Importanta cresterii ovinelor

Cresterea ovinelor reprezinta o indeletnicire foarte veche, practicata cu

placere de gospodarii din zona de deal si munte, aceasta fiind manifestarea
dragostei si a pasiunii oamenilor pentru cresterea oilor in scopul asigurarii
veniturilor necesare consolidarii gospodariei, cat si pentru acoperirea nevoilor
proprii de consum. Din aceste considerente, cresterea ovinelor se poate practica si
in unele gospodarii din zona de ses a Romaniei, cu toate ca oaia este considerata ca
fiind principala concurenta a bovinelor, animale ce se dezvolta bine in toate zonele
tarii.
Cu alte cuvinte, in gospodariile din zona de deal si munte ovinele se
cresc in turme mari, deoarece aceasta indeletnicire ofera castiguri importante
crescatorilor de oi, care, prin traditie, se numesc ciobani sau oieri. In zonele de
campie, de obicei, gospodarii se ocupa in special de cresterea si exploatarea
bovinelor, aceasta actiune fiind considerata ca activitate de baza, pe langa care, in
exploatatie acestia mai cresc un numar de 10 pana la 100 oi. In scopul realizarii
unei eficiente economice care sa asigure un castig satisfacator pentru crescator, se
recomanda ca in zonele de deal si munte sa fie organizate exploatatii familiale de
crestere a ovinelor si o capacitate de circa 250 oi si mioare, activitate ce se poate
dimensiona dupa posibilitatile date de conditiile locale.
Ca o particularitate a cresterii acestei specii, trebuie sa mentionam de
la inceput ca exploatarea ovinelor nu este legata, in mod special, de existenta
exclusiva a terenului pentru producerea furajelor de volum, ca de altfel pentru
bovine. Ovinele reprezinta specia care poate sa-si asigure hrana prin practicarea
transhumantei, metoda foarte veche aplicata de ciobani. Transhumanta este, de
fapt, plimbarea (pendularea) ovinelor din zonele de deal si munte in zonele de ses,
pentru consumarea excedentului de furaje de volum existente in exploatatiile
familiale asociative sau la societati comerciale agricole din aceste zone.
Desi, ca practica, aceasta metoda este foarte veche, in conditiile tarii
noastre ea poate fi recomandata, in continuare, pentru cresterea si exploatarea
ovinelor, deoarece in perioada de toamna-iarna devine destul de eficienta datorita
faptului ca este mai usor sa plimbi turmele in diferite perioade ale anului in functie
de furajele ce se pot asigura pe miristi, porumbisti sau alte pasuni, decat sa fie
transportate cantitati insemnate de furaje voluminoase de la ses la deal si munte.
 Ingrijirea mieilor
De modul cum sunt ingrijiti si hraniti miei in prima zi de viata
depinde obtinerea unui tineret ovin sanatos, robust si cu insusiri productive bine
dezvoltate. Dupa ce mielul a fost expulzat din tractusul genital se procedeaza la
eliminarea mucozitatilor atat din gura cat si din nari, pentru usurarea respiratiei, cat
si de pe corpul mielului prin frecare cu o carpa sau cu un somoiog de paie. Se trece
apoi la tamponarea ombilicului cu tinctura de iod. In toate cazurile mieii sunt lasati
sa fie linsi de mama pentru activarea circulatiei sangvine, dar si pentru
recunoasterea mielului, lucru foarte important. Deprinderea mielului sa suga la
mama se face la 20-30 minute dupa ce acesta se scoala si se indreapta instinctiv
spre ugerul oii.
Inainte de inceperea suptului se vor indeparta primele jeturi care
sunt infectate cu diferite bacterii (se vor colecta intr-un vas). De retinut ca primul
supt se face pana la saturatie deoarece colostrul este bogat in gama globuline care
asigura imunitatea organismului. Mieii cruzi impreuna cu mamele lor vor fi tinuti
in asternut curat, in adaposturi calduroase, bine ventilate si luminoase.
Microclimatul din adaposturi
In saivane (adaposturi pentru oi) trebuie sa se asigure urmatorii
indici de microclimat:
Temperatura in compartimentul oilor gestante trebuie sa fie de 8-10 grade C, in
maternitate 16-20 grade C, si 16-18 grade C in compartimentul oilor fatate cu miei
cu varsta maxima de 30 zile.
Coeficientul de luminozitate va fi 1:12, 1:20 in compartimentul oilor gestante, 1:15
in maternitate, 1:12, 1:15 in compartimentul oilor fatate.
Umiditatea relativa trebuie sa fie cuprinsa intre 65-70% iar prin ventilatie naturala
sa se realizeze improspatarea continua a aerului.
TEHNOLOGIA CRESTERII MIEILOR SI A TINERETULUI OVIN
Alaptarea sau suptul la mielul nou nascut se face la 2-3ore, de aceea
mieii sunt lasati langa mama, timp in care se supravegheaza de catre crescatori
momentul suptului pentru ca sa ajute mieii mai slabi.
De la varsta de 2 saptamani mieii, obligatoriu vor fi invatati treptat sa consume
nutreturi concentrate in cantitati de circa 25g, cantitate ce se mareste progresiv
astfel ca la varsta de 2-3 luni consumul sa ajunga la 250-300g/zi.
Cantitatile de lapte si concentrate de la fatare pana la varsta de 4luni:
o Pana la varsta de 10 zile mielul are nevoie de 350g lapte colostral, cantitatea
crescand pana la sfarsitul perioadei la 500g/zi.
De la 11 la 20 zile - 900-1000g lapte, completat cu nutreturi concentrate si
fan de buna calitate.
De la 21 la 30 zile - 1100-1300g lapte si 70 -120g amestec furajer
concentrat/cap/zi si fan la discretie sau iarba de pe pasuni.
Pe masura ce mieii consuma furaje concentrate fan sau iarba de pe
pasuni, consumul de lapte prin supt, incepe sa scada la 800g/zi, iar amestecul de
concentrate creste la 250-300g/zi.
Amestecul de concentrate macinate poate fi format din:
1. ovaz - 55% 2. ovaz -40%
porumb -25% mazare -15%
mazare -19% porumb -15%
saruri minerale -1% orz -15%
Total -100% tarate de grau -7%
Srot de fl. soarelui -7%
Saruri minerale -1%
Total -100%
Sarurile minerale sunt formate din parti egale de sare de bucatarie
faina de oase si creta furajera.
Pentru stimularea cresterii mieilor este necesar sa se amenajeze locuri
de hranire suplimentara a acestora. Mieii se obisnuiesc treptat cu nutreturile
concentrate si cu fanul astfel ca trecerea de la regimul lactat sa se faca treptat,
evitandu-se astfel deranjamentele stomacale, iar intarcarea sa se faca treptat fara
stres.
Intarcarea mieilor
Varsta de la care se face intarcarea difera in functie de rasa. Astfel la
oile cu lana fina din rasa Merinos si Spanca, intarcarea mieilor se face la 120 zile.
De asemeni la aceasta varsta se intarca si mieii opriti de prasila din rasa Karakul.
La oile din rasa Tigaie, mieii se intarca la 3-3 1/2 luni, iar la rasa Turcana mieii pot
fi intarcati la 2 luni
 Creşterea oilor in Romania

Creşterea oilor în ţara noastră are tradiţie de secole. Această specie

valorifică cel mai bine păşunile şi fîneţele, din care o bună parte se află în zona de
munte. Acesta este motivul alături de producţia diversificată, care face din
creşterea ovinelor o ramură foarte importantă a zootehniei, avînd o tradiţie atît de
veche.

Gestaţia la ovine

La oi se recomandă înţărcarea cu minimum 3-4 săptămîni înainte

de montă pentru a se putea reface şi a fi aduse în condiţii optime de reproducţie.
Pentru o furajare adecvată se asigură starea de întreţinere corespunzătoare
executării montei şi păstrării gestaţiei viitoare. Berbecii de reproducţie se vor folosi
prin rotaţie asigurîndu-se după 4 zile de activitate, 4 zile de repaus. Oile depistate
pentru montă (sau însămînţate artificial) se păşunează separat în ziua montei pe
parcele în apropierea stînei, gospodăriei sau fermei. În perioada montei păşunatul
se face numai pe răcoare, dimineaţa cît mai devreme şi seara tîrziu. Pentru montă
naturală se repartizează 20-30 oi pentru un berbec tînăr şi 30-40 oi penjtru un
berbec adult.

Gestaţia la oaie durează 150 de zile, cu variaţii de la 140-160 de

zile. În prima lună de gestaţie se va păstra acelaşi regim de îngrijire şi hrănire din
perioada de montă, pentru prevenirea avorturilor, foarte frecvente în această
perioadă. În luna a 2-a şi a 3-a de gestaţie, nivelul de furajare poate fi mai mic cu
cca. 30% faţă de cel aplicat în perioada de pregătire pentru montă şi de montă.
Pentru o oaie de 50 kg greutate corporală, cu o producţie de 4 kg lînă :

* Vara – 10 kg masă verde, în cazul unor păşuni mai slabe se administrează

un supliment de 0 – 5 kg concentrate;

* Iarna – 1,4 kg fîn, 1,5 kg grosiere, 2,5 kg suculente cu adaos de concentrate

în perioada de pregătire pentru montă şi gestaţie (300-500 g/cap/zi).

În perioada a 2-a de gestaţie (lunile 4-5) se vor asigura condiţii deosebite de

îngrijire şi furajare, data fiind creşterea şi dezvoltarea fătului. Oile vor fi
supravegheate permanent în perioada de gestaţie; este interzisă înghesuirea lor la
intrarea şi ieşirea din adăposturi sau padocuri, furajele vor fi de cea mai bună
calitate, nemucegăite, apa nu va fi rece pentru a se evita avorturile. Cu două
săptămîni înainte de fătare se scot din furajare furajele însilozate (murate).

Cu 2-3 săptămîni înainte de fătare oile se “codinesc”” prin tunderea lînii din jurul
ugerului, de pe coadă şi din jurul cozii, pentru asigurarea igienei suptului şi
mulsului. Se pregătesc adăposturile pentru fătare realizînd un compartiment pentru
oi gestante, o maternitate şi un compartiment pentru mieii “”zburaţi”” (de la 0 – 30
zile). În maternitate se vor amenaja boxe individuale de fătare, cu dimensiunile de
1,20 m/0,6-0,8 m. Compartimentul de întreţinere a oilor fătate cu miei “”zburaţi””
se amenajează în boxe comune, asigurînd pentru fiecare oaie cu mielul respectiv, o
suprafaţă de 1,6 mp.
 Îngrijirea mieilor sugari

În momentul fătării se intervine pentru curăţirea mucozităţilor de pe

nări şi bot, se taie ombilicul la 4-5 cm de abdomen şi se tamponează cu tinctură de
iod. Se ajută apoi mieii să sugă obligatoriu în primele 3-4 ore de la fătare. Mielul
se lasă să fie lins de mamă timp de o jumătate de oră. După vîrsta de 8-10 zile
mieilor li se administrează în locuri special amenajate furaje concentrate
(combinate) şi fîn de lucernă de cea mai bună calitate. În cazul mieilor orfani sau
gemeni în cazul în care oaia a murit sau nu are lapte, crescătorii vor apleca mieii la
doici, fătate aproximativ în acelaşi timp sau la date cît mai apropiate ori vor
recurge la alăptartea artificială cu lapte de vacă. Perioada de miel crud durează de
la 0-7 zile, cea de miel mijlociu de la 7-30 zile, iar cea de miel zburat de la 30-65
zile.Se recomandă ca înţărcarea mieilor să se facă treptat timp de 4-5 zile; mieii se
vor ţine izolaţi de mame peste noapte, iar dimineaţa oile se mulg. În zilele
următoare mieii se lasă cu mamele cîteva ore în timpul zilei,dar oile se mulg seara,
în felul acesta se diminuează stresul de înţărcare. Cînd înţărcarea mieilor se face
brusc, mieii prezintă o stare de indispoziţie, slăbesc şi uneori se pot îmbolnăvi.

Norme de creştere a tineretului ovin

În ce priveşte furajarea pentru un miel de 65 de zile, la înţărcare avînd
o greutate medie de 15-17 kg, prevăzîndu-se a înregistra un spor de 170 g/zi, se
recomandă ţinînd seama de sezon, următoarele cantităţi de furaje zilnice :

* Vara – 2 kg masă verde, 80 g nutreţ combinat şi 2 g sare;

* Iarna – 0,5 kg fîn, 80 g nutreţ combinat, 2 g sare şi apă 0,5 l (apa e bine să fie
la discreţie).

Pentru tineretul de reproducţie (3-18 luni) la grupa de greutate 20-45 kg este

necesară cantitatea de 6,5 kg masă verde vara sau 1 kg fîn 0,5 kg grosiere, 2 kg
suculente şi 80 g furaj concentrat pe timp de iarnă. La aceasta se adaugă 5 g
sare/zi, indiferent de sezon , care ca şi apa, este bine să fie asigurată la discreţie,
În fermele mari, specializate pentru îngrăşare se practică îngrăşarea intensivă pe
grătar fără scoatere la păşunat, folosind furaje fibroase, grosiere şi concentrate.
Mieii (în general masculii) se introduc la îngrăşare la greutatea de 12-14 kg/cap,
prevăzîndu-se un spor de 250 g/zi, asigurîndu-se în final greutatea de 45 kg, după o
perioadă de 100-110 zile, cu un consum de furaje de 4,3 UN/kg spor. Înainte de
livrare pentru carne tineretul îngrăşat se tunde, obţinîndu-se în medie 1-1,5 kg
lînă/cap. În cazul în care îngrăşarea se face în mod tradiţional , într-o primă etapă
berbecuţii supuşi îngrăşării se menţin pe păşune circa 90 zile, asigurînd 7-8 kg/zi
masă verde de cea mai bună calitate, iar într-o a doua etapă se face finisarea, în
timp de 50 de zile, perioadă în care se exclude păşunatul; animalele se menţin la
grajd şi se furajează cu : 1 kg fîn, 1 kg grosiere, 2-4 kg suculente şi siloz/zi,
asigurînd pe întrega perioadă de 50 zile 4-5 kg concentrat P.V.M. Sarea şi apa se
asigură la discreţie prin bulgări de sare pentru lins şi apă curată la jgheaburi. Pentru
îngrăşarea oilor se foloseşte acelaşi sistem industrial asigurînd necesarul de furaj în
funcţie de greutatea animalelor, iar în sistemul tradiţional, în gospodăria familială
se asigură zilnic 3 – 3,5 kg fîn şi 0,2-0,3 kg nutreţ concentrat/cap/zi. În cazul
îngrăşării pe păşune, aceasta trebuie să asigure minimum 8-10 kg masă
verde/cap/zi.

Hrănirea şi îngrijirea ovinelor adulte

În gospodăriile crescătorilor oile în timpul iernii se cresc în general

în adăposturi speciale, cu excepţia unei părţi de crescători în anumite zone ale ţării
care practică transhumanţa, cu o tradiţie foarte veche pierdută în negura vremii.
Mărimea turmelor se stabileşte în funcţie de suprafaţa păşunilor şi de cantitatea de
masă verde ce se obţine pe aceste păşuni. În condiţiile tării noastre oile se pot
păşuna 6-7 luni/an. Oile care se urcă pe păşunile alpine pot păşuna circa 2-3 luni.
Trecerea de la perioada de stabulaţie la consumul de furaje verzi prin păşunat se
face treptat, de la 1-2 ore în prima zi, pînă la păşunarea şi furajarea exclusivă pe
păşune, cu masă verde, după circa 12 zile de la ieşirea din stabulaţie.

Păşunatul este bine să se facă după ce se usucă roua, să fie făcut

raţional, pe parcele; numărul de oi pe o parcelă se stabileşte în funcţie de suprafaţa
şi producţia de masă verde asigurată. Oile nu se ţin mai mult de 5-6 zile pe o
parcelă, care se lasă apoi liberă circa 20 zile pentru regenerare şi se poate refolosi
cînd iarba ajunge la minimum 8-10 cm.”
Bibliografie: TEHNOLOGIA CREŞTERII ŞI EXPLOATĂRII OVINELOR ŞI CAPRINELOR
Ing. ELENA ILIŞIU
Internetul