
— 15.
— Ai fost la teatru?
— Sigur. Din prima sear[...
— Hai s[ plec[m de-aici, c[ e prea mare larm[.
Merg unul l`ng[ altul p`n[ la “Hotel de Moldavie”. }n fa\a
bisericu\ei cu iarb[ \`=nit[ din acoperi= ]=i amintesc de toam-
na, ]ndep[rtat[ acum, a Boto=anilor.
— |ii minte biserica unde m-am botezat =i la care m-ai dus
tu?
— Sigur c[ o \in minte...
Se despart, promi\`ndu-=i c[ se vor revedea a doua zi,
dup[ ce =i-au reamintit cerdacul cu flori al surorii Raluc[i...
}ntre m`inile lor p`lp`ie aceea=i mireasm[ de busuioc uscat =i
de f`n cosit.
— Pe m`ine, Mihai!
— Blanca, =tii, eu am fost atunci la Dumbr[veni.
243
Chipul fetei devine alb.
— Da?
— +i tu nu erai. Adic[ nu mai erai. Calul, =tii, s-a ]ntors
singur acas[. Boierul mai c[ nu pl`ngea... Ai mai fost pe la
Dumbr[veni?
— Nu. Dar s[ nu mai vorbim despre asta.
— Bine atunci... Dar p[rul?
Mihai e ]ndurerat, =i Blanca ]i str`nge capul la pieptul ei,
cu un gest ]nc[ =treng[resc.
— Ce-i cu el?
— Era lung, lung. +i galben.
— +i nu mai e! +i despre asta vom vorbi alt[dat[...
Blanca urc[ pu\inele trepte spre peronul de tr[suri, acoper-
it cu geaml`c, din fa\a hotelului. +ahin =i +tefanelli, care au
privit scena de la o oarecare distan\[, se apropie de Mihai.
— De unde-o cuno=ti tu pe Bianca Albini?
— De-acas[...
— +i nu puteai s[ ne faci semn s[ venim =i noi =i s[ ne-o
prezin\i? E ca o cr[ias[. N-am mai v[zut o fat[ a=a de fru-
moas[...
— N-am putut, +ahule.
+tefanelli e intrigat:
— Vorbe=ti a=a, fiindc[ n-ai v[zut-o pe Haritina.
— Ia mai sl[be=te-m[ cu Haritina ta!
— Repet[ ce-ai spus!
— +i-o s[ m[ provoci la duel, nu?
V[z`ndu-i gata s[ se ]ncaiere, Mihai ]mpac[ lucrurile,
promi\`ndu-le bilete (de la Blanca-Bianca) pentru “Suteranele
din Elsberg”.
— Acum unde mergi, Eminovici?
— Acas[... La Pumnul.
— Ce mai face b[tr`nul?
— Nu prea bine...
}n poart[ ]=i iau r[mas bun cu teatral[ solemnitate, ]nge-

244
nunchind =i f[c`nd largi “reveren\e” cu imaginare p[l[rii cu
pana=e =i pene.
Aristi\a a ap[rut la geam.
— Ai dat de el?
— Nu. Dar dac[ vrei, ]l mai caut.
— Unde-ar putea fi?
*
Venit t`rziu acas[, Pumnul ]=i m[rturise=te “p[catul”: a
avut o lung[ disput[ filozofic[ =i literar[ cu colegul Sbiera.
— Am trecut =i pe la gimnaziu...
Mihai ]l prive=te, palid.
— Da... +i, ]n ciuda faptului c[ nu-mi este permis s[-\i
divulg asta, ]\i spun, Mihai, n-am aflat ve=ti prea bune pen-
tru tine. Popa e c[tr[nit r[u. De c`nd n-ai mai fost la predici?
— De vreo lun[. Nu-mi plac. Sunt seci =i adormitoare.
— Vezi c[ =i la matematic[ vor s[-\i fac[ un pocinog...
Unde te c[l[tore=ti? Nu stai s[ iai masa cu mine?
— Ierta\i-m[, dar trebuie s[ plec. M[ ]ntorc repede.
— Bine, bine...

24
— R[m`i, Eminovici...
— Poate vre\i s[ dormi\i.
— R[m`i, somnul se lipe=te tot mai greu de pleoapele mele.
+colarul se apropie de patul bolnavului.
— +tii ce m-am g`ndit, Eminovici? Dac[ nu l-ai mai avea
pe tat[l t[u, c[minarul, c[ruia ]i doresc ]nc[ mul\i ani de
via\[, a= fi vrut s[-mi fii tu odrasla pe care =i eu =i Aristi\a
ne-am dorit-o... S[ nu ui\i asta, Eminovici.
— Nu, domn’ profesor.
— Ai mai scris oare=icari versuri?
— Da.
— +i c`nd ai s[ te hot[r[=ti s[ mi le-ar[\i? Ori \i-e fric[
245
de judecata mea?
— Am s[ vi le ar[t... Mai t`rziu.
— G`nde=te-te. Doctorul Weber m[ ]ndoap[ cu hapuri =i
clondira=e cu leacuri, dar e ceva ]n mine care-mi spune c[ nu-
mi mai e dat s[ aud cucul... +i am avut =i eu planuri mari.
Am pribegit, am fost nevoit, ]n crucea b[rb[\iei, s[ m[ de-
prind cu locuri str[ine, am ]nv[\at s[ renun\ la g`ndul c[-mi
voi afla vreodat[ lini=tea. S[ =tii, ]ns[, c[ nici m`hnirile, nici
s[r[cia nu m-au ]ndep[rtat de ceea ce a fost rostul trudei
mele: aceast[ ginga=[ lucrare cu cuvintele. Limba noastr[
rom`neasc[ nu e ]nc[ a=ezat[ ]n tiparele ei cele mai fire=ti
care dup[ mine ar trebui s[ fie cele ale limbii lui Tacit =i
Cicero. C`teva s[rmane file cu scriitura bisericeasc[ sunt tot
ceea ce am mo=tenit, de-abia de-acum ]nainte trebuie s[ rodeasc[
]n voie cugetul rom`nesc. Nici me=terul f[uritor de l[ute din
Cremona lui Stradivarius nu e mai complicat =i mai delicat ca
scrisul, =i tu, b[iete, cred c[ e=ti chemat a spune lucruri mari
neamului t[u, =i poate nu numai lui...

25
Peste c`teva zile teatrul a plecat l[s`ndu-i pe cern[u\eni ]n
aceea=i patriarhal[ lini=te. La “Hotel de Moldavie” ]n od[ile
pline p`n[ mai ieri de ve=mintele de z[pad[ ale duducilor, ori
de r`sul voio=ilor inchizitori, granzi de Spania, cardinali,
pl[ie=i moldavi sau voievozi, se instaleaz[ acum ofi\eri veni\i
s[ inspecteze uria=ele c[z[rmi =i burto=i negustori de gr`ne.
La “K. K. Ober-Gymnazium” p[rintele Veniamin, cu f[lcile
trosnind de somn dup[ pocherul nocturn, care l-a u=urat de
c`teva monezi de aur, strig[ f[r[ elan catalogul:
— Edmundovici!
— Aici.
— Elefterie!
— Este.

246
— Eminovici!
T[cere.
— Eminovici!
— Nu e.
— Cum nu e?
+tefanelli, trist, se ridic[ pentru a da explica\ii.
— E absent. Cred c[ l-au chemat acas[... Nu =tiu de ce...
— Ba =tiu eu de ce e absent, \`=ne=te de la locul lui Hynek
ro=covanul.
— De ce, b[iete?
— A fugit. A fugit cu teatrul. Se face comedian!
— A=a? P[i atunci s[-l =tergem din catalog, =i sc[p[m
gimnaziul de un turbulent.
+tefanelli st[ruie:
— Rog pe Sfin\ia Voastr[ s[ nu-l cread[ pe Hynek. Emi-
novici se va ]ntoarce.
— A=eaz[-te, +tefanelli! =uier[ iritat popa Veniamin, =tiu
=i singur ce am de f[cut.
Dar — ]n ciuda faptului c[ Hynek va face cuno=tin\[, ]nc[
]n “primul repaus”, cu pumnii +ahului — adev[rul e c[ Emi-
novici G. Mihai str[bate pe jos drumurile Bucovinei, ]n urma
=irului de c[ru\e al trupei Tardini. L`ng[ el e Blanca-Lulu\a:
— Mai e timp, Mihai, ]ntoarce-te...
— Nu m[ ]ntorc.
— +i ce-ai s[ te faci?
— Merg cu voi.
— Doamna Tardini nici nu vrea s-auz[ de una ca asta. +i
are dreptate. E o p`ine amar[ =i chinuit[ p`inea noastr[. Te-
a ]nc`ntat sala cu lumini colorate =i cortin[ de catifea de la
“Hotel de Moldavie”, dar ]nc[ nu =tii mare lucru despre noi...
Comino, cel de hazul c[ruia te t[v[le=ti de r`s c`nd ]l vezi pe
scen[, e ]n via\a de toate zilele un mo=neag ursuz =i ur`cios.
Hainele cu care m-ai v[zut nu erau ale mele, le ]mprumu-
247
tasem din Cern[u\i, iar paralele... nici s[ nu vorbim de ele,
abia ne ajung pentru ov[zul cailor.
— Dac[ nu m[ lua\i, r[m`n acas[. Mai bine m[ fac vizitiu,
ca Rusu al nostru, dar eu carte la Ober-Gymnazium nu mai
]nv[\. Profesorii sunt r[i. Temeiul ]nv[\[turii mele a fost, ani
de zile, doar predicele =i acatistele popii. Biblie am =i la Ipote=ti.
Altceva a= voi s[ ]nv[\. +i-apoi m[ simt str[in. Uneori ]mi vine
s[ urlu de ur`t =i singur[tate.
— La anii t[i?

26
La Boto=ani e nevoit s[-=i ia r[mas bun de la actori. Doam-
na Tardini ]l s[rut[ pe frunte:
— S[ nu fii sup[rat pe mine, dar n-am ]ncotro. C`ndva ai
s[-mi mul\ume=ti. Pentru teatru, dac[ asta va trebui s[ faci
pe lumea asta, mai e timp. }ntoarce-te! }mbr[\i=eaz[-\i rube-
denia, =i ia drumul ]nd[r[t. |ine c`\iva b[nu\i. La reve-
dere...
— S[ru-m`na...
E bosumflat, gata s[ pl`ng[. }n col\ul gurii simte s[rutarea
fetei ]nalte.
C[ru\ele sunt departe acum.
Seara, c`nd stelele r[sar pe dealurile Ipote=tilor, ajunge ]n
fa\a casei p[rinte=ti, dar nu cuteaz[ s[-i treac[ pragul. St[
pironit l`ng[ un tei b[tr`n. O vede ]n curte pe Raluca la
taifas cu baba Prod[neasa care-l z[re=te cea dint`i:
— Ira! Ian te uit[, Raluca, cum seam[n[ b[iatul cela cu
Mihai!
Fuge.
Rusu, acela=i Rusu, e trimis dup[ “t`lhar”.
}l prinde, asudat, abia tr[g`ndu-=i sufletul.
— Hai la boier, acas[, cucoane!
248
— Nu vin!
— Haide, c[ te duce tot la Cern[u\i, c[ nu-i chip altfel. A
zis c[ legat te trimite.
— Degeaba m[ leag[, =tiu s[ m[ dezleg, =i tot am s[ fug!
— Bini=or, cucoane. Haide, boierul e tare m`niat!

27

R[t[ciri...
}ntoarceri...
Ninge de dou[ zile.
Vestea a ajuns la gimnaziu cu iu\eala fulgerului:
— Domn’ profesor Pumnul a murit!
Seara, c`\iva dintre cei ce l-au iubit chibzuiesc — profesori
=i elevi — ]n semi]ntunericul cancelariei, tip[rirea unei bro-
=uri.
— Domnilor, roste=te grav Sbiera, cred c[ titlul cel mai
potrivit pentru modesta noastr[ lucrare omagial[ ar fi Laecre-
mioarele ]nvae\aceilor gimnnesia=ti, de’n Cernaeu\i la mor-
m`ntul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul raepaeusat
]ntr-a 12/14 zi din Ianuariu 1866.

28
Iat[ stihurile lui M. Eminovici ap[rute ]n c[rticica modest
tip[rit[:

}mbrac[-te ]n doliu, frumoas[ Bucovin[,


Cu cipru verde-]ncinge antic[ fruntea-ta;
C-acuma din pleiada-\i auroas[ =i senin[
Se stinse un luceaf[r, se stinse o lumin[,
249
Se stinse-o dalb[ stea!

Metalica, vibr`nda a clopotelor jale


Vuie=te ]n caden\[ =i sun[ ]ntristat;
C[ci ah! geniul mare al de=tept[rii tale
P[=i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
+i-n urma-i ne-a l[sat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt =i mare,


Colo unde te-a=teapt[ to\i ]ngerii ]n cor,
Ce-ntoan[ tainic, dulce a sferelor c`ntare
+i-\i ]mpletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te pl`nge Bucovina, te pl`nge-n voce tare,
Te pl`nge-n t`nguire =i locul t[u natal;
C[ci umbra ta m[rea\[ ]n falnic[ zburare
O urm[-ncet cu ochiul ]n trist[ l[crimare
Ce-i sim\ na\ional!
Urmeaz[ ]nc[-n cale-\i =i lacrima duioas[,
Ce junii to\i o vars[ pe trist morm`ntul t[u,
Urmeze-\i ca prin zboru-\i ]n c`nturi t`nguioase,
}n c`nturi r[sun`nde, suspine — armonioase,
Colo, ]n Eliseu...

29
Oradea.
Frig alb de februar.
Pe masa directorului revistei “Familia”, Iosif Vulcan, arde
o lamp[ cu abajur portocaliu.
B[tr`nul sun[ un clopo\el abia z[rit printre h`rtii.
— Te rog, dragule, cheam-o pe so\ia mea.
— }ndat[.
250
Cuib[rit[ ]ntr-un fotoliu, cu un uria= =al pe umeri, so\ia
directorului e gata, ca de obicei, s[-=i consilieze b[rbatul.
— Ce s-a ]nt`mplat, Iosif?
— Un lucru uimitor. Da, da, cu adev[rat uimitor.
— Dar spune-mi odat[!
— Am descoperit, pot zice, un mare poet. Un june de 16
ani din Cern[u\i... Niciodat[ p`n[ acum nu mi-a fost dat s[
simt cu at`ta limpezime apropierea geniului.
— Nu e prea mult?
— Nu.
— +tii, Iosif, \i s-a mai repro=at adesea, tu te aprinzi prea
u=or.
— Sunt un entuziast... Bine]n\eles, gr[bindu-m[ s[ laud
ori s[ aplaud un vers sau un g`nd, pot gre=i, e ]n mine o
dorin\[ ne]mp[cat[ de nou, de prospe\ime. Acum, ]ns[, cred
c[ n-am motive s[ m[ ]ndoiesc...
— Nu vrei o cea=c[ cu ceai?
— Draga mea, buna mea, m[ crezi =i acum un exaltat, =i
vrei s[ m[ lini=te=ti? Fie, primesc cu pl[cere cea=ca pe care
m`inile tale mi-o vor oferi.
Alunec`nd pe podele, pa=i =tiu\i se gr[besc s[ aduc[ ceaiul
]n odaia ]n care fumul de \igar[ devine, sub lumina abajuru-
lui, portocaliu...
— Ascult[...
B[tr`nul se preg[te=te de lectur[. Face o pauz[, ]=i corectea-
z[ respira\ia, fixeaz[ cu o privire rapid[ chipul bl`nd al inter-
locutoarei =i roste=te cu voce muzical[, deprins[ cu caden\ele:

O C{L{RIRE }N ZORI
A nop\ii gigantic[ umbr[ u=oar[
Purtat[ de v`nt,
Se-ncovoaie tainic, se leag[n[, zboar[
Din aripi b[t`nd.
251
Roz-alb — auror[, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revars[ din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor s`n;

R[sp`nde suflarea narciselor albe


Balsamu-i divin;
+i chloris, din roze ]=i pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;

Iar r`ul suspin[ din bl`nda-i durere


Poetic murmur
Pe-oglinda-i de unde r[sfr`nge-n t[cere
Fantastic purpur;

+i pas[rea c`nt[ suspine-imit`nd[


Un c`ntec de-amor,
Ecou-i r[spunde cu vocea-i vuind[
La pl`nsu-i de dor.

Pe c`mp se v[d dou[ fiin\e u=oare


S[lt`nde pe-un cal,
Pe care le-ncinge de flutur[-n boare
Sub\ire voal;

Ca Eol ce zboar[ prin valuri =i \ip[,


Fugarul u=or
Necheaz[, s-arunc[ de spintec[-n prip[
Al negurei flor,

O dalb[ fecioar[ adoarme pe s`nul


De-un june frumos.
Astfel cum dormit[ oftarea, suspinul,
}n c`ntul duios;

252
Iar talia-i nalt[, ginga=[, sub\ire
Se ml[die-n v`nt,
+i negrele-i bucle ondoal[-n zefire,
Sclipesc flutur`nd.
I-adoarme pe s`nu-i, se leag[n[-n bra\e
}n tandre vis[ri;
Pe c`nd ca profume pe bl`nda ei fa\[
Plutesc s[rut[ri.
Iar aeru-n munte, ]n vale vibreaz[
De tainici oft[ri;
C[ci junele astfel din pieptu-i ofteaz[
}n dalbe c`nt[ri:
“Ah! ascult[ m`ndruli\[,
Dr[guli\[,
+oapta-mi bl`nd[ de amor,
S[-\i c`nt dulce, dulce tainic
C`ntul jalnic
Ce-\i c`ntam adeseori:
De-ai fi, drag[, zefir dulce,
Care duce
Cu-al s[u murmur frunze, flori,
A= fi frunz[, a= fi floare,
A= zburare
Pe-al t[u s`n gem`nd de dor;
De-ai fi noapte — a= fi lumin[
Bl`nd[, lin[,
Te-a= cuprinde c-un suspin;
+i ]n nunta de iubire,
}n unire,
Na=te-am zorii de rubin;
253
De-a= fi, m`ndr[, r`u=orul,
Care dorul
+i-l confie c`mpului,
|i-a= sp[la c-o s[rutare,
Murmurare,
Crinii albi ai s`nului!”
Ca Eol ce zboar[ prin valuri =i \ip[
Fugarul u=or
Necheaz[, s-arunc[ =i spintec[-n prip[
Al negurei flor;

Vergina ]l str`nge pe-amantu-i mai tare


La s`nu-i de crin,
+i fa\a-=i ascunde l-a lui s[rutare
}n p[r ebenin.

Iar Eco ]=i r`de de bl`ndele pl`ngeri,


De junii aman\i
+i r`ul repet[ ca c`ntul de ]ngeri
}n repede dan\:

“De-a= fi, m`ndr[, r`u=orul,


Care dorul
+i-l confie c`mpului,
|i-a= sp[la c-o s[rutare,
Murmurare,
Crinii albi ai s`nului!”

Focul pare s[ se fi stins ]n sob[. S-a f[cut frig...


— Ce spui?
— E, ]ntr-adev[r, dovada unui talent adev[rat, neobi=nuit.
— Nu sunt ni=te simple ]ncerc[ri. Armonia versurilor, fig-
urile-i plastice, consider`nd starea noastr[ literar[ de azi, m-

254
au surprins cu totul pl[cut. Am s[-i trimit la teasc produc\iunile
=i-am s[-i scriu...
R[mas singur ]n odaie, Vulcan nu izbute=te s[ se mai
g`ndeasc[ la altceva dec`t la “junele poet cern[u\ean”.
“Cine o fi acest Eminovici? se ]ntreab[ b[tr`nul... Are
doar 16 ani. Nu m[ ]ndoiesc, s-ar putea s[ ajung[ un mare
poet al acestei \[ri. Poate cel mai mare...”
Recite=te poeziile. M`ng`ie cu palma filele caligrafiate
des[v`r=it. Se gr[be=te, c[ut`nd cu febrilitate pana =i c[limara
cu muchii violete, s[-i r[spund[ t`n[rului de departe.
E bucuros.
Se apropie de soba de ceramic[. }i e parc[ team[... “Cine e
t`n[rul cern[u\ean? Cum o fi ar[t`nd? Nu poate fi dec`t
frumos... Dar numele... Nu, numele nu-i sun[ bine. S-ar
sup[ra de l-ar isc[li altfel?
Ce nume?
Emineanu?
Emin?
Nu.
Trebuie g[sit altceva.”
}l tulbur[ enigmaticele silabe de la ]nceput: E-min... Ia pana,
taie cu o linie abia v[zut[ numele =colarului =i scrie limpede,
ap[sat, un nume nou, care, rostit, are ceva din c[derea fulgilor
de nea, din murmurul apelor, din tremurul ierbii:
Eminescu
Eminescu
Eminescu

255
CUPRINS

Eminescu
Eminescu
Eminescu

Sinaia—B[lce=ti 1966

CARTEA A DOUA
MIRADONIZ

...”}ntre cei patru pere\i galbeni ai unei mansarde scunde


=i lung[re\e, os`ndite de-a sta ]n veci nem[turat[, locuiam
cinci in=i ]n dezordinea cea mai deplin[ =i mai pacific[. L`ng[
mica fereastr[ stetea o mas[ numai cu dou[ picioare, c[ci cu
partea opus[ se r[zima de perete. Vreo trei paturi, care mai
=chioape, unul cu trei picioare, altul cu dou[ la un cap[t, iar
cel[lalt a=ezat pe p[m`nt astfel ]nc`t te culcai pe el piezi=, un
scaun de paie ]n mijloc, cu o gaur[ gigantic[, ni=te sfe=nice de
lut cu lum`n[ri de seu, o lamp[ veche, cu genealogie direct[
de la l[mpile filozofilor greci, ale c[ror studii pu\eau a unt-
delemn, mormane de c[r\i risipite pe mas[, pe sub paturi, pe
fereastr[ =i printre grinzile cele lungi =i afumate ale tava-
nului, ce erau de culoarea cea mohor`t[ ro=ie a lemnului
p`rlit. Pe paturi erau saltele de paie =i cergi de l`n[ — la
p[m`nt, o rogojin[ pe care se tologeau colegii mei =i jucau
c[r\i, fum`nd din ni=te lulele puturoase un tutun ce f[cea
nesuferit[ atmosfera =i-a=a at`t de m[rginit[ a mansardei.
Pe c`nd colegii jucau c[r\i, r`deau, beau =i povesteau anec-
dote care de care mai frivole =i mai de r`s, de Pepelea, de
\igani, de popi, eu ]mi m`nam via\a cu capul a=ezat pe m`ini,
cu coatele rezemate de marginea mesei, neascult`nd la ei =i
citind roman\e fioroase =i fantastice...”
— Tu trebuie s[ te faci bir[u!

256
— Cum a=a?
— P[i toat[ ziua zaci cu nasu-n terfeloage, ba pe deasupra
ai mai pus st[p`nire =i pe lamp[, de ne scoatem ochii ca
orbe\ii c`nd ]nv`rtim foi\ele. Ce tot scrii acolo?
— Ei, de-ale mele. Scriu totul ce-mi trece prin cap, tot ce
mi se ]nt`mpl[...
— S[ nu scrii cumva =i de tutun ori de foi\e, c[ te
sc[rm[n[m!
— Ce v[ pas[?
— Cum ce? +i dac[ se afl[ la gimnaziu?
— Cui ce-i pas[? Cine ]=i v`r[ nasul ]n traista mea? Vede\i-
v[ de-ale voastre. Cine c`=tig[?
— Cotta, ca de obicei...
Eminescu e bucuros c[-=i poate ]nnegri mai departe ca-
tastiful.
— Bine le faci, Ioane, ia-le fiorinii!
— Fiorini? Nici nu-i mai =tiu la chip, dr[gu\ii de ei!
Juc[m pe hran[: Teodor are s[-mi dea un m[r =i dou[ cepe,
iar Iacovean slan[! Te chem la osp[\.
Luleaua lui Cotta, st`rnind infernale mirosuri, sperie cu
fumul bietele lum`n[ri, =i pentru Mihai e o ]nc`ntare s[ adul-
mece, literalmente, c[limara cu cerneal[ preparat[ chiar de el:
“b[can” (din cel cu care acas[, la Ipote=ti, Raluca ro=e=te ou[le
de pa=ti) amestecat cu un p[h[rel de r[chie... Peni\a sc`r\`ie
cu supu=enie, =i c`nd fila se umple cu semne, Mihai r[stoarn[,
peste cerneala nezv`ntat[, cenu=[ dintr-un mic sipet de tini-
chea, apoi o sufl[, ]nc`ntat, =i ]ncepe o fil[ nou[. Din c`nd ]n
c`nd, nede=teptat din lumile de imagini n[lucitoare ]n care se
]ncuie, revede odaia “g[zdoaiei”, odaie cu pere\ii umezi, cu
mobile mizere =i se ]ntreab[ cu spaim[ ce caut[ el acolo, ]n
podul zugr[vit cu fumul “iadurilor” din tinde de biserici? +i
]=i r[spunde, nerostit, cu ambi\ii patetice, c[ spre Blaj l-a m`nat
un dor curat. Ajuns ]n ora=ul ]n care vedea o “mic[ Rom[“,
exclamase fericit: “}\i mul\umesc, Dumnezeule, c[ m-ai ajutat s-
257
o v[d!” Cu p[l[riu\a-i caraghioas[, “clab[\” b[n[\enesc cu care
se procopsise ]n scurta-i carier[ de sufler al trupei Tardini,
Mihai salutase ora=ul evocat cu at`ta fierbinte iubire de c[tre
adormitul ]ntru himere, profesorul Arune Pumnul (“Tu ai s[
vezi Blajul, dragule, ai s[ ajungi acolo unde a r[s[rit soarele
rom`nismului!”). Drumul imaginat ]n doi, dasc[lul =i
]nv[\[celul descinz`nd ]n ora=ul aureolat de +incai, Samuil Micu
ori Petru Maior, l-a f[cut ]n cele din urm[ de unul singur,
cur`nd dup[ stingerea lui Arune Pumnul. Cum? De la actori,
Mihai deprinsese =i acea rar[ =tiin\[ de a ]ncepe cu calm, pe jos,
]n urma harabalelor cu decoruri ori recuzit[, drumurile cele mai
lungi. Actorii ]=i vorbeau merg`nd, beau =i m`ncau merg`nd,
ba se mai ]nt`mpla ca, pare-se tot din mers, s[ se lege ori s[ se
dezlege inimi, ivind sub coviltirele c[ru\elor prunci ]nf[=a\i ]n
p`nz[ de cortin[. Mihai =tia c[, pornit la drum cu inima u=oar[,
cu un d[rab de p`ine ]n traist[ (eventual =i cu un Schiller, din
biblioteca b[tr`nului Eminovici), orice distan\[ devine lesne de
parcurs. Planul abandon[rii Cern[u\ilor, ]ncol\it de mult ]n mintea
lui =i cu grij[ ocrotit de indiscre\ii sup[r[toare, a fost urmat, de
punerea lui ]n practic[, cu netulburat[ hot[r`re gr[bit[ de moartea
lui Pumnul.
A trecut mun\ii prin gigantica despic[tur[ ]n cremeni a
cheilor Bicazului, a ]nnoptat acolo unde l-a ajuns somnul =i s-
a hr[nit mai mult cu poame de p[dure. A ascultat murmurul
izvoarelor, pe moale t[p=an de mu=chi, cu ape de ghea\[ ling`nd
petricele translucide (]nc[rcate, pentru el, cu argint selenic) =i
a ]nt`rziat sub arbori uria=i. Deprins cu livezile domestice ale
Ipote=tilor, cu pomii cerceta\i =treng[re=te de veveri\e =i ro=i
de iepuri, ]i era dat s[ ]nt`lneasc[ o alt[ lume silvestr[,
]mp[r[\ie cu v`nturi cl[tin`nd ramuri ne]mp[cate, lipite parc[
de cer, cu lini=ti severe =i spaime ne]n\elese. Apoi, drumul s-a
“]mbl`nzit”, cobor`nd prin sate de dealuri, cu case de lemn =i
f`nt`ni cu ciutur[, a=ez[ri ]n care s-a ]nt`mplat s[ g[seasc[
g[zduire. A=a l-a ]nt`lnit, la Mure=-Odorhei, norocosul la

258
“foi\e”, Ion Cotta. R[pus de osteneal[, Mihai s-a instalat bucu-
ros ]n tr[sura b[iatului cu nume roman, pornit =i el s[ soarb[
]n\elepciunea f`nt`nilor din “Blasiu”. Dup[ istorisirea lui Cotta,
]nf[\i=area lui Mihai impunea un fr[\esc respect, dar
ve=mintele, ei bine, ele nu me-ritau nici cea mai palid[
considera\ie. (I-am f[cut cuno=tin\a. Era un t`n[r de statur[
mijlocie, frumos =i ro=covan. Avea un p[r negru, dat ]nd[r[t =i
lung, p[rea a nu fi fost tuns de un an de zile. Era ]ntr-un
surtuc de peruvian negru, ros, scurt ]n m`neci =i rupt ]n coate,
]n ni=te pantaloni de alt[ culoare, galbeni, mi se pare scur\i, de
i se vedeau de sub ei p`n[ la ]nf[=ur[ri ciubotele sc`lciate =i
pr[fuite”). Pe cap purta o c[ciul[ “neagr[, grea, s[uoas[ de
miel”, de unde se vede c[ m`ndrul cl[b[\, ascuns ]n traist[,
era folosit numai cu prilejuri deosebite... +i “]ncartiruirea” la
Bugneru V[s[lica nu putea fi un asemenea prilej. Pentru ea
gimnazi=tii ori “studen\ii” sunt tot una — ni=te “derbedei”, de
blestem[\iile c[rora trebuie s[ se fereasc[ =i c[rora, atunci
c`nd o au, trebuie s[ le ia “pi\ula” ]n contul unor servicii
extravagante. B[ie\ii pl[tesc patul, m`ncarea nec[jit[,
lum`n[rile (ba, poate c[ le pl[tesc =i fumul), apa din doni\[,
cergile soioase =i, cum sunt dovedi\i mereu ]n culp[, n-au parte
nici de pachetele de-acas[, repede confiscate de pofticioasa
V[s[lica. Cel pu\in din acest punct de vedere, Mihai nu-=i face
inim[ rea: numeni nu =tie c[ se afl[ la Blaj, =i dac[ ar fi s[ fie
c[utat, nu desagii cu merinde i-ar fi partea, ci pumnul no-
duros al c[minarului...
C[ timpul curs de la ultima vizit[ la Ipote=ti a f[cut ra-
vagii ]n ve=mintele “sub\iri” ale fostului gimnazist cern[u\ean
nu mai e nevoie s-o spunem; dealtfel, sunt abandonate =i
plicticoasele sclivisiri ca t[iatul ori periatul p[rului; o simpl[
]mpro=care cu ap[ a obrazului, diminea\a, ]ncep`nd — =i
]ncheind — preocup[rile de acest ordin, pentru o zi ]ntreag[.
}n clipa c`nd Iacovean i-a ]nm`nat cu solemnitate pieptenul

259
s[u, Mihai l-a primit cu o oarecare stupoare (degetele resfirate
prin p[r ]nlocuiau pentru el pre\iosul obiect) =i a exclamat:
— Chiar bine, frate, c[ eu parc[ am sc[pat din focul de la
Troia, n-am astfel de scul[!
Mica Roma nu l-a absorbit pe t`n[rul care s-a a=teptat
poate s[ intre ]n vechiul ora= ca ]ntr-un sanctuar. Visase s[
]nt`lneasc[ pretutindeni filozofi ]mbr[ca\i ]n albe toge colin-
d`nd gr[dini epicuriene =i declam`nd poeme, l`ng[ f`nt`ni?
Visa el amfiteatre cu marmura tocit[ de pa=i, teatre eline=ti
ori biblioteci somptuoase? Greu de =tiut. }n orice caz, t`n[rul
hr[nit de lecturi romantice =i pe care Pumnul ]l deprinsese s[
viseze Palmire, gr[dini semiramide ori biblioteci ca aceea a lui
Assurbanipal, se ]mp[ca greu, ]n primele zile “bl[jene”, cu
ora=ul — sat mare — ]n care apa e adus[ de un sacagiu ce-=i
poart[ vasele pe spinarea unui m[gar, drept care e numit
“m[g[rar”. (Mai t`rziu, rezum`nd experien\a bl[jean[, Mi-
hai avea s[ poarte conversa\ii ca aceasta:
“ — Ce zici de Blaj? Cum \i-a pl[cut?”
“ — Mi-a pl[cut de m[g[rarul de la seminar.”
“ — +i de ce tocmai de m[g[rar?"
“ — Spunea pove=ti minunate =i-l ascultam cu mult[
pl[cere!”)
Dar dac[ pe V[s[lica, g[zdoaia, n-o interesa ce v`nt l-a
adus la Blaj pe ipote=tean, gimnazi=tii — cu tot respectul
purtat unuia care tip[rea versuri ]n “Familia” lui Vulcan —
nu vedeau rostul peregrin[rilor junelui poet pe sub s[lciile de
pe malul T`rnavei. Ei, care “]mb[tr`neau” ]n ani lungi de
]nv[\[tur[ (erau sextani, septimani, octavani), nu ]n\elegeau
“rostul” nop\ilor de lecturi (multe nem\e=ti) =i refuzul de a
conversa cu ei, vorbind ]ns[, ceasuri ]ntregi, cu m[g[rarul.
Adev[rul este c[ lui Mihai ]i trecuse prin cap g`ndul de a
]nnoda la Blaj studiile ]ncepute la Cern[u\i, iar cum materia
cerut[ ]n ora=ul transilvan ]i era ]n parte ne=tiut[, s-a l[sat
p[guba=. El, care nu f[cuse o boab[ de “greceasc[“, fusese

260
]nchis ]ntr-o odaie a gimnaziului, ]n vederea unui sumar exa-
men de cuno=tin\e, dar la venirea, dup[ un ceas, a profeso-
rului, Mihai l-a ]nt`mpinat cu ochii plini de lacrimi =i cu
foaia... goal[... I s-a administrat, poate, sfatul de a nu mai
fi “j[los” =i de a mai ]ncerca =i altundeva s[ ]nve\e. Ora= al
rigorii, Blajul nu accepta studiile “dezordonate” ale poetului,
desele ]ntreruperi, dup[ cum nu accepta =i preadecisa lui op\iune
pentru alte valori dec`t cele ardelene=ti. ("Mare poet, Mure=anu
— i se va fi spus — declam[ tu, Eminescule, ceva dintr-]nsul,
c[ e=ti mai bun la glas!” +i Eminescu ar fi r[spuns: “Las[,
frate, nu mai sta ]nainte cu Mure=eanul vostru, c[ci el nu a
fost mare poet, ci un simplu versificator. Alecsandri este poet
adev[rat!”)
Mare iubitor de b[l[ceal[ — de cele mai multe ori ]nso\it la
T`rnava de singuru-i prieten de aici, Filemon Ilea din Ciugu-
del — Mihai =i-a cheltuit cur`nd r[bdarea =i, curm`nd plic-
tisul “st[rii pe loc”, =i-a ridicat ochii spre traista sp`nzurat[
]n cui, semn c[ vremea pribegiilor re]ncepe... }ncotro noul
drum?
}n nici un caz la “K. K. Ober-Gymnasium”.
+i nu la Ipote=ti.
|inta c[l[toriei sunt acum Bucure=tii. Dar pentru a trece
mun\ii are nevoie de un “pasport”, =i un “pasport” ob\inut
f[r[ parale e un vis dulce, de gura sobei...

Noiembrie.
— Te duci, Mihai?
— Unde v[d cu ochii, Filemoane.
— +i ochii t[i v[d Bucure=tii. Ce-ai s[ te faci pe-acolo?
— Fii f[r[ grij[, amice. Eu nu-s domni=or pl[p`nd, am os
\[r[nesc, greu de-ncovoiat.
La desp[r\ire, ]nainte de a se stinge dincolo de s[lciile
galbene, Mihai depune ]n m`na lui Filemon o foaie caligrafic[
pe care ]l roag[ s-o citeasc[ mai t`rziu, ]n singur[tate.
261
A c[zut bruma, coclind turlele bisericilor, burdu=ite de
ploi piezi=e, frunze smulse plutesc pe ape umflate, =i drumul
pe care apar care greoaie =i bivoli cu coarne ]ntoarse trece
prin inima toamnei.
Prin inima fructelor ro=ii.
Pe poteca ]ngust[ care caut[ mun\ii, un b[ietan face mai
multe lucruri deodat[: calc[ ap[sat peste iarba p[lit[, c`nt[,
mu=c[ ]n r[stimpuri dintr-un m[r =i ]=i a=az[ umbra firav[,
culcat[ ]n lut de un soare golit de foc, sub =iruri implacabile
de cocori...

“T`rnava prins[-n galbine maluri


+optia prin unde g`ndirea sa
Pe c`nd plimbarea ni r[t[cea
Vis[ri, speran\e pe frun\i de valuri.

|ii minte oare c`nd te-ntrebai


Ce este omul? Ce-i omenirea?
Ce-i adev[rul, Dumnezeirea?
+i tu la nouri ]mi ar[tai?

Dar credeam ambii ]n adev[r


Sorbiam din aer ca din dreptate
Priviam ]n soare ca-n libertate
A fi credeam c[-i un drum de fier.

Un an de lacrimi... =i tot s-a stins


Nu trec la oameni astfel de glume
Visuri sunt visuri, lumea e lume
+i cu ea cat[ s[ te deprinzi.

Dar tot amice nu voi uita


262
Acele doruri tainice, sfinte,
Farmecul vie\ii, =i \ii tu minte?
Cum =optia dulce, de=i min\ia”.

Se dedic[ amicului F. I.
M. Eminescu

...”Un om pe care-l cunoa=tem f[r[ a-l cunoa=te — una din


acele figuri ce \i se pare c[ ai mai v[zut-o vreodat[-n via\[,
f[r[ s-o fi v[zut niciodat[, fenomen ce se poate explica numai
prin presupunerea unei afinit[\i suflete=ti. Era frumos — de-o
frumuse\e demonic[. Asupra fe\ei sale palide, musculoase, ex-
presive, se ridica o frunte senin[ =i rece ca cugetarea unui
filozof. Iar asupra frun\ei se zburlea cu o genialitate s[lbatic[
p[rul s[u negru-str[lucit, ce c[dea pe ni=te umeri compac\i =i
binef[cu\i. Ochii s[i mari c[prii ardeau ca un foc negru sub
ni=te mari spr`ncene stufoase =i ]mbinate, iar buzele str`ns
lipite, vinete, erau de-o asprime rar[. Ai fi crezut c[ e un poet
ateu, unul din acei ]ngeri c[zu\i, un satan, nu cum =i-l ]nchipuie
pictorii: zb`rcit, hidos, ur`cios, ci un satan frumos, de-o
frumuse\e str[lucit[, un satan m`ndru de c[dere, pe-a c[rui
frunte Dumnezeu a scris geniul, =i iadul ]nd[r[tnicia — un
satan dumnezeiesc, care trezit ]n ceri a sorbit din lumina cea
mai s`nt[, =i-a ]mb[tat ochii cu idealele cele mai sublime, =i-a
muiat sufletul ]n visurile cele mai dragi, pentru ca ]n urm[,
c[zut pe p[m`nt, s[ nu-i r[m`n[ dec`t decep\iunea =i triste\ea
gravat[ ]n jurul buzelor, c[ nu mai e ]n ceri. Repedea ]mflare a
n[rilor =i vioaia sclipire a ochilor lui semnalau o inim[ din
cele mai nebune, un caracter pasionat. Talia sa sub\ire, fin[ =i
m`na sa alb[, cu degete lungi =i aristocratice s[m[na cu toate
astea a avea o putere de fier. Toat[ expresiunea ]n sine era de-

263
o putere generoas[, de=i infernal[.”
Cel care a citit r`ndurile aceste, caligrafiate cu slov[ ]nflo-
rit[ pe una din filele h[rt[nitelor terfeloage ale domnului
student Eminescu Mihai din Ipote=tii Boto=anilor, e domnul
student +tefanelli Teodor. Alt domn student de la universi-
tatea vienez[, Chibici R`vneanul, zis =i “pas[re turceasc[“,
r[mas ]ntr-o t[cere extatic[ la auzul celor cu patos actoricesc
citite, plesc[ie din limb[, admirativ, mi=c[ ]n aer m`na dreapt[
de parc[ ar scrie r`nduri de semne (turce=ti?) =i izbucne=te:
— Stra=nic scrie Mihai al nostru!
— Nu vede\i, ]l ]ntrerupe +tefanelli, Mihai s-a descris pe
sine, =i fila ]nnegrit[ ]l arat[ mai exact dec`t oglinzile vene\iene.
}nger c[zut, satan dumnezeiesc, caracter pasionat...
“Pas[rea turceasc[“ conchide plin de grij[:
— Gata, b[ie\i, pune\i manuscriptul la locu-i, c[ de vine
Mihai ne va dovedi nu at`t expresiunea unei puteri generoa-
se, c`t a uneia infernale!
Cobor`nd de pe scaunul de husar “chezaro-cr[iesc” p`n[
acum c[l[rit cu demnitate, +tefanelli ]nt`rzie depunerea caie-
telor lui Eminescu ]n sanctuarul sertarului de lemn de unde le
dibuise, =i c`nd o face, ]n sf`r=it, roste=te cu o not[ de regret
]n glas:
— Mie, s[ v[ spun drept, mi s-a cam t[iat cheful s[-i cer
ceva pi\ule ]ngerului c[zut!
Aceasta tocmai ]n clipa ]n care, pl[cut surprins de prezen\a
vizitatorilor s[i, ]n odaie n[v[le=te Eminescu, pronun\`nd
salutul din care el a f[cut o tradi\ie:
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
— Bucuros de oaspe\i, Mihai?
— Bucuros, nebucuros, spune\i mai bine voi, la ce-a\i
venit?
T[cere.
— Nu ]ndr[zne=te nimeni? Atunci e grav, e chiar foarte

264
grav, dac[ ]n\eleg bine, domnii au r[mas f[r[ argint ]n bu-
zunare =i-s ]nseta\i de-o s[pt[m`n[...
— De dou[...
— Ai prins glas, Chibici?
E un joc. Cel care, trec`nd pe la banc[, a avut norocul s[
]ncaseze paralele trimise de-acas[, ]=i poate ]ng[dui s[-i inte-
rogheze pe cei care ]ncep s[ adulmece mirosul vur=tilor =i a
c[ror musta\[ e poleit[ cu anticipa\ie de berea aurie. Cel mai
gras, m`nc[u ve=nic ]n suferin\[, e, ca de obicei, Chibici, =i
tot ca de obicei, — exerci\iu stimul`nd pantagruelice fantezii
gastronomice — e somat s[ compun[ o c`t mai complicat[
list[ de bucate. Pus la cazne, asud`nd copios, Chibici izbute=te
s[ se descurce at`t de bine, ]nc`t atunci c`nd le vine r`ndul
delicateselor de la spartul mesei =i al b[uturilor, =i ele “fina-
le”, domnii studen\i au =i ajuns ]n strad[, m`na\i de pofte
aprige spre cea mai apropiat[ dintre bodegile Vienei.
Dar Chibici nu e cru\at:
— Spune, R`vnene, ce s-ar cuveni s[ ]nfulec[m?
— Pentru ]nceput, cum s[ v[ zic, ni=te mezeluri, salam,
ghiudem, limb[, masline, icre de =tiuc[ =i nerge, ori ce s[ ne
mai complic[m, o jum[' de pod cu afum[turi, =i mai departe...
mai departe sup[ de clapon, pan[ de somn rasol, clapon ciula-
ma — v[ sup[r[ prea mult clapon? — apoi chiftelu\e marinate
cu tarhon, p`rjoal[ de nisetru, patricieni la gr[tar, purcel la
frigare =i mai la urm[ cataif, tort[, br`nzeturi, fructe —
diverse — vin alb, negru, =i, cum cere dichisul, =ampanie...
— Ajunge, Chibici, ai mil[ de colegii t[i!
— Dar nu ne-ai spus, Mihai, cum de s-a ]nduplecat b[tr`nul
s[ umble la chimir?
— E destul de str`mtorat =i el... Noi suntem mul\i,
p[m`ntul nu rode=te ]ndeajuns, =i nu-l mai munce=te nici el
cu grija din tinere\e. E tot mai ]nchis, mai hirsut, e o s[rb[toare
c`nd deschide gura. +i c`nd se ]nt`mpl[ de-o deschide... nu
mai e s[rb[toare. Numai mama ]l mai ]mbl`nze=te. Adic[
265
pl`nge. Am o mam[ sf`nt[. Numai de dragul ei sunt aici. De-
ar fi fost s[ tr[iesc dup[ capul meu, nu le-a= fi r[mas ]n
grij[. A=a... a trebuit s[ m[ las prins.
— Prins?
— Da. La Boto=ani — eram sufler =i venisem cu trupa —
mai aveam de dat un spectacol =i urma s[ plec[m peste mun\i,
c`nd am primit un r[v[=el de la sora mea, Harieta: “De c`nd
eram mititicu\[ pe tine te-am ]ndr[git cel mai mult, Mihai.
Dac[ nu vii, dac[ nu-l ascul\i pe tata, noi ne pr[p[dim”. A=a
scria pe petecul de h`rtie ce l-am citit la un muc de lum`nare.
“Noi”, adic[ mama =i ea. A doua zi s-a ]nf[\i=at, la hotelul
unde tr[sesem, vizitiul nostru, Vasile Rusu. Cucoane, mi-a
spus, sunt om b[tr`n de-acu’, mi-e ru=ine s[ mai fug, s[-\i
prind urma =i s[ te arestuiesc. Eu am s[ m[ fac c[ te caut, =i-ai
face bine s[ te faci c[ nu mai ai ]ncotro. Hai la Ipote=ti, cu-
coane, s[-l ]mbun[m pe c[minar...
Sorbindu-=i cu evlavie cana de bere cu capac de zinc, pe
care o \ine proteguitor cu dreapta, +tefanelli, coleg cu Mihai
=i ]n anii copil[riei, la Cern[u\i, la Na\ional — Hauptschule,
=i mai apoi la “K. K. Ober-Gymnasium” al lui papa Wolff, ]=i
aminte=te c[ a fost =i el oaspe al Ipote=tilor, ]ntr-o vacan\[ pe
care cu pl[cere o g`nde=te acum, r[mas[ mult ]n urm[, ]ntr-
un fericit demult — dedemult...
Satul, e sigur acum, nu-l impresionase, v[zuse locuri cu
mult mai frumoase ]n \ara de ger a lui miaz[noapte, dec`t
dealurile ]mp[durite cu arbori pitici, dec`t ]ntrist[toarele la-
curi mai tot anul f[r[ ap[ ori pustia Vale a Crucii. }i pl[-
cuser[ ]ns[ teii. Nic[ieri nu-i mai fusese dat s[ vad[ ade-
v[ratele p[duri de tei ca la Ipote=ti. Nici ]nainte, nici dup[
vacan\a pe care o tr[ise ]n casa c[minarului Gheorghie= Emi-
novici. Da, teii nu-i putea uita... De ce gospodarii ipote=teni,
cei mai mul\i tr[ind ]n s[r[cie, nu cutezau s[ reteze cu secu-
rea trunchiurile teilor =i s[ s[deasc[ ]n golul r[d[cinilor pui
de prun, de m[r ori de cire=? De ce uria=ii arbori sterpi ]=i

266
aflaser[ acolo tihnita ]mp[r[\ie? Dup[ spusa lui Mihai, gospo-
darii nu se ]ncumetau s[-i taie nici atunci c`nd usc[ciunea ]i
ajungea cu totul. Veneau \iganii din dep[rtate s[la=uri =i-i
retezau, bucuro=i, ]ncredin\`nd butucii de lemn alb =i dulce
lingurarilor ori cop[ierilor. Numai cu berzele se mai purtau
ipote=tenii la fel. C`nd veneau prim[veri am[gitoare — =i c`nd
nu se ]nt`mpla astfel ]ntr-un \inut ]n care peste mugurii ivi\i
pe crengi de pomi se a=ezau z[pezi t`rzii, nemaia=teptate ? —
berzele, mari p[s[ri ve=nic nedumerite, m[sur`nd drumuri ve-
chi cu o superb[ melancolie, ]=i str`ngeau aripile, de frig, =i
f[r[ dezn[dejde p[reau c[-=i a=teapt[ sf`r=itul. Gospodarii le
c[utau pe c`mp, ]not`nd prin zloat[, =i le aduceau, ]n bra\e, ]n
casele lor podite cu lut ro=u. Ca pe g[ini fabuloase le ad[posteau
]n jurul vetrelor cu foc mocnit, afum`nd coceni umezi, =i,
plec`nd la munci, le ]ncredin\au copiilor, paznici credincio=i.
Ce alte juc[rii mai minunate =i-ar fi putut ei visa? Clipind
]n\elept, cu aripi destinse ]n aerul c[ldu\, ca de f`n ]ncins, al
]nc[perilor ]n care deveneau oaspe\i solemni, berzele a=teptau,
pline de gravitate, ivirea prim[verii adev[rate, definitive. +tiau
c[ atunci u=a casei li se va deschide ]n cale, larg, =i mai =tiau
c[ se vor mai ]ntoarce la cei ce le-au ]ndr[git. Aflat[ de la
Mihai, istoria berzelor din Ipote=ti i se p[rea lui +tefanelli
firesc apropiat[ de dragostea cu care erau iubi\i, acolo ]n satul
s[rac, teii, m`ng`ietorii tei...
— La ce g`nde=ti, +tefanelli?
— N-ai s-o crezi, la teii Ipote=tilor, Mihai...
Teii?
Da, Mihai ]i spusese c`ndva c[minarului Gheorghie= c[
dac[ s-ar ]nt`mpla, Doamne fere=te, s[ fie “lustruit” cu vreun
titlu nobiliar, teii ar fi putut fi ]nsemnul heraldic al “castela-
nilor” de la Ipote=ti. Gluma n-a fost acceptat[, =i “castelanii”
au fost ]ndemna\i cu vorbe de ocar[ s[ r`neasc[ la vaci, s[
]nchid[ cote\ele scroafelor =i s[ fac[ lun[ tingirile de aram[
ale cuhniei...
267
Teii...
Mihai se g`nde=te =i el la cele — at`t de multe obiecte —
r[mase din zestrea Raluc[i, care au fost c`ndva desprinse din
lemnul gale= al teilor Moldovei: scrinurile, policioarele c[r\ilor,
ramele tablourilor =i oglinzilor =i “casa” ceasului cu cuc...
— M[ uime=ti, Mihai!
— }n ce chip, +tefanelli?
— Aproape c[ m[ speriasem, ]n urm[ cu un ceas: suntem
de trei luni la Viena, =i ]n toate aceste luni nu mi s-a ]nt`m-
plat s[ te aud rostind at`tea vorbe ca azi... +i tocmai c`nd
eram gata s[ te laud, ai ]nceput iar[=i s[ taci... s[ taci a=a
cum numai tu =tii s-o faci, ]ng`ndurat, aproape ostil...
— +i ce-i cu asta? Nu-l avem cu noi pe Chibici? El vorbe=te
c`t un ]ntreg divan boieresc!
— |i-am spus, tu faci altfel dec`t noi... C`nd taci =i ne
prive=ti cu ochii \int[, ne ]mb[tr`ne=ti, Mihai. Ne gr[bim s[
ne g[sim vini imaginare... Ast[zi, arunc`nd o privire, o “re-
pede ochire”, cum ]\i place s[ zici, prin manuscriptele tale, m-
a cuprins un fel de frig...
— Mizerabililor! Cine a cutezat s[-mi devasteze scrinul?
Tu, Chibici?
— Da’ de unde, Mihai! Am citit c`teva file... erau acolo,
=tii, la vedere.
— M[, pe care-l mai prind c[-mi umbl[ prin h`r\oage, ]l
dezmo=tenesc de prietenia mea.
Nu-l ascult[ ]ns[ nici bl`ndul Chibici, p`n[ acum c`teva
clipe speriat de vocea amenin\[toare a poetului, =i nici +tefanelli.
Am`ndoi stau pironi\i cu privirea la o mescioar[ la care s-a
a=ezat o fat[ blond[, ]nalt[, =i un “ofi\ir”...
— Mihai, ce-mi v[d ochii? Nu seam[n[ cu blonda noastr[?
— Ba da.
— Care blond[? se afl[-n vorb[ Chibici, mul\umit c[
discu\ia a lunecat spre un nou subiect. Spune\i-mi =i mie ce-
i cu ea? Ce-i drept, frumoas[ dam[!

268
— Ochi alba=tri ca ai ei, +tefanelli, nu se mai g[sesc ]n tot
imperiul...
— Mihai, m[ tem c[ ai dreptate!
— Dar spune\i-mi, frate, =i mie, cum =i ce-a fost, se t`nguie
Chibici, implor`ndu-i.
— Pe scurt, ]ncearc[ +tefanelli s[-i potoleasc[ interesul,
ie=eam ]ntr-o sear[ de la teatru cu Eminescu — c`nd, ce s[
vezi, doi huligani atacau dou[ doamne ]n plin[ strad[, pe
Diangasse. Le-am ap[rat cum ne-am priceput — adic[ eroic
— =i damele ne-au ]ng[duit s[ le conducem acas[. Mai mult,
ne-au invitat la ceai. Cea mai frumoas[ dintre ele, posed`nd
cei mai frumo=i ochi alba=tri din Viena, n-a fost departe de a
poseda =i inimile domnilor studen\i Eminescu =i +tefanelli.
|i-aduci aminte cum ne-a primit, Mihai?
— S-a ar[tat pl[cut impresionat[ de aten\iunea noastr[ =i
s-a scuzat c[ ne prime=te ]n tualeta de toate zilele =i f[r[ s[
fie m[car frizat[, c[ci, ne zise ea, se ]nt`rziase frizeza, dar
auzind de la camerist[ c[ sunt domnii de-asear[, nu face
etichet[ cu ap[r[torii ei de ieri, =i ne prime=te...
—... ca pe ni=te vechi prieteni, se gr[be=te s[ continue
+tefanelli. Era ]mbr[cat[ ]ntr-un admirabil capot lung de
m[tase albastr[ deschis[, g[tit[ bogat cu dantele. M`necile
largi l[sau s[ se vaz[ minunatele ei bra\e rotunde =i albe ca
marmura =i abia acum, la lumina zilei, putur[m admira ace=ti
ochi mari =i frumo=i, alba=tri ca limpezimea cerului, care te
fermecau cu privirea lor. P[rul era despletit =i at`rna ]n bucle
blonde p`n[ ]n jos de =olduri, \inut dup[ g`t numai de o
panglic[ albastr[. Chibici, tu ne ascul\i?
— Ba da, dar nu cu g`tul gol. Porunce=te, rogu-te, Emi-
nescule, ]nc[ un r`nd de c[ni. +i nu m[ mai chinui\i cu
descrip\ii, povesti\i mai cu ocol...
— Chibici, ai fi l[sat dracului berea, dac[ i-ai fi v[zut
p[rul ajung`ndu-i p`n[ pe covor =i pe care razele de soare ]l
pref[ceau ]ntr-un caier de aur. Un ]nger =i un demon laolalt[...
269
— Da! m[i b[ie\i , dar nu uita\i de bere...
— Ei, neamul nevoii, se sup[r[ Eminescu, s[ vin[ berea,
dar[, =i s[ bem ]ntru frumuse\ea blondei...
S-a f[cut t`rziu. Cei trei prieteni calc[ rar str[zile ador-
mite ale Vienei. Bate un v`nt rece, prevestitor de z[pad[.
Tr[surile s-au ]mpu\inat, =i se sting, r`nd pe r`nd, ferestrele
caselor vechi.
Se despart ]n fa\a casei ]n care e g[zduit Mihai, pe
Schambürgergasse, la num[rul 15.
— Mergem la Döbling, cu plugu=orul, cum se vorbe=te?
— Cu plugu=orul? Ce i-am putea ura m[riei-sale?

4
Döbling... }n apropiere de Viena...
E 31 decembrie 1869.
Mica a=ezare, cu elegante vile =i albe cl[diri de sanatorii, e
potopit[ ]n ninsoare.
Locatarul vilei cu por\i de fier — ]ncreng[turi de roze de
tuci =i frunze de stejar — cu larg peron de tr[suri =i fere=ti
cu vitraiuri, e fostul domn al Moldovei =i Munteniei — unite
— Alexandru Ioan Cuza. E bolnav, =i ]n anii care au trecut
de la detronarea pe care nimeni ]n \ar[ nu izbute=te s-o uite,
frumosul lui chip a c[p[tat semne ad`nci, ale durerii, ale
singur[t[\ii. Doar ochii mari scrut`nd petalele verzi =i gal-
bene ale vitraiurilor p[streaz[, nestins[, acea t`n[r[ lumin[
care ]l va fi fulgerat cu un deceniu ]n urm[, ]n acel ianuarie
care ]l adusese pe el, colonelul Cuza, pe tronul lui Mihai Vod[
Viteazul. }n pribegie n-a adus nimic din podoabele ce ]mpodo-
beau la Ia=i sau Cotroceni cabinetele sale de lucru: mesele de
scris, sfe=nicele, oglinzile, s[biile ghintuite cu topaze =i ru-
bine au r[mas departe de casa aceasta, ]n care oaspe\ii de
toate orele sunt doctorii =i credinciosul s[u secretar, france-

270
zul Baligot de Beyne, pentru care, a ]mp[r\i cu st[p`nul p`inea
surghiunului a devenit singurul sens al unei existen\e ]ndea-
juns de bogate ]n evenimente spectaculoase.
— V[ rog s[ m[ ierta\i c[ v[ tulbur, un grup de studen\i de
la universitatea din Viena solicit[ ]ng[duin\a de a v[ face ur[ri.
— S[ vin[, s[ vin[! Fi\i bineveni\i, dragii mei! Care e
“c[petenia” voastr[?
E ]mpins din spate cel care pare cel mai sfios =i cel mai
t`n[r dintre studen\ii str`n=i “smirn[“, ca ]ntr-un “careu”
ost[=esc.
— Dumneata? Care e numele dumitale, domnule?
— Eminescu... Mihai Eminescu.
— +ede\i — gazda le arat[ tinerilor veni\i ]n ]nc[pere cu
duhul z[pezii de-afar[, fotoliile acoperite cu m[t[suri dun-
gate, violacee — =i din ce loc e=ti, domnule Eminescu?
— Din Ipote=ti, M[ria-Ta...
— Ipote=ti... Cred c[ am trecut prin satul dumitale. E un
sat frumos?
— E un sat mic =i nec[jit, M[ria-Ta... Trec`nd odat[ un
episcop prin satul nostru, cercet`ndu-=i eparhia, s-a mirat c[ nu
e primit cu glas de clopote. +i i-a zis preotului: “Bine, p[rinte, se
poate s[ m[ prime=ti a=a, f[r[ a trage chiar clopotul?”
“Preasfin\ite st[p`n, i-a r[spuns bietul preot, sunt o mie =i-o
sut[ de cuvinte pentru a m[ dezvinov[\i.” “Din mia =i suta ceea
de cuvinte, n-ai putea s[-mi spui =i mie c`teva?” “Mai ]nt`i de
toate, Preasfin\ite, biserica noastr[ n-are clopot.”
— Dac[ are min\i at`t de ]n\elepte, satul acela nu pare a fi
de tot s[rac. Mai =tie domnul Eminescu =i alte asemenea is-
torii?
— +tiu un fel de basm, despre nemurire...
— Sunt gata s[-l ascult...
Ceasul bate ora ]n caseta-i din lemn de vioar[ =i tinerii, cu
c[ciulele ]n m`ini, g`ndesc speria\i c[ e ajun de An nou =i c[

271
alte griji ]l a=teapt[ pe fostul domn dec`t ascultarea pove=tilor
lor, dar Cuza le face semn, cu bl`nde\e, s[-=i alunge sfiala.
— Vizita voastr[, dragii mei, e momentul cel mai de pre\
al zilei acestea. Am astfel semn c[ |ara nu m-a uitat. Vorbe=te,
a=adar, tinere din Ipote=ti.
— La leag[nul unui copil se cobor`ser[ cele trei ursitori,
menindu-i, una t[rie, alta iste\ime, a treia m[rire lumeasc[.
Muma copilului, nemul\umit[ c[ i se d[ruiser[ =i lui bunuri
pe care le-au mai avut at`\ia oameni, rug[ pe cele trei z`ne ca
]ndeosebi copilului ei s[-i h[r[zeasc[ ceva ce n-a avut ]nc[
nici un muritor. Cu ]ntristare-i r[spunse una dintre z`ne:
“Ca to\i oamenii, nici judeci, nici po\i judeca ceea ce ai cerut,
totu=i ]\i ]mplinesc dorin\a =i d[ruiesc copilului t[u tinere\e
f[r[ b[tr`nire =i via\a f[r’ de moarte”. Copilul cre=tea v[-
z`nd cu ochii ]ntr-o zi c`t al\ii ]ntr-un an =i, m`nat de in-
stinctul de ne]mb[tr`nire =i de nemurire, s[dit ]n pieptul lui,
lu[ lumea-n cap, spre a m`ntui ]mp[r[\iile de pieire, omenirea
de du=mani. Trecu pe r`nd c`nd prin pustii, primejduite de
zmei puternici — unde nici om, nici turm[ nu putea petrece
— =i ucidea pe acei zmei, deschiz`nd locuri a=ez[rii oame-
nilor, c`nd prin p[duri locuite de fiar[, pe care le nimicea
f[c`nd drum v`n[torilor =i c[rbunarilor, c`nd iar prin ]mp[r[\ii
]nflorite =i vechi, prin ora=e puternice =i avute, p`n[ ce ]ntr-
un t`rziu ajunse ]n palatul unei z`ne aeriane, unde-l a=tepta
ne]mb[tr`nirea =i nemurirea.
Aci petrecu trei zile ]n deplin[ lini=te.
Dup[ trei zile, plec`nd ]ns[ la v`nat, adormi ]ntr-o vale
frumoas[, ]n care pietre =i copaci, r`uri =i izvoare ]ncepur[ a
vorbi cu el =i a-i aduce aminte de casa p[rin\ilor, de locurile
p[rinte=ti, =i tot amestecul acesta de vorbiri ]l fermec[ =i-l
ademeni at`t de mult, ]nc`t, cum se de=tept[, ]nc[lec[ =i lu[
drumul spre cas[. El adormise ]n valea “aducerii aminte”.
Cum ie=i din cercul magic al z`nei, ]ncepu a nu mai cunoa=te
lumea. Ajunse ]ntr-un loc, unde =tia c[ e un ora= mare, =i nu

272
g[si dec`t ruine pe care p[=teau caprele. }ntreb[ pe p[zitor de
nu =tia unde e ora=ul cutare, dar acesta r[spunse c[ neam de
neamul lui nu pomenise acolo dec`t ruine. Trecu mai departe
=i — unde fusese acum trei zile un pustiu ]ntins — afl[ un
ora= mare. Ba, ]n pia\a ora=ului v[zu un grup de marmur[
care-l reprezenta pe el ]nsu=i lupt`ndu-se cu un zmeu. El
]ntreb[ pe-un or[=ean ce ]nseamn[ acel grup. Acesta-i r[spunse
c[ acum c`teva sute de ani un viteaz, se zice, ar fi ucis un
zmeu ]n locurile acestea care erau pustii, =i c[ de atunci
]ncoace a fost cu putin\[ s[ se a=eze oameni acolo =i s[ ridice
acel ora=. “Dar bine, eu sunt acela”, zise atunci cavalerul
nemuritor.
Lumea ce se str`nsese ]mprejurul lui r`se de d`nsul =i-l
crezu nebun.
+i astfel, pe ori=iunde trecea, pe ori=iunde vedea ]nfloriri
]n urma faptelor lui, lumea-=i b[tea joc de el, ]l lua ]n r`s,
nevoind nimeni s[-l creaz[ c[ el fusese acela care cur[\ise
codrii de fiar[ =i pustiurile de mon=tri. Nu trei zile, cum i se
p[rea lui, sute de ani trecuser[ din timpul c`nd el plecase ]n
lume dup[ nemurire...
— S[ ]n\elegem c[ e vorba de o alegorie, domnule stu-
dent? ]ndr[zne=te Baligot de Beyne.
— Alegorie? Poate. Cam astfel se ]nt`mpl[ =i cu geniul
ne]mb[tr`nit al istoriei rom`nilor...
Dup[ ce au petrecut c`teva ceasuri, pe care +tefanelli le
socote=te ]n[l\[toare, tinerii ]nfrunt[ n[me\ii drumului care
apropie de Döbling Viena iluminat[ feeric.
}nciudat, ca totdeauna c`nd socote=te c[ a rostit prea multe
vorbe, Mihai se r[zle\e=te de grupul amenin\at oricum de
risipire (lipse=te “pi\ula” providen\ial[ care le-ar ]ng[dui s[
s[rb[toreasc[ a=a cum s-ar cuveni Anul cel nou), rememor`nd
minutele ]n care ]i fusese oaspe celui r[mas f[r[ vatr[... Fi-

273
indc[ Eminescu ]l iube=te pe cel despre care =tie c[ a fost
izgonit de pe tron de “o seam[ de naturi criminale” f[c`nd
parte — spre ru=inea \[rii =i a o=tirii — din puterea armat[.
Dup[ socoteala lui, mi=carea care l-a detronat pe Cuza, purt`nd
pe frunte “stigmatul tr[d[rii”, nelegiuita mi=care lovindu-l pe
unul dintre cei mai iubitori de \ar[ din c`\i au cunoscut croni-
carii, sem[nase rele =i mai mari, ne]nt`rziind s[ “rodeasc[“...

5
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
— Mihai, ]ng[duie-mi s[ \i-l prezint pe eminentul nostru
confrate, poetul Ioni\[ Bumbac!
Chibici face un soi de plec[ciune ]n fa\a poetului Bumbac,
apoi ]ncearc[ s-o zbugheasc[, dar e oprit cu vehemen\[.
— Nu m[ p[r[si, colega, vreau s[ discut[m cu domnul
Eminescu ]n chestia unific[rii...
Mihai str`nge c[r\ile depuse ]n chip de turn Vavilon pe
singurul scaun din odaie =i-l invit[ pe Bumbac s[ se a=eze, nu
]nainte de a-l fulgera, conspirativ, pe Chibici cu o privire
prevestitoare de seisme. Chibici ia ini\iativa:
— Drag[ Mihai, domnul Bumbac e, ca =i tine, poet bu-
covinean, pumnulean “v`rtos” la minte, =i cred c[ v[ ve\i
]n\elege de minune.
— Chibici, nu ]ng[dui nim[nui s[ glumeasc[ pe seama
fostului meu profesor!
— }l accep\i ]ntrutotul, frate Eminescule? voie=te s[ se asigure
Bumbac, despov[r`ndu-se abia acum de uria=a-i c[ciul[.
— Pe nimeni nu accept “]ntrutotul”. Pumnul mi-a fost drag,
=i rolul lui ]n cultura rom`nilor nu merit[ dispre\ul nim[nui.
— Dar recunoa=te, te rog, — Bumbac se scotoce=te ]n
misterioase buzunare ale vestonului cam cu zg`rcenie croit pe

274
un trup de zdrahon — recunoa=te c[ a impus unor gazete
exprim[ri mai mult dec`t ciudate.
— Despre ce-i vorba?
— Am t[iat cu foarfecele dintr-un ziar “politicu =i lite-
raturu” o dare de seam[ despre o poezie ce m-am nevoit a
compune, =i care a v[zut lumina tiparului ]n “Foisioara —
Musa romana. Almanacu beletristicu pre anul 1865”. Citesc:
«La o virgina” de D. Bumbacu e un c`ntecu ]n spiritu popo-
ralu (elementulu acestui poetu) — Compusetiune intrana nu
e fiind c[ objeptulu nu aduce ceva referec\ie, acela aduce nu-
mai o chiamare, ]n s`ne simpla, carea nu poate da locu la
conflipte. Limba e usioru, de tot usioru curgatoria (cunoscuta
lucintia principala la Bumbacu) espresiuni idilice, originali,
anudice, tinerele, voiosiele, din ]nc`nt[toarea limb[ campana a
romanasiului. “Funtasia” e o eschiama\iune doreroasa ]n con-
tra misielatii lumii carea numai ]n visu pare buna =i fru-
moasa”» Ei, ce zici?
— Ce a=tep\i s[ zic? Pe Pumnul trebuie s[-l iube=ti pen-
tru ecoul avut ]ntr-o cultur[ aflat[ la r[sp`ntii. Chiar mul\imea
detractorilor ]l recomand[ ca pe un spirit mobil, incitant,
]mp[timit ]n dragostea pentru binele na\iei. +i mai e ceva: eu
l-am citit cu evlavie pe Arune Pumnul, dar, mai ales, l-am
ascultat. +i ascultat[, limba lui Pumnul era tot at`t de minu-
nat[ precum este cea ]n care scrie marele nostru Alecsandri,
cel care ]ntr-un moment de str`mb[ inspira\ie a compus ves-
titul =i hilarul “Ciune-Ciune”.
Mihai nu g[se=te c[ se cuvine s[ se m[rturiseasc[ ]n fa\a
autorului de versuri “voiosiele”, dar ]=i aminte=te c[ moartea
bunului profesor Pumnul ]l f[cuse s[ o rup[, practic, cu
Cern[u\ii studiilor gimnaziste. }ntors de la ]nmorm`ntarea
care-i storsese mari lacrimi de disperare, =i-a str`ns c[r\ile,
c`te le avea la gazd[, =i ajuns ]n gr[dina public[ a ora=ului,
loc alt[dat[ de h`rjoan[ ori de nevinovate “petreceri galan-

275
te”, Mihai a procedat la o stranie “]nmorm`ntare” a tomurilor
]n care fiecare fil[ p[rea cald[ ]nc[ de respira\ia chinuit[ a
marelui disp[rut. Dintre c[r\ile abandonate sub o banc[ a
gr[dinii publice va fi p[strat poate numai Lepturariul de care
nu avea s[ se mai despart[. C`teva zile mai t`rziu, colegul
+tefanelli avea s[-l surprind[ transcriind pentru tipar versuri
]nchinate lui Pumnul =i ap[rute ]ntr-o bro=ur[ cu titlu lung:
“Laecrimioarele ]nvae\aceilor gimnasia=ti d’en Cernaeu\i la
morm`ntul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul raepae-
usat ]ntr-a 12/14 zi din Ianuariu 1866". }ntors — pentru
prima oar[ de bun[ voie la Ipote=ti — avea, tot pentru prima
oar[, s[ scape de mustr[rile c[minarului. “De ce-ai fugit?” l-
a ]ntrebat Eminovici cu o not[ de c[ldur[ ]n glas, pe care
copiii n-aveau de unde s-o cunoasc[ =i de care chiar Raluca ]=i
amintea ca de o n[luc[ dintr-un timp ]ndep[rtat. Mihai a
]nceput s[ pl`ng[: “Mai mult n-am ce face... Pumnul nu mai
este, a murit...” S-a ]nt`mplat atunci ceva nea=teptat, uimitor
pentru familia Eminovicilor. C[minarul a ]nceput =i el s[ pl`ng[,
ap[sat, b[tr`ne=te, cu fa\a cumplit ur`\it[, pl`ns, ca tot ce
f[cea ]n via\[, exagerat, tun[tor. S-a ru=inat apoi de clipa de
sl[biciune care-i dezv[luise cute suflete=ti — ]ntr-altfel at`t
de temeinic t[inuite — dar n-a ]ntreprins nimic ]ntru pedep-
sirea fugarului...
Posesorul voievodalei c[ciuli, pentru care abordarea su-
biectului Pumnul a fost un e=ec ]n tentativa de a-l impresiona
pe ipote=tean, e de mult, dup[ propria-i expresie, “fermentul”
“Societ[\ii literare =i =tiin\ifice” ]ntemeiate de c[tre studen\ii
rom`ni afl[tori la Viena =i intrat[ ]n nechibzuit[ adversitate cu
o alt[ societate, “Rom`nia”, ]n ciuda faptului c[ mul\i dintre
membrii am`ndorura, pl[tind cotiza\ie =i ]ntr-o parte =i ]n alta,
deveniser[, incon=tient la ]nceput, propagatori ai ideii de unire.
Bumbac era ]ncredin\at c[ Eminescu, devenit ]n octombrie 1889
“membru ordinar” al “Rom`niei” =i “bibliotecar” al unei “comi-
siuni” de refacere a statutelor, poate fi mai lesne de c`=tigat

276
pentru ideea unirii societ[\ilor dec`t Ieronim Bari\iu, Ioan Slavici
ori Vasile Burl[, ca s[ numim numai trei dintre studen\ii cei
mai de frunte, cu cuv`nt greu ]n adun[ri... Ceea ce s-a dovedit
a fi foarte adev[rat: ]nc[ din decembrie, ]nainte de vizita la
Cuza, Eminescu se pronun\ase cu hot[r`re =i laconism: “Pro-
pun unire necondi\ionat[; minu\iozit[\ile numelui =i statutului
s[ se dezbat[ de societ[\ile ]ntrunite!”
}nainte de a risca (Bumbac ]=i ]ncheie de obicei cumplitele-i
alocu\iuni cu interminabile lecturi de versuri), Chibici ]ncearc[
s[-l “salveze” pe Mihai:
— Cred c[ e timpul s[ te p[r[sim, dac[ am ]n\eles bine, ]n
seara asta ai bilet la teatru... E timpul s[ te abandon[m
frumoasei Baudius. Haide, Bumbacule!
Eminescu, iluminat de perspectiva sugerat[ at`t de fericit
de c[tre Chibici, g[se=te cuvintele cu care s[ scape de Bumbac
=i ]=i conduce p`n[ la u=[ colegii, nu ]nainte de a-i =opti la
ureche “paserei turce=ti” c[ dup[ ce ]l va fi l[sat ]n strad[ pe
“tinerellulu” cu “casiulla” se poate ]ntoarce...
— Minunat[ ideea ta, cu teatru, iubite Chibici! Ce se d[ azi?
— N-am habar.
— Poate vreo oper[ a britului?
— Poate.
“Britul” e britanicul Shakespeare, pentru care Eminescu
are o admira\ie f[r[ margini. Shakespeare e astfel c`nd “ge-
niala acvil[ a nordului”, c`nd “geniu puternic”.
— C`nd iei ]n m`n[ opurile britului, spune Mihai trec`n-
du-=i un pieptene prin coama neagr[, opurile care par a=a de
rupte, a=a de f[r[ leg[tur[ ]n sine, \i se pare c[ nu-i nimica
mai u=or dec`t a scrie ca el, ba poate chiar a-l =i ]ntrece prin
regularitate. }ns[ poate c[ n-a existat autor tragic care s[ fi
domnit cu mai mult[ sigur[tate asupra materiei sale, care s[
fi \esut cu mai mult[ con=tiin\[ toate firele operei sale ca
Shakespeare, c[ci ruptura sa e numai p[relnic[ =i unui ochi
277
mai clar i se arat[ ]ndat[ unitatea cea plin[ de simbolism =i de
profunditate care domne=te ]n toate crea\iunile lui.
— Mihai, cu tine omul nu mai poate uita de universitate.
Las[ pe m`ine diminea\[ prelegerile. Dar m`ine, sunt sigur,
ai s[ taci m`lc.
— Am venit aici ]n primul r`nd s[ ascult... +i s[ citesc.
Vreau s[ refac — ]nchipuit[ — toat[ “biblioteca” de-o via\[ a
lui Pumnul...
— +i Baudius?
— Chiar ]ntr-at`t ]\i st[ g`ndul la teatru?
— Ce, crezi c[ to\i am avut norocul t[u s[ umbl[m cu
teatrul?
Mihai r`de, sincer amuzat.
— }l socote=ti noroc?
— P[i altfel cum? Cred c[ ai =i jucat. Fiindc[ de, se
cheam[ c[ e=ti b[iat frumos... Eu...
— Da, Chibici — trage bine u=a dup[ tine — am jucat,
]ns[ ca actor am avut o carier[, cum s[ spun, foarte scurt[...
— ...Meteoric[.
— }ntr-un fel — asta pentru c[ ai g[sit prilej de haz ]n
dest[inuirea mea. Am jucat ]ntr-o singur[ sear[, ]n “R[zvan
=i Vidra”.
— Cu mutra ta de armean cred c[ ai fost R`zvan.
— Da de unde! Eram un biet cioban care vorbea ]n versuri
nu de tot neroade. De pild[:
“A=a! Nu-i ceva u=or!
Vidra-i o fat[ semea\[, b[crit[ cu g`ndulie,
Care n-o s[ bage-n seam[ nici chiar pe sf`ntul Ilie!
S[ iubeasc[ pe jup`nul? Dec! S[-=i pun[ pofta-n cui.
Boierul =tiu c-o iube=te, dar nu ea pe dumnealui!”
— Ce-i drept, nu-\i d[ furnic[turi. “Dec” [la e grozav, ]l
spuneai bine?

278
— Dec!

Eminescu =i Chibici, c[rora li s-a al[turat nelipsitul +te-


fanelli, ispr[vind cu bine, =i ]n via\[ — vorba “paserei turce=ti”
— adormitorul curs al lui Zimmermann, se ]ndreapt[ spre
Troidl, cafeneaua ]n care chelnerul Jean pare s[ devin[ un
Mecena pentru studen\ii rom`ni pentru care paralele p[rinte=ti
par s[ vin[ pe drum cu carul cu boi.
— Cum a fost la teatru? ]ntreab[ Isopescu, “b[tr`n studinte”
]n Viena cr[iasc[.
— Cum s[ fie, izbucne=te +tefanelli, mai bine l-ai ]ntreba
pe Eminescu. Numai pentru c[ frumoasa Augusta Baudius
interpreta o rol[ ]n Regele Lear (las[ c[ era at`t de zugr[vit[
cu v[psele, ]nc`t p[rea muma p[durii), confratele ne-a t`r`t
cu dou[ ceasuri mai devreme de deschiderea u=ilor, ca s-apu-
c[m loc la galerie. Era un ger cumplit =i v`ntul ne p[trundea
p`n[ la oase. }nghe\am de frig, =i tot b[team din picioare ca
s[ ne mai ]nc[lzim. Zgribuli\i =i tremur`nd am rezistat p`n[
aproape de orele =ase, dar eu unul nu mai puteam suferi gerul
=i-i zisei lui Eminescu s[ l[s[m dracului =i pe Lear =i pe
Shakespeare =i s[ ne ducem acas[. Eminescu n-a voit s[
p[r[seasc[ postul s[u, iar eu am ie=it din mul\ime ]nnebunit
de frig. C`nd m-am ]ntors m-am pierdut de domnul coleg
pentru care canonul ciolanelor pare s[ fie prilej de desf[tare...
Dar ]nc[ nu mi-ai vorbit nimic despre surpriza pe care-am
]ncercat-o, Mihai...
— Ce surpriz[? se ]ndeas[ Chibici. De ce m[ face\i cu-
rios? M[car tu, +tefanelli, spune-mi despre ce surpriz[ e
vorba, c[ Eminescu pare ferecat cu lac[t m`n[stiresc.
— }\i aminte=ti cumva, admirabile al meu prieten Chibici, de
istoria cu damele salvate din ghearele derbedeilor? Dac[ memo-
279
ria te sluje=te cu credin\a cu care te serve=te meli\a gurii, afl[ c[
cea mai frumoas[ dintre ele, blonda cu p[r p`n’ la c[lc`ie,
demonul angelic cu ochii mai alba=tri dec`t... dec`t ce, Mihai?
— Descurc[-te singur.
— ...Mai alba=tri dec`t — aceasta se va stabili ulterior,
]ntr-un conclav poeticesc — nu e alta dec`t...
— Dec`t?
— Dec`t Augusta Baudius!
— E nemaipomenit...
— +i nu =tii c[ unul dintre noi — =i m[ tem, vai, dragule
Chibici c[ nu vei fi tu acela — de\ine ]n portofel dovada
grozav[ a pre\uirii pe care magnifica blond[ i-o acord[: o
invita\ie acas[.
Actri\[ la Hoffburgtheater, Augusta e posesoarea ochilor
cei mai frumo=i dintr-un ora= ]n care frumuse\ea nu e “plant[
exotic[“, dup[ cum o spune Mihai. Cu obsesia heraldic[ ]n
stare s[ ne conduc[ la zugr[virea, ]n ]nchipuire, a unei “ste-
me” a Ipote=tilor, putem face din “Baudius-Augen” un simbol
al Vienei eminesciene.
Grupul, cu un Eminescu mai g`nditor =i mai ]nstr[inat dec`t
oric`nd de larma prietenilor, de simpatica lor flec[real[, a=teapt[
seara pentru a-l onora cu o vizit[ nea=teptat[ pe pictorul Epa-
minonda Bucevschi, cel care e de cur`nd ]n posesia unui pod
sp`nzurat ]n preajma unui turn de catedral[, pod cu solemnitate
declarat atelier. }mpodobit cu uria=e =i oribile gipsuri,
reproduc`ndu-le pe cele cu care se ]nconjurase c`ndva Goethe ]n
casa de la Weimar, cu plan=e colorate, fixate pe p`nz[,
reprezent`nd roci, cristale =i peisagii africane, atelierul pictoru-
lui bucovinean are, totu=i, un “aer” elevat, greu de asemuit cu
mizerabilele od[i\e ]n care locuiesc, ]n gazd[, studen\ii rom`ni.
De sus, din cuibul sprijinit de-a dreptul de cer, cum spune
fratele Epaminonda, se vede, ]ntreag[, Viena peste care z[pada
a=terne marmur[ fluid[. Se v[d suli\e de metal a=ezate ca
\ur\uri monstruo=i de-asupra catedralelor cu clopote ]ncre-

280
menite. La Schönnbrunn, ]n uria=ul castel al ]mp[ra\ilor se
aprind, ]n sfe=nice de aur, lum`n[rile cinei. Se desp[turesc
\es[turile scumpe, sunt a=ezate talerele de argint =i tac`murile
cu cozi sculptate. Palatul e sever, ]n ciuda coloanelor fa\adei,
]ndulcind cu alb repetarea obsesiv[ a ferestrelor, iar arborii,
grupa\i ]n p`lcuri lipsite de simetrie, par la orele serii tabere
r[zboinice, ]n a=teptare. Acoperi=urile de ardezie sunt de z[pad[
acum =i, ]n palatul cu od[i multe c`t zilele anului, oglinzile
sunt martore ale unor petreceri cu fantome.
+i iat[ Universitatea. Patru coloane sub\iri sus\in friza
elin[ a peronului, =iruri de ferestre m[runt z[brelite se con-
tinu[, egale, ad[postind dincolo de ele cancelariile, iar ]n mar-
gini, turle bombate dau cl[dirii un aspect de fort militar. }n
fa\a intr[rii principale e o statuie din care nu se mai v[d dec`t
largi aripi ninse. Monumentul e salvat, ]n banalitatea lui, de
soclul care reface ]n plin[ pia\[ vienez[ ceva din obeliscul din
Halicarnasul egiptean. Burgtheatrul, sufocat de mici =i gra\ioase
palate, pare, cu u=i =i coloane disimulate, un scrin cochet, t[iat
din lemn vechi. Vecin[tatea fierbinte a ordinelor arhitecturale
circumscrise fa\ade de gotic t`rziu pe fondul de o stranie muz-
icalitate al palatelor zidite pe temeiurile barocului rococo, sum-
bre grilajuri de fier ori de tuci ad[postesc gr[dini cu f`nt`ni
diafane, ]n care graiul apelor e ]ntrerupt acum...
Iat[ p[durile din Grinzing, templul lui Tezeu din Volk-
sgarten =i iat[ Hoffburgtheater-ul blondei Baudius.
— Ai spus ceva, +tefanelli?
— Iart[-m[ dac[ te ]ntrerup din contemplare, dar m[ str[dui
de un sfert de ceas s[ te prezint gazdei noastre, bravul =i
dulcele Epaminonda.
— +i brav, =i dulce? E destul de complicat.
Bucevschi, gata s[-l f[r`me ]n ]mbr[\i=are, e bucuros s[-l
]nt`lneasc[ pe poetul ajuns la por\ile gloriei. Fiindc[ a tip[rit
versuri la Pesta, ]n “Familia” or[dean[ a b[tr`nului Vulcan e

281
— =i nu doar pentru el — o promisiune de adev[rat paradis.
— Regret c[ nu-s portretist: te-a= picta ]n chip de S`nt
Gheorghe ucig`nd balaurul...
— Nu e prea m[gulitoare ipostaza ]n care m[ a=ezi...
— De ce, domnule Eminescu? Eu l-a= picta pe S`nt Gheor-
ghe ]njunghiind fiara, dar purt`nd un abur de melancolie pe
chip...
Pictorul dispare la timp pentru a nu-l sili pe Mihai s[ se
rosteasc[ mai mult dec`t socotea c[ s-ar cuveni.
Se apropie din nou de geam. Ninsoarea a stat. }=i spune:
«Dincolo, ]n zare, p`n[ sub fruntea codrilor, e o mic[ lume;
un fel de nep[sare m[ cuprinde, m[ simt plutind pe valul unei
vie\i ne]n\elese =i pe l`ng[ aceast[ natur[ ve=nic frumoas[ =i
iubirile sf[r`mate mi se arat[ toate str[daniile omene=ti, toate
p[r`ndu-mi numai ]ntruchip[ri ale firii ne]mp[cate. +i iat[-i pe
oameni... Iat[-l pe acest biet astronom; sudoarea i se vars[
=iroaie peste fa\a zb`rcit[. Ochiul i se afund[ ]n ad`ncimile
cerului =i prin ]ngustul s[u ochean iscode=te sfere nev[zute, le
m[soar[ =i le c`nt[re=te zborul. Mai ]ncolo, iat[-l pe filozof, o,
iat[-l clocind l`ng[ masa sa, sub lampa-i f`lf`itoare. Pana ]i
]n\epene=te ]n m`n[, g`ndul s[u =i-l c`nt[re=te singur, dar unde-
i cump[na? O caut[, cur`nd alunec[ peste hotarele realit[\ii,
robit de uria=e nebunii =i, supus de ele, m`nje=te coalele albe de
h`rtie. +i iat[ un om cu un craniu ]n m`n[; ]l azv`rle, apuc[
unelte =i ]ncepe s[-l desfac[, =i lumea g`ndurilor se rostogole=te
prin orbitele goale. A= vrea s[-\i strig, umbr[ trudit[: “}ncearc[!
Adev[rul va fi al t[u"...».
— Admiri Viena nins[, domnule Eminescu?
Pictorul ]i ]ntinse o cup[.
— }ncep s[ m[ deprind cu ora=ul. De=i... m[ ]ncearc[
adesea dorul dup[ nec[jitul nostru Boto=ani, dup[ vreo t`mp-
l[ de m`n[stire ori vreun cerdac de cas[ veche, cu st`lpi
sub\iri... Ce pictezi, frate Epaminonda?

282
— Aprofundez un moment din Homer: ]mb[tr`nit, Ulisse
se ]nf[\iseaz[ Penelopei.
— Interesant, nu zic...
— Are poetul a-mi repro=a ceva?
— Nu, m[ g`ndeam doar la alte tablouri pe care mi-ar fi
pl[cut s[ le v[d scoase de penelul dumitale din oala cu v[psele...
De pild[, t`n[rul +tefan primind binecuv`ntarea mitropolitu-
lui Teoctist, la Direptate. Eu sunt moldovean, domnule Bucevs-
chi...
— Are dreptate Mihai, intervine Chibici, s-ar cuveni s[
vorbim despre o ]ntoarcere a lui +tefan!
— Just! Epaminonda, ar trebui s[-\i ]ncerci puterile cu un
subiect mai fierbinte, conchide +tefanelli.
Pictorul ]ncearc[ s[ se apere:
— Nu t[b[r`\i pe mine, fra\ilor! L-a= picta bucuros pe
+tefan, dar nu-i =tiu chipul.
Eminescu se ]nfurie:
— Bate m`n[stirile, cerceteaz[ frescele =i patrafirele pe
care i s-a zugr[vit chipul, r`c`ie pisaniile pe care curge de o
jum[tate de mileniu ceara, caut[-l, afl[-l pe voievod. Ori du-
te =i ]ngenuncheaz[ ]n fa\a gropni\ei de la Putna!
— Voi g[si acolo chipul lui +tefan?
— Nu. Chipul viteazului nu se mai afl[.
— Ce s-a ]nt`mplat cu el?
— O ]ntreag[ poveste.
— Spune-o, =i vom v[rsa o lacrim[, ]n plin[ Vien[, pentru
domnul nostru +tefan.
— O lacrim[? se nedumere=te Eminescu. Nu, noi nu se cade
s[-l pl`ngem. El pare s[ ne zic[, de dincolo de lespedea
]mpodobit[ cu frunze de acant: “Ce m[ pl`nge\i pe mine, c[ nu
sunt de pl`ns. Mi s-a hot[r`t bucuria drep\ilor, care n-au
f[cut lucruri vrednice de lacrimi!” De pl`ns e \ara, care prin
moartea lui, totu=i, n-a fost scutit[ de cea mai aspr[ trunchiere!

283
— Spune-ne legenda, Mihai...
— La Putna, un c[lug[r b[tr`n mi-a ar[tat locul ]n[untrul
bisericii, ]n care st[tea odat[ aninat portretul original al lui
+tefan Vod[. Dup[ original, el a fost mic de stat, dar cu umere
largi, cu fa\a mare =i lung[rea\[, cu fruntea lat[ =i ochii mari,
pleca\i ]n jos. Smad =i ]ng[lbenit la fa\[, p[rul capului, lung,
acoperea umerii =i c[dea pe spate. C[ut[tura era trist[ =i ad`nc[,
ca =i c`nd ar fi fost cuprins de o stranie g`ndire... Coroana lui
avea deasupra, ]n mijloc, crucea toat[ de aur, ]mpodobit[ cu
cinci pietre nestimate. Sub crucea coroanei urmau Duhul sf`nt,
apoi Dumnezeu tat[l, cu dreapta binecuv`nt`nd, cu st`nga
\iind globul p[m`ntului, pe cercul de margine al coroanei un
r`nd de pietre scumpe de jur ]mprejur. }mbr[cat era Vod[ ]ntr-
un strai mohor`t cu guler de aur, iar pe g`t ]i at`rna un engol-
pion din pietre =i m[rg[ritare. C`mpul portretului era albastru,
]n dreapta =i ]n st`nga chipului perdele ro=ii. Am ]ntrebat: ce s-
a f[cut cu originalul? C[lug[rul a r[spuns ce ]nsu=i auzise.
}ntr-una din zilele anului 1777, la miezul nop\ii, Buga, clopotul
cel mare, a-nceput s[ sune de sine, ]nt`i ]ncet, apoi tot mai tare
=i mai tare. C[lug[rii, trezi\i din somn, se uitar[ ]n ograda
m`n[stirii. }n fioroasa t[cere, ]n sunetul clopotului, ce cre=tea
treptat, biserica se lumina de sine ]n[untru de o lumin[ stranie
=i nemaiv[zut[. C[lug[rii cobor`r[ ]ntr-un =ir treptele chiliilor,
unul deschise u=a bisericii... ]n acea clip[ clopotul t[cu =i ]n
biseric[ era ]ntuneric des. Candelele pe morm`ntul lui Vod[ se
stinser[ de sine, de=i avuseser[ untdelemn ]ndestul. A doua zi,
portretul Voievodului Moldovei era at`t de mohor`t =i de st`ns,
]nc`t pentru p[strarea memoriei lui un c[lug[r, ce nu =tia zugr[vi,
a f[cut copia ce exist[ ast[zi. Aprinde-se-vor candele pe morm`nt?
Lumina-se-va vechiul portret?

284
A schimbat multe gazde ]n Viena, gata lesne s[-=i suie ]n
birj[ pu\inul “calabal`c”, ori, c`nd lipsa de bani era, ca de
obicei, presant[, s[-l care ]n spinare. Din Porzellangasse,
num[rul 9, ]n Schaumbürgergasse, num[rul 15, ori ]n Land-
strasse-Gärtengasse 5, ori Kollergasse 3, sau, ]n sf`r=it, ]n
Radetzkystrasse, Mihai trecea ca dintr-o odaie ]ntr-alta. C`nd
str`mtoarea (real[ ori nu) a chimirului b[tr`nului Eminovici
]l l[sa pe Mihai datornic la mai to\i prietenii (“Cocinschi 70
fiorini, Andreevici 50, Slavici 8, M[rginean 1, Magda 20” —
caligrafia el, cu contabiliceasc[ pedanterie, ]n copioase liste
de datorii), la Jean, chelnerul de la “Troidl”, ori la b[canul
v`nz[tor de cafea (“amor” statornic, cafeaua), nu-i r[m`nea
alta de f[cut dec`t s[ bat[ depe=e nervoase la Ipote=ti ori s[ se
j[luie lui +erban, frate mai mare (dar nu mai c[p[tuit): “Ce
pozi\iune mi se creeaz[, de exemplu, c`nd acum, la Anul nou, n-
a= avea bani sau c`nd voi s[ m[ mut. Termine de mutare,
termine de plat[ — ]n fine, terminile d[t[toare de m[sur[ sunt
la zi ]nt`i. La ]nt`i ianuarie orice om e silit aicea s[ dea bac=i=uri
de cel pu\in c`ne-un fiorin — la birt, la cafenea, ]n fine, pre-
tutindeni.” S[rac ]ntr-at`t era studentul Eminescu ]nc`t ]=i
]ng[duia ]nduie=[toare precau\ii, chiar ]n raporturile episto-
lare: “Matei s[ nu-mi trimit[ scrisorile nefrancate, dup[ cum
m[ amenin\[, c[ci ]i cunosc scrisoarea =i nu le voi primi. Tre-
buie s[ le pl[tesc c`te 22 de cruceri pe fiecare...”
C`nd, dup[ zile ori s[pt[m`ni de hibernare ]n od[i\a-i
chilie sim\ea nevoia unui pr`nz c`t de c`t ]ndestul[tor, ]n=f[ca
hainele (pu\ine =i ele) =i mergea s[ le lase z[log. Se ]nt`mpla
s[ le =i scoat[ de sub amanetare, de cele mai multe ori ]ns[
nu, dar vestimenta\ia nu-l captiva ]ntr-at`t, ]nc`t s[ devin[
mai grijuliu. Redingota doar (cam veche, e drept, cam roas[
pe la m`neci, e drept), ajuns[ nu se =tie cum ]n “garderoba”-i
sumar[, avea regim de excep\ie fa\[ de vestoanele “nem\e=ti”
ori “clasicii” n[dragi, cu u=urin\[ jertfi\i. Nerenun\`nd cu

285
nici un chip la redingot[, ]=i p[stra, intact[, o rezerv[ “ro-
mantic[“, ]n stare s[-i asigure minimul de restan\[ ]n difi-
cilele tratative cu anticarii c[rora le vindea, cu durere, c[r\i
cump[rate cu bani “grei” ]n momente euforice. Aceea=i
prestan\[, aceea=i figur[ enigmatic-demn[ ]mpunea =i la pa-
tronul birtului “Zu den drei Tauben” de pe Marokanergasse,
blajinul “tata Will” oric`nd gata s[-l crediteze cu un =ni\el
ori cu un gula= apetisant, pe el ori pe nelipsitele-i umbre:
Chibici, +tefanelli, Morariu =i — ]n lunile din urm[ — Ieni
Slavici. O asemenea mas[, departe de a fi un eveniment, “un
regal”, era consemnat[ totu=i, cu obiectivitate, ca un dar
providen\ial “Regalul” purta numele de “Bischoff”! C`nd aveau
bani s[ mearg[ la “Bischoff”, pr`nzul ori cina deveneau spec-
tacole. Peste fiecare mas[ se aplecau, din ciuberele lor uria=e,
plante tropicale cu frunze-urechi de elefant, pe fa\a de mas[
solni\ele de argint, tac`murile grele =i mul\imea de cupe cu crin
filigranat sticleau s[rb[toresc =i dintre “z[pezile” de cle=tar =i
argint urcau, ]n vase sub\iri, tije de flori lene=e, mereu atempo-
rale, spre stupefac\ia b[ie\ilor pentru care florile av`nd o “vreme”
a lor, rede=teptarea ]n serele iernii o socoteau o opera\ie al-
chimic[. Chelnerii cu t`mple pudrate nu aveau acel aer gr[bit,
stupid-comunicativ =i cu ofens[ “familiar” al cavalerilor halbelor
=i “vurstilor” din bodegi, ci interogau somnolent, cu voci muzi-
cale, =i nu sc[pau prilejul de a li se adresa cu “domnilor!” =i nu
cu “b[ie\i” ori “domnilor studen\i”...
}ntr-o sear[ fericit[, sear[ de “Bischoff”...

*
— Sunte\i invita\ii mei!
— Dar cum, Eminescu? Acum un ceas n-aveai de-o cafea,
de unde parale?
— Ce-\i pas[, Ieni, duce\i-v[ la “Bischoff”, iar tu, ca arde-
lean cu purt[ri ceva mai ]ngrijite ca ale noastre, a=eaz[-te ]n

286
capul mesei =i comand[. Comand[ ce-\i trece prin cap.
— Dar tu?
— Eu lipsesc vreme de un ceas.
— Blonda Baudius?
— Nu pune ]ntreb[ri!
— Altfel n-ai fi ]n redingot[.
— Ce-\i pas[! Executarea! Doar e=ti =i catan[, Ieni Slavici
din +iria...
}nceput[ timid (“Dac[ nu vine? Dac[ ]l fermec[ blonda =i
uit[ de noi?”), cu c`te-o c[ni\[ de bere =i un insignifiant
c`rn[cior, masa se anim[ abia la apari\ia lui Mihai. Frumos,
cu obrazul alb r[s[rind din gulerul “ultrafin” al redingotei,
cu frunte ]nalt[, de g`nditor (“eine Denkerstirne”), cu un aer
de viril[ melancolie pe chipul umbrit de gene neverosimile,
Eminescu e, ceea ce remarc[ Ieni din +iria, abia acum:
— Fain b[rbat Eminescul!
— Adev[rat, e de p[rere =i +tefanelli, care-l =tie de-at`ta
vreme, ]nc`t constatarea auzi\[ i se pare neobi=nuit de nou[.
Prea deprins cu colegul de “gimnaziu”, dar mai mult de
h`rjoan[, ]i era greu s[ vad[ ]n “b[iatul =trengar” altceva
dec`t era el ]nsu=i, un “june” cu musta\a mijit[ anevoios, da-
r[mite un “b[rbat frumos”... N-ar fi exclus ca steaua de la
Hoffburgtheater s[ “citeasc[“ mai bine dec`t +tefanelli pe
fostul “=colar”, “privatist”, sufler de teatru, ajuns, ]n capi-
tal[ de imperiu, domn’ student...
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
E salutul lor nelipsit, =i el nu sun[, cel pu\in pentru ei,
nefiresc. }n ceea ce-l prive=te, Mihai =tie c[ nu se poate acuza
de lips[ de pio=enie: el ]i aduce Vienei gazd[ cuvintele de
laud[ pe care le merit[ frumuse\ea-i galant[, dar e departe de
a fi un admirator al cur\ii vieneze pe care o g`nde=te cu
asprime patetic[, a=a cum judec[ ]n genere imperiile. Pentru
el, golul sufletesc i-ar face pe slujitorii blazoanelor imperiale
287
s[-=i caute “compensa\ie” ]n glorii s`ngeroase =i ]n cuceriri, o
barbarie spoit[ cu frac =i m[nu=i caut[ a st[p`ni p[m`ntul,
impun`nd o ordine =i o cultur[ care — ]n \ara sa — n-ar avea
=anse s[ d[inuie, lipsindu-le “r[d[cinile subiective” ]n stare
s[ le dea consisten\[.
Salutul are, a=adar, acea ostenta\ie capabil[ s[-i fac[ pe
studen\ii rom`ni s[ nu se simt[ ]n somptuoasa Vien[, ceea ce
de fapt sunt: rude s[race.
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
Un sur`s fin destinde musta\a-t[ciune a poetului. Simte c[
a=teptarea le-a umplut ochii celor trei prieteni cu o lumin[
negr[it simpatic[, un aer u=or hilar, u=or copil[ros.
— Sus\ii?
E vorba de “festin”.
— Sus\in.
— Nu te-ntreb[m cum a fost “joia” Augustei Baudius, dar
tu, ]n semn de recuno=tin\[, ai putea comanda ceva mai...
consistent. Ni s-au lipit bur\ile ]n sp[tarele de pai ale je\urilor.
— O clip[, Morariule...
Un semn, =i b[tr`nul chelner prime=te o comand[ pe care
studen\ii o socotesc sardanapalic[.
— Ai cerut =i caviar?
— +i.
— Biftec?
— +i.
— Vin? C`te pahare?
— Carafe! Una de c[ciul[.
— Plec[ciune, Mihai!
— N-ai de ce, +tefanelli.
Vinul alb are o mireasm[ u=oar[, de m[r despicat, =i masa
miroase nea=teptat a han moldovenesc, a “acas[“, un acas[ cu
fum de bucate =i p`ine aurie...

288
A doua zi, +tefanelli, mahmur, se de=teapt[ cu v[dit[
nepl[cere =i, ]nainte de a-=i zg`l\`i confra\ii, r[ma=i peste
noapte la el, ]i cere b[tr`nei gazde hainele “de gal[“ ]n ve-
derea cursului de Drept roman cu pedantul =i ceremoniosul
profesor Ihering.
— Vi le-am adus, da’ nu v[d cum se-mpac[ vestonul negru
cu pantaloni verzi?
— P[i, de ce verzi?
— A=a, c[ al\ii n-ave\i!
— D[-mi-i pe cei negri.
— O, Jessus! domnul voie=te s[ glumeasc[, dar a\i trimis
asear[ un bilet prin domnul Eminescu =i a\i cerut pantalonii...
— A=a? Da... cred c[-mi amintesc.
C`nd gazda se strecoar[ din odaia ]n care =irianul mai
sfor[ie, cu capul pe-o biblie, iar Eminescu str`nge la piept un
drot scos al sofalei, +tefanelli ]=i url[ “dreptatea”:
— Ce-ai f[cut, Mihai?
— Cum? Ce?
— Ce-ai f[cut, mizerabile? Treze=te-te! Mi-ai v`ndut
n[dragii.
— V`ndut.
— De ce?
— Ce era s[ fac? Era\i lihni\i de foame...
— Da’ bine, se poate asta?
— Se poate.
— De ce nu i-ai v`ndut pe ai t[i?
— Imposibil.
— De ce imposibil?
— Pentru c[ n-am dou[ perechi!
R`sete homerice. Jignind des[v`r=ita elegan\[ a domnului
profesor Ihering, +tefanelli ]l va a=tepta la locul lui, ]n primul
cerc de amfiteatru, cu oribilii pantaloni verzi...

289
8
Prietenii =tiau! Mihai are s[ dispar[ iar, potrivit unui rit-
ual care-i uime=te, o s[pt[m`n[ ]ntreag[ din mijlocul lor. Cu
un vraf de c[r\i noi, “]nchiriate” de la bibliotec[ ( pre\ul: un
fiorin), cu o provizie respectabil[ de cafea =i cu provizia de
spirt, necesar[ “l[mpu=oarei” mereu aprins[ pe masa cu sute
=i sute de “manuscripte” tainice, Mihai — care a “r[rit-o”
bini=or cu cursurile, =i care se ded[ numai solitarelor ospe\e de
lector pasionat al tomurilor frumos br[cuite — se ]ndreapt[
spre od[i\a lui, vecin[ cu imperiile =oric[rimii din casa res-
pectabil[ ]n care a g[sit ad[post, odaie pe care, ]n hotar cu
cerul, o nume=te, cu o licen\[ deocamdat[ numai de el ac-
ceptat[, “sus[“.
— Spre odaia “sus[”, a=adar.
Ieni ]i caut[ tov[r[=ia.
— Te =nso\esc numa’ c`\iva pa=i.
R[spunde moroc[nos:
— Bine. C`\iva...
+irianul recunoa=te cu greu ]n noul s[u prieten pe “Lucul-
lus”-ul de asear[, ]ncep`nd cina cu aristocratic[ morg[ =i
sf`r=ind-o cu:
“Eu sunt Barbu L[utaru
Starostele =i cobzarul
Ce-am c`ntat pe la domnii
+i la m`ndre cununii...”

Dac[ patronul “Bischoff”-ului n-ar fi avut reaua inspira\ie


de a-=i podi locanta cu parchet de nuc =i ar fi l[sat sub picio-
arele meselor numai o sub\ire oglind[ de “luti=or” ca acas[, ]n
casele rom`ne=ti de la miaz[noapte, e limpede c[ versurile
“Eu m[ duc, m[ pr[p[desc
Ca un c`ntec b[tr`nesc”

290
ar fi fost subliniate de vreun joc grav, cu pas m[runt, ca ]n
horele b[tr`nilor de-acas[...
Dar numai Ieni a ]n\eles c[ Eminescu “scrie”, =i ]l ]n\elege,
ca unul care m`zg[le=te =i el h`rtia =i, mai ales, ca unul care
=tie s[-=i \in[ sub lac[t taina, misterioasa deprindere de a
angaja la orele nop\ii =i alte mai sobre dialoguri dec`t cele cu
tovar[=ii de “zburd[lnicii”.
Pe Mihai cel adev[rat el ]l b[nuie aplecat asupra mesei, cu
obrazul iluminat de lum`narea ieftin[, cea afum`nd =i sf`r`ind,
l[crim`nd cu pocnituri ]n sfe=nicul de tinichea, =i ]l vede
a=tern`nd r`nduri m[runte pe file de m[tase.
Trece o tr[sur[ cu arcuri ]nvolte, muiat[ ]n lac negru, cu
poclitul pictat cu ]ngeri =i arbori. Pe capr[, vizitiul “oficiaz[“
]n ceremoniosul drum spre Prater...
— Fere=te-te!
Mihai ]l ]mpinge pe domol-netulburatul Slavici peste care, i
s-a p[rut, erau gata s[ treac[ uria=ii cai cu coame lungi...
— N-ai grij[! Calul nu-l sup[r[ pe om, ]l ocole=te.
— Totdeauna?
— Aproape... +tii, el ne vede uria=i...
— De unde =tii?
— De la tata. Altfel ne-ar ucide, poate, da’ ochiul lui e
]ntr-a=a fel bombat, ]nc`t pare a fi un cle=tar mic=or[tor.
— E frumos, chiar de nu-i a=a...
— Noaptea ]ns[ =i fiarele p[durii ne v[d mai mari: lupul,
r`sul, vulpea.
— +i ziua?
— Nu s-ar teme de noi, dar nu ne v[d...
Ieni are glasul molcum, roste=te cuvintele cu anevoin\[
parc[, dar le insufl[ un fel de claritate, de lumin[ cald[, de
adev[r naiv...
— Te las, Ieni!
— M`ine vii?
— La Universitate? Nu cred.
291
— Nici la cafenea?
— La cafenea?
— Nici...
Mihai urc[ treptele de piatr[, ]n vreme ce Ieni, pentru care
cuvintele nu pot avea curgere precipitat[, mai caut[ ]nc[ vor-
bele ce l-ar putea smulge pe poet sih[striei. St[ ]n strad[,
p`n[ c`nd i se pare c[ poetul a ajuns ]n odaia pe care, de
altfel, n-o ]nchide niciodat[ cu cheia.
Aprins[, ma=ina de cafea ]=i cheltuie m[runt flac[ra albas-
tr[, ]n vreme ce Mihai alege dintr-un top de h`rtie c`teva file
mari, rigide ca frunzele uscate, deschide c[limara =i, aplec`ndu-
se peste mas[, aproape s-o ating[ cu fruntea, scrie ]ncet, cu
litere ]ndelung chibzuite, murmurate ]n singur[tate =i l[sate s[
curg[ apoi, prin v`rful peni\ei, pe neaua sticloas[...
Versuri.
Ca ]n nop\ile ]n care, ]n preajma lui Pumnul, ]ncerca s[ se
descarce de muzica unor cuvinte doar de el auzit[, m[rturisi-
t[ doar lui. E ascuns[ ]ntr-un fund de lad[ bro=ura “l[cri-
moas[“ scoas[ la moartea Pumnul-ui, cu versurile “privatis-
tului Eminoviciu”. Sunt bine t[inuite, ]ntre mald[re de file =i
c[r\i vechi, poeziile tip[rite ]n “Familia” bunului Vulcan...
(“Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june
numai de 16 ani, care cu primele sale ]ncerc[ri poetice tr[mise
nou[ ne-a surprins pl[cut...”) Botezat cu numele at`t de re-
pede lipit de fiin\a lui, Eminescu, de parc[ niciodat[ n-ar fi
existat copilul Eminovici Mihai, =i-a ferit r`ndurile tip[rite de
ochii celor din jur. Ar avea, oare, c[minarul cuvinte mai
binevoitoare despre un t`n[r autor de versuri, dec`t a avut
despre oamenii “c[ru\elor cu paia\e”? Cu hot[r`re nu... Ar
ajunge ceva din murmurul nel[murit ce i se d[ruie auzului
lui, la urechile Raluc[i, deprins[ cu c[derea ]n sertare, ca
oseminte ]n racle, a tac`murilor cinei, a cu\itelor aprige cu
lam[ lat[, ori a linguri\elor clinchenitoare? L-ar asculta +er-
ban, cel ve=nic mohor`t? L-ar fi ]n\eles mo= Miron pris[carul?

292
Nu, el ar fi ascultat evlavios, ca un cre=tin tr[it ]n respectul
bucoavnei scrise, apoi ar fi adormit, cu t`mpla de argint
lipit[ de pere\ii unui stup =i, atunci c`nd ]n aer va fi curs
ultimul vers, speriat de t[cerea brusc l[sat[, ar fu s[rit, cu
m`na dus[ la ureche, ca omul gata s[ asculte porunci: “Ha?”
Harieta?
Da, ea s-ar t`r] din p[tucul ei de prunc schilod (ca s[ se
\in[ c`t de c`t ]n jalnic echilibru, t`r[=te dup[ ea ghiulele ca
de ocna=, de care numai ]n sicriu se va desp[r\i)... Ar veni, =i
la auzul versurilor s-ar rosti ]n felul ei, ar s[ruta scrisa ca pe
busuiocul icoanei =i-ar pl`nge intens, “muiere=te”, ar pl`nge
gospod[re=te, cu o anume temeinicie a lacrimei, asemeni oa-
menilor mari.
Efrosis?
Ce cuv`nt! Nu i-a mai rostit de mult numele...
Efrosis, mica artist[ a trupei Tardini, fata pl[p`nd[, cu
ochi mari =i negri, fata cu din\ii at`t de albi, ]nc`t, c`nd
r`dea, Mihai trebuia s[-=i ]nchid[ ochii ar=i de o dulce fur-
nic[toare durere. +i era grav; el era suflerul trupei =i nu
trebuia s[ piard[ =irul... Efrosis, care nu-=i =tia niciodat[ pe
dinafar[ “rola”, se baza cu dreapt[ temeinicie pe serviciile lui
Mihai, pe care-l numea “pajul” ei, al “ei =i numai al ei”, =i
care-i f[cea “scene” de gelozie doamnei Tardini c`nd aceasta
se ]nt`mpla s[-=i odihneasc[ m`inile cu degete r[sfirate ]n
p[rul timidului “paj”. +i asta se ]nt`mpla destul de des. Efro-
sis, fata cu bra\e albe ca petala crinului, “mireasa” nop\ilor
de nechibzuite ]nchipuiri ale sufletului...
Dac[ se g`nde=te bine, nu-=i mai reaminte=te, ca odini-
oar[, tr[s[turile Efrosis-ei. |ine minte doar ]nc[l\[rile ei: de
acolo, din cu=ca de lemn, el ]i vedea pantofii, papucii, col\unii,
sandala, p`n[ mai sus, la rochii, pleoapele lui n-ajungeau...
L-ar asculta Efrosis, cea cu buze ro=ii =i cu pantofii ro=ii?
Nu.
(— “Eu... eu v-am scris o poezie”. }i spune “La o artist[“.
293
Se dedic[ artistei Eufrosina Popescu.
— “+i nu vrei s[ mi-o cite=ti?”
— “Ba da...”
— “Atunci te a=tept m`ine diminea\[ ]n vagonul meu...”)
+i s-a dus. A b[tut (auzit? neauzit?) ]n u=i\a c[su\ei-
vagon, =i a v[zut-o pe frumoasa Efrosis vorbind cu un domn
ur`t. Apoi ea l-a invitat s[ =ad[, domnul a plecat, =i,
aranj`ndu-=i buclele care-i c[deau pe frunte, l-a pus s[-i ci-
teasc[ poezia...
LA O ARTIST{
Ca a nop\ii poezie,
Cu-ntunericul talar,
C`nd se-mbin[, se-ml[die
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu c`ntare ]ntrupat[!
De-al aplauzelor flor,
Ap[r`nd divinizat[,
R[pi=i sufletu-mi ]n dor.
Ca zefirii ce adie
C`nturi dulci ca un fior,
C`nd prin flori de iasomie
}=i sting sufletele lor,
Astfel notele murinde
Bl`nde, palide, ]ncet,
Zbor sub m`na-\i tremur`nde,
Ca dulci g`nduri de poet.
Sau ca lira sf[r`mat[
Ce r[sgeme-ngrozitor,
C`nd o m`n[ ]nghe\at[
Rumpe coardele-n fior,
Astfel m`na-\i tremur`nd[
Bate-un c`ntec mort =i viu,

294
Ca furtuna descresc`nd[
Care muge a pustiu.
E=ti tu nota r[t[cit[
Din c`ntarea sferelor,
Ce etern[, nefinit[,
}ngerii o c`nt[-n cor?
E=ti fiin\a-armonioas[
Ce-o g`ndi un serafin,
C`nd pe lira-i t`nguioas[
M`na c`ntecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbin[
Palid, lin, ]nceti=or,
Cu o raz[ de lumin[
Ce-arde geana ochilor;
Tu c`ntare ]ntrupat[!
De-al aplauzelor flor
Disp[r`nd divinizat[,
R[pi=i sufletu-mi ]n dor.

Efrosis nu i-a adresat nici un cuv`nt. L-a ]ntrebat numai


“ce se d[ disear[“, ce pies[, =i el i-a spus, =i ea l-a condus
p`n[ la u=[, i-a sur`s =i i-a zis cum ]i zicea mereu c`nd
glumea cu el (dar acum nu glumea, cel pu\in a=a i se p[rea
lui): “Treci ]n cu=ca ta, lighioan[ mic[!”
Nu, Efrosis n-ar ]n\elege... Adio, Efrosis!
Dar dac[... Da dac[ =i-ar trimite versurile la Ia=i, la “Convo-
rbiri literare?” Acolo e domnul Titu Maiorescu, acolo foarfeci
severi sf`=ie f[r[ ezitare cor[biile de h`rtie ale nenoroco=ilor
]ncep[tori, iar r[spunsurile-ghilotin[ sunt culese cu liter[ abia
z[rit[, ]n coada revistei: “Abera\ii” sau”Produc\ii f[r[ valoare!”
Un plic. Un plic pentru proasp[t-caligrafiatele versuri. Ce
va spune boierimea spiritului, citindu-le?
Peste c`teva luni va citi cu spaime pu\inele r`nduri de
295
“coresponden\[“ pe care convorbiri=tii le-azv`rl[ acolo unde
litera e ca piciorul de furnic[, sub\ire...

9
VENERE +I MADONA
Ideal pierdut ]n noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce g`ndea ]n basme =i vorbea ]n poezii,
O! te v[d, te-aud, te cuget, t`n[r[ =i dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al\i zei.

Venere, marmur[ cald[, ochi de piatr[ ce sc`nteie,


Bra\ molatic ca g`ndirea unui ]mp[rat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuse\ii de femeie,
A femeiei, ce =i ast[zi tot frumoas[ o rev[d.
Rafael, pierdut ]n visuri ca-ntr-o noapte ]nstelat[,
Suflet ]mb[tat de raze =i d-eterne prim[veri,
Te-a v[zut =i-a visat raiul cu gr[dini ]mb[ls[mate,
Te-a v[zut plutind regin[ printre ]ngerii din cer.

+i-a creat pe p`nza goal[ pe Madona Dumnezeie,


Cu diadem[ de stele, cu sur`sul bl`nd, vergin,
Fa\a pal[-n raze blonde, chip de ]nger, dar femeie,
C[ci femeia-i prototipul ]ngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut ]n noaptea unei vie\i de poezie,
Te-am v[zut, femeie stearp[, f[r[ suflet, f[r[ foc,
+i-am f[cut din tine-un ]nger, bl`nd ca ziua de magie,
C`nd ]n via\a pustiit[ r`de-o raz[ de noroc.
Am v[zut fa\a ta pal[ de o bolnav[ be\ie,
Buza ta ]nvine\it[ de-al corup\iei mu=cat,

296
+i-am zv`rlit asupr[-\i, crudo, v[lul alb de poezie
+i paloarei tale raza inocen\ei eu i-am dat.
|i-am dat palidele raze ce-nconjoar[ cu magie
Fruntea ]ngerului-geniu, ]ngerului-ideal,
Din demon f[cui o s`nt[, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-\i murdare ochiu-aurorei matinal.
Dar azi v[lul cade, crudo! disme\it din visuri sece,
Fruntea mea este trezit[ de al buzei tale-nghe\
+i privesc la tine, demon, =i amoru-mi stins =i rece
M[ ]nva\[ cum asupra-\i eu s[ caut cu dispre\!
Tu ]mi pari ca o bacant[, ce-a luat cu-n=el[ciune
De pe-o frunte de fecioar[ mirtul verde de martir,
O fecioar-a c[rei suflet era s`nt ca rug[ciunea,
Pe c`nd inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu sur`sul bl`nd, vergin,
Eu f[cut-am zeitate dintr-o palid[ femeie,
Cu inima stearp[, rece =i cu suflet de venin!

*
Pl`ngi, copil[? — C-o privire umed[ =i rug[toare
Po\i din nou zdrobi =i fr`nge apostat-inima mea?
La picioare-\i cad =i-\i caut ]n ochi negri-ad`nci ca marea
+i s[rut a tale m`ne, =i-i ]ntreb de po\i ierta.
+terge-\i ochii, nu mai pl`nge!... A fost crud[-nvinuirea
A fost crud[ =i nedreapt[, f[r[ razem, f[r[ fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu e=ti s`nt[ prin iubire,
+i ador pe acest demon cu ochi mari, cu p[rul blond.

297
10
Dup[ expedierea scrisorii c[tre “Convorbiri”, izbutit[ dup[
lungi ezit[ri, via\a lui Mihai ]n Viena cr[iasc[ s-a continuat
ca =i p`n[ atunci, f[r[ elemente spectaculare, pe un fond de
aparen\[ cenu=iu, de studiu =i exerci\iu solitar, punctat ara-
reori de c[tre vreuna din tot mai “palidele” =i mai incon-
sistentele “petreceri” studen\e=ti, Mihai nu ajungea — =i nu
]ncerca — s[-=i poat[ schimba deprinderile cu lesniciunea cu
care schimba gazdele =i prietenii reu=iser[ ]n cur`nd s[-l
cunoasc[ astfel ]nc`t, urnindu-l pentru o sear[ din fa\a
c[lim[rii =i a l[mpii de cafea, s[ nu zdruncine ritmul de via\[
pe care, probabil f[r[ s-o =tie, =i-l impunea cu sporit[ temein-
icie ipote=teanul.
I se ]nt`mpla s[ se instaleze ]n amfiteatrul universitar ca un
oaspe tot mai rar, timpul ne]ng[duindu-i s[ audieze cursuri
=terse, lipsite de interes, cu at`t mai mult cu c`t ceea ce ]=i
dorea la ispr[virea anilor de studiu (dar ]=i dorea, ]ntr-adev[r,
s[ sf`r=easc[ studiile ]ncepute?) nu era clasic-jinduita “patala-
ma”, ci bucuria spiritului, superioar[, de a-=i hr[ni setea de
]nv[\[tur[. Patalamaua l-ar fi instalat confortabil pe scaunul
unei catedre din \ar[ (la Ia=i ori la Bucure=ti) =i i-ar fi ]ng[duit
o existen\[ tihnit[, netulburat[ de seisme de nici un fel. Atmos-
fera marelui ora= universitar era ea singur[ ]n stare s[-i
st`rneasc[ teribile ambi\ii intelectuale, un niciodat[ ostenit dor
de cunoa=tere, mai profund lipit de fiin\a lui, datorit[ mai
degrab[ unor factori exteriori universit[\ii dec`t amfiteatrele
ei. Memoria Vienei era ]nc[rcat[ ]nc[ de sunetul, pe trotuare,
al pa=ilor unor mari glorii ale culturii europene, un sanctuar al
muzicii =i al picturii, o “scen[“ g[zduind revigorarea poeziei
romantice, refugiu al arti=tilor de pretutindeni. Fiindc[ arta
avea — ]n Viena gata s[ imprime vie\ii convenien\ele caz[rmii
— suficiente mijloace de sustragere. Implacabilei ordini ad-
ministrative (transfer ]n via\a civil[ a ierarhiilor militare), ]i

298
era simultan[ o exaltare, ]n cercuri — e drept, ]ndep[rtate de
ochii poli\iei — a libert[\ii de g`ndire; =i chiar invocarea virtu\ilor
civiliza\iilor trecute ]ncepea s[ fie folosit[ ]n favoarea min\ilor
r[zvr[titoare. Recentele descoperiri din Egiptul faraonilor, desci-
frarea textelor primordiale le relevau tinerilor chinui\i de cur-
suri pedante, atemporale (“Pandectele” cu prof. dr. Ludwig
Ritter von Arndts ori “Drept interna\ional” cu dr. Louis Neu-
mann, s[ zicem), adev[ruri surprinz[toare: ]n ciuda tuturor
aparen\elor, “prezentul” se ar[ta a fi g`ndit mai convenient,
cu institu\ii greoaie, guvernate de anacronisme =i de un ucig[tor
birocratism, ]n vreme ce “trecutul”, =tiut doar cu implica\iile
lui anecdotice, era v[zut ca un cristalizator de idei “probate”
vreme de milenii ]n via\a popoarelor. Despodobind de taine
sarcofagii ori c[ut`nd chei pentru graiuri ]mpietrite, tinerii
Austriei (=i Germaniei) vremii ]n care Eminescu b[tea str[zile
Vienei c[utau prilejul de a vorbi despre ei =i despre timpul lor
=i, de cele mai multe ori confuz[, febrilitatea revolu\ionar[
]nfl[c[ra taberele =i societ[\ile studen\e=ti.
+i cu pregnant[ vigoare se manifestau studen\ii rom`ni
risipi\i, ]ntru sete de lumin[, prin marile citadele universitare
ale Europei. Ei erau ]n a=teptarea unui prilej colectiv de man-
ifestare a elanurilor lor, aveau nostalgia unor momente de
tensiune, capabile s[ le m[rturiseasc[ dragostea ]nfl[c[rat[
pentru \ara lor, grija ]n\eleapt[ cu care-i g`ndeau viitorul.
Gata s[ se ]nfrunte zgomotos ]n urma unor incidente ne]nsemnate,
alteori gata s[ reactualizeze barbare ritualuri de duel (era
vremea c`nd o crest[tur[ pe nas ori pe frunte f[cea dovada
unui eroism necontestat), tinerii se potoleau ca prin farmec,
invoc`nd “fr[\ietate” =i “cump[nire”, de ]ndat[ ce venea vor-
ba despre drumuri ]n \ar[ ori de ]ntocmirea unor patetice
manifeste. Nu e de mirare c[, ]ntr-altfel distratul =i izolatul
Eminescu ie=ea din b`rlogul lui hibernal, cu superba-i coam[
p`rlit[ de multele lum`n[ri expiind ]n sfe=nicele nop\ilor =i cu
fruntea lui de profet damnat, pentru a-=i spune cuv`ntul ]n
299
“cestiuni presante”.
+i se ]ntrez[rea la orizont un eveniment pe care studen\ii ]l
socoteau epocal, providen\ial mijloc de a se face auzi\i: comem-
orarea a patru sute de ani de la sfin\irea Putnei, necropol[ a
lui +tefan cel Mare.
}nfierb`ntate “comi\ii” se ]ntruneau aproape zilnic, se
dezb[teau programe, manifeste =i, bine]n\eles, se croiau =i
curajoase planuri financiare, spectacolul desemnat a ]nvia la
Putna fastul vremii b[tr`nului voievod trebuind s[ ]ntreac[
toate obi=nuitele comemor[ri oficiale, cu discursuri searbede
=i cu sfe=taniile ]naltelor (=i rotofeelor) fe\e biserice=ti. Se-
cretar al comitetului central pentru serbarea la morm`ntul lui
+tefan cel Mare, Eminescu =i-a primit cu maxim[ r[spundere
]ns[rcinarea, devenind sufletul generoasei mi=c[ri. Comitete
similare constituindu-se =i ]n Berlin, Liège, Ia=i, Bucure=ti,
Pesta, Graz, Paris =i Lipsca au str`ns ]n scurt[ vreme cinci
mii de fiorini trebuitori sus\inerii cheltuielilor. S-a cump[rat,
dup[ cutreierarea multor antic[rii, o urn[ de argint pe care
m`ini pioase aveau s-o instaleze pe lespedea r`c`it[ cu flori =i
frunze a lui +tefan.
Izbucnirea r[zboiului franco-german avea s[ duc[ la o
am`nare a serb[rii de la Putna, dar nu la o suprimare a ei.
}ntre timp, dup[ luni s[race ]n evenimente, ]n aprilie 1870,
Eminescu avu surpriza (a=teptat[ oarecum) de a-=i citi ]n
“Convorbiri” Venere =i madon[. Mul\umind, ]n sine=i, “Con-
vorbirilor” pentru cinstea de a-l fi tip[rit, el trimise la Ia=i =i
o a doua poezie, Epigonii, ap[rut[ =i ea, de ]ndat[ ce a fost
primit[, ]n iunie al aceluia=i an.

*
E, pentru vizitatorii obi=nui\i ai cafenelei “Troidl” din
Wollzeile, o zi obi=nuit[. Ca de obicei, clien\ii ]n=irui\i ]n fa\a
meselor, din marmur[ plesnit[ sunt tineri =i, tot ca de obicei,

300
sunt studen\i rom`ni. Un singur oaspe — venit probabil cu
totul ]nt`mpl[tor la “Troidl” — =i-a ales un loc mai ferit la
fereastr[ =i ]=i soarbe ceremonios cafeaua.
U=a se deschide, =i ]n cadrul ei apare Mihai. P[rul i-a
crescut lung, gata s[-i ating[ umerii, =i un z`mbet bl`nd =i
melancolic ilumin`ndu-i chipul st`rne=te ]n sufletul confra-
\ilor frumoase prevestiri. Dar tocmai c`nd Morariu se preg[te=te
s[-l abordeze decis pe poet, cu speran\a c[ din generoas[
colegialitate invitarea lui la mas[ ar avea ca urmare fireasc[
“un r`nd de b[uturi”, se ]nt`mpl[ o scen[ absolut nea=teptat[.
Domnul de l`ng[ fereastr[, socotit p`n[ acum o clip[ un
austriac ori nem\oi cumsecade, se ridic[ de la locul lui =i se
]ndreapt[, f[r[ s[ ezite, spre noul venit, ]ntinz`ndu-i m`na
cu familiaritate:
— Bun[ ziua, domnule Eminescu!
Eminescu ]i ]ntinde la r`ndu-i m`na, ]ncurcat, m[rturisindu-
se:
— Nu v[ cunosc...
— Vede\i ce deosebire ]ntre noi? Eu v-am cunoscut ]ndat[.
— Poate nu sunte\i din Viena?
Se a=ez[ la masa de l`ng[ fereastr[.
— Dup[ vorb[, sunte\i din Moldova.
— Exact.
— Poate din Ia=i?
— Chiar de-acolo.
— Poate sunte\i...
(Automat, domnul interogat e gata s[ r[spund[, la
jum[tatea ]ntreb[rii, iar[=i “exact!”).
— ... poate sunte\i domnul... Iacob Negruzzi?
Sfial[.
— Chiar el...
— Vede\i c[ =i eu v-am cunoscut? Dar s[ vi-i prezint pe
prietenii mei!
Studen\ii se ]mbulzesc s[-l salute pe — =i de ei =tiutul —
301
redactor al respectatelor “Convorbiri”. +i cum, atunci c`nd e
vorba de jurnale ori reviste, furia lor denigratoare devine, de
obicei, nimicitoare, e de mirare c[ blajinul Negruzzi a izbutit
s[ le inspire respect =i interes...
— }mi pare r[u, spune Eminescu, ]mi pare r[u c[ Slavici e
plecat din Viena ]n vacan\[. A= fi dorit foarte mult s[ face\i
cuno=tin\a lui. Eu cred c[ Slavici este un scriitor cu viitor,
cuget[ drept, are idei originale =i va scrie foarte bine c`nd va
m`nui mai bine limba...
“Deci a=a arat[ Eminescu!” ]=i spune redactorul “Convor-
birilor”, care n-are voie s[ uite nimic. La ]ntoarcere, la Ia=i,
Maiorescu ]l va osteni cu ]ntreb[ri de tot felul, =i temutul
critic, cel care =tie ca nimeni altul s[ asculte, =tie la fel de
bine s[ ]ntrebe...
La r`ndu-i, Eminescu vrea s[ =tie totul despre “Junimea”
=i, r`nd pe r`nd, sunt evocate furtunoase dispute ori seri de
reverie provocate de lectura unor manuscrise...
Mai t`rziu, r[m`n`nd singuri, convorbirea s-a urmat =i
mai cald, mai firesc dec`t la “Troidl”. }n excelent[ dispozi\ie
sufleteasc[ (voiajeaz[ ]ntr-o clasic[ lun[ de miere, =i la un
hotel elegant e a=teptat de t`n[ra-i so\ie cu care s-a c[s[torit
din dragoste), Negruzzi nu uit[ s[ povesteasc[ acea noapte
de februar (ori poate de martie, asta nu mai \ine minte) ]n
care s-a ]nt`lnit cu poetul Eminescu.
— M[ ]ntorceam ]ntr-o sear[ acas[ de la o adunare. Pleca-
sem mai devreme dec`t se obi=nuie=te, c[ci scriind pe atunci
idila Miron =i Florica eram toat[ vremea preocupat de idila
mea. Ajunsesem la c`ntul din urm[ =i cugetam pe care din
sf`r=iturile ce mi se ]nf[\i=au ]n ]nchipuire era mai bine s[-l
aleg. Acas[ m[ pusei la gura sobei =i l[sam s[-mi treac[
dinaintea ochilor deosebite imagini din idila mea. Arunc`nd
ochii din ]nt`mplare asupra mesei mele de lucru, v[zui o
scrisoare nedeschis[, pe care nu o b[gasem ]n seam[. Era
adresat[ “Redactorului Convorbirilor Literare” =i scris[ cu

302
litere mici, ca de o m`n[ de femeie. Mi-am zis c[ trebuie s[
fie de la una din numeroasele poete tinere din provincie, care
voiau s[ li se tip[reasc[ versurile ]n revista noastr[. Deschiz`nd
plicul, g[sii o scrisoare ]mpreun[ cu o poezie intitulat[...
— Venere =i Madon[.
— ...am`ndou[ isc[lite...
— M. Eminescu.
— Numele Eminescu nu avea aparen\a a fi real, ci ]mi
p[ru ]mprumutat, din sfiiciune. M[ pusei s[ citesc.
— ...cu indiferen\[...
— Exact, poezia Venere =i Madon[, dar de la a treia
strof[ care ]ncepea cu versurile:
— “Rafael pierdut ]n visuri ca-ntr-o noapte ]nstelat[,
Suflet ]mb[tat de raze =i d’eterne prim[veri...”
— ...interesul mi se de=tept[ =i merse cresc`nd p`n[ la
sf`r=it. Impresionat, am citit poezia de mai multe ori ]n =ir,
iar a doua zi m-am dus la Maiorescu cu manuscriptul ]n
m`n[: — “}n sf`r=it, am dat de un poet!”, i-am strigat intr`nd
]n odaie =i flutur`nd h`rtia. — “Ai primit ceva bun?” mi-a
r[spuns el. A luat poezia, a citit-o, apoi a citit-o =i-a doua
oar[ =i a zis: — “Ai dreptate, aici pare a fi un talent adev[-
rat. Dar cine-i acest Eminescu?” — “Nu =tiu, i-am r[spuns,
poezia e trimis[ din Viena”. — “Foarte interesant, a mai zis
Maiorescu. Las[ poezia la mine”. Dup[ c`teva zile, a citit-o la
“Junimea”. Succesul a dep[=it orice a=teptare a noastr[. P`n[
=i Pogor, cel mai mare cusurgiu din c`\i cunosc, =i-a dovedit
entuziasmul... +i acum, iat[-m[ la Viena, ]n c[utarea domnu-
lui Eminescu. }ntreb`nd, ]ntreb`ndu-m[ =i eu “Cine-i acest
Eminescu?”. Dar nu te gr[bi s[-mi r[spunzi.
+i poetul nu pare gr[bit...
— }\i propun o cup[ de Xeres.
— Cu bucurie, domnule Negruzzi!

303
— }nchin pentru minunatul dumitale talent!
— }nchin pentru “Convorbiri”!
}=i sorb cupele cu solemnitate. Xeres-ul le-a dat o u=oar[
]mbujorare.
— Domnule Eminescu, am stat =i m-am g`ndit, nic[ieri ]n
\ar[ nu-i un loc mai potrivit pentru dumneata dec`t Ia=ul. De
unde e=ti?
— Dintr-un s[tuc de l`ng[ Boto=ani.
— +tii ce se spune despre dumneata? C[, de — dup[ ce-ai
ap[rut =i cu Epigonii — oamenii au ]nceput s[ se intereseze
de steaua dumitale. Am auzit c[ ai fi de neam armean!
— M[ trag din vechi familii rom`ne=ti! Tata, tr[it cu
spaima cancelariilor, are un scrin ]ntreg cu h`rtii.
— Se mai zice c[ e=ti urma=ul unui turc, Emin. Mai precis,
Emin-Efendi, ]nsurat cu o rom`nc[...
— Se admite! Ca glum[.
— +i c[ ai fi =ved? Da, un r[zboinic de-al lui Carol al XII-
lea al Suediei, b[tut m[r la Pultava, ajuns pe meleagurile
noastre, n-ar fi vrut s[-=i mai urmeze suveranul, =i s-a instalat
printre noi!
— Mi-l =i ]nchipui pe o=tean, cu armur[ dubl[ (una =i
pentru cal), descinz`ndu-=i sabia =i nevoindu-se s[ cultive
trifoi la Ipote=ti. G[inile i-ar fi ouat ]n coif, iar scutul i s-ar
fi pref[cut ]n capac al putinei de curechi! +i-l v[d, cu suli\a,
alung`ng mascurii!
Eminescu e sincer amuzat, mai pu\in interlocutorul s[u
care, ]n ceea ce-l prive=te, a n[d[jduit c[, neap[rat, ceva-ceva
e adev[rat...
Paharele de Xeres se ]nmul\esc, =i chelnerul a a=ezat pe
mas[ o butelie p`ntecoas[, plin[ de colb =i p`nze de p[ianjen,
pentru ca domnii s[ nu se mai osteneasc[ solicit`ndu-i prea
des un “r`nd nou”.
— Dar nu ne-ai spus la ce lucrezi? domnule Eminescu.

304
11
Gazda ]i cioc[ne=te ]n u=[, st[ruitor. }ncrunt[ din spr`nce-
ne =i e gata s[-=i utilizeze impecabila-i “nem\easc[“ pentru
alungarea inoportunei.
— Domnule Eminescu! V[ caut[ cineva.
— +i? nu sunt acas[ pentru nimeni!
— Vede\i, e o persoan[ necunoscut[, =i-am crezut...
— Ce persoan[?
— O domni=oar[. (Cine =tie ce “]nscenare” a b[ie\ilor...)
— V-a spus numele?
— Da. Micle, Veronica Micle...
}nce\o=ate o clip[, apele memoriei prind s[ se limpezeasc[.
Veronica Micle? Da, e un nume de care a mai auzit. Dar
unde? De la cine? Din “c[ru\a cu paia\e?” Exclus. A=adar,
]n numai “o minut[“ trebuie s[-=i trag[ pe umeri vestonul, s[
caute pieptenele, apoi ciobul de oglind[, =i-apoi s[ arunce o
“repede ochire” asupra proprie-i ]nf[\i=[ri.
— Ce s[-i spun?
— Mai sunte\i aici? Iertare, mam’zel Grete, iertare.
Spune\i-i s[... intre.
Pieptenele, bine]n\eles, e de neg[sit. Ac ]n carul cu f`n.
Cu foi scrise. Sute de foi. Iar oglinda? Se va fi topit de at`ta
neprivire, de at`ta l`ncezire... Face pu\in[ ordine pe mas[:
c[r\i, jurnale, manuscripte se dev[lm[=esc ]ntr-o clip[ =i cad
pe podele, ]nchipuind o Ninive ireversibil dezbinat[.
}ngenuncheaz[ s[ le ridice.
Vede doi pantofi ro=ii, doi conduri de cenu=[reas[, =i
z`mbe=te rostind doar pentru sine: incorigibil, “b[tr`n” su-
fler Eminovici, ce destin te face s[ ]ncepi “]ncep[tura”
cunoa=terii urma=elor Evei tot cu pantofii? Treci ]n cu=ca ta

305
de sufler, lighioan[ mic[! Cine spunea asta? A, dulcea Efro-
sis! Ei i-a iubit toate cordelu\ele =i n[stura=ii ]nc[l\[rilor.
— Dac[ ]n\eleg bine, e o vizit[ inoportun[!
O m`n[ dantelat[ se ]ntinde s[rut[rii poetului, care abia
acum ]=i prive=te oaspele...
(Veronica Micle? Sigur, ]n noaptea de spovedanii =i... Xe-
res, Negruzzi i-a vorbit despre aceast[ doamn[. De ce? }n
care ordine de idei? Dar a fost o “ordine” ]n convorbirea
desf[=urat[ ]n preajma pr[fuitei butelii?)
— V[ rog s[ lua\i loc aici pe scaun, numai un moment,
p`n[ eliberez sofaua... A=a... =i, scuza\i-m[, n-am avut timp
]nc[ s[ m[ prezint.
— Dar nu e nevoie, domnule Eminescu. Eu v[ cunosc.
V-am citit versurile din “Convorbiri”, am auzit c[ sunte\i
student la Viena =i, ]nt`mpl`ndu-m[ aici, mi-am spus c[ tre-
buie neap[rat s[ v[ caut!
(...+i, cum spunea Negruzzi, blonda =i frumoasa doamn[
Micle — frumoasa? o, ]ntr-adev[r frumoasa doamn[ Micle
— c[s[torit[ cu un venerabil, dar v`rstnic, mai ales v`rstnic
so\, +tefan Micle — cocheteaz[ cu muzele =i ]ntre\ine chiar,
cu palide spirite, un soi de salon (salona=) literar ]n care se
citesc “poesii” =i “aforisme”. Cum a ajuns Veronica C`mpea-
nu, Veronica Micle? Era elev[ la +coala Central[ de fete din
Ia=i. Avea numai 13 ani. Profesor-examinator: +tefan Micle
care, chem`nd-o s-o “examineze” la german[, cum fata nu se
omora cu limba t`n[rului Werther, a ]ncercat s-o “treac[“,
oferindu-i totu=i spre traducere un text extrem de facil: “Tradu-
mi dumneata din nem\e=te bucata “Der Geiger””, iar Veronica,
d`ndu-=i seama c[ =i lesnicioasa transla\ie o dep[=e=te, a izbuc-
nit ]ntr-un r`s nervos, din care greu a putut fi oprit[. Micle i
s-a adresat cu bl`nde\e: “Pute\i trece la loc, domni=oar[...” A
l[sat-o corigent[ =i... apoi a luat-o de nevast[.)
}ncearc[ — fioros de st`ngaci — s[ repun[ ]n func\ie

306
lampa de spirt sub ibricul de cafea, dar un refuz salvator ]i
]ng[duie s[ ]ncheie cu preparativele de “gazd[“ =i izbute=te,
abia acum, s[ ridice ochii.
Veronica, a=adar...
}n nop\ile de absolut[ t[cere, c`nd nici un sunet nu tulbur[
lini=tea od[ii “suse”, Mihai ]ncearc[ s[ povesteasc[ istorii fan-
taste ]n care, n[lucite ]n privazuri de geamuri ori descinz`nd
din oglinzi =i falduri de draperii, apar femei care-i seam[n[
tulbur[tor micu\ei =i p`n[ acum c`teva clipe necunoscutei
doamne Micle...
(“Haina ei alb[ =i lung[ p[rea un nor de raze =i umbre, iar
p[rul ei de aur era ]mpletit ]n cozi l[sate pe spate, pe c`nd o
cunun[ de m[rg[rit[rele era a=ezat[ pe fruntea ei neted[, lumi-
nat[ de razele lunii, ea p[rea muiat[ ]ntr-un aer de aur.”
“P[rul ei blond pare brum[ aurit[, gura dulce cu buza
dedesupt pu\in mai plin[ p[rea c[ cere s[rut[ri, nasul fin =i
b[rbia r[tund[ =i dulce ca la femeile lui Giacomo Palma.”
“Fa\a ei nu mai era tras[ ci se rotunzea v[dit, s`nii ei erau
mai plini, numai ro=a\a din obraz disp[ruse, f[c`nd loc unei
palori care-i da un aer de nespus[ bl`nde\e. Ochii nu mai aveau
acea s[lbatic[ =i noptoas[ str[lucire, ]n ad`ncimea c[rora fulgera
]ntunecosul amor =i ]ntunecoasa dorin\[... ci limpezi\i, nespus
de ad`nci, te-ai fi uitat zile ]ntregi ]n ei. Lini=te =i o melancolic[
pace era ]n ad`ncimea lor. +i ]n acea fa\[ at`t de palid[, plin[,
dar trist[ sur`dea suferitor oarecum gura de purpur[... o raz[
o Ierihonului a c[rei frumuse\[ nu se trece”...)
Conversa\ia — Veronica nu vorbe=te ca o coleg[, ci ca o
simpl[ cititoare — nu-i apropie cu nimic. Mihai se “explic[“
vorbind despre Epigonii, =i timpul trece, cheltuit cu aparen\e
sterile. Fiindc[ ar prefera, asemeni eroilor s[i (cu care
seam[n[), s[ cad[ la picioarele frumoasei doamne =i s[-i spun[
cele mai dulci cuvinte din c`te s-au spus.

307
Vocea muzical[ a Veronic[i e cald[, prietenoas[, dar gura,
cu sub\irea buz[ de sus refuz`ndu-se parc[ sur`sului, nu-l
]mbie pe poet s[ ]mprumute, fie =i un ciob din curajul person-
ajelor sale care ]=i d[ruie sufletul unor femei necunoscute =i
zboar[ cu ele (adormite) ]n bra\e, ]n palate pustii.
+i ]nainte de a se reg[si, doamna Micle e ]n picioare =i nu
accept[ s[ fie condus[ dec`t p`n[ la tr[sura ce-o a=teapt[ ]n
fa\a casei. Dar se invit[, =i poetul accept[ cu bucurie, la lungi
c[l[torii ]n Viena iubirilor...

12
... Se scutur[ teii ]n Prater. Se deschid “bar[cile — cabinete”
ale iluzioni=tilor, jonglerilor, apar, cu strat nou de vopseal[,
panourile mi=c[toare de tragere la tir. +i sala aceea cu oglin-
zi... Micu\a doamn[ Micle p[rea, alungit[ ]n rama oglinzii
“mincinoase”, un plop ori un mesteac[n alb. Mihai, ]ntr-alta,
p[rea ur`t, burduh[nos =i nemi=cat ca o buh[. }ntr-alta, tru-
purile li se-njum[t[\eau, iar ]n rotundul oglinzii de argint
aburit tr[s[turile lor se amestecau miraculos, ochii lui
suprapun`ndu-se straniu pe ai ei, c`te un “ciob” din fiecare era
de g[sit acolo unde trebuia s[ se ]ntip[reasc[, fluid[, icoana
celuilalt. Apropia\ii “monstruos”, dep[rta\i ]n cuprinsul aceluia=i
]ngust spa\iu. Am`ndoi =i singuri. P[r`nd c[ se zbat ]n oglin-
da topit[, c[ argintul sun[ ]n p[rul ei frunze =i ]ncearc[, pe
fruntea lui, mulaje. Am`ndoi, ca ]ntr-un morm`nt de somn...
Fresce suprapuse pe-acela=i zid de m`n[stire...
Se aud viori =i flaute.
Caut[ o mas[ singuratic[ =i cere cafea (oare unde au as-
cultat, am`ndoi, “Cantata cafelei”?) =i cere h`rtie =i c[limar[.
Un singur nume.
Scrie numele dragostei.
+i, ca ]n jocul oglinzilor “mincinoase”, literele se ]ntrep[-
trund, se compun =i recompun cu apropieri de sunete de nimeni

308
]ncercate. Scrie un nume ]n sine curg`nd, un nume =iroind
semne de s`nge =i ghea\[, abia ]nchegat =i spart ]ntr-o clip[,
ref[cut prin anagram[ri absurde, nume sf`nt, grav, definitiv.

Veronica.
Acinorev.
Verona.
Aronev.
Anorev.
Aquinora.
Aquinore.
Irena.
Aroniqua.
Enorvica.
Vicenora.
Acivrone.
Civraneo.
Neocivra.
Vranceora.
Norviace.
Narvioce.
Vreona.
Voerna.
Vnoera.
Vanoer.
Arnoev.
Aernoev.
Aornev.
Verena...

13

August 1871...
309
Praznicul preg[tit pentru vara lui ’70 e pe cale s[ se \in[
totu=i, cu o ]nt`rziere de doi ani (ne]nsemnat[ ]n sine fa\[ de
anii 400 cur=i de la sfin\irea Putnei). Din tot ce se constituise
la un moment dat drept zestre a serb[rii n-a mai r[mas,
cur`nd, dec`t urna de argint, a c[rei depunere pe lespedea lui
Vod[ le p[rea unora f[r[ rost, gest nedublat de vreo sem-
nifica\ie special[ (banii — cei 5000 de fiorini — depu=i la
bancherul Mure=an, disp[r`nd o dat[ cu ciudatul lor p[str[tor,
]ntr-o Americ[ neajuns[ de posibilele fulgere ale poli\iei impe-
riale vieneze...). Pierdut[ la c[r\i, zestrea p[rea imposibil de
ref[cut, iar darea la iveal[, cu stingheritor lux publicitar, a
fugii bancherului, n-ar fi contribuit dec`t la totala discre-
ditare a ideii. Ideea care, trebuie spus, nu-i mai ]nc[lzea nici
pe unii dintre capii “Rom`niei june”, speria\i de impasul
“finan\iar”, dar =i de posibila iritare a oficialit[\ilor. A fost
nevoie de o adev[rat[ r[sturnare a scepticilor, p`n[ s-a ajuns
la noul “comitet central”, cu Slavici pre=edinte =i cu — etern
pe loc secund — Eminescu secretar.
Un Eminescu mai ]nfl[c[rat ca oric`nd, hot[r`t s[-=i jus-
tifice =i sie=i jertfa renun\[rii, pentru o bun[ bucat[ de timp,
la solitarele munci literare ]n care se angajase deja cu proiecte
posibil de ]mplinit ]ntr-o sut[ de ani... Un Eminescu sigur de
reu=ita unei ]ntreprinderi care, dincolo de latura ei cuminte,
sentimental[, ar fi avut un ecou solemn ]n inimile tuturor
rom`nilor. Pentru el, studen\ii n-aveau a se teme de
interven\ia, prin tradi\ie brutal[, a administra\iei de ocupa\ie
austriac[ guvern`nd la acea vreme preafrumoasa |ar[ de
Sus, tinerii ]ncerc`nd s[ probeze, cu luciditate ]n\eleapt[, ]n
primul r`nd capacitatea lor de a ]n\elege evenimentele, urm`nd
a se plasa “sub” sau “peste” vreme. Av`nd promisiunea c[
serbarea nu va fi dec`t un “cuviincios” praznic cu ]ndestul[
m`ncare =i b[utur[, ]ntru pomenirea unui voievod r[posat
sub cripta Putnei, Comisarul guvernului de la Viena, dup[ ce

310
s-a asigurat de intonarea, la debutul procesiunii, a unei ]n-
chin[ri c[tre ]mp[rat (poate chiar sprin\ara “Doamne \ine =i
proteje pe al nostru ]mp[rat” compus[ cu “dulcea\[“ de Haydn),
s-a str[duit s[ nu-=i mai fac[ griji de prisos. Fiind la ziua
sorocit[ serb[rii, 15 august, zi de hram, m`n[stirea lui +te-
fan ar fi chemat oricum, ca ]n fiecare var[, mii =i mii de
moldoveni sosi\i cu desagii ]n spinare (cu sau f[r[ “pasport”),
pentru a bate m[t[nii la c[lc`iul de piatr[ al Putnei.
}nc[lzit de povestea icoanei-tablou — ]n stare s[ p[leasc[
“nec[jit[“ sau s[ se reaprind[ — afl[toare pe unul din “murii”
Putnei, bucovineanul Epaminonda Bucevschi a luat asupr[-i
datoria de a ]mpodobi cu brad =i flori, ori cu zugr[veli noi,
por\ile, zidurile =i locurile de popas ale b[tr`nei m`n[stiri.
Pentru ochii lui, ca =i pentru ai lui Eminescu, exista speran\a
ca portretul d[ruit cu “via\[“ s[ se lumineze, fie =i pentru o
abia perceptibil[ \and[r[ de clip[.
— Nu =tie nimeni unde-i Eminescu? ]ntreab[ pictorul, boit
din cap p`n[-n picioare cu vopsele =i t`r`nd dup[ el un ]ntreg
“harna=ament” pictoricesc...
— E dus trei sate d-aici, la Crasna.
— P[i de ce, frate?
— S-a dus la o moar[, acolo. A fost ideea lui. S-a g`ndit
c[ n-avem cozonaci, =i s-a dus s[ cumpere un car de f[in[, =i
s[-i aduc[ gata cop\i.
— Iat[ o ipostaz[ ]n care mi-a= dori s[-l v[d: veghind s[
nu se ard[ cozonacii =i d`ndu-le fa\[ lucie cu =omoiagul muiat
]n =ofran!
— Nu r`de, el =i-a luat ]n serios “misia”. De l-ai fi v[zut
c`nd a plecat: sumbru — p[rea un general care e gata de
r[zbel...
— C`nd vine, spune-mi, c[ am nevoie de el. M[ g[se=te ]n
clopotni\[.
— Ce cau\i acolo?

311
— A=ez ni=te l[mpi, peste dou[zeci, =i la noapte le aprind.
Or s[ se vaz[ p`n[ departe...
Ieni Slavici, pre=edintele, n-are ]ndeletniciri mai potrivite.
E drept, el nu-=i albe=te pletele cu f[in[, ca domnul Emines-
cu, ci inspecteaz[ cuhniile m`n[stirii, cu oale ]n care se fierb
bine doi vi\ei, =i mai r[m`ne loc =i de o f`nt`n[ de zeam[, =i
cu frig[ri colosale. Arhimandritul Putnei, “preafericitul” Ar-
cadie Ciupercovici, ca unul care e mai deprins cu me=te=ugul
bucatelor dec`t cu cel al slujbelor slavone=ti, a devenit de
dou[ zile teroarea, cu barb[ =i com[nac de tabl[, a bie\ilor
p[rin\i-buc[tari care nu mai g[sesc timpul s[ r[sufle. Adic[
s[-=i mai ]ndrepte mirosul chinuit de bor=uri, rasoale, sar-
male =i fripturi, cu un g`t-dou[, cel mult trei, de tescovin[
\inut[ ]n mare tain[ printre mun\ii de hartane (s-au t[iat
c`teva perechi de boi) =i polonicele ciorbelor.
— Merge, p[rinte Amfilochie?
— S-ar putea altcumva, preafericite?
— Se poate. Gata ciorbele? Pe sear[ vin s[ le gust. Le-ai
dres cu ce \i-am spus?
— Le-am dres.
— Da’ mai ]nfund[ soba aia cu lemne, c[ moare focul =i-i
taie m`nc[rii tot duhul!
— Cum s[ le mai ]nfund, preafericite, c[ parc[ sunt fo-
curile lui Vavilon?
— Nu c`rti, Amfilochie! C[ de nu, te trec ]n slujb[, c`nt[re\
de stran[...
— Iertare, preafericite, r[m`n aicea, l`ng[ ulcelele mele...
— ...Cu vin.
— ...Cu bucate, preafericite...
— Cu vin nu?
— +i cu... cu vin...
Ieni Slavici e satisf[cut de priveli=tea de iad gastronomic
pe care Ciupercovici a g`ndit-o temeinic, p`n[ ]n cele mai

312
m[runte detalii, ca un fin cunosc[tor (“Numai c`nd v[ aud
numele =i mi se face foame”, i-ar fi spus un mitropolit), cu
]n\eleapt[ =i mucalit[ pricepere de a-i “uimi” pe mireni cu
“prisoasele” schivniciei. Cu osebire e ]ngrijorat de calitatea
sarmalelor pe care, se teme, un foc pripit le-ar face mai pu\in
aurite, =i uria=ele oale sunt ]ntoarse, cu toarte ]ncinse, spre
flac[r[ mai domoal[. Arhimandritul =tie c[, abia a\ipite ]n
cenu=[ ]n oalele negre, nepoleite cu smal\, bucatele ]=i cap[t[
acel gust secret, acel “duh” ]n stare s[ ]nveseleasc[ ospe\ele
oric`t de austere. Aduse =i din alte m`n[stiri, ]n c[ru\e,
tuciurile de aram[ ]n care p[rin\ii vor ]nv`rti m`ine m[m[-
ligile, ap[s`nd f[c[le\ele, ca pe Bistri\a, pluta=ii, c`rmele,
sclipesc ]n aerul cu lumin[ ]mpu\inat[ de fum =i arome, ca
adev[rate stele, ]n vreme ce ]n cuptoarele zidite din vreme,
]ntr-o poian[, =i unse cu luti=or, se odihnesc p`ini =i colaci
]mpleti\i ca =erpii, lipii c`t brusturii =i turte de m[lai. Cu
destoinicia dulgherilor vechimii, c[lug[rii ]nal\[ at`t de mari
frig[ri, ]nc`t un bou jupuit s[ poat[ fi ]ncredin\at focului,
despov[rat doar[ de copite. }n poiene sunt s[pate gropi =i
sunt aduse mald[re de frunze ]n vederea ad[postirii, pe pat
de jar, a berbecilor frip\i haiduce=te, ]n[bu=i\i ]n frunzare
arse =i ]n lut dulce...
Ajuns[ la cram[, scurta inspec\ie ]ntreprins[ de arhimandrit
se ]ncheie cu ]ncercarea celor mai potrivite vinuri =i rachiuri.
Speriat, pre=edintele Slavici, care nu e mare b[utor, izbute=te
s[-i cheme ]n chilia subp[m`ntean[ pe +tefanelli =i pe Mihai,
]ntors cu trei care de cozonaci de la Crasna. Pe masa pe care
e a=ternut[ p`nz[ de in, sunt aduse ciururi de m[lai pline cu
nuci =i minuscule pahare de vin.
T`rziu, dup[ conven\ionale conversa\ii purtate mai ales pe
tema Vienei, pe care stare\ul pare s-o fi cunoscut “mirene=te”,
discu\ia alunec[ pe un t[r`m mai dur. Se vorbe=te despre
dorul oamenilor din miaz[noapte de a tr[i iar[=i ]n hotarele
c`ndva statornicite de +tefan. C[tana cr[iasc[ ]=i a=az[ cu
313
prea mult[ fal[ cizma cu pinten pe un p[m`nt care nu ]ng[duie
asemenea povar[, oasele voievozilor con\inute ]ntr-]nsul d`ndu-
i fr[gezimea cenu=ii de frunz[ ori a f[inei de marmur[. Cu
vocea gata s[ spulbere ]n cioburi paharele cu vin mieriu,
p[storul Putnei c`nt[ despre “\ara” lui ]nz[pezit[ de ierni
lungi:
— Despre +tefan cel Mare, cel Sf`nt, cel Bun =i cel Drept
nu trebuie s[ vorbim cu lacrima ]n ochi, dragii mei. Nu se
cade s[-l pl`ngem. El e pururi biruitor...
Dar domnii studen\i, ]n fa\a c[rora stare\ul vrea s[ par[ =i
ceea ce este ]n adev[r, un b[tr`n ]n\elept, nu doar o gazd[
minunat[, ]n\eleg prea bine c[ spusa preafericitului nu tre-
buie l[udat[ dec`t... ]n t[cere. Limbile se dezleag[ anevoie
c`nd c[tanele ]mp[r[te=ti ]=i fac sim\it[ prezen\a ]n toate
cotloanele m`n[stirii =i studen\ii nu vor s[ compromit[, prin
efuziuni nes[buite, ideea care i-a adunat ]n uria=a ograd[ a
Putnei. Idee pe care cancelariile vieneze au b[nuit-o din prima
clip[, dar pe care, sim\indu-se ]n stare s-o “combat[“ cu str[=-
nicie, n-au avut ambi\ia de a pune prea multe opreli=ti ]n calea
preg[tirii serb[rii. Viena nu-=i f[cea iluzii privind patriotismul
rom`nilor, probat ]n prea dese r`nduri, pentru a nu fi ]n\eles. }n
arhive cu savant[ pedanterie fiin\`nd, existau mii de scrisori ale
domnilor rom`ni ori ale capilor de r[scoal[ transilv[neni — =i
peste toate, apostila cr[iasc[ zugr[vea vulturi de cear[ s`ngerie.
Ambi\ii, speran\e adesea naive, p[strate ]n biete terfeloage pur-
tate la piept, ferite de ploaie ori z[pad[, z[ceau ]ncopertate ]n
marile arhive, =i studen\ii care ajunseser[ s[ le cunoasc[ le
memorau cu m`hnire, pentru ca ajun=i acas[ s[ le rosteasc[
celor dragi cu voce ]ngro=at[ de fioruri patetice.
Pentru Mihai, deosebit de importante nu sunt at`t festivit[\ile
cu fastul lor romantic, c`t convorbirile proiectatului congres
— p`n[ la care a mai r[mas numai o zi — ]n stare s[ cristal-
izeze =i s[ impun[ “o singur[ direc\ie a spiritului rom`nesc”.

314
Rostul urnei votive de argint — ideea fusese a lui — era s[
colecteze p[m`nt din toate col\urile \[rii. P[m`ntul depus pe
pieptul b[tr`nului voievod se cuvenea s[ semnifice icoana unirii
definitive a rom`nilor ]ntre hotarele ]nchipuite dup[ stingerea
lui +tefan de c[tre Mihai Viteazul, domn al valahilor =i, pentru
o clip[, al ardelenilor =i moldovenilor...

Diminea\a s[rb[torii.
Diminea\a, g`ndit[ cu ad`nc[ emo\ie de c[tre Mihai,
popose=te peste p[durile Putnei cu diafane \es[turi de aur cu
ales[turi de argint... (Asear[, tras de m`n[ de Ciupercovici,
i-a fost dat s[ vad[ cu ochii lui o minune n[scut[ din evlavii
=i din iubire: broderia-epitaf, pl[smuit[ parc[ din fire de aer,
de c[tre frumoasa Maria din Mangop, iubitoarea doamn[ a
lui Io +tefan Voievod...)
Slavici, trezit mai devreme, e ]n m[sur[ s[-i relateze frate-
lui Mihai ultimele nout[\i, ]n vreme ce-i toarn[, dintr-o doni-
cioar[, ap[ ca ghea\a, de sp[lat.
— Sunt mii =i mii! Mii de \[rani din Moldova =i Bucovina,
aruden\i de la Blaj, venerabile doamne din Bucure=ti, adev[-
rat exod.
— Las[-le, doamnele rom`ne, spune-mi dac[ a venit Alec-
sandri?
Ieni tace, ]ncurcat. Posibila prezen\[ a poetului na\ional la
Putna a fost unul dintre argumentele “forte” ale lui Mihai ]n
“b[t[liile” anticip`nd congresul...
— Deci n-a venit?
— Nu. O fi bolnav.
— Se poate. A trimis vreo depe=[ de explicare?
— Nu, ne-a trimis un fel de imn...
— Despre?
— Despre +tefan.
— Bun =i-acela. D[-mi =tergarul, Ieni. M[, dar acuma v[d
315
cum te-ai ]n\olit!
Mihai, dup[ ce ]=i inspecteaz[ propriile ve=minte, e sincer
cucerit de alura aristocratic[ a prietenului s[u, muiat ]n negru
ca un greier, cu c[ma=[ ]nz[pezit[ =i cravat[ cu ac de diamant.
— Pe cine-ai dezbr[cat?
Ieni e ]ncurcat.
— Le-am ]mprumutat, pentru zece fiorini...
Mihai ]=i trece degetele prin p[r =i socote=te c[ timpul
consacrat aranj[rii \inutei a fost cheltuit cu exces:
— La lucru, frate Ieni! M[ duc s[ ]mpr[=tii foile volante.
Una, cu o poem[ stra=nic[, a doua cu o gravur[ a lui Epa-
minonda. Ai v[zut-o?
— Numai ]n aram[, la Epaminonda la atelier. Ia s-o v[d!
— Iat-o!
— Dar e minunat[. +i e =i colorat[...
— De asta-mi pare r[u. Epaminonda a vopsit-o ca pe-o
p[pu=[ de turt[ dulce... Dar altfel — argumentul e al lui —
nu-l putea ]nf[\i=a pe +tefan cu plete blonde =i cu ochi alba=tri...
Cel pu\in, mantia de brocart e un adev[rat curcubeu. Dar ia
te uit[, Ieni, ce de popor!
— Parc[-s la o procesiune de ploaie...
— +i nu se cuvine? Poate c[ va ploua =i pentru s[raca
noastr[ gr[din[.
Se apropie un c[lug[r.
— Domnilor studen\i, sunte\i a=tepta\i la st[re\ie, c[ a
venit domnul Mihalache Kog[lniceanu.
— Adev[rat? S-ar zice, Ieni, c[ absen\a lui Alecsandri e
astfel fericit compensat[.
— A=a-i. Dar pe b[tr`n ]l =tiam suferind, cum =i-o fi
hurducat el picioarele betege ]n butc[ =i, mai ales, cum a
]ndurat ar=i\a vreme de cinci ceasuri, nu ]n\eleg.
— S[ mergem!
}n pu\ine clipe v`ltoarea ]i soarbe. Avea dreptate Slavici:

316
parc[ uria=e procesiuni de implorare a ploii =i-au ales drept cap[t
de drum alba cet[\uie a Putnei, curtea ]mprejmuit[ cu zid gros
de cetate, deprins cu s[geata ori buzduganul n[v[litorului. Zeci
de covoare cu c`mpuri ]nflorate au fost a=ternute s[ podeasc[
drumul spre intrarea ]n biseric[. Steaguri de catifea, cu inscrip\ii
din fir aurit, f`lf`ie pe turnuri, prapuri de borangicuri =i bro-
cart ]mbrac[ reci coloane de piatr[, arcuri de triumf t[iate din
lemn de mesteac[n t`n[r ]i a=teapt[ pe c[l[torii de departe.
Preo\ii au ie=it ]n fa\a bisericii celei mari cu somptuoase od[jdii
de Bizan\, \in`nd ]n m`ini c[r\i cu ferec[turi de argint =i aram[,
minuscule chivote, crucifixuri, tiare arhiere=ti.
Mihai ]=i face loc cu coatele.
Se aud clopotele.
Un b[tr`n ]l \ine de m`n[ =i-l ]mbie s[ asculte ]mpreun[
gravele dang[te.
— Le =tii, clopotele?
— Nu.
— Eu le =tiu. Acum bate Blagovistnicul, auzi? +i acum
mai sub\ire, U=erul! Auzi? Acum trebuie s[ ]nceap[ s[ bat[
Siluanul. Ultimul care intr[ e Buga. Ultimul, altfel le-ar aco-
peri pe celelalte. Buga, care vorbe=te.
— Vorbe=te?
— N-auzi? Bate-n dung[: +te-fan! +te-fan! E Buga, clopot
sf`nt. C`nd \ara e la greu, Buga bate singur. Bate de sine.
Suflet al preg[tirii serb[rii, Mihai se vede lipsit de un
“tac`m” de gal[. Prietenii “vienezi” v[d, ca =i el, cu stupoare,
cum fe\e nez[rite p`n[ acum se ]ndeas[ afl`ndu-=i loc l`ng[
patrafirele episcopilor ori l`ng[ domnii ]n straie negre, sosi\i
de la Bucure=ti =i Ia=i. }ntre ei, asud`nd din greu =i tampon`ndu-
=i fruntea cu o uria=[ batist[ ro=ie, conu Mihalache
Kog[lniceanu, sincer interesat de serbare, dar tot at`t de
sincer ]mpiedicat s[-i guste momentele de farmec. E omul de
care se leag[ episoadele luptelor unioniste, este arhitectul
mi=c[rilor reformatoare din vremea lui Cuza — domnul c[ruia
317
el, Kog[lniceanu, ]i ceruse jur[m`nt de credin\[ pentru \ar[,
la investitura pe tronurile lui +tefan =i Mihai Viteazul —
Cuza, pe care studen\ii vienezi ]l vizitaser[ ]n silita-i sih[strie
de la Ober-Döbling...
Dar a=a, Eminescu nu se mai vede silit s[ rosteasc[ vorbe
de prisos, =i din gazd[ devine oaspe. Str[bate poienile ]n care
e larm[ de stup, se ]nst[p`ne=te =i-i las[ lui Ieni Slavici pre-
rogativele “oficiale” ale praznicului aniversar... +i Ieni se des-
curc[ nesperat de bine...
— Mohor`t, Eminescule?
— De ce, frate +tefanelli?
— Crezi c[ mai putem \ine congresul?
— De ce nu!
— Totul are un aer de petrecere voioas[, care m[ face s[
cred c[ vom pleca de-aici s[tui, cu setea st`mp[rat[ dar... tot
neuni\i.
— R[bdare, +tefanelli! Disear[, ]n trapeza m`n[stirii, se
decide cauza noastr[. Sper s[ nu-\i toce=ti p`n[ atunci
elocven\a!
— Noi n-am venit aici s[ facem arcuri de triumf, sorcove
=i capre ca Epaminonda!
— }ntr-un fel, facem =i asta...
— S[ nu te-aud[ Bumbac, c[ se face foc.
— A=a ]l voi: incandescent...
+i se aude dintr-o dat[ Buga, clopotul sf`nt, clopotul hai-
duc, vibr`ndu-=i arama scris[ cu cirilic[ veche ]n aerul v[ratic.
— E Buga...
— Le =tii pe nume?
— S[ mergem, +tefanelli! Le iese ]n ]nt`mpinare Chibici,
]mbr[cat =i el ]n negru =i purt`nd pe p`ntec o uria=[ cocard[
tricolor[:
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
— Te caut de-un ceas, Mihai: numai tu po\i fi Virgiliul

318
meu prin paradisul Putnei. Precum =tii, nu istoria e lectura
mea de c[petenie, a=a c[...
— Bine, Chibici, suflet turcit, dar prin Letopise\i nu \i-ai
plimbat must[\ile?
— Ba da, Mihai, dar =tii, domnii se schimbau prea repede,
=i memoria mea nu i-a p[strat pe to\i c`\i au fost...
— Dar e vorba de +tefan, p[g`nule =i t[tarule!
— ...Care +tefan a avut doamn[ t[tarc[, Maria din Man-
gop...
— Vezi, nu e=ti de tot s[lbatic, Chibici, ai norocul c[ la
Putna se mai poate vedea un epitaf brodat de m`inile doamnei
Maria — brocart, aur, argint =i lacrimi de perle...
Cu turle ascu\ite ]mpung`nd aerul translucid, cu br`ie de
chilii, acoperite cu =indril[ nou[, vatra Putnei ]nv[p[iaz[ cu
zugr[veli =i m[runte lanuri de lum`n[ri aprinse verdele bra-
zilor din juru-i. M`ini pioase au sp[lat cu petic[ de catifea
pisania afumat[ de timp, ]nce\o=at[ de colb =i de veghe, =i
literele r`c`ite c`ndva de me=terii pietrari le vorbesc pelerin-
ilor din Augustul hramului putnean despre ctitoria viteazului
=i “binecinstitorului domn a toat[ \ara Moldovei Io +tefan
Voievod, fiul lui Bogdan Voievod...”
Gropni\a voievodului e simpl[: doi st`lpi sub\iri sus\in o
arcad[ “scris[“ cu flori, privegheat[ de lumina pu\in[ a unei
ferestre ]nguste, despicate ]n zid. }n cuprinsul taini\ei poate
fi v[zut sarcofagul de marmur[ de Carara pe care dalta a
conturat cu conture fluide frunze de acant. O candel[ arde
peste lespedea “roas[“ de priviri, atins[ cu ]nfiorare =i adora\ie,
=i un s`mbure de lumin[ purpurie cheltuie untdelemnul bine
mirositor, cu p`lp`ire de ornic, egal[...
|[ranii veni\i la s[rb[torire cunosc p`n[ ]n cele mai mici
detalii drumul pe care cortegiul mortuar, cu +tefan ]n sicriu
din lemn sculptat, l-a urmat, la trei zile dup[ stingerea voie-
vodului, ]ntre Suceava =i Putna. P[rin\ii =i bunii, =i bunii
bunilor lor au memorat pentru ei fiecare dumbrav[ de popas,
319
fiecare potec[ =erpuit[. Iat[ de ce, d`nd un oarecare ocol,
sucevenii au sosit la Putna pe drumul de tain[. }n fruntea lor
e b[tr`nul preot din Stupca, Iraclie Porumbescu, urmat — ca
de o aburoas[ umbr[ — de c[tre fiul lui, Ciprian, =i de
taraful l[utarilor din Suceava al lui Grigore Vindireu.
}n biseric[, momentul de cea mai ]nalt[ tensiune ]l consti-
tuie depunerea de c[tre un maior, Boteanu, a sabiei =i cen-
tironului de aur pe morm`ntul voievodului. Combatant pe
frontul franco-german, maiorul omagiaz[ astfel cu un gest
simbolic — dar probabil pu\in gustat de c[tre Eminescu — pe
marele o=tean.
Mihai cite=te pe chipul lui Chibici dorin\a secret[ de a se
ispr[vi c`t mai repede =irul lung al cuv`nt[rilor =i de a se
purcede la partea cea mai consistent[ care e, totu=i, praznicul.
Spre deplina lui ]mp[care, Eminescu =i Slavici, profit`nd de
privilegiul ]ng[duit gazdelor, acela de a controla bunul mers
al lucrurilor, ies din aerul ]mbibat cu smirn[ =i aloe =i sunt
martori ai preg[tirii osp[\ului. Mai bine-zis, ospe\elor, fi-
indc[ cele 1600 de tac`muri ale mesei se dovedesc a fi cu
totul pu\ine fa\[ de mul\imea de norod venit[ s[ ]ngenunche
la tinda spoit[ cu evlavii a Putnei. Dup[ ce trimi=ii comite-
tului au b[tut zeci de hanuri, cu scopul nobil de a ]nchiria
vesela trebuitoare, dup[ ce s-a apelat =i la odoarele-relicve ale
arhimandridului stare\, a devenit limpede c[ oaspe\ii trebuie
s[ m[n`nce cu r`ndul, ca ]n osp[t[riile studen\ilor. Fantezia
lui Ciupercovici, bine slujit[ de c[lug[rii cuhniei monahice=ti
mo\[ind printre polonice, st`rne=te lauda mesenilor, =i b[tr`nul
e mi=cat de cuvintele pe care ]i e dat s[ le aud[. Kog[lniceanu
conchide c[ omagiul e c`t se poate de potrivit:
— S[ nu uit[m c[ l-am invocat azi pe un mare viteaz, dar
=i pe un mare iubitor de veselii =i ospe\e... S[ bem ]ntru
nemurirea fericitului r[zboinic, dar =i ]ntru lauda b[utorului!
Se ciocne=te cu entuziasm. A fost, se pare, al o sut[lea

320
toast, =i nu se b[nuie c[ num[rul n-ar putea fi sporit. S-a
b[ut pentru sfetnicii =i dreg[torii lui +tefan, pentru doamnele
sale =i chiar pentru ibovnice, spre mucalitul protest al lui
Ciupercovici.
Petrecerea \[ranilor e lipsit[ de argintul tac`murilor, lip-
sit[ de tipsii =i pocale domne=ti, dar =i de toasturi. A=ternute
pe iarb[, petic l`ng[ petic, =tergar de in ori marame muiere=ti,
de borangic, sunt ]mpodobite cu ulcioare =i c[ni de lut, =i din
desagii cobor`\i de pe caii iu\i apar bun[t[\i f[r[ num[r...
Br`nza e a=ezat[ ceremonios pe frunze de brustur, ]n str[chini
apar hartanele de pui ori pastrama de v`nat =i, ca pietre
netede pe prund de g`rl[, ou[le se rostogolesc printre pe=tii
frip\i ori ulcelele cu sm`nt`n[. P`ini uria=e, cu obraz ca de
m[r, aurii, colaci ]mpleti\i, lipii =i covrigi, prescuri =i pl[cinte
de tot felul sunt rostogolite din co=uri de nuiele =i, mai de-
parte, sub zidurile de piatr[ se ]nal\[ pirostrii. Rachiul e
zv`ntat din stacane de lemn ciobit, vinul arde ]n c[ni, =i
l[utarii, descul\i, sufl[ ]n cimpoaie, ]n \evi de fluier, ori
m`ng`ie viorile vi=inii cu arcu=ul. Vindireu c`nt[ ca la vechile
nun\i, aplecat peste g`tul fragil al viorii, cu un fel de viclean[
supu=enie, d`nd porunci nerostite tarafului, prin ridic[ri rapide
de spr`ncene, c`nt[ cu un soi de frumoas[ absen\[, pentru
auzuri ]ndep[rtate. Un t`n[r sub\ire, ]nalt, aduc`nd la chip cu
Mihai, se repede spre b[tr`nul staroste =i-i smulge, f[r[ pro-
test, vioara din m`ini... Apoi c`nt[, ]nfl[c[rat, trece prin hore
repede ]ncropite, ]i cheam[ pe oameni s[-i \ie “hangul”, =i ei
bat iarba cu s[lbatic[ destoinicie. Mihai ]l prive=te cu ochi
mira\i: cine l-ar fi crezut ]n stare pe domni=orul ]mbr[cat
nem\e=te, cu lung[ chic[ romantic[ =i ghete cu gumilastic, de o
at`t de fierbinte patim[?
— Cine-i junele? vrea s[ =tie Chibici...
— Fiul popii Porumbescu de la Suceava, pare-se.
— }i zice al dracului de bine din vioar[...
Ciprian Porumbescu e lac de sudoare. Popa ]i =terge frun-
321
tea cu poala anteriului =i ]l ]ndeamn[ s[ se mai domoleasc[.
— Tat[, ]i spune t`n[rul, ]mbr[\i=`ndu-l, am c`ntat Daciei
]ntregi!

*
E noapte.
}nt`lnirea din trapez[ a ]ndrept[\it scepticismul lui Chibi-
ci: delega\ii asocia\iilor studen\e=ti n-au g[sit acela=i grai ]n a-
=i m[rturisi dorurile =i credin\ele. Vorbe, multe vorbe... Cel
pu\in Bumbac, aflat dup[ mul\i ani ]n fa\a unui auditoriu
care, ne=tiindu-l, nu-l ]ntrerupe, a invocat ]ntreaga istorie a
“R`mului”, ]ntru ]mplinirea unor “idealuri” bombastice. Te-
meiul a fost ]ns[ pus. Mihai a vorbit calm, m[surat =i, stu-
poare, nu l-a ridiculizat pe Bumbac. (La Viena, Eminescu ]=i
tr`ntise c[ciula pe pupitrul eternului orator Bumbac, invit`n-
du-l s[-i mai vorbeasc[ =i ei, c[ciulii, el declar`ndu-se s[tul
de vorbe goale...)
Chiliile fiind ne]nc[p[toare pentru odihna oaspe\ilor de
frunte, Eminescu e nevoit a-=i c[uta somnul ]ntr-altundeva.
Spre bucuria lui, fiindc[ somnul sub stele ]i e din cale-afar[
de drag. Dup[ sumare investiga\ii, el ]=i alege podul por\ii de
intrare, bine podit cu f`n, drept “iatac”.
— +i ai s[ dormi aici, Mihai? Aici stau bufni\ele ]n\elepte!
— E minunat. F`nul e cosit de cur`nd, ]nc[ plin de
mireasm[, aerul e curat... Liebchen was willst Du noch mehr?
Repede dibuit =i de al\ii, podul devine ne]nc[p[tor. Se v[d,
prin bol\i lene= arcate, stelele lui august, =i Mihai le prive=te,
cu m`inile sub cre=tet, g`ndindu-le enigmele eterne. }i e, pen-
tru o clip[, dor de lada cu manuscripte, abandonat[ paingilor
=i =oarecilor, ]n odaia de la mansarda vienez[, dor de filele
]nnegrite, ]mpodobite cu semne nervoase, la ]nceput caligrafi-
ate pedant (apoi, prin interven\ii succesive, me=te-=ugul de
copist medieval e abandonat transcrip\iei g`f`ite, cu “econ-

322
omie” de litere...)
Sunt acolo, poleite cu cerneal[, icoane pe care v[zduhul de
deasupra turlelor-s[geat[ ale Putnei le n[luce=te ]n fantaste
scrieri cu litere-stele pe un “pergament” albastru, ]nnobilat,
]n dreapta, de pecetea Luceaf[rului.
“Schema cursului naturii este un cerc de forme prin care
materia trece ca prin puncte de tranzi\ie. Astfel, fiin\ele privite
]n sine sunt asemenea unui r`u curg[tor pe suprafa\a c[ruia
sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeal[,
ca ideea unei fiin\e sub care undele r`ului etern formeaz[ o
b[t[tur[, singur[, ce d[ consisten\[ acestor umbre =i totu=i ea
]ns[=i ]ntr-o etern[ tranzi\ie, ]ntr-un pelerinaj din fiin\[ ]n
fiin\[, un Ahasver a formelor lumii. Acuma c[ut`nd la or-
ganele acestei fiin\e, g[sim asemenea c[ ele sunt ca p[r\i con-
stitutive ale ]ntregului, forme mari =i mici de tranzi\ie — prin
urmare esen\a fiin\elor este forma, esen\a vie\ii trecerea,
mi=carea materiei prin ele.”
“Sp[im`nt[toarea necesitate cu care urmeaz[ procesele ei,
num[rul mic al legilor fundamentale, combina\iunile acestora
care oric`t de multe ar fi, totu=i se pot calcula cu certitudine,
de=i poate pentru facerea unui asemenea calcul n-ar ajunge
mai multe vie\i de oameni consecutive, pu\in[tatea relativ[ a
spa\iilor, sunt ]ndestule dovezi ale unei m[rginiri ]n producerea
formelor. Frunzele de stejar dintr-un an sunt copii fidele a
celor din mii de ani trecu\i, =i chiar dac[ fiecare frunz[ indi-
vidual[ ar prezenta o diferen\[ oarecare nu trebuie s[ se uite
c[ legile =i elementele ]n joc sunt determinate, se pot num[ra
=i cum toate combin[rile lor posibile se pot asemenea determi-
na dup[ o induc\ie minu\ioas[, de=i poate ar fi o munc[ netre-
buitoare. Afar[ de aceasta s[ nu uit[m cum c[ ]n faza ce ne
cuprinde temporal[ =i trec[toare a p[m`ntului, formele se
mo=tenesc =i se perfec\ioneaz[ pe c`nd o reproducere analoag[
]n tot =i ]n parte am putea-o pretinde cu drept cuv`nt numai
atunci c`nd...”
323
— Mihai!
“...f[r[ aceasta s-ar fi sf`r=it =i s-ar fi re]nnoit cu totul din
nou, dup[ ce ar fi parcurs toate procesele de forma\iune care
ne preced pe noi. Din certitudinea cum c[ at`t puterile =i
elementele c`t =i modurile lor de combina\ie se pot calcula
apriori =i rezuma ]ntr-un num[r rezult[ renumitul postulat c[
tot ce este posibil va fi. Concentr`nd a=adar via\a p[m`ntului
nostru ca individ planetar ]n icoana na=terii, traiului =i risipei
sale, vom avea ]n mare ceea ce este via\a omului, ]n mic — un
trai individual de-o durat[ ]n raport tot at`t de scurt[ ca =i-a
fiec[ruia dintre noi. V[z`nd ]ns[ de pe forma\iunea sistemelor
dintr-o negur[ indiferen\iat[ o icoan[ a form[rii p[m`ntului
nostru =i din risipa vreunei planete aceea a pieirii lui suntem
siguri c[ o nou[ forma\iune aceea=i ]n form[ =i compozi\ie a
avut, are =i va avea loc ]ntotdeauna. Pe acest nou p[m`nt s-ar
repeta acelea=i procese ale vie\ii care s-au urmat pe al nostru,
]nc`t n-am avea nici un drept de-a-i disputa ]nt`ietatea, afar[
doar dac[ n-am voi s[ sus\inem identitatea masei de materie.
}ns[ aceast[ mas[ de materie nu decide asupra identit[\ii, nici
unui individ cosmic. Noi ]ns[ suntem numai formele unei
eterne treceri ale materiei primordiale =i precum dup[ Herak-
lit, noi nu ne putem cobor] de dou[ ori ]n unul =i acela=i
r`u...”
— Mihai!
“tot nu mai suntem material vorbind nici ]ntr-un moment
unul, acela=i om. Cu un cuv`nt o form[ care reapare este
asemenea unui cuv`nt sau a unei cuget[ri reproducere una =i
aceea=i, abstrac\iune f[c`nd de la identitatea materiei ]n care
se prezint[. Dac[ num[rul elementelor =i a puterilor este cert,
atunci modurile lor de combinare este determinabil aprioriu =i
asupra m[rginirii ]n producerea de forme nu mai poate fi
]ndoial[, atunci formele ar fi nem[rginit de multe, c`nd ele-
mentele =i puterile din natur[ ar fi f[r[ num[r. Dar contrariul
fiind, aceste forme cu-o induc\iune sigur[ apriori determin-

324
abile, prin urmare num[rul formelor ]n natur[ este m[rginit.
Am fost ]ntotdeauna =i vom fi ]ntotdeauna individual
determina\i a=a cum suntem =i cum moartea este numai un vis
al imagina\iunii noastre. De aceea a nu fi fost niciodat[ este
singura form[ a neexisten\ei. Cine exist[, exist[ =i va exista
]ntotdeauna. O perspectiv[ nem[rginit[ mi se deschide ]naintea
ochilor...”
— Mihai!
— Inoportun ca de obicei, iubite Chibici!...
— Iart[-m[, Mihai, \i-am tulburat cumva idialice=ti re-
flexii!
— Nu mai are omul drept la o pic[tur[ de odihn[?
— Ba da, dar era musai s[ te caut. +i s[ te g[sesc. Scoal[-
te =i urmeaz[-m[!
— }ncotro?
— N-am voie s[-\i spun. +i vin[ s[ te scutur, c[ e=ti plin
de paie...
Merg printre focurile veghetoare, aprinse de c[tre oaspe\ii
hramului... Oamenii dorm lipi\i de ierbi ]nalte, veghea\i de
t[ciunii focurilor gata s[ scad[, dorm ca ]ntr-un rit ]nz[pezit,
ascult`nd galopul unor c[l[re\i de departe. Poate c[l[re\ii
b[t[liilor lui +tefan...
— N-ai suflet, Chibici! De ce dracu’ nu m-ai l[sat s[ zac
]n cuibarul meu?
— Poate ai s[ m[ ier\i... Vrea cineva s[-\i vorbeasc[, Mihai...
— Dar =i m`ine e zi!
— E, dar acel cineva pleac[ ]n zori...
— +i mai mergem mult?
— }n cerdacul arhond[riei sunt trei u=i. E=ti a=teptat s[
ba\i ]n cea din mijloc. Eu te las.
— Cum po\i s[ fii at`t de enigmatic, Chibici — gur[ spatr[
ce-mi e=ti?!
— Greu, foarte greu, Mihai...
— Am ]n\eles, e vorba de o cucoan[.
325
— Tu ai spus-o!
— O cucoan[ care ]mi cere s[-i scriu o od[ pentru vreo
societate de binefacere.
— Mihai, m`ine ai s[ mi-o zugr[ve=ti cu m[tase mai fin[
ca ]n ales[tura Mariei din Mangop.
— O obsesie, Chibici, aceast[ Maria din Mangop...
— Aproape...
Chibici, umbr[ credincioas[, se =terge ]n ]ntunericul bl`nd
argintat de lun[.
O fereastr[, o u=[. A dou[ fereastr[...
— Tu?
— Mihai!
— Tu aici?
Veronica Micle ]=i ridic[ ochii din cartea deschis[ ]nainte-i =i
]i face semn, cu un gest de imperceptibil[ fine\e, s[ se apropie.
E Veronica din Prater? Cu ochii mari, umbri\i de gene
lungi, cu degete lungi pe care “ning” dantele? Cu buze chem`nd
=i ]n acela=i timp refuz`ndu-se s[rutului? Veronica — Vreona
cu p[r de miere ars[ =i din\i albi pe care, c`nd cade aurul
l[mpii, ]n odaie se face ger =i se aude o muzic[ veche? Veron-
ica — Vanovea la Putna? Se ]ntreba, la Viena, dac[ frumuse\ea
ei i se va releva tot astfel, str[lucitoare, ]n \ara cu tei de
cear[, a Moldovei, =i ]n nop\i de ]nfrigurat[ speran\[ se vedea
merg`nd, m`n[ ]n m`n[, cu mica doamn[ Micle pe aleile
umbroase ale Copoului.
Veronica... Mihai n-are cum s[ =tie c[, ]nc[ ]nainte de-a-l
cunoa=te, Veronica, z[rindu-i chipul ]ntr-o fotografie, a com-
pus pentru imaginea necunoscutului poet versuri sortite s[
r[m`n[ tainice:
“Privindu-\i fa\a de farmec plin[,
Luci o raz[ ]n al meu s`n;
Crud[ fu ]ns[ a ei lumin[,

326
Din pieptu-mi scoas[ un lung suspin!
Dar suspinul ca n[lucire
Zbur[ cu v`ntul ce-au adiat;
N-a zburat ]ns[ =i-acea sim\ire
Ce-ad`nc ]n suflet l-a de=teptat.
+i-acum m[-ntreb eu: sim\irea ad`nc[
Cum de se na=te pentr-un portret?
C[ci nu v[zusem ochii t[i ]nc[,
+tiam at`ta c[ e=ti poet!”

— E=ti tu?
}ntrebarea Veronic[i e gata s[-i aduc[ pe buze cel mai
absurd dintre r[spunsuri:
“— Sunt eu, Uxe Nime!”
Uxe Nime? Nume straniu, de rege barbar, domnind peste
pierite semin\ii? Nu, ci doar numele — r[sturnat — al poe-
tului care, anagram`nd numele obsedant al Veronic[i, s-a
pomenit scriindu-=i numele dup[ tipicul scribilor de la Ninive
=i Eufrat, de la dreapta spre st`nga...
Conversa\ia lor nu e cu mult sustras[ regulilor de “cabalis-
tic[“: vorbe ne]nsemnate sunt memorate cu credin\a c[ ]ntr-
]nsele e con\inut[ o ]nc[rc[tur[ secret[, cuvinte care nu vor
s[ fie dec`t, cu stricte\e, doar ceea ce exprim[ ]n clipa ]n care
sunt rostite, devin date simbolice, t[inuind sensuri cu anevoin\[
descifrate... Astfel, ei ]=i vorbesc pu\in =i, pe c`t posibil,
]n=iruie fraze pe care, auzindu-le de la al\ii, le-ar a=eza ]n
r`ndul celor mai crunte banalit[\i. Dar ceea ce, de la ]nceputul
]nt`lnirii lor, a devenit un limbaj magic, nu se cere recompus,
reimaginat, denun\at...
Deprins a g`ndi ]n abstrac\iuni, poetul se pomene=te
relat`ndu-i Veronic[i cele mai ne]nsemnate evenimente petre-
cute ]n via\a lui, ostentativ ceremonios =i-apoi brusc, cu o
327
adolescentin[ camaraderie, pierdut ]n descrip\ii inutile, iar
ea, Veronica, se str[duie s[ topeasc[ ]n cele ce spune fr`nturi
de vers, nepotrivit desprinse de la locul lor, =i ceea ce “salveaz[“
aerul ]ncurcat al ]nt`lnirii lor e t[cerea. Mihai tace cu =tiin\a
fostului sufler care, chiar dep[=it de o fraz[ rostit[, poate
reface “firul” pierdut. Veronica tace interogativ, ochii ei te
silesc s[ i te poveste=ti, glasul ei neasemuit de dulce for\eaz[
confesia.
Veronica n-a izbutit s[-i povesteasc[ stratagemele ]ncer-
cate pentru ca +tefan Micle s-o i-a cu el ]n c[ru\a de po=t[,
]ntr-altfel botezat[ “haraba cu jamantan,” pe drumul Putnei.
+i nu i-a spus cu c`t[ tulburare a g`ndit re]nt`lnirea cu
poetul cu chip de ]nger palid.
Iar el, spun`ndu-i numai ]n g`nd “Veronicu\[,” se mul\u-
me=te s[-i priveasc[ m`inile (m`nu=i\ele) =i s[ le ]ntrebe — tot
]n g`nd — ce-au f[cut, departe de el, luni =i s[pt[m`ni.
Acum trebuie s[ se despart[.
}i vine iar ]n minte hilarul Uxe Nime. Oare toat[ via\a ]=i
vor vorbi ]n anagrame? Va r[m`ne, asemeni numelui lui de-o
clip[, ivit din jocurile peni\ei, ve=nic “]ntors”, ve=nic de
nedeslu=it f[r[ oglind[?
— Poate ne vom vedea la Ia=i... Am cele mai frumoase
amintiri despre Viena noastr[...
— Viena noastr[? Da...
— La toamn[?
— La toamn[ poate-am s[ trec pe la Ia=i, pe la “Convorbiri”...
— ...+i pe la Veronica.
— Vom veni...
— Acum trebuie s[ pleci. La revedere...
At`t, promisiunea, doar, a revederii.
Trece pe l`ng[ zidurile bisericii. Acolo, sub lespezi sub
care dorm b[rba\i cu g`tul retezat de hangere, ori de buzdu-
gane ghintuite, acolo viseaz[ raiuri vl[dici blajini ca m[laiul,
acolo dorm voievozi =i pui de voievozi, uci=i sub bol\i s`ngerate,

328
=i pentru to\i, pentru toate oasele albite sub talpa m`n[stirii,
Veronici cu p[rul blond =i degete sub\iri =i reci au \esut aere,
stihare, au brodat safire pe ve=mintele icoanelor nemurind
aici, ]n s[lb[t[ciile lui Miaz[noapte, ]n singur[t[\i ciobite de
Buga, o dragoste cheltuindu-se, netulburat[ ca iarba c`mpului.
Ca z[pada =i apa...

14

CUGET{RILE S{RMANULUI DIONIS


Ah! garafa p`ntecoas[ doar de sfe=nic mai e bun[!
+i mucoasa lum`nare sf`r`ind s[ul =i-l arde
+i-n aceast[ s[r[cie, te inspir[, c`nt[ barde —
Bani n-am mai v[zut de-un secol, vin n-am mai b[ut de-o
lun[,
Un regat pentr-o \igar[, s-]mplu norii de z[pad[
Cu himere!... Dar de unde? Sc`r\`ie de v`nt fereastra,
}n pod miaun[ motanii — la curcani v`n[t[-i creasta
+i cu pasuri melancolici medit`nd umbl[-n ograd[.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
+i motanul toarce-n sob[ — de blazat ce-i. — M[ motane,
Vino-ncoa s[ st[m de vorb[, unice amic =i ornic.
De-ar fi-n lume-un stat de m`\e, z[u! c[-n el te-a= pune
vor-
nic,
Ca s[ =tii =i tu odat[, boieria ce-i, s[rmane!
Oare ce g`nde=te h`trul de st[ ghem =i toarce-ntruna?
Ce idei se-n=ir[ dulce ]n m`\easca-i fantezie?
Vreo cucoan[ cu-alb[ blan[ cu amoru-i ]l ]mbie,
Rendez-vous i-a dat ]n =ur[, ori ]n pod, ]n v[g[un[?
329
De-ar fi-n lume numai m`\e — tot poet a= fi? Totuna: Mieun`nd
]n ode nalte, tragic miorl[ind — un Garrick,
Ziua tologit ]n soare, p`ndind cozile de =oaric,
Noaptea-n pod, cerdac =i stre=ini heiniz`nd duios la lun[.
Filosof de-a= fi — sim\irea-mi ar fi vecinic la aman!
}n prelegeri populare idealele le ap[r
+i junimei generoase, domni=oarelor ce scap[r,
Le ar[t c[ lumea vis e — un vis sarb[d — de motan.

Sau ca pop[ colo-n templu, ]nchinat fiin\ei, care


Dup[ chip =-asem[nare a creat m`\escul neam,
A= striga: o, mot[nime! mot[nime! Vai... Haram
De-al t[u suflet, mot[nime, nepostind postul cel mare.

Ah! Sunt printre voi de-aceia, care nu cred tabla legii.


Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul mot[nimei ]l desf[=ur[ nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul =-a lui Duhuri — liliecii?

Anathema sit! — S[-l scuipe oricare motan de treab[,


Nu vede\i ce-n\elepciune e-n f[ptura voastr[ chiar[?
O, motani f[r[ de suflet! — La zg`riet el v-a dat ghear[
+i la tors v-a dat muste\e — vre\i s[-l pip[i\i cu laba?

Ii! c[ ]n clondir se stinge c[pe\elul de lumin[!


Mo=ule, mergi de te culc[, nu vezi c[ s-a-ntunecat?
S[ vis[m favori =i aur, tu-n cotlon =i eu ]n pat.
De-a= putea s[ dorm ]ncalea. — Somn, a g`ndului odin[.

O, acopere fiin\a-mi cu-a ta mut[ armonie,


Vino somn — ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nc[ cu m`\e =i cu pureci =i cu luna,
Or de nu — cui ce-i aduce? — Poezie — s[r[cie!

330
15
— Poveste=te, poveste=te, domnule Slavici!
— Bucuros, domnule Maiorescu. S[ v[ vorbesc despre
Eminescu...
— +i despre dumneata!
— Am copil[rit, a= zice, fericit. Eram, al[turi cu o sor[
mai mare, singurul b[iat la p[rin\i, oameni cu stare, bine
=tiu\i ]n lumea lor =i lega\i prin rudenie sau prietenie cu =apte
sate din jur. Acas[, ochii tuturora erau ]ndrepta\i asupra
bunicului — c[rbunar r[mas din timpul lui Bonaparte, om
trecut de =aptezeci de ani, care p[stra cu sfin\enie portul din
tinere\ile sale, p[r lung ]mpletit ]n coad[ =i prins ]n piepten de
baga, p[l[rie cam ]nalt[ =i cu boruri late, gherve de postav
m[sliniu cu pulpanele p`n[ la genunchi, b[\ lung cu m`ner de
argint, pantofi cu cataram[ mare. C`nd am ajuns la Viena,
primul meu g`nd a fost c[ ora=ul ]mi e cunoscut din istoriile
bunicului, “tata b[tr`n”. Care, ]ns[, nu v[zuse Viena. +i
Viena mi-a adus numai bucurie. M[ socotesc o natur[ feric-
it[. Dealtfel, Albanezul nu-mi spunea la ]nceputul cuno=tin\ei
noastre dec`t “pas[re voioas[“.
— Albanezul?
— Adic[ Eminescu...
Domnul Maiorescu e tot nedumerit.
— La cursul lui Lorenz Stein — economie na\ional[ — m[
]nt`lneam regulat cu un t`n[r oache=, cu fa\a curat[ =i ras[
peste tot, cu un lung “clab[\” b[n[\enesc peste pletele negre,
cu ochii mari, vis[tori =i av`nd, totdeauna, un z`mbet oare-
cum ironic pe buze. }l credeam albanez, sau chiar persian!
Mare mi-a fost uimirea v[z`ndu-l pe Albanez numai ]n com-
pania studen\ilor rom`ni. L-am abordat — am luat masa ]m-
preun[ — =i Albanezul mi s-a recomandat Mihai Eminescu.
331
L-am ]mbr[\i=at de bucurie afl`nd c[ nu-i nici albanez =i nici
prin\ persienesc. Cur`nd dup[ aceasta, eram aproape nedes-
p[r\i\i.
— Ce fel de om e... Albanezul dumitale?
— Pare neguros, dar e om de o veselie copil[reasc[, r`de,
c`nd r`de, din toat[ inima, ]nc`t ochii tuturora se ]ndreapt[
asupra lui. Du=man al vorb[riei goale, el ]=i ceart[ amicii
c`nd converseaz[ steril, cu un r[stit “Taci, nu mai sc`r\`i!”
Ceea ce numim sentimentalitate, pentru d`nsul nu exist[. El
n-are “sl[biciuni” pentru nimic. Toate pornesc la d`nsul din
convingere, =i tot ceea ce noi ceilal\i facem din iubire, el face
din hot[r`re nestr[mutat[. Niciodat[ nu l-am v[zut pl`ng`nd
=i nu-l cred ]n stare s[ pl`ng[, iar cu ]nduio=are numai des-
pre muma lui l-am auzit vorbind. Cel mai hot[r`t g`nd al lui
e c[ omul e din fire bun, c[ — odat[ — to\i oamenii au fost
buni =i c[ idealul social e c[ iar s[ se fac[ buni cum au fost.
Dup[ el, tot r[ul poate fi corectat...
— +i-n via\a de toate zilele?
— Eminescu e om cu trebuin\e pu\ine, dar cu apuc[turi
boiere=ti.
— Boiere=ti?
— Da — “boieria”-i sufleteasc[ ]l face s[ =tie s[ sufere =i
s[ rabde f[r[ a se pl`nge, =i respinge cu un fel de oroare tot
ceea ce i se pare vulgar. Pornirile lui sunt ]ns[ at`t de vii,
]nc`t ]i cov`r=esc puterea st[p`nirii de sine. Cite=te cu o ui-
mitoare repeziciune, nu vorb[ cu vorb[, ci cuprinz`nd cu
privirea fraze ]ntregi. +i \ine s[ citeasc[ ]n tihn[, la mas[,
sub lampa aprins[, ori tol[nit pe sofa, ]n vreme ce odaia e
]nmiresmat[ de cafeaua pe care singur =i-o preg[te=te cu mult
dichis. Pentru el nu cred s[ existe deosebirea pe care o facem
noi ceilal\i ]ntre noapte =i zi, ba, una din sl[biciunile lui e s[

332
profite de lini=tea nop\ilor, =i sunt foarte multe nop\ile pe
care eu, om altfel prozaic, le-am petrecut cu d`nsul fie
plimb`ndu-ne pe str[zile lini=tite, fie st`nd la masa de brad,
la un lung taifas de “filosoficale”. E lipsit cu des[v`r=ire de
ceea ce ]n via\a de toate zilele se nume=te egoism, nu tr[ie=te
pentru sine =i prin sine, ci prin lumea ]n care-=i petrece via\a
=i pentru ea. Trebuin\ele, suferin\ele =i durerile, ]ntocmai ca
=i mul\umirile lui individuale sunt pentru d`nsul de neluat ]n
seam[. Ceea ce ]l atinge pe el sunt trebuin\ele, durerile =i
totdeauna rarele bucurii ale altora. “Multe dureri — pu\ine
pl[ceri” e o vorb[ a lui.
— Nu doar a lui...
— Nimic pentru el, ci pentru lumea oglindit[ ]n sufletul
lui. El niciodat[ nu s-a pl`ns — =i nu se pl`nge — de neajun-
surile propriei sale vie\i (=i, slav[ Domnului, nu e scutit de
griji!), tot cum niciodat[ nu d[ pe fa\[ bucuria izvor`t[ din
propriile-i mul\umiri. “Nenorocirea cea mare a vie\ii e — zice
el — s[ fii m[rginit, s[ nu vezi cu ochii t[i, s[ =tii pu\ine, s[
]n\elegi r[u, s[ judeci str`mb, s[ umbli orbec[ind prin o
lume, pentru tine pustie, =i s[ fii nevoit a c[uta ]n afar[ de
tine compensa\ii pentru truda vie\uirii.”

16

MIRADONIZ

Miradoniz avea palat de st`nci.


Drept stre=in[ era un codru vechi
+i colonadele erau de mun\i ]n =ir,
Ce negri de bazalt se ]n=irau,
Pe c`nd deasupra, stre=ina antic[,
Codrul cel vechi fremea umflat de v`nt
O vale-ad`nc[ ce-ngropa ]n codri,
333
Vechi ca p[m`ntul, jumetá din munte,
M`nc`nd cu trunchii rup\i sc[rile negre
De st`nci, care duceau sus ]n palat —
O vale-ad`nc[ =i ]ntins[, lung[,
T[iat[ de un fluviu ad`nc, b[tr`n,
Ce pe-a lui spate v[luroase pare
A duce insulele ce le are-n el —
O vale c`t o \ar[ e gr[dina
Castelului Miradoniz.
Iar ]n castel de treci prin colonade
Dai de ]nalte hale cu plafondul
Lor negru str[lucit =i cu p[duri
De flori. P[duri c[rora florile
Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii,
+i crini, ca urnele antice de argint,
Se leag[n[ pe lugerii cei nal\i,
Iar aerul v[ratic, dulce, moale.
Ca stelele sunt musculi\ele prin frunze
+i umplu aerul cel cald cu o lumin[
Verzuie, clar[, aromat[. Fluturi —
Cu p[rul de-aur =i cu aripioare
De curcub[u — ]n haine de argint
Din floare-n floare f`lf`iesc =i-=i moaie
Guri\ele-umede =i ro=ii ]n potirul
Mirositor =i plin de miere-al florilor.
Tufe de roze sunt dumbr[vi umbroase
+i verzi-]ntunecoase, pres[rate
Cu sori dulci ]nfoia\i, mirositori —
E-o flor[rie de gigan\i. }ntr-un loc
Cr[pat[-i bolta de granit, de cau\i
Prin stre=ina de codru p`n[ sus,
Unde ]n ceruri lin plute=te luna.
Ea-i o regin[ t`n[r[ =i blond[

334
}n mantia-i albastr[ constelat[,
Cu m`inile unite pe-al ei piept
De neau[... Trece lumin`nd cu ochii
Alba=tri, mari, prin straturi ]nflorite
De nori, ce ]nfoiate ]i ofer[
Roze de purpur, crinii de argint:
Din c`nd ]n c`nd cu m`na-i argintoas[,
Ea rupe c`te-o floare =i-o arunc[
Jos pe p[m`nt ca pe-o g`ndire de-aur;
Colo un nor se nal\[ sf`nt =i sur.
Se-ncheag[, se formeaz[ — 'ncremene=te,
Devine-un templu grec =i plin de umbra
Columnelor ce-l ]nconjor — =i prin columne
Trece-argintoas[ c`te-o raz[-a lunei.
Ea drumul ia spre-acel castel. Diàdema-i
De diamante-n stele contopite
Brileaz[-n noapte — t[riile negre
A domei se-nsenin[ — =i ea intr[
}n el. — Columnele-ard sub clara ei lumin[
+i arunc[ umbra una-ntr-alta.
Ea intr[-n dom[... stelele-o urmeaz[.
+i noaptea s`nt[ plin[-i de-ntuneric
Pe r`ul s`nt ce curge-n valea mare
Care-i gr[dina cea din codri vechi
A lui Miradoniz. — Insule sfinte
Se nal\[-n el ca scorburi de t[m`ie.
Copile sunt cu ochi rotunzi =i negri,
Cu flori de aur, de smarald — cu st`nce
De smirn[ risipit[ =i sf[rmat[
}n bulg[ri mari. Pe m`ndrele c[r[ri,
Ce trec prin verzile =i m`ndre plaiuri,
E pulbere de-argint. Pe drumuri
Cire=i ]n floare scutur[ z[pada

335
Trandafirie a-nfloririi lor,
V`ntul le m`n[ v[luros, le nal\[,
De flori troiene ]n loc de om[t
+i s[lcii sfinte mi=c[ a lor frunz[
De-argint deasupra apei =i se oglindeaz[
}n fundul ei — astfel ]nc`t se pare
C[ din aceea=i r[d[cin[ cre=te
O insul[ ]n sus =i una-n jos.
+i nu-i nimica ]n aceste ramuri:
Dintr-un copac ]ntr-altul numai \es
Painjini de smarald painjini=ul
Cel rar de diamant — =i greieri c`nt[,
Ca orologii aruncate-n iarb[.
+i peste r`ul mare, de pe-un v`rf
De arbore antic \esut-au ei
Un pod din p`nza lor diamantoas[,
Leg`ndu-l dincolo de al\i copaci.
Prin podul str[veziu =i clar str[bate
A lunei raz[ =i-nverze=te r`ul
Cu miile lui unde, ca-ntr-o m`ndr[
Nemaiv[zut[ feerie. — Iar[ peste pod
Trece alb[, dulce, ml[dioas[, jun[,
Alb[, ca neaua noaptea, p[ru-i de aur
Lin ]mpletind ]n crinii m`nilor,
Ivind prin haina alb[ membri-angelici,
Abia c[lc`nd podul cel lung cu-a ei
Picioare de om[t, z`na Miradoniz.
Ea-ajunge ]n gr[dina ei de codri
+i r[t[ce=te, — o umbr[ argintie
+i luminoas[-n umbra lor cea neagr[;
Ici se pleac[ spre a culege o floare,
Spre-a arunca ]n fluviul b[tr`n,
Colo alearg[ dup-un flutur,
}l prinde — ]i s[rut[ ochii =i-i d[ drumul;

336
Apoi ea prinde-o pas[re m[iastr[
De aur, se a=az[-ntr-a ei aripi
+i zboar[-n noapte printre stele de-aur.

— Cine e Miradoniz, Mihai?


— Miradoniz e forma p[m`nteasc[ de care se ]namoreaz[
Dumnezeu-Lucifer, Dumnezeu-Luceaf[rul. Duh al lumii, al
lumilor. Luceaf[rul e legat prin dragoste de o masc[ sorocit[
a fi pieritoare, de o fiin\[ ]n care materia s-a ambi\ionat a
zidi Frumosul, f[g[duiala unei iubiri titanice. Abstras[ la
]nceput iubirii dumnezeie=ti, “forma” se n[ruie atunci c`nd
trebuie s[ aleag[ ]ntre recea, cosmica iubire petrecut[ ]n spa-
\ii neb`ntuite de moarte =i dorul dup[ ritualul terestru ima-
ginat de primitivul Eros. T[v[lirii ]n ierburi, r[sturn[rii sub
stele, Miradoniz nu-i prefer[ palatele stelelor, cu duhurile
z[pezii =i cu matca ploilor. +i op\iunea ei nu e din cale-afar[
necugetat[, geniul fiind un Eros lipsit de farmec, tern, reto-
ric. Cople=it de dimensiile propriului gust, cobor`rea printre
muritori, el sf`r=e=te prin a d[rui un sunet etern clipelor pe
care le umple cu argint sterp =i nefericire. Geniul nu cunoa=te
nici moarte =i nici uitare, nefericind el nu-=i afl[ pentru sine
fericirea. N-are moarte =i n-are noroc. E o idee ce m[ urm[re=te,
a= zice, demult. Ceea ce \i-am citit, Ieni, nu-s dec`t simple
ciorne. P`n[ se vor cristaliza, ideile — nu versurile — vor fi
cheltuite topuri ]ntregi de h`rtie, lumea acestei poeme se va
compune, sparge =i recompune de zeci =i sute de ori p`n[ va
“]mpietri” cu un chip ]n stare s[ m[ mul\umeasc[ o clip[,
pentru ca ]n clipa urm[toare s[-mi hr[neasc[ furia de a “topi”
imaginile ]nchegate ]ntr-o nou[ past[ fluid[.
— Spuneai c[ te str[duie=ti s[ dai mereu alte ]ntruchip[ri
ideilor ce te nelini=tesc, dar versurile? +lefuirea lor nu te
pune la cazne?
— Nu, Ieni, nu.
— Cum a=a? Am tras cu coada ochiului prin manuscriptele
337
tale: Babilon! Mii de semne ]ncurcate, c`rc[lite, =terse cu
patim[, rescrise ]n infinite variante, versuri dintr-o poem[
“curg`nd” f[r[ scrupul ]ntr-alta, liste de rime, scrise pe mar-
gini de file — toate astea nu tr[deaz[ m`na =lefuitorului?
— Nu, fiindc[ — ]n ]n\elesul care se d[ — eu nu fac
versuri, Ieni!
— Absurd, imaginile tale...
— Da, eu nu fac imagini, Ieni! +i — vreai s[ =tii ceva? —
nici nu m[ socotesc poet...
— Modestie luciferic[!
— Deloc, am o foarte bun[ p[rere despre mine, nu am
modestia, real[ ce-i drept, a me=terului nepriceput, =i nici nu
sunt ]ntr-at`t de ]ngrijorat de scrisul meu, ]nc`t s[ ]ncep s[
m[ laud! Nu versul m[ nevoiesc a-l =lefui — e jalnic[ aceast[
cizm[rie pe care mi-o propui! — nu caut metafore, ci ]mi
scriu, transcriu p`n[ c`nd intru cu capu-n lum`nare, de-mi
sf`r`ie “negrele plete” ideia care m[ st[p`ne=te. C[, la a nu
=tiu c`ta prefacere, versul trage dup[ sine din ape necunoscu-
te, vreo rim[ exotic[, asta nu m[ prive=te dec`t ]ntr-o mai
mic[ m[sur[. Ai s[ observi c[, atunci c`nd m[ decid s-o iau
de la cap[t, p[r[sesc pe “drum” expresii fericite =i ]mi adaug
versurilor nuan\e incerte, necoapte, dar f[r[ ele n-am cum
merge mai departe, prin ele m[ ]nnoiesc, cugetul se primene=-
te lep[d`ndu-se de lestul, adesea, al imaginilor “frumoase”.
Ceea ce tu nume=ti cazn[ nu e dec`t un =ir de ]nt`mpl[ri prin
care-mi trec versurile. Eu nu le cer=esc ]n genunchi, nu le
caut cu pana muiat[-n c[limara pl`nsului, cum crede teluricul
Bumbac, pesimist, deci elegiac, schopenhauerian, deci
“l[crimos” =i, mai ales, nu le cert. Ele m[ slujesc ori se
r[zvr[tesc ]mpotriva mea, — cui ce-i pas[? — ceea ce poves-
tesc nu “intr[“ niciodat[ ]ntr-o singur[ poezie... Trebuie s[
ajungi s[ scrii f[r[ a avea con=tiin\a profesiei de scriitor, s[
scrii cum c`nt[ pas[rea, cum cade frunza... Crezi c[ So-
lomon-rege ]=i numerota psalmii, cum facem noi azi, de la 1

338
la 150...
— ...Plus al 151-lea, necanoic...
— ...Crezi c[ Homer ]=i numerota c`nturile...
— ...cu cifre romane...
— Ai umor azi, Ieni, ce-i cu tine? A=adar, m[ iart[ dac[
adesea te-am f[cut s[ crezi
a c[ bmi-a= dori
c s[ fiu scriitor, bard
na\ional. +tii, m[ amuz[
b stra=nic
a \[ranii
c care plesc[ie din
limb[ admirativ c`nd aud
c c[ boierul cutare
a e un “brad” cum
b
zic ei... Eu vreau at`ta
b doar, Ieni: as[ nu las necheltuit[
c
f[r`ma de =ans[ universal[
c cu care m-au
b investit ursitoarele.
a
}n fiecare om se ]ncearc[ spiritul Universului, opintit, iar =i
a c aceea=ib
iar[=i, n[sc`nd o nou[ raz[ din ap[. Oamenii sunt
]ntreb[ri pe care =i le pune spiritul Universului, prin tot ce
fac, ce tr[iesc, ei ]ncearc[ s[ fac[ mai pu\ine marile taine...
— Dar Miradoniz?
Mihai ]=i ]ncheie brusc confesiunea, =i Slavici ]n\elege c[
nu se mai cade s[ st[ruie cu alte ]ntreb[ri. M`ine, Eminescu
p[r[se=te Viena — pentru totdeauna poate — =i ]nc[ ]nainte
de aprinsul l[mpilor cei doi prieteni sunt a=tepta\i, la o ]nt`lnire
final[, de ora=ul legendelor. Se vor sui poate ]n birja cu care
c[l[torea c`ndva Schubert, vor cina la hanul cu mese de lemn
(pe care zg`ria portative Beethoven), vor privi vitraliile cate-
dralelor care aruncau c`ndva raze de aur =i albastru peste
clapele de clavecin la care c`nta micul Mozart.
Miradoniz?
Ea nu e cuprins[ ]nc[ ]n “calculele combinative” ale lui
Mihai, deprins de la o vreme s[ a=eze totul ]n ecua\ie. (De
pild[, rela\ia ]ntre “cifrele” conven\ional definite a, b, c:

339
Dar anagrama numelui Veronic[i n-a fost realizat[ =i ea
potrivit acestei ecua\ii?

17
Viena...
R[mas[ undeva, departe, ca o adev[rat[ mireas[ de titani,
alba, ]n iarn[, Vien[-Miradoniz...
Berlin...
Ani noi de studii, ]n care Eminescu n-a mai legat prietenii
ca ]n Viena-Miradoniz. Ani ]n care tot mai des a sim\it nevoia
s[-=i ]ncuie terfeloagele ]n lada de lemn =i s[ ia drumul casei.
A reg[sit Ia=ul “Convorbirilor”, al “Junimii”, =i al Veronic[i-
Miradoniz.
(Veronica, Vreona, Vanover.)
A reg[sit teii de cear[ ai parcurilor vechi.
(Voerna, Vnoera, Vanoer...)
Albastrul ]ntunecat al cerului, toamna. Gardurile albite de
neaua iernii. Cerdace “suse” cu st`lpi cresta\i =i ferestre scri-
se cu ger.
(Irena, Anorev, Anoniqua...)
Ia=ii domnului Maiorescu.
Ie=ii domnului Creang[. R[spopitul d[ruit cu geniul
pove=tilor, dulce amic ]n taifasuri lungi, udate cu Uricani
“d[-l ro=u” =i cu P`hne=ti — s`nge de iepure. Creang[ cel
b[gat la “r[cori” de insisten\ele lui Mihai:
(— “Scrie, Creang[, scrie a=a cum ]mi poveste=ti mie, f[r[
un cuv`nt schimbat...”
“— Dar scrisul e dichis boieresc, b[die Mihai!”
“— +i tu e=ti un fel de boier!”

340
“— Cum a=a?”
“— Un boier al mitologiilor populare...”
“— Ba, eu cred c[ fac ca bietul =oarece: nu ]ncape ]n bort[
=i-=i mai leag[ =i-o tivd[ de coad[. Dup[ ce n-am ]nv[\at carte,
ca oamenii, o =coal[ ]ntreag[, ca s[ ajung s[ mai pricep =i eu
ceva de pe lumea asta mare =i ]ncurcat[, dup[ ce nu =tiu =i eu
vreo limb[ str[in[ ca s[-mi deschid[ capul, s[ m-apuc acuma la
b[tr`ne\e, cal b[tr`n, s[ ]nv[\ a merge ]n buestru.”)
De nedesp[r\it. Nu se poate altfel — spune r[ut[ciosul
Panu — Eminescu f[r[ Creang[ sau Creang[ f[r[ Eminescu.
Creang[, urs sp[=it, zdrahon cu inim[ bl`nd[, viclenit numai
la vorbe, ]ndr[gostit de fantasmele degajate ca un gaz aromi-
tor din istorisirile lui Mihai, dar =i de sfintele bucate preg[tite
de Tinca, pe o vatr[ asediat[ de m`\e (Ti\a, Si\a, Florica,
Frusica, T`ca, Suru, Ghi\[, Todiric[, T[rcata, Fr[sina). Crean-
g[, fl[m`nzil[ “]ntrem`ndu-se”, dup[ o u=oar[ bolire, cu o
oal[ de g[lu=te f[cute cu p[sat de mei =i cu buc[\i de sl[nin[,
o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i “undit[“ cu mujdei de
usturoi, =i-o strachin[ cu pl[cinte “poale-n br`u” pe deasu-
pra...
Se ]nt`lneau adesea — atunci c`nd la “Bolta rece” armean-
ul Amiras devenea “nesuferit” pentru st[ruin\a cu care-=i pisa
clien\ii datornici — la o c`rciumioar[ mic[-mic[, din S[r[rie,
nu mai mare ca o “foaie de brustur”, dup[ ]ncredin\area lui
Creang[.

Ajun de cr[ciun. Prin viforni\[ se aud clinchete de s[nii,


harapnicele =i buhaiele colind[torilor =i glasurile vizitiilor
]nt`rzia\i.
}n fa\a cr`=mei din S[r[rie, felinarul pare c[ st[ s[ cad[
ca un arbore fulgerat. O sanie se apropie prin fumul ninsorii

341
m[runte. Hangiul care i-a p`ndit, de dincolo de u=a cu clopo-
\el, le iese ]n ]nt`mpinare nea=tepta\ilor mu=terii.
Din sanie coboar[ mai ]nt`i Eminescu, cu capul descoperit,
]mbr[cat ]n haine de =iac negru. Viforul ]i r[v[=e=te p[rul,
dar el sur`de — din\ii albi sclipesc ]n ninsoarea ]ntunec`nd
v[zduhul — =i-=i ]ntinde m`inile spre leag[nul saniei. Ridic[
de subsuori o f[ptur[ ciudat[, ]ncoto=m[nat[ ]ntr-o uria=[
blan[ de vulpi. E Veronica. Mihai o ]nal\[ ]n aer, ]ntr-o clip[
lene=[, =i o a=az[, parc[ ezit`nd, pe treptele roase.
— Bucuros de oaspe\i, Cazimire?
Cling! Cling! r[spunde, ]naintea gazdei, clopo\elul legat
cu lan\ug de aram[.
— Bucuros, domnule poet. Ca totdeauna...
— E pustie dugheana ta...
— Pustie. Acum, oamenii se str`ng pe la casele lor, scot
vinul, dreg bucatele, p[zesc gura cuptorului.
Cr`=ma mai are o ]nc[pere rezervat[ vizitatorilor mai de
soi: paracliserul de la biserica de tabl[, un grefier de tribunal
=i, bine]n\eles, domnii poe\i. Veronica se a=az[ ]n fa\a sobei
cu plane lungi, v[ruite. Lumina fl[c[rilor ]i aure=te obrazul,
p[rul lung, aduc[tor de somn, buzele umede, ]ntredeschise.
— Porunc[!
— Mai ]nt`i ni=te butuci. S[ fie cald, Cazimire, =i ia cu
tine lampa asta afurisit[. Ad[-ne sfe=nice de lut, cu lum`n[ri...
Cazimir a disp[rut ca o n[luc[.
}n odaie nu mai lumineaz[ dec`t focul, gata s[ moar[, =i
g`tul alb, ve=nic “]nz[pezit” ]n dantele, al Veronic[i. Dau o
lumin[ muzical[ =i degetele lungi, pe care poetul =i le “zide=te”
de pleoape:
— La lumina unghiilor tale a= scrie o poem[ f[r[ cap[t,
Veronic[... Ai s[ m[ ier\i c[ te-am purtat prin ger?
— Nu, nu te iert, fiindc[ sunt cea mai friguroas[ dintre
friguroase...
— Ce cau\i tu aici, la miaz[noapte, unde ]nghea\[ vinul

342
p`n[ s[-l duci la buze =i p[rul \i se umple de m[rgele ]n
viscol, iar lupii atac[ harabalele po=tei?
— Ierta\i!...
Cazimir vine cu butucii.
— Dac[ se stinge focul are s[-nvie Gavril[ Buzatul =i are
s[ te scurteze de cap, la Cet[\uie!
— Vai de mine, cucoane! se “sperie” burduh[nosul hangiu,
fac foc haiducesc...
— Cazimire, ai vin?
Hangiul e acum sincer speriat de ]ntrebare:
— Da’ cum altfel, domnule poet?! S-a pomenit cr`=m[
f[r[ vin?
— Eu sunt cel ce ]ntreab[. +i... ai vin bun?
— Stra=nic, nu bun! Vinul de-l bea Domnu’ Creang[, ro=u.
— Ro=u, dar alb n-ai?
— Se poate? Am butoaie la care n-am umblat. Vin de
n[dejde.
— Cu miros de t[m`ie =i m[r copt?
Cazimir e cu totul ]ncurcat. Holbeaz[ ochii, cu o nedumer-
ire sp[imoas[ =i — concesiv — se preface a gusta “metafora”.
— Str[veziu, Cazimire, ca petala florii de cire=?
Cazimir se dumire=te brusc. Pesemne c[ boierul =i duduca
au mai “b[tut” =i la alte cr`=me... Poate mai de soi...
— }ntocmai!
— Da, =i-l po\i fierbe?
— R`de\i de mine, cucoane! }l fierb...
— A=a cu... mirodenii?
— Cu scor\i=oar[...
— +i?
— +i piper.
— Enibahar?
— Sigur. +i nuc=oar[.
— +i ceva cui=oare?
— C`teva. S[ aduc o can[.
343
— Nu, Cazimire, nu te gr[bi. Ad[-ne vreo... zece!
— Zece ocà?
— }ntocmai...
E limpede ca lumina, ]=i spune Cazimir. }nainte de a-i suna
clopo\elul, tinerii se vor fi distrat la “Café de Paris”, pe
Strada Mare, sau la “Café Restaurant de Lafitte” de pe
L[pu=neanu, cr`=me pe care el, Cazimir, le dispre\uie=te pen-
tru c[ miros a “spi\erie, =i “nu a rachiu =i alivenci”. }n loc de
butoaie p`ntecoase =i putini cu mur[turi, ]n “cafe”-urile ace-
lea se pot vedea doar catifele =i oglinzi... Sau vin de la balta
aceea ]nghe\at[, unde se joac[, pe patine, junii fran\uzi\i?
— Nu-i mult vinul, cucoane, zece ocà?
— Nu.
E r`ndul Veronic[i s[-=i arate uimirea:
— Pentru noi, toate zece?
— Da. Pe mine m[ iart[ c[ te las o clip[ singur[, dar mai
am de dat unele dispozi\ii.
Se zugr[vesc umbre lungi pe pere\ii od[i\ei. Lum`n[rile
ning cear[ alb[ peste lutul sfe=nicelor, ori “pl`ng” intermitent,
=i Veronica le cerceteaz[ cu un aer nespus de grav.
— M-am ]ntors. Am lipsit mult?
— Mult... O s[pt[m`n[...
— Ceea ce nu e mult pentru noi, care nu ne vedem cu anii...
Veronica ]i m`ng`ie fruntea, p[rul. El ]ncearc[ s-o s[rute,
dar ea ]l alung[ cu un gest abia deslu=it.
— Iertare...
Cazimir a venit cu un vas de por\elan zugr[vit, larg
]nc[p[tor, =i-l depune greoi la picioarele je\ului pe care st[
Veronica...
— Gata vinul, cucoane...
Pe nea=teptate, Mihai ]=i suflec[ m`necile, ]ngenunche =i-
i spune Veronicii, aproape imperativ:
— Ai s[ m[ ier\i, dar trebuie s[ te descal\!

344
}ntr-o clip[, femeia blond[ e captiva t`n[rului poet care se
comport[ cu firescul p[rintelui ce-=i spal[ copiii =trengari,
]n[bu=e protestele — ce-i drept, u=oare — numai prin rapide
ridic[ri de spr`ncene =i, cu un gest ]n care se amestec[ adorare
=i supunere, gra\ie =i for\[, iubire =i pornire ostil[, ]=i toarn[
vin ]n palm[ =i spal[ picioarele luminate de fl[c[ri lic[ritoare
=i lumin`nd. Veronica ]ncearc[ s[-=i trag[ picioarele din va-
sul de por\elan, dar Mihai o ]mpiedic[...
(E un moment g`ndit ]n cetatea — Miradoniz, ]n vremea
lecturilor din literaturi orientale. A=a ]=i primesc oaspe\ii oa-
menii neamurilor primordiale, =i gestul a ]nc[lzit inima poe-
tului. Mutat, din tomurile sumbrilor profesori vienezi, ]n cr`=ma
din S[r[ria Ia=ilor, acest gest cap[t[ pentru el ]nsemn magic,
]nc[rc[tur[ inefabil[ de puritate =i patim[ curat[...)
O ]ncal\[ la loc =i nu ]ndr[zne=te s[-i vorbeasc[. Porunce=te:
vinul cel alb, fiert cu mirodenii, poate fi luat.
— Ad[-ne acum, Cazimir, vinul cel ro=u al domnului Crean-
g[!
— E=ti un om ciudat, Mihai...
— Sunt doar un om care te iube=te.
— Nu semeni cu nimeni.
— Cu tine.
— Nu m[-ntrerupe =i, mai ales, nu min\i. Nici nu =tiu cum
s[-\i vorbesc: uneori ]\i spun dumneata, alteori tu...
— Dar mie, c`t de mult mi-a trebuit p`n[ s[-\i spun pe
nume, Veronic[... A= fi vrut s[-\i spun, a= vrea s[-\i spun c`t
de mult te-am iubit, c`t de mult te iubesc. Nu-mi doresc
fericirea m[surat[, nu bucuria la=[. Am ]n\eles, iubindu-te,
c[ un om poate avea totul, neav`nd nimic, =i nimic av`nd
totul. Nu =tiu dac[ ai putea s[-mi dai c`ndva din fiin\a ta
mai mult dec`t, f[r[ s-o =tii, mi-am luat singur...
— Te rog s[ taci...
— Dac[-mi ]ng[dui s[ vorbesc despre mine, de acea dure-

345
roas[ dar ad`nc[ fericire pe care atingerea ]n treac[t a m`inii
tale, z`mbetul t[u, privirea ta, au r[sfr`nt-o asupra unei
vie\i trudite =i lipsite de bucurii, precum e a mea, nu voi uita
c[ fericirea asta, ce mi-a fost dat[, e visul meu de aur. R[m`i
visul meu de aur...
— Visul, Mihai. Calendarul nu are file pentru noi doi. Noi
doi, ca ]n seara asta de ajun, ]n care ai fost gazda mea dintr-
un de=ert cu z[pezi... Trebuie s[ plec...
— Trebuie?
— Te iubesc, Mihai...
Se apropie de el =i ]l s[rut[, iar el r[m`ne copilul nedumer-
it de frumuse\ea unui nea=teptat dar...
— Iertare...
— Spune, Cazimire!
— Au venit ni=te copii, colind[tori cu buhaiul =i talange,
=ti\i dumneavoastr[. }i asculta\i?
— Bucuro=i!

346
— Veni\i, m[i, dar s[ nu sparge\i urechile boierilor!
Copiii intr[, aduc`nd cu ei mireasma ]nghe\at[ de brad,
z[pada le-a albit c[ciulile =i le-a udat ciubotele, dar c[ldura
od[ii ]i face s[ uite viforni\a, =i, dup[ ce s-au ]nclinat cu
solemnitate, ]=i ]ncep urarea cu glasuri at`t de voinice, ]nc`t
lum`n[rile-n sfe=nice ]=i cl[tin[ floarea, a spaim[, iar paha-
rele sub\iri — pereche — se ating cu sunet sub\ire.
Sun[ talanga — clopot de m`n[stire...
Buhaiul geme ca o blajin[ jivin[ burduh[noas[ a iernii,
iar biciul ceart[ podeaua...
}n urm[ cu aproape dou[zeci de ani, ]n Ipote=tii Boto=anilor
copiii lui Gheorghie= c[minarul n-aveau, ]n nop\i luminate, o
alt[ ]ndeletnicire. +i ei b[teau ]n geamuri ]nghe\ate ori ]n
por\i de lemn, legate cu drugi de fier. St`rneau =i ei norodul
de c`ini, aveau =i ei cojoacele ]mpodobite cu spic de fier. +i
a=teptau ca ]n c[ciulile repede scoase =i ]ntinse milei gazdelor
s[ cad[, =uruind ca banii ]n sipete, nucile poleite =i colacii
rotunzi.
Veronica ]l m`ng`ie pe cel mai mic dintre colind[tori.
— Cum te cheam[?
+i el, speriat peste m[sur[, ]mpietre=te cu fruntea acope-
rit[ de m`na cu dantele, pare gata s[ pl`ng[, dar ]ndr[zne=te,
]n cele din urm[, s[ rosteasc[ abia auzit:
— Mihai...

Valea cu pe=ti, februar 1970

347
CUPRINS

REFERIN|E CRITICE

}n configura\ia genera\iei tinere (din deceniile cinci-sa=e — n. red.),


poetul Gheorghe Tomozei ocup[ un loc aparte. Extrem de laborios, ned`nd
]ns[ niciodat[ aceast[ senza\ie, autor a zece c[r\i de poezie, iat[-l acum
]nsum`ndu-=i selectiv activitatea tip[rit[ pe ]ntinsul a mai bine de un
deceniu de sus\inut[ =i inefabil[ poezie. [...] Parcurg “Altaïr” =i am
impresia c[ aici op\iunea nu este pentru limbaj =i pentru ]ncercarea de
a-i dep[=i media curent[, statistic constituit[, ci mai degrab[ ponderea
]nclin[ c[tre avatariile sentimentului =i lumii lui, nealienate de ins.
Spuneam c[ Gheorghe Tomozei ocup[ un loc aparte ]n genera\ia sa.
}ntr-adev[r, cred c[ nimeni ca el nu poate crea atmosfer[, cu o economie
de mijloace mai mare; =i nu e vorba de un sprijin ]n efectul lingvistic (]n
cazul acestei poezii, strict uzual), ci de unul ]n ordonarea obiectelor,
prin evocare, ]nvestite cu sentiment. [...]
Materia propriu-zis[ a c[r\ii, ]ns[, ]=i propune cu totul altceva, s[
alc[tuiasc[ o monografie a atmosferelor de dragoste, ]n dimensiunile
curente ale realului, refuz`ndu-=i divaga\ia fantezist[ (care de fapt =i
suprim[ atmosfera) =i infiltra\ia tezelor, sau a oric[rei forme de dog-
matism ori de idei preconcepute. Singura receptivitate fa\[ de tonul
unui manierism, dar nu fa\[ de tonul unui manierism ]n genere, ci fa\[
de c`teva din ipostazele manierismului folosite ca obiect ]n parte cu
func\ia de declan=ator de cutare sau cutare tip de atmosfer[ evocat[. Nu
este vorba =i nici nu poate s[ fie vorba de mulare, Gheorghe Tomozei
este un poet profund original, versurile lui put`nd fi recunoscute imedi-
at de c[tre cititorul pe poezie, ]n orice context; e vorba de un mod
special de a recepta culoarea local[ a unei atmosfere, nu prin lexicul
static, ci prin grupuri de lexic static, folosite ]n parte ca unitate lingvis-
tic[. Astfel ]ntr-o “Villonesc[“ (poem de dat[ recent[) poetul recepteaz[
un ]ntreg ton villonesc, pentru a-l folosi ca pe o unitate dintr-o fraz[ al
c[rui ]n\eles este raportul dintre eu =i atmosfera obiectiv[ dat[, iar nu
atmosfera ]n sine. La fel =i tonul dintr-un poem scris ]n adolescen\[
“Crama m`n[stireasc[“, unde raportul dintre el =i atmosfer[ are acelea=i

348
coordonate, eul r[m`n`nd invariabil, atmosfera ]ns[ fiind schimbat[, ca
dealtfel ]n aproape toate poemele antologate ]n carte. Iat[ spre edificare o
strof[ din primul poem citat: “Culori bor\oase, de=ucheate —/ (din frunz[
curs[ =i rachiu) —/ alb ]l purta ]n trup pe verde,/ ro=u mi=ca-n portoca-
liu” =i o strof[ din a doua poezie citat[: “P[rinte, vinu-i beat de mirode-
nii,/ dar cum n-alungi cu bra\ul ori cu pl`nsul/ =i cu monarhice=tile sme-
renii,/ at`\i diavoli c`\i se zbat ]ntr-]nsul?”./ De=i sunt zece ani ]ntre
datele la care au fost scrise cele dou[ poeme, de=i sensurile lor sunt
diferite, surprinde strania lor unitate inefabil[, care le face imediat
recognoscibile ca fiind ale lui Tomozei.
Un alt procedeu estetic original =i pregnant ]n lirica lui Tomozei mi se
pare a fi cel al falsei descrip\ii, sau mai bine zis al descrierii indirecte,
notific`nd o atmosfer[ mirific[, descinz`nd nu din divaga\ie ci din real.
Este evident c[ percep\ia vegetalului, intimizarea lui prin ]ncadrarea
]n domestic, nu vizeaz[ aici vegetalul =i nici domesticul; c[ descrip\ia
urm[re=te un alt sens, prin compensa\ie, — anatomia unei atmosfere de
singur[tate realizat[ aluziv prin luxuriant =i mirific. Acestea sunt ]ns[
procedeele (=i eu am numit numai dou[ dintre ele).
“Altaïr” a=a cum ne-o ]nf[\i=eaz[ Gheorghe Tomozei este o stea inte-
rioar[ ilumin`nd puternic =i tandru un cer interior, a c[rui atmosfer[
persist[ ]ndelung ]n memorie, dup[ ce ochiul a ispr[vit de citit scrisul
elegant =i cavaleresc al poetului. [...]
Din cele “Patruzeci =i =ase de poezii de dragoste” ale lui Gheorghe
Tomozei, de fapt patruzeci =i =ase de ipostaze ale timpului liric, iposta-
za matrice mi se pare a fi ]n poemul “C[dere de la trapez”. Acest poem,
mut`nd continuu ]n vitez[ ame\itoare un simbol (al purit[\ii =i visului
liric ne]mplinit) pe verticala unui timp ]ncrustat cu cele patru mari
v`rste, ca o coloan[ care-=i ]ncepe copil[ria aerian =i sf`r=e=te b[tr`ne-
\ea ]n impactul dur, cu p[m`ntul, las[ valen\e perpetuu deschise fante-
ziei, creeaz[ un c`mp magnetic ]n care orice obiect poetic este atras =i
fixat pe o orbit[ nev[zut[ dar prestabilit[. [...] "Patruzeci =i =ase poezii
de dragoste” sunt de fapt un singur poem despre cre=terea =i descre=terea
timpului liric, un frumos vas de por\elan de Sèvre, con\in`nd o b[utur[
alchimic[ fierbinte =i aromat[.[...]
“La lumina z[pezii” e cartea ]mplinirii unui poet, dar nu numai a

349
lui, ci =i a poeziei noastre de azi. Har decantat ca boaba de strugure ]n
vin, vi\a de om ]=i semnific[ esen\a, omenia. Omenia, iat[ mesajul
sublim =i nuan\at, emo\ia spa\iului poetic na\ional cu care Gheorghe
Tomozei se contope=te ]ntr-o afluen\[ =i plin[ de suflet unicitate. Scri-
ind despre un poet adev[rat =i drag, simt cum mi se transform[-n cu-
vinte cerneala, =i v`na ]n vers.
Poezia lui Gheorghe Tomozei are, ]n sinea ei inefabil[, farmecul
aparte al sensibilit[\ii rom`ne=ti. Tradi\ional p`n[ la mit =i ]n acela=i
timp modern p`n[ la ultima inflexiune subtil[ a limbii, versul tomo-
zeian tope=te ]ntr-o fiertur[ vr[jitoreasc[ spiritualitatea bizantin[ =i
cea a vechilor balade p[store=ti, carpatine. Talentul nativ al poetului,
cu o anten[ de mar\ian, ]nregistreaz[ pulsul at`t de concret =i de nepip[it
totu=i al sentimentelor fundamentale. Lumea lui este lumea schimb[rii
de voce a copilului devenind adolescent. Frumuse\ea este a sosirii iar nu
a plec[rii. Culoarea e aceea a “no man’ s land”-ului dintre verdele =i
violetul curcubeului irizat de dup[ ploaie. De aici =i mirajul de “conte de
fée” al viziunilor =i castelele de cle=tar ale melancoliei din interiorul
cuvintelor murmurate.
Creator de paradisuri vis[toare, Gheorghe Tomozei revigoreaz[
transparen\a verbului, a acelui fulger iscat din sintagma natural[ a
insului poetic.
+i totu=i e ceva care scap[ descrierii oric`t de atent[ =i adecvat[ ar fi
aceasta, =i m[ refer ]n primul r`nd la fenomenul concret de natur[
metalingvistic[, la cele mai bune poeme ale lui Tomozei, de acel timbru
de neconfundat al lor, de neconfundat dar =i cu neputin\[ de reprodus
altfel dec`t ]n reproducerea lui genetic[.
Acest mare poet, uneori, recunoscut ca atare, alteori contestat de cri-
tica literar[ abundent[, care s-a ocupat de opera lui ]n preajma v`rstei de
40 de ani, se afl[ dup[ opinia noastr[ ]ntr-o culmina\ie creatoare, ]ntr-o
major[ a=ezare a stilului s[u at`t de personal =i de impersonal totodat[.
Din aceste c`teva poeme traduse ]n placheta de fa\[ cititorul ]=i
poate face o idee de universul inedit al unei poezii despre care am convin-
gerea c[ se va vorbi din ce ]n ce mai mult timp.
Nichita ST{NESCU

350
F[r[ a fi act de mimetism sau pasti=[, poezia sa din primele volume
]=i g[se=te originalitatea ]n multiple asimil[ri care convin unei struc-
turi individuale, dar care constituie =i atmosfera poetic[ general[ a unei
epoci [...]. Altaïr (1968) este deja un volum retrospectiv: poetul apare
drept un fantezist moderat, impresionist =i f[r[ aplica\ie pentru ex-
plorarea profunzimilor, dar destul de dotat muzical pentru a ilustra
excelent modul roman\ios de existen\[ a sentimentelor, ]ndeosebi ero-
tice. Autobiografia ]=i g[se=te locul cuvenit, ca =i p[rerile versificate
asupra unor probleme generale, sau ocaziile lirice curente. Idilizarea
feeric[ a realit[\ii se face cu acelea=i procedee cu care-=i execut[ visurile
planetare stilizate. Sunt cultivate cu mici licen\e sau revolte metrice
specii clasice: oda, imnul, madrigalul, poemul ]ntr-un vers =. a. Ingeniul
=i agilitatea profesional[, non=alan\a ironic[ =i bun[tatea sufleteasc[
se perpetueaz[ ]n volumele urm[toare: Suav anapoda (1969), Poezii de
dragoste (1970), Misterul clepsidrei (1971), Atlantis (1971), Tanit (1972),
La lumina z[pezii (1974), Gloria ierbii (1975) =i ]n selec\ia Ma=in[rii
romantice (1973). O noutate este Negru Vod[ (1974) unde anecdotica
istoric[ — legend[ =i document — e pretextul unei ilustr[ri a balcan-
ismului ca pitoresc, arhaic, u=or umoristic ]n seriozitatea lui neguros-
naiv[. }n acela=i sens, Cronica lui Stavrinos (1975) e o adaptare ]n ver-
suri a cunoscutului text despre Mihai Viteazul.
Marian POPA

Prin rafinament, senin[tate =i echilibru interior poezia lui Gheor-


ghe Tomozei continu[ solida tradi\ie a liricii arcadice, ale c[rei ]ncepu-
turi sunt fixate memorabil ]nc[ de V[c[re=ti =i Costache Conachi. Nici
viziunile tenebroase =i nici acelea extatice nu intr[ ]n perimetrul percep\iei
sale, dec`t, cel mult, ca elemente de stil. Orgoliul voca\iei artistice,
con=tiin\a unui privilegiu al frumosului tradus[ ]n virtuozitate artiza-
nal[, n[zuin\a “aristocratic[“ sunt pretutindeni evidente, de=i f[r[ ar-
doarea de tip macedonskian; flac[ra sublim[ ia forma caracteristic[ a
luminozit[\ii, av`ntul este convertit ]n m[sur[, ]n subtilitate, ]n
mig[loasa art[ de bijutier cu care sunt lucrate cuvintele, ]n vis[toria
calculat[, c`nd melancolic[ =i c`nd cenzurat[ cu discret[ ironie. U=urin\a

351
de a versifica merge p`n[ la improviza\ie =i este ]nnobilat[ de dob`ndirea
unui stil; materialul lexical este triat cu grij[ de colec\ionar =i trecut
apoi, cu voluptate, prin savante probe; asemenea poe\i ]ntre\in ]ndeob=te
un cult statornic al Poeziei, lirismul lor fiind o form[ de integrare ]ntr-
un ritual. Debut`nd foarte t`n[r, Gheorghe Tomozei are ]nc[ de la ]ncepu-
turi con=tiin\a ceremonialului poetic =i tr[s[tura cea mai profund[ a
personalit[\ii sale literare este dat[ de o “estetizare” spontan[ a
senza\iilor, a sentimentelor, a viziunii. Totul este privit ca fapt de
art[, existen\a ]ns[=i este o experien\[ estetic[ =i se desf[=oar[ ]ntr-un
stil precizat. Nedes[v`r=itul, haoticul, inexpresivitatea sunt nu respinse,
ci necunoscute: poetul tr[ie=te ]n armonioasa lume a artei. F[r[ a fi un
inovator, f[r[ a =oca prin elemente de ordin exterior sau prin brusche\e
acrobatic[ ]n evolu\ia sa literar[, foarte unitar[ =i echilibrat[ dealtfel,
Gheorghe Tomozei a “asimilat” diverse influen\e, mai vechi sau contem-
porane, exprim`ndu-se de fiecare dat[ pe sine. El =i-a f[cut din poezie o
stare de sensibilitate =i un climat spiritual. Delicat, gra\ios =i elegiac, el
este prin natura ceremonialului desf[=urat ]n jurul unui obiect ce r[m`ne
indiferent ]n fond [...]. Toat[ emo\ia vine din pl[cerea de a construi
poetic =i ]n volumul s[u de debut Gheorghe Tomozei ]=i publicase c`teva
pre\ioase “poeme ]ntr-un vers”[...]. Caracteristic[ pentru poet este aceast[
voluptate a compunerii, capabil[, ea, s[ produc[ anume dispozi\ii
suflete=ti; luarea ]n posesiune a unor teme, simboluri, motive, chiar a
elementelor de limbaj =i a tehnicilor din opera altora reprezint[ nu o
imita\ie ci un act de preluctare prin care ]mprumuturile ]=i pierd
semnifica\ia originar[, c[p[t`nd un sens nou. Nu “arghezianism” te-
buie v[zut, de exemplu, ]ntr-un poem de ]nceput, ci folosirea con=tient[
a unui stil [...]. Este vorba de folosirea unor maniere, cu premeditare;
poezia lui Gheorghe Tomozei este de inspira\ie cult[ =i porne=te ]ntot-
deauna de la un “model”, mai ]ndep[rtat sau mai apropiat, u=or recog-
noscibil, dar numai literal. Fiindc[ spiritul e altul, unitar ]n ciuda
tuturor diferen\elor de stil: un joc al intelectului =i al imagina\iei, o
contempla\ie sensibilizat[ a formelor ]ntrebuin\ate, privite ca
abstrac\iuni ce sunt ]nsufle\ite prin preluare. Iar aceasta ]ntotdeauna e
artist[; chiar =i ]n jurnalistic[ Gheorghe Tomozei este un autor de “fil-
igrane”, cele mai diverse “fapte diverse” fiind prinse ]n montura fin[ a

352
unei construc\ii poetice. }n poeziile de dragoste nu e c`ntat[ iubirea, ci
se desf[=oar[ un protocol al eroticii, insist`ndu-se asupra momentelor
ini\iale =i finale [...]; intereseaz[ conven\ia, spectacolul, ceremonia.
Gestul, atitudinea, nuan\a sunt precump[nitoare; sentimentele sunt
declan=ate, nu declan=eaz[. Masa poetului devine, firesc, “buc[t[ria tem-
plului”, este tot un prilej de oficiere [...]. Gheorghe Tomozei a dat, ]n
acest stil curtean =i ceremonios, poeme de o mare frumuse\e, c[rtu-
r[re=ti, rafinate, de o ironie tandr[ =i melancolic[, ]nchinate fie unui
“Bizan\ helenizat”, fie evoc[rii bogat ornamentate a unor figuri =i mo-
mente istorice. Pretutindeni originalitatea provine din pre\uirea mai
mult a imaginii dec`t a aceea ce ea reprezint[, din t[ierea senzual[ ]ntr-
o ]nchipuire popular[ de artificialit[\i, din lipsa de constr`ngere, tipic[
vis[toarei moliciuni, cu care sunt aduse ideile poetice ]n spa\iul emo\iei
[...]. Nu lipse=te pl[cerea combina\iilor onomastice [...]. Poezia mai
recent[ a lui Gheorghe Tomozei compune imaginea unui Levant livresc,
amestec de culori, de nume, de referin\e, de sonorit[\i, miraculos ie=ite
din “ma=in[riile romantice” m`nuite de poet, mare maestru al
combina\iilor str[lucitoare de cuvinte [...].
Mircea IORGULESCU

A tip[rit p`n[ acum peste 30 de volume f[r[ s[-=i schimbe prea mult
stilul poetic. Sentimental =i patetic la ]nceput, stilul devine mai t`rziu
ironic =i livresc, f[r[ a pierde substratul de sentimentalitate =i reverie.
Este un caligraf fin, cum au observat to\i comentatorii lui, pre\uitor de
forme vechi, un liric de tip alexandrin, =i este de mirare c[ n-a compus
p`n[ acum un palindrom. A ]ncercat, ]n schimb, celelalte forme poetice
de performan\[, de la roman\[ la sonet, de la haiku =i poemul ]ntr-un
vers la poemul epic =i tratatul ]n stil (fals) didactic cu subiecte care,
iar[=i, variaz[ de la Istorie =i Divinitate la fluturi.
Evolu\ia lui Gh. Tomozei ]n cadrul genera\iei sale este asem[n[toare,
p`n[ la un punct, cu aceea a lui Florin Mugur. Scutieri ai lui Labi= =i
forma\i ]ntr-o anumit[ mentalitate literar[ (aceea care cultiv[ poezia
evenimentului =i respinge programatic modernitatea), ei au prins cu
greu caden\a impus[ de noul e=alon al genera\iei, afirmat dup[ 1960.
Alt timp, alte modele lirice, alt stil de a g`ndi =i de a face poezie. Florin
353
Mugur =i al\ii au p[r[sit vechea formul[ =i au inventat alta mai apropi-
at[ de natura lor liric[ =i de spiritul genera\iei (]n noua ei configurare),
Gh. Tomozei s-a adaptat cu dificultate =i a r[mas, ]n esen\[, un singu-
ratic. Prietenia de mai t`rziu cu Nichita St[nescu nu i-a modificat prea
mult stilul poetic, de=i unele schimb[ri (]ndeosebi ]n Ierbar de nervi,
1978, cartea lui cea mai bun[) se v[d: o intimizare, ]n primul r`nd, a
subiectului liric, o eliminare a epicului =i o reducere a elementului de-
monstrativ.
Poetul [...] are =i o rodnic[ activitate publicistic[. A redactat, la
]nceput, revista “Arge=” =i a ini\iat mai multe scrieri cu caracter memo-
rialistic, ]ntre ele una despre Labi= =i alta, colectiv[, dedicat[ amintirii
lui Nichita St[nescu.[...] Tradi\ionalismul se vede de la ]nceput, mitul
apare mai greu =i r[m`ne de regul[ ]n stadiul de referin\[ poetic[, iar
modernitatea este o chestiune ce trebuie dovedit[. Un semn al ei ar
putea fi preocuparea pentru expresie (jocuri verbale, muzicalitate,
coresponden\e subtile, limbaj ]nc[rcat de vocabular vechi, pe scurt; un
estetism al caligrafiei, caracteristic[, adev[rat, pentru o parte a poeziei
moderne rom`ne=ti (Adrian Maniu este un exemplu).
}n afar[ de discu\ie este priceperea tehnic[ a lui Gheorghe Tomozei.
Primele poeme (Pas[rea albastr[, 1957) sunt ]n stilul Labi=: tumultul
atins al copil[riei, m[tasea ierbii, nop\ile de tain[ =i ivirea cerbilor sub
ploi de stele, poezie anecdotic[ [...], evoc[ri sentimentale =i pastorale ]n
stil Bolintineanu [...], ]n fine, medita\ii mai ingenioase ]n tradi\ia
preromantic[ a poeziei ruinelor [...].
Nota epic[ este dominant[, pu\ine versuri evadeaz[ ]ntr-o expresie
mai concentrat[ =i mai deta=at[ de eveniment [...]. Gheorghe Tomozei
evit[ confesiunea direct[ =i, c`nd introduce un element biografic ]n
poem, e vorba ]ntotdeauna de o biografie a genera\iei sau de biografia
universal[ a poetului. Abia mai t`rziu (}n Ierbar de nervi =i Amintiri
despre mine) renun\[ la acest “lirism ]n travesti”, cum ]l nume=te N.
Manolescu, =i introduce ]n poem biografia vie\ii interioare. O face, totu=i,
cu discre\ie =i, c`nd trece criza existen\ial[, poetul revine la himerele
lui. }n primele c[r\i (Steaua polar[, 1960; V`rsta s[rutului, 1963; Noapte
de echinox, 1964 etc.) el poetizeaz[ universul din afar[ =i se ascunde
dup[ marile simboluri lirice luate din c[r\i. Tot ce i se ]nt`mpl[ e de

354
natur[ poetic[ =i antreneaz[ o stare poetic[ a eului: “diminea\a =i-a
pr[bu=it ]n mine cupolele”, “r[dvanul toamnei se z[rea departe, /dup[
himera cl[ilor de f`n”, “gr[dini aeriene se d[r`m[“, “]n miezul fructelor
se face sear[“ etc. Unele nota\ii amintesc de parnasienii no=tri corup\i
de coresponden\ele simboliste.[...] Descoperim ]n versurile acestea flu-
ente, nostalgice, desenate cu grij[, ecouri din modernul Arghezi. “Ora
n[ruit[-n v[zduhuri” trimite la psalmii din Cuvinte potrivite, dar
imagina\ia lui Gheorghe Tomozei, interesat[ de spectacolul liric al cos-
mosului, continu[ s[ urmeze modelele romantice cunoscute. Ora n[ruit[
]n ceruri particip[ la un mare festival al pr[bu=irii =i ascensiunii stele-
lor.[...]
Poemele urm[toare merg ]n aceea=i direc\ie. Gheorghe Tomozei ]=i
construie=te o mic[ mitologie liric[ pe care o amplific[ de la volum la
volum ca bulg[rele de z[pad[ care se rostogole=te: el are o iubit[ numit[
Septembrie, e “]nh[itat cu fluturi”, versul lui e “abator de miresme”,
timpul curge din cochilii sparte, lumina e o “\iitoare divin[“, melanco-
lia p[trunde ]n spirit =i poetul are atunci sentimentul c[ a sosit prea
t`rziu ]n lume (ecou din Musset?) =i “toate versurile care se vor mai
scrie pe lume /s-au scris/ scriem numai versurile altora”. Gh. Tomozei
continu[ acum s[ scrie =i, jum[tate pref[cut, jum[tate galant =i senti-
mental, d[ruie=te iubitei prima lun[ a toamnei. }ns[ stilul curtenitor s-
a modificat ]ntr-o oarecare m[sur[. Roman\a caut[ ]mperecheri noi de
cuvinte =i metafore suav anapoda, ca s[-l parafrazez pe poet [...].
Modific[rile limbajului trebuie puse ]n rela\ie cu noul curs pe care ]l
luase poezia rom`neasc[ dup[ 1960 prin efortul, ]ndeosebi, al genera\iei
lui Gh. Tomozei.[...] Tomozei, cum am precizat deja, continua linia
neoromantic[, dar sunt c`teva accente noi ]n versurile de dup[ 1964
[...]. C`nd vorbe=te, de pild[, de un “irod al cuvintelor”, de o fat[ “t[v[lit[-
n sudori de ]nger” sau de un “os de genunchi, al luminii”, “os de mires-
me”, fantezia lui liric[ este mai aproape de imagismul lui Nichita St[nescu
dec`t de acela al lui Labis. }n fapt, versurile lui Gh. Tomozei se deschid
dup[ 1965 (c`nd ]i apare un volum de Poezii, urmat ]n 1967 de Patruzeci
=i =ase poezii de dragoste, ]n 1969 de Suav anapoda =i, dup[ alte culegeri,
de Gloria ierbii, 1975) spre o poezie de tip ludic, ]n care intr[ =i o culoare
istoric[ (evocarea Bucure=tiului din timpul beizadelelor). [...]
355
Este greu a cuprinde =i a ordona critic toate temele acestui “trezorier
al toamnei” =i neobosit “atlet al crinilor”. Galant =i ironic, el trece u=or
de la una la alta =i multe poeme, lucrate cu pricepere, vorbesc de na-
turile cunoscute (Manole), de domni=ori =i c[rturari din trecut sau de-
spre destinul poemului ]n lume (un subiect ce-i st[ la suflet lui Gh.
Tomozei). Nota acestor versuri este de regul[ tragi-humoresc[. }n Ierbar
de nervi (1978), Amintiri despre mine (1980) =i poemele din ultima vreme,
ludicul, stampa de epoc[, micul poem sentimental sunt concurate de o
poezie provocat[, ]ntr-un chip mai direct, de “fermen\ii melancoliei”.
Un fapt existen\ial tragic se interpune, ca un geam, ]ntre obiectul poez-
iei =i subiectul care-l g`nde=te =i-l trece pe h`rtie.[...] O alt[ mitologie e
pe cale s[ se instaureze ]n poemele, ]n continuare, bine desenate: aceea a
nelini=tii. [...] Gheorghe Tomozei r[m`ne, de bun[ seam[, ceea ce era =i
p`n[ acum (caligraful nebun de forme, condotierul vocabulelor, “b[tr`nul
agricultor de himere”, “ho\ul de ninsori”, “un bulg[r de tin[ alexan-
drin[“), dar poezia lui ]ncepe s[ dea t`rcoale =i altor semne, mai
nelini=titoare.[...] Caligraful bizantin ]=i continu[ c[l[toria desen`nd
ninsorile =i melancoliile, himerele. Multe se impun prin fine\ea liniilor
=i ]nc[p[\`nata, inepuizabila credin\[ ]n puterea poeziei de a sublima
totul =i de a d[inui. C[ci Tomozei continu[ s[ scrie cu fervoare de=i a
f[cut “b[t[turi pe nervi” de at`tea sonete. [...]
Miniaturistul Gheorghe Tomozei continu[, ]n genera\ia lui, pres-
tigiul poetului tradi\ional specialist ]n inefabile.
Eugen SIMION

Titlul acesta fericit: Suav anapoda, ne conduce ]n poezia lui To-


mozei [...] cu =iretenie, prevenitor, cu jum[tate gest poetic, spre un
]nsolit f[cut ni\el, cu gra\ie, cu pu\in[ =ov[ial[, f[r[ ]ndr[zneala defin-
itiv[ =i riscat[, ades f[r[ acoperire, g[sit[ la al\ii, unde enormul sun[ a
gol, precum cazanele Infernului. C`t[ vreme acest bacovian timid st[ ]n
banca lui, pomp`nd din interiorul s[u delicat melancolii pustiitoare, cu
decen\[, versul p[streaz[ o noble\e f[r[ cusur [...]. Versul e nobil, echil-
ibrat, are con\inut, dac[ vrem ca poezia s[ fie =i a st[rilor nu numai a
cuvintelor.[...] }ntr-o poezie (M[r dulce) efectele cele mai frumoase sunt
scoase prin mijloace simple, f[r[ eforturi moderniste ca ]n alte locuri

356
[...].
E un mic colind realizat cu o ging[=ie care atinge zonele cele mai
fertile ale poeziei. Dealtfel Tomozei =tie s[ foloseasc[ st[rile limit[ =i
legendele atroce pentru a realiza, ca ]n Dintr-un r[zboi, tablouri haluci-
nante [...]. Alt[dat[, schi\a poemului are un tu= chinezesc, sfumatura
inegalabil[ a h`rtiei de m[tase pe care sunt incrustate peisaje cu o peni\[
din must[\i de pe=te [...]. E o disperare decent[ ]n toate aceste versuri
c[rora li s-a pus c[lu=, pere\ii asud[ de disperare, dar nimeni nu strig[, se
sufer[ tacit ]n acest halou de t[cere care e universul poetic al lui Tomozei.
Hanul copiilor pare r[spunsul ]n vers la acele admirabile miniaturi muz-
icale cunoscute sub numele de Col\ul copiilor [...].
Nu e acela=i sunet delicat debussyan din Jimbo’s Lullaby sau din
Sérénade à la poupèe? Arhitectura sonor[ a versului m[ farmec[ =i l-
a= sf[tui pe Tomozei s[ ]nt`rzie ]n acest teritoriu familiar ]n care gene-
rozitatea lui tr[dat[ de cele ce scrie ar face minuni. Finalul poemului
m[ ]ndrept[\e=te la aceasta: +i ninge /din cer cu puii paserei flaminge,/
ninge cu icusari =i cu carboave. //Hanul se trage-n lut, fere=ti se sting/
=i-oglinzile lui/ Niciodat[ ning.../ Ecoul bacovian, bine filtrat, r[zbate
=i ]n splendidul poem Dintr-un septemvre [...].
[...] Dar impresia general[ l[sat[ de volumul Suav anapoda e bun[.
Iat[ ceva din Vin diligen\e, unde spiritul =oltic al poetului g[se=te fru-
moase rezonan\e [...]. Frumos este =i poemul care d[ titlul volumului,
unde aiureala aparent[ a versului, lejeritatea lui nu mai sup[r[ [...] dar
pe Tomozei ]l prefer ]n poemele ]n care s`ngele s[u d[ pe dinafar[ moartea,
unde triste\ea sa funciar[ =tie s[ scoat[ accente sublime...

*
Exist[ la Tomozei, ]nc[ de la debut, o acurate\e care totdeauna mi-
a pl[cut, o sinceritate ]nc`ntat[ ]n fa\a vie\ii =i a actelor sale funda-
mentale, cuceritoare. Cochet`nd cu nichitismele din c`nd ]n c`nd, furat
de tenta\iile modernismului de ultim[ or[, poetul rezist[ totu=i =i
r[m`ne ]ntr-un univers al s[u, pur =i strig`nd de limpezime. Ici, colo
ecouri din Sorescu (O via\[ sau Ion Gheorghe (La feminin) =i chiar Emil
Botta (Teatru), bine ingurgita\i. Liniile directoare ]n lirica lui Tomozei
ar fi ale unei infantilit[\i extraordinare ca expresie, capabile de mari
efecte, ca ]n Cina cea de tain[ a copiilor [...]. Aici parabola infantil[
357
spune mai multe dec`t ar vrea unii s[ se ]n\eleag[ =i cea de-a doua
direc\ie, aceea a unui balcanism t`rziu, mim`nd un grai vetust, dar,
vai, at`t de frumos [...]. Paleta extraordinar[ a poetului, l[s`nd la o
parte caracterul omagial al poemului, poate s[ str[luceasc[ ]n versuri
deosebite. Lucrul e evident =i ]n alte locuri, cum ar fi ]n Frica [...]. O
und[ arghezian[ face ligamentele spre Pajerele marelui Mateiu (vezi
Boierul, c[ruia Arghezi ]i este tributar, sau Tr`ntorul, sau Anonimus
[...].
Aceast[ literatur[ de incertitudine geografic[ =i spiritual[, de calei-
doscop, de magie a cuv`ntului ]n sine (]n care exceleaz[ oarecum Dimov)
este ilustrat[ la Tomozei =i de faimosul poem Coloniale [...].
Frumoase sunt =i poemele Halucinare =i Ma=in[rii romantice sau
Postumul. Iat[ un catren excep\ional din Sf`r=it de roman: Se fr`nge
p`inea cinei. O fric[ /geruie podelele peste care treci /=i geamul por-
tretelor se despic[/ sub amintiri fluide =i reci. Sau aceast[ ter\in[ din
}ntoarcere ]ntr-un vers ]ntrerupt: }n c[limara mea /greierii/ ]=i fac cim-
itir elefan\esc. Sau finalul altui poem: Ca lacrima t`r`nd ]n ea datina /
ce na=te pl`nsul/ ca faraon ]ntr]nsul...
}n totalitate, volumul Misterul clepsidrei al lui Tomozei promite
foarte mult. Poetul se apropie vizibil de marile nume ale liricii noastre
actuale, ]n care nu b[tr`nii fac cele mai str[lucite exemple, c`t cei mai
tineri...
Dac[ printr-o mi=care ]ndr[znea\[ l-am ]ncorpora pe Arghezi cu un-
ele poezii =i, mai ales, cu poezia sa scurt[ ]n capitolul Balcanici, To-
mozei, care descinde =i el pe acest t[r`m pestri\ =i ]nc`nt[tor, =i-ar g[si
aici locul foarte bine. Dovezi suplimentare? Iat[ dou[ poeme, dac[ nu
trei, ]n care cel mai actual balcanic, Ion Gheorghe, poate fi recunoscut
cu u=urin\[ [...] sau un fragment din Aventura [...] sau Apocalipticul
iarmaroc [...].
Tot ce era numai gracil ]n Gheorghe Tomozei, tot ceea ce c`nta pe o
sub\ire coard[ de m[tase cap[t[ ]n volumul La lumina z[pezii rezonan\e
grave. Gavota gra\ioas[ devine somptuoas[ melodie, ]nc[rcat[ de esen\e,
de un regret mov. Cuvintele s-au c[ptu=it cu metale, sunetele nu mai
sunt numai turbur[toare, ele dor, ceva ame\itor a devenit ceva primej-
dios. Melancolia pe care mi-o imaginez ca pe o t`n[r[ Doamn[ trec`nd
cu o tren[ de frunze brumate de lacrimi dinspre Nic[ieri spre Niciunde,

358
cu o fa\[ palid[ =i f[r[ contur, numai un sur`s ]n care compasiunea se
lupt[ cu veselia trist[, domne=te peste poezia acestui prerafaelit poet.
[...] B[tr`nii mi se pare un poem remarcabil, v[dind un me=te=ug poetic
de prima m`n[ [...]. }n }ntoarcerea lui Constantin Vod[ recunoa=tem
accente barbiene [...]. E la Tomozei un rabelaisianism celest, o foame
cenzurat[, ]n transcendent, ca ]n acest vers: =i intr[m ]n hanul podit cu
vin, cu bur\ile pline de flori, ceea ce-i sublim. Pe genul scurt poetul
exceleaz[, ca un geniu al sinteticului: Trec cu buzele /peste numele t[u,
ca pe =ira spin[rii/ a unei frunze (Gest) care mi se pare o transcriere ]n
vers a lui Chopin. Iat[ pe aceea=i linie =i Datina: Cuvintele mor /cu
litere deschise/. Le zidesc ]ntr-o cript[ /=i le a=ez la cre=tet/ iri=ii frun-
zelor/ pe care sunt zg`r`iate /nervurile ro=ii/ ale insomniei. Adun, de
ici =i de colo, briliantele risipite prin poeme: Undeva zice: cine se chel-
tuie ]n frig, care-mi aminte=te de Rilke, dar e frumos. }n alt loc exist[
un fraged metal =i o lacrim[ fr`nge fier[riile delicare ale ninsorii. Mai
]ncolo: seara se bea o cea=c[ cu z[pad[ ceea ce este o sublim[ subtilizare
a unui ceai incolor p`n[ la nefiin\a lui. Ianuar este un c`ntec matein
[...]. }n Oda ]nchiderii ]nt`lnim aceea=i poezie de crepuscul ]n care poet-
ul va face mare carier[ [...]
Eugen BARBU

Cea mai spiritual[ =i cea mai ]n=el[toare dintre artele poetice scrise
de Gheorghe Tomozei o g[sim ]n Gloria ierbii =i se intituleaz[ }n fa\a
cuvintelor [...].
Se remarc[ ]ndat[ atitudinea anticalofil[: descoperirea cuv`ntului umil
=i democratizarea vocabularului poetic. P`lnia nu poate fi f[r[ leg[tur[
cu Urmuz =i cu ideea hazardului calculat. Dac[ programul acesta nu este
pe de-a-ntregul respectat ]n Gloria ierbii, este, ]n orice caz, mai mult
dec`t ]n oricare alt[ carte a poetului, a=a cum voi ar[ta mai departe, cea
dint`i (=i ]n ordine cronologic[) ]nsu=ire a poeziei lui Gheorghe Tomozei
fiind calofilia. Versurile lui au avut de la ]nceput (=i ]nc[ ]ntr-o epoc[ ]n
care nu se punea nici un pre\ pe a=a ceva) o expresie ]ngrijit[, cu o mic[
not[ de pedantism chiar. Poetului i-a pl[cut s[ le “lucreze”, cum se spune,
c[ut`nd cuv`ntul rar (vechi, exotic, c[rtur[resc) sau ]ntors[tura fru-
moas[ de fraz[, pip[ind ]ncheietura delicat[ a c`te unuia, scobind rit-
359
murile cu dalta, cioc[nind rimele sau trec`nd sunetele (cling-cling!) prin
mai multe site, ca un ales ]n aceast[ privin\[, Arghezi, de la care a
]nv[\at s[ str`ng[ fierul cald al vorbelor ]n cle=te. Calofilia a f[cut tot-
deauna cas[ bun[ la el cu virtuozitatea artizanului.
}n Pas[rea albastr[ atmosfera este sentimental[, “poetic[“, ]nc[ plin[
de toposurile unei anumite lirici tradi\ionale, de la un eminescianism
difuz [...] la pillatismul majorit[\ii pastelurilor. De altfel, pe l`ng[
alte reminiscen\e, acelea din Ion Pillat mi se par mai relevante, dat[
fiind structura evocatoare =i nostalgic[ a poeziei lui Gheorghe To-
mozei.[...] Arghezi =i Pillat vor continua s[ fie patronii spirituali ai
liricii lui Gheorghe Tomozei =i ]n culegerile urm[toare. Precocitatea
poetului — , care la 20 de ani scrie bine, “curat”, ]n deosebire de majori-
tatea confra\ilor de la mijlocul deceniului 6, put`nd fi b[nuit, dac[ ne
lu[m dup[ standardele vremii, de intimism =i de alte asemenea p[cate
capitale —, ne ]nf[\i=eaz[ =i un anumit paradox: o evolu\ie lent[, ca o
am`nare a fix[rii personalit[\ii adev[rate. Cam tot ce a publicat Gheor-
ghe Tomozei ]n primul s[u deceniu de activitate (Steaua polar[, Lacul
codrilor, albastru, V`rsta s[rutului, F`nt`na culorilor, Nop\i de echinox
=i C`ntece de toamn[) bate pasul pe loc, ]n jurul acelora=i teme =i ex-
presii. Atrage aten\ia, ]nainte de orice, suavitatea materiilor. Poeziile
sunt pline de z[pezi, stele, luceferi, de lumin[, fl[c[ri =i flori. E =i o
evaziune necesar[, ]n aceast[ predilec\ie, din locurile comune ale poeziei
epocii, dar, fire=te, =i un dat sufletesc. Imagina\ia delicat[ a poetului
este (=i va r[m`ne) foarte disponibil[ pentru subiectele cele mai vari-
ate). Exist[ ]n Gheorghe Tomozei =i un poet al ocaziilor lirice, reporter
sentimental =i c[l[tor care ]=i trece cu acurate\e impresiile pe carnet.
Natura e stilizat[, f[r[ senzualitate, zugr[vit[ ]n tonuri stinse =i ]n
culori palide. Ca =i Labi=, el evoc[ pe Sadoveanu =i ]n general nu pierde
nici un prilej de a-=i transforma ]n versuri ]nt`mpl[rile cotidiene. “Evazi-
onismul” e, prin urmare, relativ, palpabil mai pu\in ]n tematic[ dec`t
]ntr-o anumit[ expresivitate cur[\at[ de impurit[\i, de zgura imediatu-
lui. Dar tot acum, ]n c`te un ciclu, ]ncepe s[ se vad[ me=te=ugarul.
Sonetul-psalm din Poeziile din 1965 [...] este ]n aceast[ privin\[ opera
unui bijutier.[...] Multe fine\uri lingvistice sunt ]n Logodn[ [...]. }n
aceea=i ordine de lucruri, Iarna Bucure=tilor reprezint[ ]nceputul unei

360
linii de inspira\ie pe care o vom re]nt`lni ]n culegerile marurit[\ii:
virtuozitatea const[ aici ]n prelucrarea unui material istoric, ]n pitorescul
stampei de epoc[, ]n arhaizarea inten\ionat[ a limbii. [...] De la Emi-
nescu (Cuget[rile s[rmanului Dionis) la Leonid Dimov, trec`nd prin D.
Teodor =i Mateiu Caragiale, linia aceasta str[bate multe provincii ale
poeziei noastre.
Cu Patruzeci =i =ase poezii de dragoste din 1967 ]ncep c[r\ile
maturit[\ii poetului, dintre care cele mai bune vor fi Suav anapoda,
Misterul clepsidrei, Gloria ierbii, Ierbar de nervi =i Amintiri despre mine.
Personalitatea poetului apare acum deplin constituit[ =i dac[ mai sim\im
nevoia s[ pomenim, l`ng[ acela al lui Gheorghe Tomozei, nume ale altor
poe\i, aceasta nu are a face cu influen\a, ci cu afinitatea sau, c`teodat[,
cu pasti=a con=tient[, c[ci poetul nu se d[ ]n l[turi nici de la jocul
literar [...]. Un sector important al universului s[u liric este de pild[
domesticitatea, atmosfera familial[ =i gospod[reasc[. El iese la iveal[
]n numeroase poezii din culegerile men\ionate. Este aici o ]ntreag[ tradi\ie
a poeziei noastre =i anume aceea a evoc[rii, cu senzualitate ori cu duio=ie,
a unei domesticit[\i transfigurate, de la poezia legumelor lui Pillat =i
Voronca la aceea plin[ de subtilit[\i gastronomice a lui Emil Brumaru
(pe care Tomozei ]l preveste=te), f[r[ a ocoli farmecul lucrurilor desuete,
muzeistice, pe care le-au re]nviat at`\ia, de la I. M. Ra=cu la Petre
Stoica.[...] Sentimentalistul este, din ce ]n ce mai des, ironic. Observ[m
u=or cum poetul se deta=eaz[ de propriile emo\ii, intr`nd ]n ni=te roluri,
specul`nd un mod de a vedea lucrurile. El descrie spa\iul casnic, dar ca
pe unul exotic, iar me=te=ugarul ]=i ]ng[duie s[ viseze cu ochii deschi=i;
caligraful e nu o dat[ abundent prolix. Artificialitatea evident[ a unor
metafore e mereu ]nfr[gezit[, dup[ o re\et[ personal[ [...]. Ironia col-
oreaz[ sentimentul securit[\ii casnice [...] sau ]l converte=te erotic [...].
Virtuozit[\i muzicale =i plastice, vignete lirice, r[sucirea delicat[ a
g`tului frazei [...], c[utarea cuv`ntului sau a expresiei rare, acestea =i
altele compun ceea ce am socotit din capul locului a fi ]nsu=irea princi-
pal[ a lui Gheorghe Tomozei =i anume calofilia. Ea este de obicei invers
propor\ional[ cu spontaneitatea emo\ional[: nu numai o form[ de
discre\ie, dar =i una de cultur[. Autorul Ierbarului de nervi intr[ ]n
categoria poe\ilor care se dedau jocurilor =i ceremoniilor, ]n=el[ciunii

361
inocente =i curtenitoare, complicit[\ii cu cititorul, numai =i numai spre
a nu fi sili\i s[ se dezv[luie cu adev[rat. Biografic[, ]n fond, ca orice
poezie, aceea a lui Gheorghe Tomozei nu pune eul ]n centru =i nu st[ruie
pe confesiune. E un lirism ]n trave=ti, rod al unei mistific[ri ce pare
natural[, de=i a fost studiat[ dinainte ]n culise. Poetul ]nsu=i se reco-
mand[ drept un arhivar de fluturi; el se ]nham[ la atelajele z[pezii; este
un rege care, la mas[, =terge de pe lista de bucate numele poe\ilor; a
inventat ma=ina de furat cai. Astfel de transform[ri nu sunt gratuite,
ci menite a ]ntre\ine acela=i regim de disimula\ie, de teatru cu un singur
personaj. Himerismul acesta gra\ios \ine de esen\a poeziei lui Gheorghe
Tomozei, ca =i me=te=ugul versurilor la care m-am mai referit, dar care,
]n volumele din urm[, a devenit un rafinament material =i formal, dup[
care ]l recunoa=tem imediat pe poet. Mi-l reprezint pe Gheorghe Tomozei
ca pe un sm[l\uitor de oale, ]ntr-un atelier modern care ]ns[ recons-
tituie pies[ cu pies[ unul str[vechi. Instrumentele lui de lucru sunt noi
=i eficiente, dar imit[ la perfec\ie forma unor arhaice scule ie=ite din uz.
Fiecare poet are un asemenea loc privilegiat, care poate fi un laborator
de alchimist, plin de cuptoare sau de flacoane fumeg`nde, o buc[t[rie cu
cr[ti\i =i mirodenii, o tribun[ sau o chilie de m[n[stire mirosind a
cear[. Gheorghe Tomozei este un artist de atelier, ]nconjurat de casete
ordonate de litere pre\ioase, ca un ze\ar al fanteziei, de dul[pioare de
lemn, cu minuscule u=i incrustate, de policioare, de ro\i din\ate (cu mai
multe feluri de din\i), de v`rtelin\e, de farfurii =i de vase ]nflorate —
totul miniatural =i fascinant, ]ns[ nu neap[rat misterios. }n atelierul
lui nu fumeg[ esen\e vr[jitore=ti =i medievalitatea e trucat[. Me=terul
nu inventeaz[, ci face. Poezia lui e oper[ de m`n[, de abilitate; de ingen-
uu, nu de magie neagr[. Arta poetului, ]n care la ]nceput se vedeau
reminiscen\ele, a atins acuma nivelul pasti=ei moderne =i con=tiente. }n
minunate piese de virtuozitate, poetul pare s[ copieze tablouri celebre.
Doar me=terii iubi\i au r[mas, aceia=i: Pillat [...] =i Arghezi [...].
La rafinamentul de azi, poetul a ajuns dup[ o evolu\ie relativ lent[.
Germenii artei lui din Ierbar de nervi sau din Amintiri despre mine se
g[seau ]n primele versuri. Semnificativ e chiar faptul de a vorbi despre o
evolu\ie. }mpreun[ cu Florin Mugur, Gheorghe Tomozei este printre pu\inii

362
poe\i ai genera\iei lui care a avut o evolu\ie. De obicei se ]nt`mpl[ ca
prima carte s[ dea m[sura poe\ilor no=tri, urm[toarele cobor`nd valor-
ic. }n c`teva cazuri, cum este al lui Gheorghe Tomozei, lucrurile se
petrec pe dos. Ceea ce a c`=tigat poetul este de ordinul preciziei =i
acurate\ii. Verbozitatea a disp[rut. Poemele ]ntr-un vers — ]ncercate ]n
Pas[rea albastr[ — arat[ cel mai bine evolu\ia. Ele sunt acum un fel de
inscrip\ii lapidare, poeme-defini\ie, ca ni=te lespezi imponderabile.
Catrenul, =i el exersat cu virtuozitate, seam[n[ cu o epur[ a lirismului.
Unele dintre aceste compozi\ii sunt splendide [...]. Dar arta lui Gheorghe
Tomozei nu este expresiv[ doar pe spa\ii mici. }n Foc ea exploateaz[
ingenios simetria [...]. O fabul[ liric[, foarte fin desenat[, este Desen
attic.[...] Poetul =i-a constituit o subtil[ art[ persan[, care ne trimite
foarte departe, ]ntr-o tradi\ie de miracole tehnice =i de magii literare, din
care nu lipse=te mireasma str[vechiului Orient. [...] De altfel, catrenele
lui Gheorghe Tomozei au ]nv[\at pe de rost lec\ia acelora=i roba’i persane,
ale unor Rudaki sau Marvazi. Dar poetul caligrafiaz[ nu numai elogiul
(adresat frumuse\ii feminine), ci =i blestemul, nu numai c`ntecul de dra-
goste, ci =i batjocura.[...] Tratatul despre fluturi (din culegerea Amintiri
despre mine) are aceea=i gra\ie persan[. [...]
Gheorghe Tomozei este, mai ales, acest extraordinar poet de minia-
turi lirice, profunde =i gra\ioase ]n fine\ea liniilor lor, ca ni=te ce=ti de
por\elan, pline de o oriental[ fantezie =i ]n care irizeaz[ albastre, fria-
bile, delicate nervùri.
Nicolae MANOLESCU

363