Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Introducere in psihologie sociala experimentala

Stiinte Sociale si Psihologie Lector univ. Ionescu Maria Claudia

Student An 1 Buca Anamaria Luisa
Student An 1 Raucea Alexandra
Grupa III –

ATRACTIA INTERPERSONALA
(Factorii atractiei, tipuri de relatii de atractie )

De vizionat :

https://www.youtube.com/watch?v=PqHG6JGx1qw

1.De la sociometrie la atractia interpersonala

Fenomenul de atractie fata de ceilalti face parte din nucleu existentei
omului. Termenul de atractie desemneaza caracterul pozitiv si totodata negativ
al atitudinilor interpersonale, iar aparitia lui se datoreaza sociometriei (stiinta
care se ocupa cu strangerea de informatii complete privind retelele de atrageri
si respingeri din grup).
Teorii asupra atractiei interpesonale:

 
● Modelul A-B-X (teoria relatiilor simetrice a lui Theodore Newcomb)
=acesta reflecteaza asupra relatiilor pozitive sau negative ce pot exista
intre actor, cealalta persoana si obiectul atitudinal. Sistemul dintre
indivizi poate fi echilibrat-simetric sau neechilibrat-asimetric.
● Modelul recompensei = individul se simte atras de cei pe care ii asociaza
cu recompense.Exista mai multe feluri de atractie, insa cele care au starnit
curiozitatea privesc relatiile de prietenie, dragoste si casatorie. Nucleul
dur al atractiei este constituit de relatiile dintre necunoscuti, la care se
cerceteaza impresia produsa, chestiuni de atractie fizica sau recipricitatea.
  
2.Cine se aseamana, se aduna
Cu cat indivizii se cunosc mai bine, cu atat exista posibilitatea instalarii
relatiei de prietenie. Unul dintre cei mai important factori este similaritatea,
adica indivizii trebuie sa aiba aceleasi ganduri, opinii, credinte, valori.
Similaritatea tine si de afinitati sau relatii elective.

Descoperirea atitudinilor similare ale celuilalt este recompensatoare

pentru individ. Relatia dintre atractie si proportia atitudinilor similare este o
functie lineara adica exista proportionalitate directa intre atractia fata de celalalt
si intaririle pozitive primate de acesta. Problema acestei evaluari este data
de evaluarile pozitive sau negative facute de individ asupra celuilat.
 Celalalt poate fi apropiat de subiect din punct de vedere al atitudinilor,
insa poate sa emita judecati negative asupra unor caracteristici ale subiectului.
Concluzia:
Evaluarea atributelor personale trebuie inteleasa ca o variabila ce
influenteaza atractia mai puternic decat similaritatea atitudinala. Stima de sine
este o variabila foarte importanta, intrucat ea afecteaza in mod semnificativ
estimarile indivizilor asupra evaluarilor celorlati (cei cu o stima de sine scazuta
vor crede ca ceilalti ii apreciaza negativ si invers).Unele dimensiuni ale
similaritatii interpersonale sunt mai importante decat altele. Cu cat acordam mai
multa importanta atitudinii similare cu celalalt, cu atat atractia fata de el creste.
Acelasi individ este perceput mai similar sau mai putin similar in functie
de expunerea anterioara a subiectului la o persoana cu un anumit grad de
similaritate. Invidia ne poate face sa-l simpatizam mai putin pe celalat din cauza
unor comparatii sociale care ne afecteaza stima de sine.

Similaritatea atitudinala poate produce atractie numai in anumite conditii

adica exista un context social care apropie indivizii. Ipoteza similaritatii ca
fundament al atractiei interpesonale se bucura de un suport empiric larg: ea
poate fi amendata in unele aspecte, dar nu poate fi contestata. Atractia reciproca
se explica prin aceea ca similaritatea structurilor psihice faciliteaza
comunicarea. Astfel, similaritatea opiniilor stimuleaza schimburi verbale, iar
acestea au un aport insemnat la amplificarea pozitivitatii atitudinilor
interpersonale. Atractia poate sa apara si din pricina trasaturilor pozitive si nu a
similaritatii in sine. Teoria nevoii de complementaritate in relatiile interpesonale
este opusa teoriei similaritatii si sustine ca atractia poate rezulta din combinarea
complementara a nevoilor membrilor. Doua persoane sunt complementare
atunci cand: sunt de tip diferit dar au aceeasi intensitate sau nevoile sunt de
acelasi tip dar intensitatile difera.

3.Principiul reciprocitatii
 De obicei, atractia interper sonala urmeaza principiul reciprocitatii adica
ii simpatizam pe cei care ne simpatizeaza si viceversa. Exista o puternica
presiune sociala spre reciprocitate, mai ales in atractia interpersonala, numita
``norma de reciprocitate`` (raspundem cu recompense, atractie,celor care ne
ofera acelasi lucru).Reciprocitatea este data si de concordanta dintre auto-
evaluarile subiectului si evaluarile celuilat asupra subiectului, in caz contrar,
atractia este scazuta. Reciprocitatea mai poate fi tradusa ca o armonie intre
evaluarile celuilat asupra subiectului si reactia acestuia din urma la aceste
evaluari.Lipsa reciprocitatii se manifesta ca disconfort pentru ca individul este
mai fericit cu cat ceilalti au pareri bune despre el. Stima de sine
marcheaza gradul de importanta acordat reciprocitatii interpesonale. Exista o
legatura intre stima de sine si atractie si anume ca indivizii cu o stima de sine
slaba, se simt atrasi de un grup cand acesta il accepta si respinge un grup cand
acesta il ignora. Efectele reciprocitatii pot interactiona cu natura situatiei.
Existenta presiunii spre recipriocitate in atractia interpersonala nu trebuie sa ne
faca sa credem ca in relatiile cu ceilalti, oamenii aplica in mod riguros balanta
cost-beneficiu. Nu este necesar ca cel care ajuta, sa astepte sa primeasca imediat
ceva in schimb. Beneficiile difera in functie de natura relatiei: relatii comunale
(membrii se simt responsabili pentru binele celuilat) si relatii de schimb
(partenerii urmaresc o reciprocitate stricta,membrii ofera beneficii pentru a plati
o datorie). De aceea, relatiile comunale sunt considerate a fi mult mai
importante decat cele de schimb.

4.Rolul proximitatii

Proximitatea (apropierea in spatiu a celor doi parteneri) este un factor

important al atractiei interpesonale. Proximitatea se face in functie de: loc/
arhitectura, varsta, rasa, numele in ordine alfabetica, etc. .Explicatii pentru
efectele proximitatii: frecventa interactiunilor (atractia rezulta din frecventa
interactiunilor prelungite), anticiparea interactiunilor (simpla anticipare a
interactiunilor conduce la atractie) si simpla expunere (expunerea genereaza
atractie).Proximitatea poate provoca si agresivitate. Se pot amplifica atitudini
negative daca subiectul investeste de la inceput afecte negative. Impactul
distantei de interactiune asupra atractiei trebuie judecat, tinandu-se cont de
calitatea interactiunii. In interactiunile pozitive,subiectii prefera proximitatea, pe
cand in interactiunile negative, subiectii prefera distanta.

5.Dezirabilitatea activitatilor fizice,

au fost facute numeroase studii in care, exista o anumita atractie

interpersonala intr oamenii care practica aceleasi activitati fizice, asadar, ca
exemplu, exista o atractie intre oamenii care practica acelasi tip de activitate
fizica, un anumit sport: balet, handbal, fotbal, tenis etc.

6.Cine este atractiv?

Atractivitatea este generata de impactul psihologic pe care il au totodata
si parintii nostri cand sunt tineri, in perioada copilariei, cand ne formam
intentiile noastre si receptivitatea catre frumos, atractive sunt persoanele care au
un aspect placut, care ne aduc aminte poate de anumite persoane care ne-au
ingrijit cand eram mici (parinti , bunici, matusi etc), atractivi pentru noi, sunt
oamenii care au un element comun placut cu ceea ce cunoastem deja, pentru
persoanele carora le place mult sa stea in familiar, in cunoastere, atractia pentru
alte persoane poate fi legata de tot ceea ce nu stiu, nu cunosc, nu le este
familiar, este nou, de necunoscut, pentru persoanele dornice de schimbari.

7.Diferente intre sexe in privinta importantei acordate atractivitatii

fizice: Au fost facute numeroase studii in care ,atractia interpersonala a
barbatilor fata de sexul opus este legata in proportie de 80% de modul in care
arata o femeie, in timp ce atractia unei femei fata de un barbat este legata in
proportie de 70% de modul in care vorbeste un barbat . In cartea ‘’ cele 5
limbaje ale iubirii’’ a lui Gary Chapman , ne spune : ’’femeile iubesc cu
urechile in timp ce barbatii iubesc cu ochii” acest citat, spune foarte multe legat
de modul diferit de atractie intre barbati si persoanele de sex opus, versus femei
si persoanele de sex opus. Un barbat este atras foarte mult de modul in care o
femeie arata fizic, cat este de ingrijita, corp/suflet, in timp ce o femeie este
atrasa foarte mult de modul in care un barbat ii vorbeste .Mai multe legat de
aceste aspecte si teorii gasiti in cartile scrise de Gary Chapman, printre care :

8.Stereotip ``cine este frumos, este bun``Exista totodata in credinta

noastra , o imagine falsa, un mit, asupra caruia au fost facute numeroase
dezbateri, se spune din popor faptul ca cine este frumos este bun. Nimic mai
neadevarat din punct de vedere al celor care mostenesc anumite gene ale
aspectului fizic ce sunt departe de a a avea de-a face cu bunatatea , de aici iluzia
oamenilor legata de aspectul fizic, in care se crede ca daca o persoana este
frumoasa , ea este asa datorita bunatatii din interior. O persoana poate mosteni
anumite gene in AND-ul sau, care sa fie foarte bine apreciate de oameni, insa ,
bunatatea acesteia este o relatie dependenta de nivelul propriei intelegeri si
empatii fata de ea insasi, abia dupa o adevarata cunoastere a propriei persoane ,
ea poate sa manifeste bunatate, modul in care ea insasi arata intelegere si
compaiune fata de propria persoana , va fi modul in care aceasta compasiune se
va extrapola asupra celorlalti.

9.Consecinte interpersonale ale frumusetii-in privinta frumusetii, se

disting mai multe aspecte ce merita a fi luate in clacul in vederea relatiilor
interpersonale. Este clar, faptul ca pentru majoritatea persoanelor, frumusetea
atrage, modul in care o persoana emana o energie pozitiva la fel atrage, credem
mai degraba ca vibratia si energia unei persoane atrage o alta persoana.

10.Variatii contextuale in perceptia atractiei fizice .Exista diferite

opinii cu privire la atractia fizica intre 2 persoane , acestea dezbat numeroase
idei, conform carora, atractia fizica tine foarte mult de modul in care o persoana
se oglindeste in tine,mai exact, modul in care tu te oglindeti in acea persoana te
poate atrage (adica, prin ceea ce spune, face, exista, relationeaza cu tine, poate
sa determine ceva ce te poate calauzi sa faci un anumit lucru, sa te comporti
intr-un anumit fel, sa vorbesti intr-un anumit fel).
Neurostiinta vorbeste despre energia unei persoane, in fizica cuantiva,
vibratia, energia, cuanta, poate fi atat de inalta, incat tot ceea ce tu simti in
prezenta ei, poate sa te atraga si sa determine anumite aciuni sau
comportamente.
Atractia poate fi legata si de lucrurile si actiunile familiare noua, in sensul
in care, daca in trecutul tau, ti-a placut sa faci sport, de ex, iar tu nu ai mai
practicat sport de foarte mult timp, un barbat /femeie pe care il vezi in parc
facand asta cu placere , te poate atrage in acest sens.Deasemenea modul in care
persoanele din jurul tau s-au comportat cu tine la un moment dat si asta ti-a
creat un sentiment placut, poate determina atractia ta fata de persoane care se
comporta in acelasi fel cu tine .Atractia interpersonala , difera in functie de
multe aspect contextuale, pe care esti dispus sau nu sa le constientizezi si care
iti pot influienta viata , emotiile, modul de actiune si comportament atat pe
termen scurt cat sip e termen lung.In final, consideram ca atractia interpersonala
benefica , este cea in care se creaza relatii interpersonale fiabile, placute, de bun
augur pentru ambele parti in care , fiecare dintre ele isi intelege propriile nevoi
dar si nevoile celuilat in egala masura, astfel incat sa se oglindeasca frumos
unul in celalalt si fiecare sa evidentieze in celalalt tot ce are mai frumos.

Studiul atracţiei interpersonale este un domeniu major de cercetare

în psihologia socială.

Atracţia interpersonală este legată de cât de mult îţi place, iubeşti,

antipatizezi sau urăşti pe cineva. Ea poate fi văzută ca o forţă care acţionează
între doi oameni care tind să se unească şi să reziste la separarea lor.

Când măsurăm atracţia interpersonală, trebuie să facem referire la

calităţile celui atras ca şi ale celui care atrage pentru a face o predicţie cât mai
exactă.
 Se sugerează că pentru a determina atracţia, trebuie să se ia în considerare
personalitatea fiecăruia şi situaţia de moment.

Repulsia este de asemenea un factor în procesul atracţiei interpersonale,

concepţia de atracţie a unei persoane faţă de alta putând varia între atracţie
extremă şi repulsie extremă.

Un factor important îl constituie proximitatea! Numeroase studii din

domeniu dovedesc impactul considerabil al acestui factor asupra inițierii unei
relații și asupra proiectării unei trăsături pozitive celor care sunt fizic, în drumul
nostru prin viață, alături de noi. Mediul înconjurător exercită o influență critică
asupra evaluării celuilalt, proximitatea generând o resursa impersonală
importantă :familiaritatea. Datorită familiarității ajungem să-i zâmbim fugar
colegului de la etaj în cămin sau tinerei pe care o întâlnim în fiecare dimineață
în stația de autobuz, căci frecvența contactului este însoțită de o logistică
nerostită a recunoașterii. Un chip familiar declanșează o serie de sentimente
pozitive.

Influența vecinătății asupra atracție impersonale, mai multe studii din

ultimele decenii subliniază însemnătatea "proximităţii rezidențiale" , plecându-
se de la premisa evidentă că pe măsura descreșterii distanței rezidențiale,
sporesc contactele și, fapt mai puțin evident, că învecinarea stimulează crearea
unor relații interpersonale pozitive. Într-un studiu rămas celebru prin simplitatea
și contrarietatea concluziilor sale, Bassard (1932) a urmărit variabilele socio-
demografice care caracterizau cele peste cele 5 000 de cupluri ce s-au căsătorit
în Philadelphia la începutul deceniului patru și a observat că în o treime din
cazuri mirii locuiau înainte de nuntă la nu mai mult de cinci blocuri distanță iar,
în aproape două treimi la doar douăzeci de blocuri distanță. Un studiu realizat în
condiții asemănătoare în New Haven, efectuat pe 1 000 de cupluri, a dezvăluit
rezultate, practice identice (Davie Reeves, 1939)

Ar trebui subliniat faptul că nu alăturarea singură este responsabilă de

sporirea atracție, ci și un element adaptativ important al subiectului care
intervine în jocul relație, și anume anticiparea interacțiunii! Cu alte cuvinte
imaginandu-si un raport viitor cu "celălalt" ca fiind de neevitat, subiectul va
căuta atributele preponderent pozitive care pot transforma relația și așa
neevitabila, în una plăcută! Într-un studiu, participanții erau studenți, care
urmăreau o înregistrare video cu o tânără, sugerându-li-se că o vor întâlni sau,
dimpotrivă, că nu vor avea nici o șansă să o întâlnească. Rugați să se pronunțe
asupra gradului în care sunt atrași de fata din imagine, subiecții erau mult mai
vrăjiți de calitățile acesteia în condiția în care puteau construi un posibil
scenariu al inaugurării unei relații, fapt cu putință doar în prima condiție.
(Berscheid 1976)
 Prin urmare, reținând toate tendințele descrise mai sus, putem înțelege că
nu este lipsit de importanță cartierul unde locuim sau școala pe care o urmăm.
Într-un fel se construiește o relație interpersonală.

Un alt element important, care influențează atracția, îl reprezintă natura

emoțiilor, constatarea împărtășită de numeroase studii atrag atenția asupra
înruririi exercitate de emoțiile noastre pozitive sau negative asupra percepției,
cognitiei și în consecință, asupra evaluării celuilat (Erber 1991) În cursul vieții
noastre se produc frecvent astfel de asocieri mascate între sentimente și cognitii.
O observație a psihologului ar descrie de altfel înclinația naturală de a aprecia
persoanele sau evenimentele care ne fac să trăim un confort afectiv și să le
respingem pe cele care ne stârnesc o stare de tulburare dezagreabila sau
alimentează efecte negative, precum teama, anxietatea, furia, deznădejdea. Mai
greu vizibil nemijlocit este însa transferul evaluativ pe care îl angajăm asupra
unei persoane care este prezentă când noi avem sentimente nagative sau
pozitive provocată de o entitate diferită. Astfel, vom înțelege cu mai multă
ușurință de ce ajungem să privim cu ochi mai buni pe cineva necunoscut pe
care-l întâlnim într-o discotecă decât atunci când îl întâlnim în sala de așteptare
a stomatologului nostru, înainte de o extracție. Se produce așadar, fenomenul de
transfer perceptiv, în care o stare emoțională provocată de un stimul extern
ordonează evaluarea unei persoane necunoscute. Tendința a fost pusă în
experimentul lui May și Hamilton (1980), în care o serie de studente priveau
fotografiile unor necunoscuți și trebuiau să aprecieze cât de atrăgătoare sunt
personajele masculine din albumul vizat. Studiul s-a derulat în prezența unei
muzici de fond, în trei condiții experimentale :absența stimulului (muzica era
atât de discretă încât abia putea fi perceputa), stimul neplăcut (muzica era
pregnanta ca intensitate și alcătuia dintr-o serie de pasaje ritmice ale unor
compozitori de muzică simfonică de avangardă, cu numeroase elemente de
percuție), stimul plăcut (muzică intensă rock sau pop). Modelata culturar prin
experiență, aprecierea stimului conducea la o apreciere sau o depreciere a
chipului din fotografie, în funcție de natura expunerii, și se ajungea chiar la
evaluarea pozitivă a celuilat cu trăsături dezagreabile în condiția stimului plăcut
și la o altitudine respingătoare față de unele chipuri cu o înfățișare astfel plăcută
în condiția stimului plăcut.

În ceea ce priveşte atractivitatea fizică, în pofida retoricii substantialiste

care afirmă că " nu contează decât sufletul și mintea omului" și nu "aparentele
trupului" fondul și forma, interioară, și nu exterioară acesta constituie un
element major al aprecierii celuilat.
Într-un experiment pe aceasta tema, studenții de ambele genuri au
considerat ca lucrurile ce contează decisiv la întâlnirea cu cel de gen opus este
personalitatea acestuia, apoi caracterul și al treilea rând înfățișarea sa, lista
reunind mai apoi și alte calități, printre care inteligența se afla într-o poziție nu
tocmai onorantă. La un bal al bobocilor computerizat, organizat de
Universitatea Minessota, în care cuplurile au fost stabilite pe baza ierarhiei
acestor criterii, s-a constatat că, atunci când studenții au fost întrebați ce anume
au apreciat în mod deosebit la partenerul pe care l-au avut alături în acea seara
și dacă ar dori să continue relația, marea majoritate care și-au exprimat dorința
dezvoltării relației au indicat drept criteriu ultim că i-a convins nu personalitatea
sau caracterul, ci frumusețea!
Influența de gen este importantă și nuanțează concluzia de mai sus, căci
cercetări ulterioare au arătat ca bărbații sunt mai atrași de către femeile
frumoase decât invers (Pierce 1992)
STUDIU ATRACTIE INTERPERSONALA
CE SPUNE STUDIUL LUI NEWCOMB?

*Necesar pentru a înțelege modelul comunicării propus

Psihologul T. Newcomb, vorbește despre orientare care implică
deopotrivă „direcționare și selecție. Pe românește, dacă ești orientat către
ceva, îți îndrepți atenția spre acel lucru și nu spre altul. Iar orientarea este
caracterizată prin intensitate, dar și de „atributele cognitive (credințe și
structuri cognitive)”.
Când sunt implicate două persoane, vorbim de atracție, iar Newcomb
include în definiția sa respectul, admirația, dar și dependența, asociate cu o
atracție pozitivă sau negativă.
Orientarea se completează cu atitudinea, adică orientarea unei persoane
față de un obiect impersonal este atitudine. Și iată cum avem toate elementele
modelului lui Newcomb puse „pe tablă”:
A – B (persoane, actori sociali între care există o atracție pozitivă /
negativă);
X – topic față de care A și B dezvoltă o atitudine;
Iar împreună formează sistemul ABX, un sistem social.

2. MODELUL LUI NEWCOMB

Comunicarea, în viziunea lui Newcomb5, are rolul de a menține
echilibrul în cadrul unui sistem social, iar modelul său pune față în față actorii
sociali implicați, și o problemă de interes comun. Actorii sunt notați cu A și B (ei
fiind comunicatori sau receptori, după caz), iar cu X apare notată o problemă
față de care A și B dezvoltă, așa cum mai mai spus, atitudini.
 afișează

Modelul lui Newcomb

Sursă: communicationtheory.org

Să luăm un exemplu. Avem o firmă, unde sunt două categorii de actori social
implicați: patronatul (A) și angajații (B). Patronatul vrea să cheme angajații o zi
plus pe săptămână la muncă, pe termen limitat, pentru a readuce firma pe
profit. Ce se întâmplă?

Dacă se aplică modelul lui modelul lui Newcomb, chiar dacă A și B se va institui
pe moment o atracție negativă (cui îi place să muncească mai mult pe aceiași
bani), atitudinea față de X îi va determina să comunice, tensiunile născute
contribuind la stabilitatea sistemului. Se poate spune despre firmă va ieși
întărită în urma acestor dificultăți.

Modelul lui Newcomb este așadar un model al „tensiunii către simetrie”, ce

pune într-o formă științifică ceea ce grecii atenieni experimentaseră demult,
anume că pentru a exista coeziune socială și înțelegere, trebuie să avem
comunicare, sau într-un cuvânt „agora”. Dar fără informare, fără comunicare,
sistemul se prăbușește din interior. Cazul sistemelor totalitare, de exemplu.
 afișează

Modelul ABX, același cu modelul lui Newcomb

Sursă: Tran, Vasile și Stănciugelu, Irina, op. cit., p.46

Ca notă particulară, ulterior (1961) Newcomb vine cu o taxonomie a

sistemelor, împărțite în sisteme individuale și colective. Cazul expus anterior
este al unui sistem colectiv.
•Sisteme individuale – A manifestă atracție față de B; avem atitudinea lui
A față de X și atitudinea lui B față de X percepută de A;
•Sisteme colective – A manifestă atracție față de B, B față de A; A ș B au
atitudini față de X.
La începutul anilor ’80, Chaffee și McLeod (acesta din urmă fiind
studentul lui Newcomb) vor propune o versiune actualizată a modelului
dedicată sistemelor colective sau de grup. Modelul co-orientării sau modelul
corelației dinamice (eng. kite co-orientation model) acordă o importanță sporită
surselor de informare aducând în ecuație media plasată între cei doi actori
sociali (elite și public în loc de A și B) și temele de pe baza cărora se dezvoltă
mai multe subiecte (X).
Atât pentru moment. Voi continua să prezint modelele comunicării (cu
acestă exercițiu sper să mi le fixez în memorie), iar dacă sunt întrebări le aștept
cu interes. Numai bine.
 Video-uri de urmarit :
 https://www.youtube.com/watch?v=X0oqLl6mgmA
https://www.youtube.com/watch?v=lahyM4p4Dgo

Bibliografie :

1. www.edu.ro
2. http://communicationtheory.org/the-newcomb%E2%80%99s-
model/ ↩
3. http://zimmer.csufresno.edu/~johnca/spch100/persuasion.htm ↩
4. Tran, Vasile și Stănciugelu, Irina, „Teoria Comunicării”, Editura
Comunicare.ro, București, 2003, p. 46 ↩
5. Tran, Vasile și Stănciugelu, Irina, op.cit, pp. 46-47 ↩
6. Cele 5 limbaje ale iubiri –Gary Chapman