Cei patru pasi de urias, Identitatea – Dan Noane. pag.

Identitatea de Sine – Primul pas de uriaş

Lecţia 4: Duhul nostru a fost sigilat

Două tipuri de caracter în noi

Fiecare dintre noi am dezvoltat un tip de caracter care se află în

sufletul nostrum, nu în duhul nostru. Caracterul duhului nostru este identic
cu caracterul lui Isus.
Acele trăsături de caracter pe care le-am dezvoltat în sufletul nostru ne
fac pe unii să fim trişti, pe alţii nervoşi, pe alţii timizi, pe alţii fricoşi. Sufletul
nostru trebuie să se schimbe şi de aceea noi nu putem permite să fim
blocaţi în aceaste trăsături de caracter spunând: ,,ăsta sunt eu, nu am ce să-
i fac”. Dacă tu crezi că în duhul tău tu eşti o personalitate nouă şi îţi educi
sufletul să accepte această personalitate nouă, tu vei deveni ceea ce eşti în
duhul tău.
tău

Cunoaşterea schimbă experienţa Romani 12:1-2

2 Petru 1:2-4

Înainte de fiecare pasaj care vorbeşte despre transformare găsim

descrierea noii identităţi a copilului lui Dumnezeu. Transformarea se face
prin conformarea sufletului la duhul nostru sau altfel spus punerea în acord
a sufletului cu duhul.
Unii oameni spun: ,,da, cred că atunci când am fost născut din nou am
fost neprihănit, dar de atunci eu am păcătuit aşa că lucrul acesta nu mai
este adevărat.

După ce ai crezut ai fost sigilat.

Efeseni 1:13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia

mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care
fusese făgăduit. (pecetlui - ca un act de identitate care atesta autenticitatea persoanei. Buletinul
tău este o pecete a ta.)

Un alt sens al cuvâtului ,,pecetlui” este acela al unei sticle cu bulion

care după ce este umplută este sigilată cu ulei şi capac ca să nu se strice.
(prin dustulire şi sigilare tu omori şi ţii la distanţă bacteriile ca să nu se strice
conţinutul). În acelaşi fel, Duhul Sfânt sigilează duhul nostru la naşterea din
nou ca păcatul să nu-l mai poată afecta. Duhul Sfânt este sigilul, capacul
care oprește, sigilează duhul nostru ca să nu poată fi afectat de păcat.
 Cei patru pasi de urias, Identitatea – Dan Noane. pag. 2

Păcatul are loc în suflet şi trup dar nu în duh.

Chiar dacă mai păcătuieşti în trupul şi în sufletul tău, dar nu poţi

păcătui în duh. Biblia spune că Duhul Sfânt care este acum unit cu duhul
nostru se întristează atunci când păcătuim. Asta înseamnă că el se
detaşează de păcatul nostru şi nu este parte din el. Efeseni 4:30 Să nu
întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru
ziua răscumpărării.

Sunt unii care cred că ai fost mântuit prin credinţă dar apoi te păstrezi
mântuit prin fapte. Oamenii aceştia consideră păcate doar ,,păcatele mari”
făcute prin comitere. Ei nu-şi dau seama că faţă de Dumnezeu nu există
păcate mari şi păcate mici. Adam nu a curvit, nu a omorât pe nimeni, nu a
urât pe cineva, nu a divorţat ci doar a muşcat dintr-un fruct oprit. Apoi, ei nu
realizează că păcatele prin omitere sunt la fel de grave ca şi cele prin
comitere. Dacă nu-ţi iubeşti soţia ca şi Cristos biserica, tu păcătuieşti, dacă
nu-ţi respecţi soţul aşa ca biserica pe Cristos, tu păcătuieşti.
Cei care cred aşa nu realizează că ei păcătuiesc de dimineaţa până
seara. Dacă Hristos m-a mântuit și eu trebuie să mă păstrez mântuit atunci
singurul mod de a merge în rai după crezul lor este să fii omorât în următorul
minut după ce ai fost născut din nou.
Atunci când eşti născut din nou tu eşti sigilat în duhul tău. Chiar dacă
păcătuieşti în sufletul tău sau în trupul tău, duhul tău nu poate păcătui
pentru că este sigilat de Duhul Sfânt. Şi acuma capătă sens un verset pe
care nu l-am putut înţelege până acuma: 1 Ioan 5:18 Ştim că oricine este
născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl
păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.

Isus a câştigat pentru noi o răscumpărare veşnică

Evrei 9:11-12 Aici autorul epistolei pune în constrast Vechiul Testament

cu Noul Testament. În VT jertfele nu au putut niciodată să spele păcatele
pentru că erau doar simbolice şi scopul lor era să te convingă că plata
păcatului tău este moartea. Ele constituiau o continuă aducere aminte a
păcatului pentru că trebuiau aduse mereu şi mereu.
În NT Isus a murit pentru păcate odată pentru totdeauna şi noi nu ar mai
trebui să avem conştienţa păcatelor astfel ca, de fiecare dată când
păcătuieşti să crezi că ţi-ai pierdut relaţia cu Dumnezeu.
De cinci ori apare în context expresia ,,o dată pentru totdeauna” arătând
că jertfa lui Cristos are efect veşnic.
veşnic Noi credem că de fiecare dată când ai
păcătuit trebuie să-ţi repari relaţia cu Dumnezeu prin sângele lui Isus, să
aplici din nou şi din nou sângele peste viaţa ta. Dacă asta ar fi adevărat,
Dumnezeu nu ne-ar putea folosi niciodată.
 Cei patru pasi de urias, Identitatea – Dan Noane. pag. 3

Dar Dumnezeu nu te- te-a iertat doar de păcatele trecute sau de cele făcute
până la naşterea din nou ci de toate păcatele tale
tale trecute,
trecute, prezente şi
viitoare. Iertarea ta este veşnică.
veşnică
Poate te întrebi cum poate Dumnezeu să ierte un păcat pe care încă nu l-
ai comis. Dar când a murit Cristos o dată pentru totdeauna, nici unul din
păcatele tale nu erau încă comise. Prin atotştiinţa Sa, Dumnezeu a putut
anticipa fiecare păcat pe care tu urma să-l faci şi cele pe care le vei mai face
de astăzi înainte.
Atunci când noi păcătuim de regulă ne bocim o vreme iar apoi mai
aşteptăm să mai treacă o vreme până ce începem să simţim că am fost
iertaţi. Scriptura ne spune că noi am fost iertaţi o dată pentru totdeauna.
Aceasta produce frică în viaţa multora pentru că ei spun: ,, asta este
încurajare la păcat”. Eu vă întreb: ,,de când are cineva nevoie de încurajarea
mea ca să păcătuiască?” Cei care păcătuiesc o fac pentru că trăiesc în
necredinţă nu pentru că le-am înlesnit eu păcatul predicând despre
neprihănire.
Când înţelegi lucrarea desăvârşită a lui Cristos aceasta nu te duce la
păcat ci la recunoştinţă şi la mai multă dorinţă să-l urmezi pe el. Romani 2:4
,,bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință”. Înţelegerea harului şi a
neprhinănirii în Christos mă face să domnesc în viaţă şi nu condamnarea
(Romani 5:17. Efeseni 3:19)

Există totuşi consecinţe ale păcatului

Există consecinţe ale păcatului care se manifestă în suflet şi în trup dar

nu îţi afectează duhul tău.

a. Păcatul întinează sufletul

1 Ioan 3:21 Prea iubiţilor, dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem
îndrăzneală la Dumnezeu. Păcatul nostru aduce osândă în inimile noastre şi
ne fură îndrăzneala. Cugetul pătat te ţine departe de Dumnezeu.
Evrei 9:13-14 Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci,
stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cât
mai mult sângele
sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine
însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele
moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!
Cugetul nostru încărcat de păcate ne opreşte să slujim lui Dumnezeu.
Duhul nostru a fost curăţit în momentul naşterii din nou. Problema
noastră este conştiinţa noastră, cugetul, care de fiecare dată când păcătuim
ne mustră. Noi avem acea lege a binelui şi a răului care ne condamnă ori de
câte ori păcatuim. De aceea noi trebuie să ne păstrăm conştiinţa curată.
 Cei patru pasi de urias, Identitatea – Dan Noane. pag. 4

b. Păcatul aduce înrobire

Petru spune (2 Petru 2:19) ...căci fiecare este robul lucrului de care este
biruit. Orice păcat înseamnă cedare de teritoriu din viaţa ta. Păcatul te
leagă, îţi ia puterea.
Romani 6 vorbeşte despre dezrobirea noastră de păcat prin moartea
nostră cu Hristos şi învierea noastră la o viaţă nouă. Concluzia lui Pavel este:
,,să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca pe nişte
unelte ale neleguirii”. Când păcătuieşti tu de fapt îi oferi mădularele tale
diavolului să se folosească de ele (mintea, gura, mâinile, picioarele, trupul
nostru în ansamblu).

Hristos a murit ca noi să nu mai avem conştienţa păcatului

Constiinţa noastră are nevoie să ştie că răul a fost răzbunat iar sângele
lui Cristos este dovada acestui lucru. În Evrei 10 ni se spune să ne apropiem
de Dumnezeu ,,având inimile stropite şi curăţite de un cuget rău”
(suneidesis (gr) – cugetul nostru care face distincţie între bine şi rău,
laudând binele şi condamnând răul. Conştiinţa este filtrul dreptăţii,
judecătorul din minte). Lucrul acesta ne arată că sângele spală nu păcatele
noastre (acestea au fost deja spălate) ci conştiinţa noastră.
Dacă mergi şi trăieşti în păcat, duhul tău nu va fi afectat, dar sufletul tău,
mintea ta, conştiiţa ta te va condamna. O minte încărcată de condamnare
slăbeşte credinţa după cum spune Pavel în 1 Timotei 1:19. ,,să păstrezi
credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă”
(din nou avem aici cuv ,,suneidesis”) având ca şi consecinţă ,,căderea din
credinţă” (nauageo – naufragiu). Cu alte cuvinte vinovăţia face credinţa să
eşueze. (cei care predică păcatul nu fac decât să apese pe conștiinţa
oamenilor şi să-i învinovăţească favorizând păcatul şi mai tare. Întotdeaun
intervenţia noastră într-o situaţie de păcat trebuie să fie restaurarea şi nu
acuzarea). Ioan spune aceleaşi cuvinte: ,,dacă nu ne mustră cugetul avem
îndrăzneală la Dumnezeu”.
Îndrazneala este credinţa în acţiune.
acţiune Când cugetul tău te învinovăţeşte
nu vei avea curajul să mergi să te rogi în Numele Domnului pentru
vindecarea cuiva pentru că cugetul tău îţi va spune: ,,tu ipocritule care ai
făcut păcatul cutare şi cutare”.
Este foarte important să trăim în sfinţenie şi să nu dăm ocazia conştiinţei
să ne acuze, dar niciodată nu putem trăi perfect, de aceea îndrăzneala
noastră la Dumnezeu trebuie să fie bazată pe răscumpărarea veşnică a
duhului nostru făcută de Isus şi nu pe realizările noastre.
Tit 2:11 spune că harul şi nu legea ne învaţă să părăsim păcatul, nu
condamnarea. Dacă îi spui soţiei tale în fiecare zi că o iubeşti, că este
preţioasă şi îi aduci flori şi o apreciezi crezi că va merge să păcatuiască cu
altul în adulter? Dar dacă toată ziua o condamni şi îi araţi răul din viaţa ei şi
 Cei patru pasi de urias, Identitatea – Dan Noane. pag. 5

nu ai faţă de ea har şi înţelegere, cât crezi că va rezista până se duce cu

altul? ,,harul ... ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi
să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie”.
Dragostea te ţine lângă ea pentru că ea crează un mediu plăcut în care
îţi place să trăieşti. Dragostea lui Dumnezeu este mediul în care îţi place să
fii. 2 Cor 5 ,,Dragostea lui Cristos ne strânge,, Când înţelegi că Dumnezeu s-a
jertfit atât de mult pentru tine, cum să-L părăseşti pentru altul care este un
criminal şi un mincinos.
Din păcate unii ,,credincioși” români nu-l predică pe Cristosul harului ci
pe Zamolxe.
Evrei 10:14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru
totdeauna pe cei ce Sunt sfinţiţi. Desăvârşirea are loc în momentul sfinţirii.
Sfinţirea (hagiazo (gr) – despărţirea de lucrurile profane şi punerea deoparte pentru
Dumnezeu) este punerea deoparte, iar desăvârşirea (teleio (gr) – a termina, a face
perfect, a duce spre finalul (scopul) propus) este imputarea neprihănirii lui Cristos
asupra noastră.
Evrei 10:1-4 vorbeşte despre neputinţa jertfelor VT de a scăpa oamenii
de conştiinţa păcatului. Tocmai repetarea jertfelor reîmprospăta conştiinţa
lor cu păcatul, dar în NT Isus s-a adus pe Sine jertfă o singură dată pentru
totdeauna îndepărtând astfel conştienţa păcatului (v.2 acelaşi cuvânt
suneidesis).
Totuşi unii dintre noi ne simţim păcătoşi dacă nu ne simţim păcătoşi.păcătoşi Îmi
aduc aminte de începutul vieţii mele de credinţă în care mă străduiam, mă
storceam să mă simt păcătos crezând că asta îi place Domnului şi asta mă
face smerit.
Dacă trăieşti în duhul nu vei mai simţi conştienţa păcatului, dacă trăieşti
în fire vei trăi sub condamnare pentru că oricât te-ai strădui, mereu va fi
ceva care să te acuze.

Totul este înlăuntru tău

Tot ce ai tu nevoie este acolo în Cristos iar Cristos este în inima ta, in
duhul tău. Dumnezeu nu trebuie să- să-ţi dea nimic ci doar tu trebuie să-
să-ţi
înoieşti mintea ca să pricepi ceea ce deja ai şi să eliberezi acele
binecuvântări.
Creştinii devin depresivi şi se sinucid având puterea lui Dumnezeu în ei,
mor de cancer când în ei există vindecarea în rănile lui Isus. Dar toate
aceste lucruri sunt eliberate de credinţă. Nu poţi să dai ceea ce nu ai sau
ceea ce nu ştii că ai.
Diavolul va face tot posibilul ca tu să nu ştii aceste lucruri.
lucruri Ignoranţa este
una dintre cele mei puternice arme ale diavolului. ,,Poporul meu piere din
lipsă de cunoştinţă (din ignoranţă)”. El ştie că dacă aceste lucruri pătrund în
mintea ta, el te-a pierdut pentru totdeauna.
 Cei patru pasi de urias, Identitatea – Dan Noane. pag. 6

Învăţătura aceasta îţi va schimba în totalitate modul de abordare a

lucrurilor. Tu nu mai stai să aştepţi ,,mişcarea apei”
apei” ci vei porunci: ,,ridică-
,,ridică-ţi
patul şi umblă” şi acţiona ştiind că totul este în tine.

Mintea ta Îl limitează pe Dumnezeu

Necredinţa ta îl trage pe Dumnezeu înapoi. Tu eşti un Guliver legat cu

sute de aţe de cusut în mintea ta.
Atitudinea creştinilor este una de cerşeală înaintea lui Dumnezeu în care
Dumnezeu pare cel necredincios pentru că nu răspunde la rugăciuni. Noi
tragem de El să mai facă câte o minune pe ici pe colo, dar de fapt Biblia ne
arată că Dumnezeu a fost şi este credincios în toate lucrurile şi noi suntem
cei necredincioşi.
Dumnezeu trage de noi să avem credinţă în El şi să eliberăm toată
puterea şi binecuvântarea pe care le-a pus în noi. Isus vrea să facă prin
trupul nostru aceleaşi lucruri pe care le-a făcut când trăia în trup pe pământ.
Dar El nu va trece peste voinţa noastră. De aceea spune Pavel ,,să ne înoim
în duhul minţii nostre ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu...”
Înţelegerea noii noastre identităţi în Hristos deschide drumul pentru
ceilalţi 3 paşi de uriaşi: autoritatea, moştenirea şi scopul (chemarea).
Odată parcurs acest prim pas de uriaş, îţi va fi mult mai uşor acuma să îi
accepţi pe ceilaţi trei şi să-i faci prin credinţă.