Sunteți pe pagina 1din 2

Structura morfologică a cuvântului

Părţile componente ale cuvintelor care au o anumită semnificaţie lexicală sau gramaticală se


numesc morfeme. Morfemele sunt de mai multe tipuri: rădăcina, prefixul, sufixul, tema şi
desinenţa.

Rădăcina
Rădăcina este elementul comun mai multor forme ale aceluiaşi cuvânt (în cazul cuvintelor
flexibile) sau mai multor cuvinte care alcătuiesc o familie de cuvinte (în cazul cuvintelor formate
prin derivare). Este elementul care poartă sensul lexical.
Rădăcina este baza de la care se alcătuiesc cu ajutorul sufixelor gramaticale şi al desinenţelor
formele unui cuvânt. De exemplu, în formele verbului merge (merg, mergi, merge, mergeam,
mergeaţi, mergeau...) rădăcina estemerg-. Tot de la rădăcină se obţin prin derivare cu afixe
lexicale cuvinte noi. Astfel, cuvintele din familia lexicală a cuvântului pădure (pădurice, pădurar,
păduros, a împăduri, a despăduri) au aceeaşi rădăcină: pădur-.

Prefixul
Prefixul este elementul care se adaugă înaintea rădăcinii unui cuvânt de bază pentru a se
forma un nou cuvânt: bunic – străbunic, cetăţean – concetăţean a face – a desface. Prefixul
are, de obicei, valoare lexicală.

Sufixul
Sufixul este elementul care se adaugă după o rădăcină (sau o temă) pentru a se forma un nou
cuvânt sau o formă gramaticală a unui cuvânt. După sensul exprimat şi după funcţia lor în
limbă, sufixele sunt de două feluri:
a) sufixe lexicale sau derivative (cu ajutorul lor se formează cuvinte noi): lemn + ar = 
lemnar, casă + uţă =căsuţă, scrie + tor = scriitor, ţăran + ime = ţărănime, voinic +
esc = voinicesc, frate + eşte = frăţeşte. După natura gramaticală a derivatului, sufixele lexicale
sunt: substantivale (-aş, -eală, -ime, -tor etc.; arc-aş, muncitor-ime, bună-tate, lovi-tură),
adjectivale (-atic, -bil, -os, -iu, etc.: fric-os, nebun-atic, frumuş-el, prieten-esc), verbale (-iza,
-ona, -ui etc.: abstract-iza, concluzi-ona, sfăt-ui), adverbiale (-eşte, -iş etc.: frăţ-eşte, piept-iş).
b) sufixe gramaticale (care servesc la realizarea unor forme din paradigma unui cuvânt, se
întâlnesc numai la verb şi formează timpurile şi modurile verbului): -ez din lucrez, -
esc din citesc, -ând din lucrând.

Temă lexicală
 Temă lexicală este partea unui cuvânt alcătuită din rădăcină plus prefixul şi sufixul cu care este
format. Tema este comună tuturor formelor flexionare ale cuvântului. Ea se stabileşte prin
înlăturarea desinenţei, deci tema este forma cuvântului fără desinenţă. De exemplu, tema
pentru formele flexionare ale cuvântului a aduce (aduc, aduc-i, aduc-e, aduc-em, aduc-eţi,
aduc) este aduc- la care s-au adăugat desinenţele de număr şi persoană.

Cuvânt de bază
Cuvânt de bază este cuvântul care serveşte ca element de plecare în formarea altor cuvinte
prin derivare. De exemplu, cuvintele-bază pentru derivatele copilaş, prietenie, frumuşel,
iepureşte, a îmbrăţişa sunt copil, prieten, frumos, iepure, braţ. Cuvântul de bază este de cele
mai multe ori la forma-tip (forma din dicţionare):
a) nominativul singular nearticulat la substantive: fluier + -aş = fluieraş;
b) nominativul singular masculin la adjective: bun + -ătate = bunătate;
c) infinitivul prezent la verbe: a pocni + -et = pocnet.
În cazuri mai rare, cuvântul de bază poate fi şi la o altă formă flexionară: derivatele omenie,
omenos, a omenisunt formate de la pluralul substantivului om – oameni.

Cuvânt derivat
Cuvânt derivat este cuvântul format cu sufixe şi prefixe de la un cuvânt de bază. De exemplu,
cuvântulpădurar este format de la cuvântul-bază pădure cu ajutorul sufixului derivativ -ar. În
acelaşi timp, verbul a desface e constituit din radicalul face la care se adaugă prefixul
derivativ des-. Se delimitează substantive derivate (ameţ-eală, fotbal-ist, copil-ărie, seceră-
toare, tiner-et, învăţ-ătură, voi-nţă, cojoc-el, cărt-icică), adjective derivate (bărbăt-esc, fric-os,
del-uros, frumuş-el, ardel-ean, oland-ez, ne-drept), verbe derivate (a brăzd-a, a atenţ-iona, a
sfăt-ui, a pre-vedea) şi adverbe derivate (prieten-eşte, târ-âş).

Familia de cuvinte
Familia de cuvinte (lexicală) constituie totalitatea cuvintelor înrudite ca sens şi formate prin
diverse procedee (derivare, compunere, schimbarea valorii gramaticale) de la aceeaşi rădăcină.
De exemplu, familia cuvântuluipădure cuprinde următoarele unităţi lexicale:
pădurice
pădurişte

pădurar          → pădurărie

păduratic
pădurean
pădureţ
păduros
pădure    →
împădurire
împădurit
a împăduri      →
reîmpădurire
a reîmpăduri   →
reîmpădurit

despădurire
a despăduri     →
despădurit

Toate cuvintele din cadrul unei familii au în comun aceeaşi rădăcină. De exemplu, cuvintele
care constituie familia lexicală a cuvântului lemn (lemn, lemn-ar, lemn-ărie, lemn-os, lemn-iu, a
în-lemn-i) conţin aceeaşi rădăcină:lemn-.