Sunteți pe pagina 1din 2

Ceea ce dorim să fim este întotdeauna reflectarea strictă a ceea ce suntem.

Doctrinele
morale nu fac decât să ne atribuie puteri pe care nu le avem. Stoicismul se bazează pe iluzia că
este necesar să respingem pasiunile, să ne confruntăm cu ele. Asemenea bătălii sunt sortite de la
început eşecului. Afirmând prezenţa răului în natura umană, moraliştii dintotdeauna nu-şi dau
seama că de fapt tot răul rezidă în ideea de rău, la fel cum „muritoare în noi este numai ideea că
am fi muritori”.
Libertatea este concepută de Spinoza ca autonomie, este liber numai omul care acţionează
conform propriei sale naturi.

LIBERTATEA DE EXPRESIE ÎN VIZIUNEA LUI SPINOZA

In lucrarea sa Tratat teologico-politic, Spinoza traseaza cu fermitate fundamentele unui


stat democratic si laic. Aceasta laicitate nu trebuie totusi inteleasa ca negarea, refuzul
recunoasterii credintelor religioase. Pornind de la acceptarea valorilor fundamentale de caritate si
dreptate, statul va lasa cale libera (pastrand totusi un drept de control) opiniilor particulare,
dogmelor si practicilor diferitelor confesiuni. Aceasta lucrare este un autentic tratat de toleranta,
in care adeziunea la stat se obtine pe baza recunoasterii pluralitatii convingerilor.
„Daca nimeni nu-si poate abandona libertatea de a judeca si de a gandi ceea ce vrea, daca
dimpotriva, fiecare este stapan asupra propriilor reflectii, printr-un drept superior conferit de
Natura, atunci, in cadrul statului, nu se va putea incerca niciodata, decat cel mult cu un rezultat
dezastruos, sa se impuna ca oamenii cu opinii atat de diverse si de contrarii sa se exprime totusi
potrivit decretelor puterii suverane. Cum judecata libera a oamenilor este extrem de diversa si
fiecare crede ca stie totul, si cum este imposibil ca toti sa gandeasca absolut acelasi lucru si sa
vorbeasca intr- un singur glas, ei nu vor putea trai in pace daca n-ar renunta fiecare la dreptul de
a actiona potrivit perceptelor gandirii sale.
Astfel, individul renunta numai la dreptul de a actiona potrivit propriilor decizii, si nu si
la dreptul de a rationa si a judeca; in consecinta, nimeni nu poate actiona, fara a pune in pericol
puterea suverana, impotriva deciziilor acesteia, insa oricine poate gandi si judeca, si in
consecinta se poate exprima, cu conditia totusi ca el sa se multumeasca sa vorbeasca si sa invete
pe altii, sustinandu-si opiniile numai prin intermediul Ratiunii, fara a introduce prin siretenie,
furie si ura, vreo masura contrara statului, care n-ar proveni decat din autoritatea propriei
vointe.” ( Spinoza, Tratat teologico-politic)