-Arta Grădinilor Istorice- 

Grădina Botanică Ajuda, Portugalia 
 
   
 
 

 
 

OLARIU FLORIN 
 
An V, semian A 
 
 
 
Prezentare generală
Grădina Botanică Ajuda este situată în Lisabona, pe versantul sudic al pădurii Monsanto,
lângă vechiul Palat al Contelui de Obitos. Grădina cu o suprafață de 3,5 hectare datează din
1768 și prezentă încă de pe vremea lui Domingos Vandelli, fiind cea mai veche grădină botanică
din țară, ajungând la un moment dat să găzduiască aproximativ 5000 de specii de plante. Chiar
daca în 1808 invadatorii napoleoniei au dus la Paris peste 1500 de exemplare de plante,
grădina încă găzduiește plante și arbori vechi de secole.

Datorită poziției, grădina este ferită de vânturile dominante pe Nord-Vest. Panta sitului pe
care este amenajat ansamblul este accentuată, între 8% si 15%, cu cea mai înaltă cotă la 85
metri si cel mai jos punct la 70 metri față de nivelul mării. Amenajarea este împărțită pe două
terase, cu o diferență de 6,8 metri. Panta oferă o priveliște panoramică spre latura sudică, cu
vedere spre râul Tagus și zona barajului din Ajuda.
Evoluție istorică, autori, peisagiști

Grădina Botanică Ajuda a fost înființată în 1768, fiind proiectată de botanistul italian,
Domingos Vandelli din Padova, și convocată de regele Iosif pentru a deveni spațiu de învățare
pentru prinții regali. Indiferent de faptul că Lisabona deținea mai multe sere care adăposteau
specii din Africa, Asia și America, Grădina Botanică din Ajuda este prima grădină botanică din
Portugalia proiectată să păstreze, să studieze și să colecteze cât mau multe specii din lumea
plantelor.
Istoria Grădinii Botanice începe la nouă ani după cutremurul care a zguduit Lisabona 1755, iar
alegerea locației sale este direct legată de cutremur. Această zonă din Ajuda a fost una dintre
cele mai puțin afectate, fiind aleasă de regele D. José I ca sit pentru construcția noii reședințe
regale și pentru construcția Grădinii Botanice. Inițiativa de a crea grădina botanică a venit de
la marchizul de Pombal (1699-1782) odată cu sprijinul din partea regelui D. José. Astfel, Regele
a ordonat, în 1768, ca Miguel Franzini (1730-1810) să se ocupe cu implementarea grădinii,
transformând vechea așezare denumită Quinta de Cima, în actuala grădină. Pentru proiectarea
grădinii, Miguel Franzini l-a invitat pe Domingos Vandelli (1735-1816).

Pentru construirea grădinii, Vandelli a comandat plante vii și semințe din alte grădini botanice
și i-a cerut grădinarului Julio Mattiazzi să vină în Portugalia, astfel încât să poată ajuta la
transformarea Quintei de Cima în Grădina Botanica din Ajuda. În acel moment, grădinile
botanice erau populare în Europa, atât pentru plimbări, cât și pentru colectarea plantelor și
formarea ierbarelor. Înțelegerea plantelor și a naturii era parte a condiției umane.
Vandelli a fost foarte entuziasmat de proiectul său inițial, cu toate acestea și-a pierdut rapid
interesul întrucât apariția unui proiect mai ambițios conduce la neterminarea celui început
deja. Grădina Botanică Ajuda nu a făcut excepție, astfel în 1772 pleacă spre Coimbra pentru a
crea grădina botanică a acestui oraș, părăsind Lisabona încredințând proiectul grădinarului
Julio Mattiazze.

În anii în care a fost la conducerea grădinii, Vandelli a reușit să aclimatizeze în jur de 5000
specii (conform notelor lăsate de acesta); din păcate nu există nici o înregistrare a speciilor
plantate în grădină. Grădina era ezultatul mai multor expediții în coloniile portugheze, cu
scopul de a o face cât mai bogată posibil. Când Vandelli s-a întors la Grădina Botanică Ajuda în
1791, a scris un raport în care era descrisă starea de degradare a acesteia, ce nu s-a realizat și ce
s-a pierdut din colecție.

În ciuda celor două decenii de absență din grădină ale lui Vandelli, el nu și-a pierdut niciodată
poziția de director și a menținut postul până în 1810. Alexandre Rodrigues Ferreira, este numit
vice-director al grădinii în 1795. La revenirea definitivă, Vandelli a acumulat alte funcții în
grădină și în muzeu, astfel încât toate bunurile care urmau să fie catalogate și plantele care
aveau să fie identificate să fie a păstrate așa cum sunt, fără modificări ulterioare. În timpul
invaziilor franceze, Vandelli a fost obligat să predea o mare parte din acea moșie pentru a fi
trimisă la Paris.
Din ordinul regelui D. João VI, grădina și muzeul au fost deschise publicului și au fost
construite două sere pentru plante exotice. Următorul peisagist al grădinii, Brotero, spune în
raportul său din 1827: „Au fost făcute apoi două sere în grădină pentru legume exotice și a
început să se cultive un număr mare de plante utile în agricultură și medicină ale căror semințe
sunt date multor cultivatori curioși, (...) ”.

Între anii 1768 și 1828, grădina a atins o valoare rezonabilă la nivel internațional, după aceasta
din cauza problemelor financiare, bugetul proiectului a fost redus, menținând exemplarele
existente, intrând deci într-un moment de decădere, un eveniment care a coincis cu plecarea
lui Brotero din grădină în 1828.
Ani mai târziu, în 1840, José Maria Grande (1799 - 1857), responsabil cu catedra de botanică la
Escola Politécnica de Lisboa devine director al Real Jardim Botânico da Ajuda, și în același an,
faimosul botanist austriac Friedrich M. J Welwitsch (1806-1872) este numit conservator al
unităților botanice ale Escola Politécnica, un loc pe care îl păstrează timp de patru ani.
Când în 1873 lucrările la grădina botanică sunt terminate, aceasta trece din nou în mâinile
familiei regale. Tutela Grădinii Botanice Ajuda a fost predată în 1910 Institutului Superior de
Agronomie, poziție pe care o menține până în prezent.
Stil, compoziție, structură, elemente:

Grădina în stil geometric a fost gândită în perioada renascentistă. Compoziția grădinii urmează
modelele renascentiste italiene structurate pe terase prin prezența a trei elemente definitorii:
plante tropicale, elemente arhitecturale din piatra sculptate, fântâni și alte surse de apă.
Printre caracteristicile stilului renascentist pe care le regăsim în structura grădinii din Ajuda se
numără suprafața relativ redusă, terenul în pantă organizat pe terase succesive, scările
ornamentale de legatură și perspectiva descendentă. Vegetația este tratată arhitectural,
subordonată compozției geometrice și organizată în aliniamente de arbori și garduri vii. Cu
toate acestea, întâlnim vocabularul ornamental baroc în grădină, și anume în fântâna centrală
și în scările laterale decorate cu motive ornamentale. Axa centrală de simetrie este
perpendiculară pe elementul de arhitectură principal al grădinii: scara centrală ce înnobilează
spațiul și este în același timp un excelent capăt de perspectivă. Traseele geometrice sunt
obținute prin asocierea liniilor drepte și a liniilor curbe astfel încât spațiile laterale să devină
subordonate axului central. Axul major este pus în valoare de vegetația de mici dimensiuni
care lasă privitorul să se bucure de panorama oferită, în timp ce perimetral, spre periferie,
vegetația începe să crească în dimensiuni pentru a crea un sanctuar.

Planul inițial al grădinii

Grădina are două tipuri de utilizare: nivelul superior este locul în care sunt clasificate toate
plantele, nivelul inferior fiind dedicat parcului ornamental cu arbuști și organizat în
conformitate cu specificațiile spațiilor verzi de agrement. Există, de asemenea, pentru
persoanele nevăzătoare, „Grădina parfumată” cu plante aromatice și medicinale. În apropiere
se află Palatul Ajuda, Grădina-Muzeul Agro-Tropical, Mănăstirea Jeronimos, Centrul Cultural
din Belem și Turnul Belem. Grădina a fost gândită ca parte a Palatului Ajuda.
Deși acest palat nu a fost niciodată finalizat așa cum a fost planificat din cauza exilului familiei
regale în Brazilia cauzat de invazia franceză a Portugaliei, acesta este încă una dintre cele mai
perfecte clădiri romantice din Europa.
De-a lungul timpului, configurația grădinii a variat in funcție de administratorul acesteia,
planimetria schimbându-se de câteva ori până în momentul de față când grădina se regăsește
într-o starea cât mai apropiată de cea originală, stare dobândită în urma proceselor de
restaurare.

1807

Prima variantă a grădinii nu respecta in totalitate ideea originală astfel încât in zona nivelului
inferior unde este desfășurat parcul lipsesc anumite circulatii ce fragmentau cele două zone
majore dispuse pe laturile axului central. Imaginea era ușor simplificată întrucât amenajarea
era intr-un stadiu încă incipient și urma a fi îmbunătățită.
 1904
Grădina se extinde spre vest, în timp ce în zona centrală apar trasee labirintice de o parte și de
alta a axului central. Deși ideea originală prevedea ca întreg ansamblul să fie construit dupa
direcții clar geometrice, putem observa în această fază traseele organice ce au apărut.
Ansamblul nu mai este ghidat de rigoarea geometrică și putem spune ca modul în care s-a
dezvoltat este ușor haotic și dezordonat.

1950
Grădina este adusă într-un stadiu în care se apropie foarte mult de ce se dorea inițial,
planimetric domina riguarea geometrică iar simetria se regăsește din nou în aspectul vizual.

1987

2011
Compozitional, grădina este împărțită în două zone distribuite la cote diferite. Spre nord se află
platforma la cota mai înaltă , zonă ce conține jardinierele cu diferite specii de plante, în timp ce
spre spre latura sudică este parcul propriu-zis organizat dupa o schemă geometric.

Întreaga compoziție este simetrică după o axă N-S. Compoziția este completată de formele în
stil baroc a celor două fântâni centrale, dar și de cele patru fântâni rotunde în stil renascentist.
Astfel grădina se desfășoară în jurul a trei puncte de interes constituite de trei fântâni pe lângă
care se formează trasee delimitate de garduri vii, arbuști și alte tipuri de plante. Nu putem
vorbi în acest caz de un labirint verde întrucât inălțimea vegetației este menținută la un nivel
scăzut. Scopul grădinii nu a fost de labirint, ci de parcurs care să pună în evidență vederea
panoramică oferită de cadrul natural și să ofere un spațiu de ședere și relaxare.
În compoziția grădino întâlnim elemente în stil renascentist și baroc: balustrade din piatră
sculptată, scări laterale ornamentale, fântâni și statui de înălțime mică și medie.
Structura și caracteristicile vegetalului:
Din ceea ce găzduia la un moment dat peste 5000 de specii de plante a mai rămas un loc ce
conține cam jumătate din capacitatea sa de odinioară.
În ceea ce privește vegetația fasonată, s-a constatat existența unor exemplare foarte vechi
precum Dracaena draco, Ocotea foetens, Schotia speciosa, Ficus macrophylla, printre altele.
Toate laturile grădinii sunt mărginite de o specie de gard viu numită Buxus sempervirens. Pe
langă plantele din parc, există și două sere ce conțin plante ce au nevoie de condiții speciale de
întreținere iar în interiorul acestora se gasește o impresionanta colecție de orhidee. Grădina a
fost gândită pentru ca indiferent de sezon, aceasta să aibă specii de plante înverzite care sa
încânte ochiul privitorului.
Folosită atât pentru cercetare cât și pentru funcția de recreere, grădina a suferit o renovare
masivă în anii 40 în urma căreia a fost completată colecția botanică după informațiile găsite
într-un ierbar din anii 1850.

Platoul superior obișnuia sa conțină o multitudine de ghivece cu plante de dimensiuni mici

întrucât aceea era zona pe care se concentrau acțiunile de cecetare. În prezent nu se mai găsesc
în centrul grădinii o serie de copaci și plante ce au fost înlăturate datorită dimensiunilor prea
mari pe care acestea le-au atins. Totuși pe unele laturi încă se regăsesc copaci vechi de decenii.
Elemente minerale: circulații, mobilier, amenajări
În ceea ce privește circulațiile, platforma superioară presupune o parcurgere mai lentă a
traseului, invită vizitatorii spre a analiza mai bine multitudinea de plante din jardiniere, putem
spune ca este pus accentul pe o latura a cercetarii. În acelasi timp, parcul aflat la cota inferioară
oferă un traseu ce conduce spre diferite centre de atracție precum fântâna centrală sau celelalte
surse de apă de dimensiuni mai mici. Astfel această zona poate fi însumată în 3 părți, cea
centrală având funția de legătura între cele două laterale ca punct de întâlnire. Circulațiile
verticale prin intermediul scării principale în stil renascentist este ca un portal de trecere
înspre oaza de verde.
În parcurgerea grădinii, vizitatorii întalnesc mobilier specific precum bănci sculptate din piatră
ce pot constitui un moment de popas.

Opere de artă
Cea mai impresionantă piesă din întregul ansamblul este constituită de scara principală ce face
legătura între cele două cote ale terenului. Scările sunt executate în stil renascentist, sculptate
în piatră, cu o balustradă ce se continuă pe toată marginea platoului superior. Scările sunt
simetrice dupa o axa verticală și au în centrul de interes statuia regelui D. José I.

Construcții și elemente de arhitectură

În cadrul grădinii întâlnim și doua sere dispuse în extremitatea nordică. Acestea găzduiesc
speciile de plante ce necesită aclimatizare si nu pot supraviețui în mediul exterior. La un
moment dat în interiorul serelor se găsea cea mai impresionantă colecție de orhidee din Vestul
Europei.
Apa în compoziția grădinii
Apa este o componentă preferată a stilului geometric și este utilizată și în această grădină
pentru a induce starea de visare, meditație, mișcare. În grădină întâlnim în total 6 fântâni
dispuse în număr egal în cele două zone. Cea mai importantă este fântâna în stil baroc din
centrul grădinii, dispusa pe axul central, frontal cu scara renascentistă.
Fântâna centrală este o bijuterie sculpturală în stil baroc. Aceasta are detalii inspirate din
motive din natură sculptate in piatră. Instalația artizanală este functională în prezent. Celelalte
fântâni sunt de dimensiuni mai mici iar nivelul detaliilor nu este același ca la fântâna centrală,
astfel exista o ierarhie a zonificarii grădinii in strânsă legătură cu dispunerea apei.
Bibliografie:

‘’ Os tres jardin Botanicos de Lisboa ‘’ – Andreia Filipa Roque de Sousa

http://www.jardimbotanicodajuda.com

https://tools.bgci.org/garden.php?id=565

https://www.lisbonportugaltourism.com/guide/ajuda-botanical-garden.html

https://www.aportugueseaffair.com/jardim-botanico-da-ajuda/

http://wikimapia.org/3033249/pt/Jardim-Bot%C3%A2nico-da-Ajuda

https://europeanhistoricgardens.eu/en/portfolio-item/ajuda-botanical-garden/