Cluj

Napoca
Stemă

Țară România
Județ Cluj
Reședință Cluj Napoca
Populație 324 576 locuitori (2011)
Suprafață 179,5 kilometri

1. Etimologie
2. Istorie
3. Geografie
4. Obiective turistice
5. Galerie de imagini

1. Etimologie
Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru
a desemna cetatea orașului medieval din acest loc. Toponimul Clus are semnificația de "închis" în latină  și se referă
la dealurile care înconjoară  orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau
din cuvântul Klause (însemnând "trecă toare între munți" sau din clusa "stă vilar, baraj").
Alte denumiri frecvente ale orașului sunt cea maghiară  și cea germană , Kolozsvár și, respectiv, Klausenburg. Klausenburg a
fost una dintre cele șapte cetă ți medievale să sești ale Transilvaniei (în germană  Siebenbürgen, cu sensul de Șapte Cetăți).
Primul nume românesc al orașului a fost Cluș, scris uneori și Klus. Denumirea de Cluj s-a încetă țenit mai ales după
ce orașul a devenit parte a Regatului României în 1918. În 1974, numele a fost schimbat în Cluj-Napoca, Napoca fiind
prima denumire a așeză rii, folosită în epoca romană .

2. Istorie
Antichitate
Prima atestare documentară a unei așeză ri pe teritoriul de astă zi al Clujului a fost fă cută de geograful grec Claudius
Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localită ți din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a
Napocii romane datează din perioada imediat urmă toare ră zboaielor de cucerire a Daciei, din anii 107–108, și constă dintr-o
bornă militară , descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Fondată pe malul drept al râului
Samus, Napoca era la început un simplu vicus. Ea devine așezare urbană (civitas) în timpul împă ratului Hadrian, în anul 124
d. Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripții. Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este
ridicată apoi la rangul de colonia, fiind denumită  Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau
de Commodus. Orașul se bucura de ius Italicum, care prevedea diferite facilită ți fiscale pentru cetă țenii să i.
Evul Mediu Timpuriu
După retragerea administrației și armatelor romane din Dacia, în anul 271 d. Hr., viața urbană odinioară înfloritoare avea să
înceteze, iar izvoarele istorice despre zona Clujului se împuținează . De-a lungul urmă toarei sute de ani, Transilvania este
ocupată de popoare migratoare precum goții, carpii și gepizii și suferă un proces de ruralizare și descentralizare, centrele
urbane, inclusiv colonia Napoca, fiind abandonate. Începând cu anul 376, zona Clujului este contralată de că tre Imperiul
Hun, această influență încheiându-se în anul 453, odată cu moartea regelui Attila.
În urma bă tă liei de la Nedao, triburile gepide înlă tură dominația hună din regiune și formează un regat care se întindea din
vestul panoniei până în centrul podișului Transilvaniei. Este probabil ca, în cadrul acestui regat, zona Clujului să fi avut o
importanță ridicată , mormântul unui rege gepid fiind gă sit în cadrul Necropolei de la Apahida. În prima jumă tate a secolului
al VI-lea, sub controlul regatului gepid, mai multe centre urbane ră sar în zona râurilor Someș, Mureș și Târnava, un „inel” de
așeză ri formânduse în jurul Napocă i. Controlul gepid asupra zonei se încheie în anul 568, când avarii invadează  bazinul
panonic și formează un hanat care controlează zona până în anul 796.
Evul Mediu Târziu
Clujul este atestat documentar pentru prima dată din anul 1213, sub denumirea Castrum Clus Cetatea a fost însă distrusă în
timpul marii invazii mongole din 1241. În deceniile 6-7 ale secolului al XIII-lea s-a remarcat preocuparea puterii centrale de
a reîntemeia Clujul, fapt realizat prin acordarea de privilegii coloniștilor sași. Mari grupuri de coloniști sași s-au așezat în
cetatea Clujului în timpul regelui Ștefan al V-lea al Ungariei. În data de 19 august 1316 regele Carol Robert de Anjou a
ră spuns solicită rii comitelui clujean Stark și a acordat așeză rii statutul de oraș (civitas). Clujenii obțin dreptul de a-și alege
liberi judele (villicum), cu putere de a judeca pricinile între ei, în afară de omucidere, care se judeca împreună de că tre judele
orășenesc și judele regesc. Locuitorii Clujului sunt obligați să -și plă tească impozitele anual, de ziua Sfântului Martin, și să
pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodă rii.
Împă ratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodată rege al Ungariei, a extins în anul 1405 privilegiile
clujenilor, drept ră splată pentru seriozitatea lor. Astfel, clujenii primesc dreptul de a-și întă ri și înconjura orașul cu ziduri, de
a ridica turnuri și metereze, de a le înconjura cu șanțuri, de a-și alege pe lângă judele orășenesc 12 jurați drept consilieri.
Treptat, Clujul a devenit un centru pentru producția și schimbul de mă rfuri. Orașul de atunci cuprindea o suprafață de circa
45 ha. Cei aproximativ 5.000 de locuitori erau în principal meșteșugari, negustori și funcționari, împreună cu familiile și
slugile lor. Pe atunci populația era formată din sași, unguri și din români. Meșteșugurile mai dezvoltate din Cluj erau
cojocă ritul-blă nă ritul și mă celă ritul. Sunt pomenite, de asemenea, breslele fierarilor (fabri), morarilor (molendinatori),
berarilor (braxatori), croitorilor (sartori) și șelarilor (nerges). Pe parcursul secolului al XV-lea au fost înființate vechile
bresle clujene, lucru de care s-a îngrijit și Matia Corvin, rege al Ungariei între 1458 și 1490, nă scut aici. El a acordat o serie
de 41 de privilegii localită ții sale natale, apă rând-o în conflictele cu așeză rile din jur. În privința populației, a decis să acorde
unor iobagi dreptul de a se stabili în oraș.
Secolele XVI - XVIII
Cetatea Clujului și-a câștigat până în secolul al XV-lea recunoașterea europeană . Arhitectura specifică europeană , stilul gotic
târziu se regă seau în Biserica Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, dar și în multe case particulare. Oamenii avuți studiau la
școli renumite ale Vestului. Datorită nivelului de trai ridicat, clujenii nu au participat la ră scoala lui Gheorghe Doja din 1514.
Dezvoltarea comercianților și a meșteșugarilor a implicat îngră direa nobilimii și a clerului. Un că rturar sas, nă scut
la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, prin că rțile pe care le-a tipă rit, dar și la modernizarea
orașului, care avea să întrețină o tipografie, o baie publică , o fabrică de hârtie și una de bere.
După împă rțirea Ungariei impusă de Imperiul Otoman în 1541, Transilvania a devenit un principat independent, iar Clujul a
cunoscut o perioadă de înflorire economică și mai ales culturală . În timpul Reformei, ale că rei valuri succesive au lă sat în
urmă un peisaj religios deosebit de complex – cu patru religii „recepte” și un regim timpuriu de toleranță religioasă – în
Transilvania, orașul a fost un important centru al luteranismului mai întâi, apoi al calvinismului și în cele din urmă al anti-
trinitarianismului (care ulterior avea să fie numit unitarianism). Dinastia Báthory a contribuit substanțial la creșterea
spirituală , economică și demografică a orașului. Regele Ș tefan Báthory a înființat în data de 12 mai 1581 Universitatea din
Cluj, că reia i-a acordat veniturile mă nă stirii de la Cluj-Mă năștur, cu șase sate. Baba Novac, un important ostaș al lui Mihai
Viteazul, a fost judecat la Cluj și ars pe rug în anul 1601. Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, a devenit protector al
orașului și a ajutat la desă vârșirea acestuia ca o cetate importantă .
La sfârșitul secolului al XVII-lea Clujul a intrat sub dominație austriacă . După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea
Clujului a fost nevoită să gă zduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100.000 de florini. Cu toate
acestea, ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili.
Secolul XIX
Cu o populație de 10.660 de locuitori, cetatea se transformă în capitala Transilvaniei, lucru care duce la modernizarea
acesteia, dar și la sporirea numă rului locuitorilor români. Importantele mișcă ri revoluționare de la 1848 cuprind și Clujul.
Deși un important centru revoluționar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la
facultă ți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orașul a gă zduit tratativele dintre Nicolae
Bă lcescu și Cezar Bolliac, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară . Înfrângerea revoluției ungare a dus la
instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutată la Sibiu, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra
autorită ților. Mai târziu Clujul a devenit unul dintre cele șase districte militare transilvă nene, administrând un teritoriu de
400.000 de locuitori.
În urma compromisului prin care a fost constituită  Austro-Ungaria în 1867, Clujul și Transilvania au fost reintegrate
în Regatul Ungariei. În această perioadă orașul era al doilea ca mă rime din regat, după Budapesta, și reședința comitatului
Cluj.
În perioada Belle Époque au fost construite Universitatea „Franz Josef”, Biblioteca Centrală Universitară , clă direa Liceului
Unitarian, Teatrul Național, Palatul de Justiție, Palatul Primă riei, Palatul de Finanțe etc.
În anul 1870 a fost dată în folosință  calea ferată Oradea–Cluj, care asigura legă tura spre Budapesta, iar în 1873 calea ferată
Cluj–Cucerdea Secuiască  (redenumită după  1918 în „Ră zboieni”), care asigura legă tura spre Târgu Mureș și spre Alba Iulia.
Tot în acea perioadă și-au început activitatea Uzinele de Material Rulant.
Secolul XX
După încheierea Primului Ră zboi Mondial și unirea Transilvaniei cu Regatul României primarul Clujului, Gusztáv Haller, a
refuzat să depună jură mântul de fidelitate față de noile autorită ți, iar în locul să u Consiliul Dirigent l-a numit primar
pe Iulian Pop. Municipiul Cluj a fost reședința județului Cluj. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, Clujul a revenit sub
administrație maghiară . Forțele armate maghiare și germane care controlau orașul au fost respinse de trupele române și
sovietice în octombrie 1944.
Clujul avea o populație de 16.763 de evrei în 1941. La începutul anului 1944 evreii au fost concentrați în Ghetoul Iris, unde
au stat în condiții inumane, lipsiți de orice facilită ți. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin șase deportă ri la Auschwitz în
perioada mai–iunie 1944. Episcopul Áron Márton s-a pronunțat public la Cluj, în mai 1944, în favoarea evreilor, ceea ce a
dus la expulzarea sa. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy, mulți evrei au reușit să scape, trecând
granița spre România, cu ajutorul ță ranilor din satele învecinate și a unei rețele conduse de Raoul Sorban. Atât episcopul
Áron Márton, cât și scriitorul Raoul Șorban, au primit titlul de „Drept între popoare” pentru eforturile lor.
După 1945 Clujul a intrat în perioada guvernă rii comuniste, până în decembrie 1989. Prin Tratatul de la Paris din 1947 Clujul
a intrat din nou în componența României. În 1974 autorită țile comuniste au schimbat numele orașului în Cluj-Napoca.
După Revoluția din 1989
După  Revoluția din 1989, în Cluj au avut loc mai multe schimbă ri de natură socială și economică , având drept cauză amplul
proces de dezindustrializare a orașului. Pe plan demografic, Clujul a fost unul din puținele orașe din România în care
populația nu a scă zut în epoca post-comunistă .
Din punct de vedere economic, Clujul a tranziționat de la o economie în care industria prelucră toare domina piața muncii la o
industrie bazată pe servicii și personal calificat. Această tranziție a avut loc mai ales după încheierea mandatului
primarului Gheorghe Funar (1992-2004), susțină tor al unei politici economice locale protecționiste. Singurul sector industrial
semnificativ încă activ în limitele orașului este cel chimic (reprezentat prin fabrici precum Terapia), celelalte activită ți
industriale fiind mutate în parcurile din localită țile ală turate, în special Baciu, Apahida și Jucu.

3. Geografie
Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o suprafață de 179,5 km². Situat în zona de
legă tură dintre Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei, orașul este plasat la intersecția paralelei 46°46'N
cu meridianul 23°36'E. Se întinde pe vă ile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe vă ile secundare ale
Popeștiului, Chintă ului, Borhanciului și Popii. Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al
dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei pă rți de dealuri și coline cu înă lțimi între 500 și 825 m. La sud orașul este stră juit de
dealul Feleac, cu altitudinea maximă de 825 m, în vârful Mă gura Să licei. La est, în continuarea orașului, se întinde Câmpia
Someșană , iar la nordul orașului se află dealurile Clujului, cu piscuri ca vârful Lombului (684 m), vârful Dealul Melcului
(617 m), vârful Techintă u (633 m). Înspre vest se află o suită de dealuri, cum ar fi dealul Hoia (506 m), dealul Gârbă ului
(570 m) ș.a. Odinioară în afara orașului, acum în interior însă , se află dealul Calvaria și dealul Cetă țuia, pe amplasamentul
că rora sunt importante obiective istorice și turistice de interes național: fortificația de la Cluj-Mă năștur (secolul al XI-lea)
și biserica romano-catolică Calvaria, respectiv garnizoana orașului (secolul al XVIII-lea) și punct de belvedere. Prin
municipiul Cluj-Napoca trec râurile Someșul Mic și Nadăș, precum și câteva pâraie: Pârâul Ț iganilor, Canalul Morii, Pârâul
Popești, Pârâul Nă dășel, Pârâul Chintenilor, Pârâul Becaș, Pârâul Mură torii.
Zona din jurul orașului este în mare parte acoperită cu pă duri și ierburi. Pot fi gă site plante rare cum ar fi papucul
doamnei, stânjenelul, că pșunica, șerparița ș.a. Există două rezervații botanice cunoscute – Fânațele Clujului și Valea
Morilor. În pă durile din jurul orașului (cum ar fi Pă durea Fă get sau Pă durea Hoia) tră iește o faună diversificată cu specii
precum mistrețul, bursucul, vulpea, iepurii, veverițele. În rezervația Fânațele Clujului tră iesc exemplare de viperă  de fânață ,
o specie destul de rară . O floră foarte bogată se gă sește și în interiorul orașului la Gră dina Botanică , loc în care și-au gă sit
adă postul și unele specii de animale.

4. Atracții turistice
Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia“

Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia“ este un muzeu în aer liber. Denumirea este o omagiere a întemeietorului acestui
parc. Aceasta este secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, primul muzeu etnografic din România. Dedicat
satului transilvă nean, parcul are o suprafață de 16 hectare. Aici, ală turi de casele tradiționale spațiului transilvă nean sunt și
câteva biserici din lemn și instalaţii tehnice ță ră nești.

Bastionul Croitorilor

Acest turn şi-a primit numele după breasla croitorilor care avea obligaţia să -l întreţină şi să pă zească oraşul în acel punct,
fiind singurul bastion al cetă ţii care s-a pă strat integral. De-a lungul timpului, Turnul a fost distrus de mai multe ori. A mai
fost restaurat în perioada 1956-1957, când s-a dorit deschiderea unui muzeu de istorie al oraşului Cluj, însă autorită ţile
comuniste de la acea vreme s-au opus. După restaurare, Turnul a primit o nouă destinaţie, aceea de „Centrul de Cultură
Urbană “, care cuprinde o cafenea literară , o sală de conferinţe şi spaţii expoziţionale.

Lacul Tarnița

Lacul Tarnița este un lac artificial, de acumulare, format în urma construirii unui baraj în anul 1974. Barajul care mă soară 97
m înă lțime și 237 m lungime. Este localizat între localită țile Mă rișel, Gilă u și Râșca. Lacul, întins pe o suprafață de 8 km și
cu o adâncime maximă de 70 m, este deschis turiștilor pentru sporturi precum pescuitul, ski-ul nautic, jetski, înot sau
plimbă ri cu barca. În zonă se organizează ș evenimente sportive și concursuri.

Cheile Turzii

Cheile Turzii sunt situate în extremitatea estică a Munţilor Apuseni şi au o lungime de circa 2 kilometri. Zona prezintă o
largă varietate a formelor de relief carstic cu grote de eroziune pe marginea pârâului Hăşdate, grohotişuri, colţuri stâncoase,
treceri de la poteci line la pereţi abrupţi, de la stâncă şi grohotiş la vegetaţie abundentă . Aici pot fi vă zute specii de lilieci, de
peşti, de amfibieni şi, de pă să ri.

Catelul Banffy, Bonțida

Castelul Bánffy din Bonţida este unul din monumentele de arhitectură reprezentative pentru barocul transilvan, bogă ţia de
elemente specifice acestui stil arhitectonic aducându-i şi numele de „Versaille-ul Transilvaniei“. A fost ridicat de familia
Bánffy în comuna Bonţida, localitate situată la aproximativ 30 de kilometri Est de Cluj-Napoca.

Salina Turda

Salina Turda este unul din principalele obiective turistice ale Trasilvaniei, reprezentând un adevă rat muzeu al mineritului în
sare din Transilvania, o bază de agrement modernă şi, în acelaşi timp, o bază de tratament. Vârsta depozitelor salifere din
Transilvania este de aproximativ 13 milioane ani, ză că mântul de sare de la Turda fă când parte din acelaşi aliniament ca
ză că mintele Ocna Dej, Sic, Cojocna, Valea Florilor şi Ocna Mureş.

Beliș-Fântânele

Stațiunea și lacul de acumulare se află în apropierea comunei Beliș, însă se află pe teritoriul comunei Râșca. Lacul de
acumulare s-a format după construirea barajului între anii 1970-1974. Lacul a inundat teritoriul unor sate din comună ,
forțând să tenii să se mute mai la deal, aceștia fiind nevoiți să mute inclusiv cimitirul. În lac există clă direa fostei biserici din
satul Giurcuța de Jos, care a ră mas mă rturie fostului sat și care poate fi vă zută în zilele caniculare de vară când nivelul apei
scade foarte mult.

Cascada Vălul Miresei

Cascada Ră chițele, denumită în popor Vă lul Miresei, este una dintre cele mai frumoase cascade din România. Se află în
comuna Mă rgă u din județul Cluj și mă soară 30 m în înă lțime. Numele din popor, Vă lul Miresei, provine din asemă narea pe
care că derea apei o are cu vă lul unei mirese și există o legendă potrivit că reia o mireasă ar fi că zut de pe stâncă , iar voalul
acesteia s-ar fi agă țat de stânci. Nuntașii s-ar fi adunat acolo să o plângă , iar lacrimile acestora s-ar fi transformat în cascadă .
Cascada face parte din Parcul Național Apuseni.

Casa Matei Corvin

Casa Matei Corvin este singurul imobil din veacul al XV-lea care se regă seşte în forma iniţială . Este o clă dire gotică ce a fost
construită prin contopirea a trei case, poarta ogivală fiind elementul arhitectonic definitoriu ce o încadrează în acest stil. În
această casă s-a nă scut Matei, rege al Ungariei, fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara. Regele Matei Corvin a emis un decret
prin care această casă este scutită de plata impozitelor că tre stat, decret respectat de că tre toţi regii Ungariei ce i-au urmat. În
secolul XVIII, casa a intrat în patrimoniul oraşului, fiind folosită drept închisoare sau spital militar.

Parcul Național Apuseni

Parcul Național Apuseni este considerat o arie protejată , de interes național, datorită unor factori precum peisajul, speciile de
plante și animale existente aici și datorită structurilor geologice prezente. Acesta se întinde pe raza a trei județe, Cluj, Bihor
și Alba. În interiorul parcului există multe zone de interes pentru eco-turiști, principala fiind Zona Padiș, aflată la întâlnirea
celor 3 județe. Printre animalele care tră iesc în Parcul Național Apuseni se numă ră și câteva specii aflate în pericol de
dispariție, specii precum ursul brun sau vidra.

Cetățuia

Un alt loc frumos din Cluj oferă șansa să ai toată urbea la picioare și nu ar trebui să pleci fă ră să ajungi la Cetă țuie. Cetă țuia
a fost construită pe malul stâng al Someșului în perioada habsburgică , în prima parte a sec. al XVIII-lea, pe dealul cu același
nume și a avut ziduri în formă de stea, cinci bastioane și trei porți. Panorama de pe Cetă țuie e una dintre cele mai frumoase
din România, fiind locul preferat de îndră gostiți.

Laguna albastră

Lacul din comuna Aghireșu s-a format în mod natural, într-un crater rezultat din excavă rile de caolin din zonă , datorită ploii
și a unor izvoare subterane. Culoarea albastră a apei este dată de sedimente, iar frumusețea zonei este datorată și stufă rișului
format pe marginea lacului, dar și a stâncilor să pate de ploaie. În anul 1995 balta a secat datorită unor lucră ri fă cute în zonă ,
însă , din fericire, aceasta s-a format din nou, cu aceeaşi frumusețe. Zona nu este amenajată turistic și nu este semnalizată ,
însă dacă ajungi pe acolo, merită să faci o oprire să o vizitezi.

Grădina botanică „Alexandru Borza”

Gră dina botanică din Cluj înființată în 1940 de că tre profesorul Alexandru Borza ocupă astă zi 14 hectare de teren
cuprinde 10.000 de categorii specifice de plante cultivate, un herbar cu 655.00 de pagini de o valoare științifica deosebita si
un muzeu botanic ce conține aproape 7000 de piese. Vizitatorii regă sesc aici specii importante , reprezentative pentru
vegetația din Câmpia Transilvaniei, a Banatului si Olteniei, a Munților Carpați. Un punct de atracție îl constituie Gradina
Romana, dominata de statuia zeiței Ceres, unde ală turi de piese arheologice descoperite in municipiul Napoca, se afla flori si
legume ce creșteau in gră dinile romanilor, dar sunt cultivate si astă zi. În cadrul gră dinii se mai regă sesc ca punct de atracție
și herbarul, muzeul botanic, sectorul ornamental cu Gră dina Japoneză , sectorul sistematic și complexul de sere.

5. Galerie